UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

Lucrare de seminar

Budismul

Coordonator :

Student:
 Budismul este una dintre religiile principale ale lumii în ceea ce privește adepții,
distribuirea geografică și influența socio-culturală. Cu toate că în mare parte este o religie
„estică”, budismul devine din ce în ce mai popular și mai influent în lumea vestică. Este o religie
unică printre religiile lumii, deși are multe în comun cu hinduismul, prin faptul că ambele învață
karma (etica cauză-efect), maya (natura iluzorie a lumii) și samsara (ciclul de reîncarnări).
Budiștii cred că țelul cel mai înalt al vieții este să dobândească „iluminarea”, după cum o percep
ei.
Buddha nu s-a considerat niciodată pe sine dumnezeu sau vreun fel de ființă divină. Mai
degrabă s-a considerat un „arătător de cale” pentru alții. Numai după moartea sa a fost ridicat la
rang de dumnezeu de către unii dintre urmașii săi, deși nu toți urmașii săi l-au văzut în acest fel.
Totuși, în ceea ce privește creștinismul, în Biblie se afirmă în mod clar că Iisus a fost Fiul lui
Dumnezeu: „Şi iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am
binevoit»" (Matei 3, 17) și că El și Dumnezeu sunt una (Ioan 10, 30). Nimeni nu se poate numi
pe sine creștin, dacă nu mărturisește credința în Iisus Hristos.
Budismul învață că nirvana este cea mai înaltă stare de existență, o stare de existență
pură, și că este dobândită prin mijloace care țin de fiecare individ. Nirvana sfidează explicația
rațională și ordonarea logică și, prin urmare, nu poate fi predată, ci numai realizată. În contrast cu
aceasta, învățătura lui Iisus cu privire la cer este foarte specifică. El ne-a învățat că trupurile
noastre fizice mor, dar că sufletele noastre se înalță, ca să fie în cer, împreună cu El (Marcu 12.
25). Buddha i-a învățat pe alții că oamenii nu au suflete individuale, pentru că sinele sau eul este
o iluzie.
Literatura budistă referitoare la viaţa lui Buddha este foarte extinsă. Scrierile cuprind o
colecţie de 547 de istorisiri ce descriu întrupările anterioare ale lui Buddha, cele mitologice,
zoomorfe şi antropomorfe. Toate relatările sunt înveşmântate în mantia unei imaginaţii deosebit
de bogată. Aşa se face că până şi în cazul traiectoriei istorice a vieţii sale, este foarte greu să
discernem realul de legendar.
 Viața lui Siddharta Gautama

Buddha, pe numele lui adevărat Siddharta Gautama, s-a născut la Kapilavastu, într-o
familie aparţinând castei princiare (ksatrya). Familia sa aparţinea clanului Sakya, de unde şi
numele care i-a fost dat de Sakyamuni, adică Înţeleptul clanului Sakya. Tradiţia vorbeşte despre
conceperea sa miraculoasă, mama sa, Maya Devi, primindu-l în pântece sub forma unui elefant
alb. Acest lucru a fost interpretat în sensul că fiul care se va naşte va fi "Cel Iluminat" (Buddha).
Naşterea s-a petrecut în Parcul Lumbini, în timpul unei plimbări.
La venirea pe lume a copilului, mama sa a rămas în picioare, sprijinindu-se de un
smochin. Zeii s-au strâns în jurul ei pentru a primi pruncul într-o plasă de aur şi a-l adora. După
ce s-a născut, pruncul a contemplat cele zece colţuri ale universului şi, făcând şapte paşi peste
univers, a strigat cu voce de leu: "Eu sunt stăpân în lume! Aceasta este ultima mea naştere! De
acum nu va mai voi o altă existenţă!".
Siddhartha este crescut în lux şi desfătări. Se căsătoreşte la vârsta de şaisprezece sau
şaptesprezece ani şi are un fiu, care va primi numele de Rahula. La vârsta de douăzeci şi nouă de
ani se simte atras de viaţa ascetică şi, părăsindu-şi familia, devine călugăr rătăcitor.
Tradiţia prezintă acest eveniment ca pe un act de destin, dar şi de convertire. Se spune că
la naşterea lui Siddhartha, ursitoarele i-ar fi atras atenţia tatălui său, Suddhodana, că pruncul va
abandona lumea, devenind ascet, dacă se va întâlni cu un bătrân, un bolnav, un mort şi un ascet.
Încercând meditația și yoga, fără rezultatele dorite, Siddharta petrece sub copac o zi şi o
noapte în profundă meditaţie. În cele din urmă, ajunge la iluminare (bodhi), dobândind
cunoaşterea tuturor existenţelor anterioare, cunoaşterea morţii şi a vieţii fiinţelor, certitudinea de
a fi distrus orice dorinţă care face ca o fiinţă decedată să revină la viaţă, să renască într-o altă
formă de viaţă, şi certitudinea că a trăit pentru ultima dată şi că la moarte va intra în starea de
linişte şi fericire absolută care este nirvana.
Începând cu acest eveniment al iluminării, Siddhartha va purta numele de Buddha, adică
"Cel Iluminat". După cum era de aşteptat, ajungând la iluminare, Buddha trebuia să intre în
nirvana. Legenda spune că Mara, Marele Ispititor, a încercat să-l determine să ia această decizie
şi astfel să ducă cu sine taina căii spre iluminare. Însă zeii îl imploră să nu facă acest lucru şi, în
consecinţă, Buddha se hotărăşte să predice noua sa învăţătură.
La şase kilometri de oraşul Benares, ţine prima sa predică despre punerea în mişcare a
"Roţii Legii", proclamând "cele patru adevăruri nobile", "calea de mijloc între extreme" şi
"cărarea nobilă cu opt răspunsuri", ca mijloc de realizare a nirvanei. Buddha îşi va continua
activitata misionară timp de 40 de ani, perioadă în care pune temeliile unei comunităţi budiste
puternice. La vârsta de 80 de ani (aprox. 483 î.Hr.), Buddha se stinge din viaţă în urma ingerării
de ciuperici sau carne de porc. Ultimele sale cuvinte, adresate lui Ananda, ucenicul său favorit,
au fost: "Degradarea este inerentă tuturor lucrurilor compuse. Concepe-ţi propria eliberare cu
înţelepciune"
 Învățătura budistă

Budismul este o religie si filozofie care Iși are originea în India și care se bazează pe
învățăturile lui Buddha. În lipsa documentelor originale, este dificil să cunoaștem în detaliu
învățătura lui Buddha. Potrivit tradiției, în centrul predicii lui Buddha se afla dharma (dhamma,
în pali), înțeleasă ca virtute sau dreapta conduită.

Dharma reprezintă “calea de mijloc” între satisfacerea tuturor simțurilor și austeritatea

ascetică exagerată. În structura ei, dharma predicată de Buddha conține, pe de o parte, o analiză
pertinentă a existenței și, pe de altă parte, calea sau metodele de rezolvare a problemelor
existențiale cu care omul se confruntă. Referitor la existență, Buddha propune “cele patru
adevaruri nobile (arya)”, și anume: viața este supusă suferinței, originea suferinței se află in
dorința (tanha sau setea arzatoare de viață); încetarea suferinței este posibilă prin înlăturarea
dorinței, iar drumul spre încetarea suferinței este reprezentat de “cărarea nobilă înoptită” sau
“cărarea nobilă a celor opt răspântii”.

Ultimul adevar nobil, al patrulea, postulează metoda prin care problema vieții, înțeleasă
ca suferința existențială, poate fi rezolvată. Ea constă în canalizarea activitații si
comportamentului uman spre ceea ce, Buddha afirmă, este drept, mai exact: vorbire dreaptă,
fapta dreaptă, viața dreaptă, strădanie dreaptă, starea dreaptă a minții, concentrare dreaptă,
concepții sau vederi drepte și intenții drepte. Aceste opt elemente materializează conduita
morală, disciplina minții și înțelepciunea intuitivă sau cunoașterea exactă, ca etape necesare în
drumul spre dobândirea eliberării din robia suferinței și atingerea nirvanei.

Se spune ca această analiză a situației umane făcută de Buddha urmează aceeași metodă
pe care medicii vremii o foloseau in diagnosticarea și vindecarea bolilor. În primul rând, medicul
determina starea bolii, formula apoi cauza si hotăra daca vindecarea era sau nu posibila, pentru
ca în cele din urmă să prescrie remediul sau medicamentul adecvat. În această pespectivă,
Buddha este văzut ca un doctor spiritual care încearcă să vindece o boală generală a omenirii:
viaţa ca experienţă a suferinţei.

Bibliografie

1. Levenson D., Claude B., Budismul, Casa de Editură GRAFOART, București, 2009;

2. Richard D. Lewis, Să cunoaștem mai bine popoarele lumii ,Editura Niculescu,

București, 2005;

3. Rinpoche Sogyal, Cartea tibetană a vieții și a morții, Editura Herald, București, 2022;

4. Zimmer H., Filosofiile Indiei, Humanitas, Bucureşti, 1997.