2.

Budismul

A apărut în India, în secolele al VI-lea - al V-lea î. Hr.

A fost întemeiat de Buddha/Buda („Iluminatul”).

Doctrina Budistă:
[Link] n-a acceptat niciodată să-şi structureze învăţătura într-un sistem coerent scris
şi a transmis doar oral învăţătura sa.
[Link] a refuzat să răspundă la marile întrebări existenţiale:
- Universul este etern sau nu?
- Este finit sau nu?
- Sufletul are aceeaşi componenţă ca trupul? etc.
3. Parabola săgeții otrăvite (vezi textul acesteia mai jos la Aflați mai multe), mesajul
acesteia fiind: inutilitatea tuturor întrebărilor ce nu vizează viaţa sacră şi spirituală şi nu
pregăteşte calea spre nirvana.
4. Potrivit budismului, există un principiu creator unic, numit Atman sau Brahma, care
este de fapt un fel de suflet universal, în care sunt încorporate toate sufletele oamenilor de pe
pământ ce reuşesc să se elibereze.
5. Transmigrarea sufletului, prin diferite trupuri, fie de plante, fie de animale, fie de oameni,
adică reîncarnarea, se produce potrivit anumitor reguli, legi: faptele din viaţa unui om,
numite karma, sunt cele care stabilesc noua reîncarnare. Astfel, dacă a făcut fapte bune, omul
va avea o reîncarnare bună, iar dacă a făcut fapte rele, o reîncarnare rea, adică fie într-o
plantă, fie într-un animal, fie într-un om de condiţie socială joasă (ex. cerşetor). Eliberarea din
ciclul reîncarnărilor se produce atunci când omul se va identifica cu Atman, se va
depersonaliza, va dispărea pentru totdeauna, devenind una cu infinitul, această unire
numindu-se NIRVANA. Un astfel de om se numeşte bodhi (fericit).

Esența învățăturii budiste:

•     Există 4 Adevăruri Sacre:
1. Totul este suferinţă (dukka) - a te naşte, a fi bolnav, a fi departe de cel drag, a avea, a nu
avea etc.
2. Identificarea originii suferinţei, care este dorinţa (tanha) - dorinţele, atât materiale, câr şi
spirituale, poftele oamenilor.
3. Necesitatea înlăturării dorinţelor (stingerea poftelor).
4. Identificarea metodei de înlăturare a suferinţei („Calea de mijloc").
•     A urma Calea de Mijloc înseamnă a avea:
1. O opinie corectă (adevărată).
2. Un gând corect.
3. O vorbire corectă.
4. O activitatea corectă.
5. O existenţă corectă.
6. Un efort corect.
7. O atenţie corectă.
8. O concentrare corectă.
•     Finalitatea înseamnă cunoaşterea adevărului (căci totul este iluzie) prin oprirea
ciclului reîncarnărilor şi intrarea în nirvana.

Societatea buddhistă cuprinde:

 -  laici = nu pot atinge direct Nirvana, dar speră într-o renaştere mai favorabilă, pentru a
deveni călugări; 
-  călugări = cunosc învăţătura buddhistă şi au toate şansele să ajungă în nirvana.
Obiectele cele mai adorate sunt stupele, Buddha fiind omagiat prin ofrande şi acte rituale
specifice.
Ceremoniile buddhiste au loc zilnic, lunar sau anual (cea mai importantă este în luna mai,
când este sărbătorită naşterea şi moartea lui Buddha).
Budismul este singura religie care respinge ideea de Dumnezeu, ca Fiinţă Supremă. De
aceea, nici Buddha, întemeietorul, nu este considerat vreun profet al lui Dumnezeu sau zeu, ci
doar o călăuză, un maestru spiritual.

Aflați mai multe (nu trebuie transcris în caiete, ci doar citit)

1. Elemente mitice din biografia lui Buda
Buddha („Iluminatul", „Trezitul", „înţeleptul", „Cel care a găsit calea spre Nirvana") a
fost un personaj istoric. Se pare că a trăit între anii 558 şi 486 î. Hr. Viaţa sa a fost învăluită
într-o aură mitică.
Elemente mitice din viaţa lui Buddha:
-  varietatea numelui: la naştere se numea Siddharta („Cel ce şi-a atins scopul"), mai
târziu se va numi Gautama (după numele clanului din care făcea parte), apoi Sakyamuni
(„Ascetul, înţeleptul printre Sakya") şi, în fine, Buddha („Iluminatul", „Trezitul",
„Inteligentul", odată cu eliberarea din ciclul reîncarnărilor şi cu atingerea adevărului), nume
cu care va intra în istorie.
-  naşterea lui Buddha este încărcată de numeroase elemente mitice: este
considerat zeu înainte de naştere, îşi alege singur părinţii, concepţia este imaculată, la naştere
urlă ca un leu, spunând: “sunt cel mai bătrân din lume, cel mai învăţat, cel mai bun, cel mai
viteaz, aceasta este ultima mea naştere”.
-  la naşterea sa, după un şir lung de reîncarnări, apar semne miraculoase: statuile zeilor
au căzut la pământ, înţelepţii brahmani au identificat cele peste 100 de semne ale Marelui Om
pe corpul său etc.
-  rămas orfan de mamă, este crescut şi educat de tatăl său, în conformitate cu statutul
său social (prinţ), trecând prin etapele fireşti ale vieţii: tinereţea, căsătoria pentru a deveni
părinte, avându-l drept fiu pe Rahula.
-  la naştere, ursitoarele au proorocit tatălui că nu va avea parte de acest fiu; de aceea,
tatăl încearcă să-1 izoleze în palatul regal, dar cele patru ieşiri nocturne, urmate de întâlnirile
cu un bătrân (bătrâneţea), un bolnav (boala), un ascet (sărăcia), un cortegiu funerar (moartea)
îl determină să aleagă soluţia salvării de cele patru realităţi; îşi dă seama că soluţia este
liniştea şi pacea.
- după ieşirea din palat parcurge etapele iniţiatice: abandonarea condiţiei de
prinţ, iniţierea în brahmanism şi yoga.
-  confruntarea decisivă cu Mara (răul şi moartea) se încheie cu victoria lui Sakyamuni;
devenind Buddha („Trezitul", „Iluminatul"), intră în posesia celor patru adevăruri sacre.
-  apostolatul lui Buddha (aprox. 44 de ani) se va încheia în jurul anului 486 î. Hr. prin
moarte. (Trupul său va fi incinerat, cenuşa fiind aşezată în diferite monumente funerare -
stupă).
2. Parabola săgeții otrăvite:
În timp ce un om este rănit de o săgeată otrăvită, cei din jurul său vor să-i aducă un doctor, dar
rănitul se opune categoric: „Nu voi lăsa să mi se smulgă săgeata până nu voi şti dacă cel care
a tras este un războinic sau un brahman, dacă este înalt sau scund, dacă nu ştiu cum îl cheamă,
cum se numeşte neamul său, din ce sat provine, câţi locuitori are satul, cum îi cheamă pe
fiecare, câte rude şi prieteni are flecare, ce coardă avea arcul din care s-a tras, ce pană s-a
întrebuinţat la facerea săgeţii, din ce copac s-a făcut lemnul arcului, cine a tăiat copacul şi cu
ce secure, cine a fost fierarul care a făcut securea etc