Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
istorie la tema :
religia budista
BUDISMUL
ORIGINI
Conform experţilor, Buddha a trăit în jurul secolului al V-lea î.Hr., dar
data naşterii sale este încă dezbătută . Veridicitatea istorică a
întemeietorului budismului, Gautama Buddha este confirmată de
majoritatea cercetătorilor din zilele noastre în pofida vechilor teorii din
trecut care îl considerau pe acesta mai degrabă un personaj mitologic.
Cu toate acestea, biografia lui Gautama Buddha, aşa cum este ea
prezentată de Asvaghosha în Buddhacarita (cea mai veche relatare
existentă a vieţii profetului) abundă de elemente fantastice şi
legendare.
Budiştii consideră că prinţul Gautama Siddhartha s-a născut în
Lumbini şi a fost crescut în Kapilavastu, aproape de actuala frontieră
dintre India şi Nepal. Potrivit tradiţiei, tatăl lui Buddha era
conducătorul unei formaţiuni tribale numite Sakya. Încă de la naşterea
lui Gautama, un vizionar important din regiune, Asita, i-a prezis
pruncului un destin proeminent în sfera sacerdotală . Tatăl lui Buddha
are însă într-o zi un vis în care îşi vede fiul părăsind palatul ca sihastru
aşa că decide să îl protejeze de realitatea ostilă.
În ciuda acestor măsuri, Buddha reuşeşte să facă patru incursiuni în
afara palatului, întâlnindu un bătrân foarte slăbit, un bolnav, un mort şi
un călugăr. Primii trei revelează efemeritatea existenţei materiale,
datorită bătrâneţii, a bolii şi respectiv a morţii, iar călugărul îi
dezvăluie calea de a învinge aceste suferinţe umane, şi anume prin
religie.
Prin urmare, Buddha hotărăşte să părăsească oraşul şi să-şi
abandoneze bunurile, urmând o asceză deosebit de dură în junglele
Uruvela. După şase ani însă, constată că acest timp de asceză nu îl
ajută, nu îi aduce iluminarea .
Este deseori ispitit de moarte (Mara) să renunţe la căutarea adevărului
şi să se dedice numai comiterii faptelor bune . Prin meditaţie,
Gautama Siddhartha reuşeşte să îşi concentreze toată atenţia asupra
eliberării de suferinţă, capătă revelaţia reîncarnărilor sale anterioare
şi i se dezvăluie legea condiţionismului universal.
În cele din urmă capătă „deşteptarea ”, la vârsta de 35 de ani,
devenind cunoscut ca „Buddha ” (" cel iluminat") sau „Gautama
Buddha ” . Încurajat de zeul Brahma, Buddha petrece 45 de ani
învăţându-i pe oameni despre dharma şi întemeiază budismul.
Întorcându-se în comunitatea sa natală, Buddha îl converteşte pe
tatăl sau la budism dar şi pe Rahula, fiul său. Gautama Buddha a murit
pe când avea în jur de 80 de ani, în Kushinagara (India), în urma unui
drum istovitor alături de Ananda şi a unei boli de dizenterie. Conform
legendei, Buddha a încercat să îl consoleze pe discipolul său îndurerat
spunându-i înainte de a muri: „Destul Ananda, încetează să te chinui şi
să jeluieşti...Cum poţi crede că ceea ce se naşte nu moare? Acest
lucru este cu neputinţă. ”
Budismul s-a extins pe întreg teritoriul subcontinentului indian şi în
ţări învecinate (precum Sri Lanka), de-a lungul primelor cinci secole de
la moartea lui Buddha.
În cele două milenii care au urmat, a pătruns şi în Asia şi în toate
celelalte continente.
DOCTRINĂ
În religia budistă oricine se trezeşte din "somnul ignoranţei",
experimentând o relaţie nemijlocită cu realitatea, fără să fi fost
instruit de cineva, şi predică învăţăturile sale celorlalţi este numit
buddha.
Toţi budiştii tradiţionali sunt de acord că Buddha Shakyamuni sau
Gautama Buddha nu a fost singurul buddha: se crede că au existat
mulţi buddha înaintea lui şi că vor exista şi viitori buddha de
asemenea.
Dacă o persoană obţine "trezirea", fără ca neapărat să o şi predice
comunităţii, el sau ea devine arhat sau arahant. Siddhartha Gautama
este unic între ceilalţi buddha care au existat şi vor exista, deoarece
învăţăturile lui se concentrează asupra acestui tip de trezire, numit şi
"eliberare" sau Nirvana.
O parte din doctrina promovată de Gautama Buddha cu privire la viaţa
sacralizată şi scopul eliberării are la bază "cele patru adevăruri
nobile", care analizează structura şi originea "durerii" (dukkha), un
termen care face referire la suferinţa şi neîmplinirea caracteristică
omului "ne-trezit", "ne-eliberat", aparţinând lumii mundane. Ultimul din
cele patru adevăruri nobile, cel care vizează modul de stopare a
durerii, cuprinde "drumul sfânt cu opt cărări", unul din fundamentele
vieţii morale budiste.
Budismul prezintă şi câteva concepţii comune cu celelalte religii
dharmice, cum ar fi reîncarnarea (" samsara"), adică reîntruparea
fiinţei în alte forme de existenţă pe baza rezultantei faptelor comise şi
a legilor karmice.
REÎNCARNAREA
Dacă în religiile prebudiste ale Indiei sufletul (atman) constituia
elementul trecerii de la o viaţă la alta prin reîncarnare, pentru budism
acest element este însăşi "setea" (tanha) omului de pe patul de
moarte. Pentru a obţine iluminarea, un budist trebuie să se detaşeze
de karma şi de ciclul reîncarnărilor, deci trebuie să continue să facă
fapte bune, dar cu o atitudine detaşată de rezultatul lor. El trebuie să
renunţe la dorinţă (lobha), ignoranţă (avijjā), poftă (tanha), iluzie
(moha), egocentrism sau credinţa într-un sine veşnic (attā) şi ură
(dosa), să devină impersonal.
BODHI
Bodhi ("trezirea") este un termen folosit în budism pentru o anumită
experienţă revelatorie obţinută de un arhat prin meditaţie. După
dobândirea acestei "iluminări", a acestui bodhi, omul este eliberat de
ciclul samsāra (naştere, suferinţă, moarte, reîncarnare) şi accede spre
"fericirea supremă" (Nibbāna sau Nirvāna) .
NIRVANA
Nirvana reprezintă starea în care este nimicită suferinţa şi în care
omul se debarasează de ciclul reîncarnărilor, de orice apariţie,
dispariţie sau transformare.Nirvana este un "neant", cu toate că în
diferite credinţe populare ea se materializează sub forma unui spaţiu
paradiziac. Majoritatea surselor budiste ce vorbesc despre Nirvana o
descriu prin propoziţii negative, pentru că negaţiile îi redau cu
fidelitate infinitudinea şi absolutul.
ISTORIE
Stingherită de numeroasele schisme, răspândirea budismului a decurs
lent până în perioada împăratului mauryan Asoka cel Mare, care fiind
un susţinător public al acestei religii a avut o importanţă
incomensurabilă în istoria acesteia. Având pentru lumea orientală un
rol asemănător cu cel al lui Constantin cel Mare faţă de Europa şi
creştinism, Asoka a îmbrăţişat budismul, ridicându-l la statut de
credinţă imperială şi a păstrat în acelaşi timp o atitudine tolerantă în
raport cu celelalte confesiuni.
Vrând să unifice subcontinentul indian şi restul Asiei de Sud sub o
singură religie, împăratul mauryan a construit numeroase mănăstiri şi
stupe, a protejat călugării şi a trimis misionari în întreaga lumea. O
orientare a misiunilor a fost înspre vest, înspre teritoriile iraniene,
Siria, Afghanistan, Egipt, Cirene, Macedonia şi Epir, etc.
După moartea lui Asoka, Imperiul Maurya cunoaşte o perioadă de
regres şi începe să se destrame. De asemenea, budismul suferă noi
sciziuni nu doar în grupurile "ortodoxe", ci chiar şi în noile şcoli.
Teritoriile septentrionale ale fostului imperiu revin dinastiei Sunga ai
cărei membri erau adepţi vehemenţi brahmanismului şi doreau
resuscitarea practicilor vedice.
DĂRUIREA
A face daruri este o practică comună în lumea budistă. Fiecare cadou
făcut are o semnificaţie aparte: de exemplu oferind lumină cuiva îi
îndepărtezi întunericul ignoranţei şi oferindu-i tămâie îi ameliorezi
comportamentul etic.
Conform budismului, a oferi este o metodă bună împotriva lăcomiei şi
a ataşării de ceva. În Tibet dăruirea se rezumă în principal la opt
cadouri care au un anumit simbolism:
Oferind un bol cu apă pentru curăţarea feţei şi gurii conferi noroc.
Oferind un bol cu apă pentru picioare transmiţi purificare.
Oferind flori simbolizezi generozitatea şi deschiderea inimilor.
Oferind tămâie întrupezi principiile morale şi disciplina.
Bibliografie :
Achimescu, Nicolae, India, religie şi filosofie
Achimescu, Nicolae , Budism şi creştinism
www.hinduwebsite.com The History of Buddhism
Eliade, Mircea, Yoga - problematica filozofiei indiene
Armstrong, Karen, Buddha
Harvey, Peter (1990). An Introduction to Buddhism: Teachings,
History and Practices. Cambridge University Press
Skilton, Andrew (1997). A Concise History of Buddhism. Windhorse
Publications
Williams, Paul (1989). Mahayana Buddhism: the doctrinal
foundations Gethin, Rupert (1998). Foundations of Buddhism. Oxford
University Press.