Sunteți pe pagina 1din 5

Ciupuliga Ana-Simona

Arhitectura, an III, gr.A

BUDISMUL
Preliminare. Izvoare. Invatatura lui Buddha. Raspandirea budismului
Ideile intalnite in Jainism sunt preluate si formulate intr-o noua viziune
despre lume, om si societate, care va da omului, cel putin la nivel psihologic,
speranta desavarsirii personale prin efort individual, viziune cunoscuta in istoria
spirituala a omenirii sub numele de budism.
Izvoare.Izvoarele literare si documentare ale budismului sunt extrem de
numeroase. In special scrierile budiste din timpul domniei lui Asoka (275-232
i.Hr) contin un bogat material informativ cu privire la organizarea budismului din
acea perioada, organizare care isi pastreaza neschimbata structura.
1.Comunitatea monahala-mentine regulile care sunt expuse in scrierile de
mai tarziu.
2.Credinciosii laici(upasaka) denumiti ordinul al treilea.
3.Pelerinajele- organizate inca din vremea lui Asoka
4.Comunitatea avea un corp de scrieri a caror extensiune este
necunoscuta si purta numele de Preceptele celui binecuvantat.
Punerea in scris a literaturii budiste s-a facut din necesitate si este
impartita in 3 sectiuni:
1.Dharma-scrieri cu caracter dogmatic;
2.Vinaya-scrieri privind disciplina monahala;
3.Abhidharma-scrieri metafizice.
O alta impartire a canonului budist este in sutra si sastra.Sutra cuprinde
invataturile si cuvintele rostite direct de Buddha. Autori lor nu ne sunt cunoscuti.
Sastra sunt scrieri compuse de autori diferiti, a caror continut este mai sistematic.
Numarul scrierilor budiste este forte mare. De exemple canonul chinez cuprinde
3000-7000 de volume. Cat priveste varsta acestor scrieri este imposibil de a o
fixa cu certitudine. Dharma- legea nu are istorie, ea este atemporala si aspatiala.
Textele budiste care au ajuns pana la noi sunt grupate in trei mari colectii:
1.Colectia Tipitaka- colectia contine scrierile scolii Hinayana si a
Theravadinilor.
2.Scripturile Mahayana si Vajrayana-idea dominanta este prezenta unei
descoperiri continue a adevarurilor budiste privind mantuirea.
Textele mahayana sunt intr-adevar fosrte bogate; din ele retinem:
Lalitavistara, Mahavastu. Dintre sutrele scolii mahayana numai una : PrajnaParamita-Sutra care se ocupa cu problema cunosterii.
3.Textele tibetane Kanjur si Tanjur.
Invatatura lui Buddha
Dupa iluminarea sa, Buddha a expus in centrul predicii sale cele patru
adevaruri nobile si anume: viata este supusa suferintei (dukkha) ; ca originea
suferintei se afla in dorinta (tanha- setea arzatoare dupa viata); ca incetarea
suferintei este posibila prin inlaturarea dorintei; si ca drumul spre aceasta
incetare a suferintei este reprezentat de cararea nobila inoptita.

Buddha si-a modelat invatatura dupa tiparul folosit de medicii vremii in


diagnosticarea bolii. In primul rand, medicul determina starea bolii, formula apoi
cauza, hotara daca vindecarea era posibila si in cele din urmaprescria remediul
sau medicamentul. Astfel Buddha s-a vazut in rolul de doctor spiritual care
vindeca bolile trupesti si sufletesti.
Raspandirea budismului
In primele veacuri dupa moartea lui Buddha, invatatura lui s-a raspandit
de-a lungul Gangelui. Calugarii budisti il vor raspandii apoi in India, Sri Lanka,
Birmania, Tailanda, Indo-China, China, Coreea, Japonia, Tibet.
Formele de exprimare ale religiei budiste: Hinayana si Mahayana
Traditia budista vorbeste despre o serie de reprezentatii celor doua ramuri
principale ala budismului si constau in doua tendinte: cea conservatoare si cea
liberala din sanul comunitatii monahale budiste. Cele doua ramuri se vor separa
definitiv, formand doua grupari distincte cunoscute in istoria budismului sub
denumirea de hinayana si mahayana, in traducere vehicolul mic si vehicolul
mare.
A.Hinayana. Are ca element central chipul calugarului ascet. Textele
sacre hinayana sunt putine si scrisa in limba pali. Invatatura centrala a acestei
scoli budiste poate si rezumata in urmatoarele idei:
1. Toate fiintele care exista sunt supuse unei eterne reveniri la o noua
forma de viata, potrivit faptelor bune sau rele savarsite intr-o existenta anterioara.
Acest ciclu trece prin 5 moduri de existenta. Acestea sunt divizate in doua
categorii: stari rele- intruparea ca animal, spirit vesnic flamand (preta) si locuitor
al iadului- si stari bune:ca om si, incele din urma, ca zeu. Toate aceste stari
existentiale se datoreaza faptelor si sunt totodata vremelnice. Faptele nu sunt
transmisibile de la o persoana la alta si nici nu exista loc de penitenta in vederea
iertarii lor.
2. Oricat ar fi de placut un mod de viata si oricata placere de a trai am
avea, existenta este in esenta dureroasa deoarece se afla sub imperiul mortii si
al schimbarii permanente, al instabilitatii fiintiale. De aceea, cel cu adevarat
intelept va cauta eliberarea din ciclul transmigrarii.
3. Intrucat existenta este rezultatul unei fapte, eliberarea de existenta
consta din inlaturarea dorintei care da nastere faptelor. Dorinta sau setea de
viata poate fi inlaturata prin practici ascetice si abstinenta.
4. La moarte, cine s-a eliberat de orice dorinta de viata si a epuizat
rasplata faptelor obtine eliberarea intrand in starea de nirvana.
Inlaturarea oricarei dorinte poate fi obtinuta urmand calea nobila inaptita.
Aceasta carare sau cale poate fi impartita in 3 categorii: conduita morala
(vorbire dreapta, fapta dreapta, viata dreapta); disciplina mintii (stradanie
dreapta, stare dreapta a mintii si concentrare dreapta); si intelepciunea intuitiva
(conceptii sau vederi drepte si intentii drepte).
Aspectul temporalitatii existentei a fost subliniat de Buddha chiar inainte
de a murii: supuse degradarii sunt toate lucrurile compuse. Viata este un flux
continuu, ea nu este statica. In fiecare clipa a vietii devenim altceva decat am
fost.

Pe langa suferinta si temporalitate cea de-a treia conceptie budista se


refra la negarea sufletului individual( jiva). Buddha sustine ca nu exista suflet
permanent si ca omul este format din 5 elemente constitutive sau agregate
(skandhas) : materie, senzatie, perceptie, predispozitie si constiinta. Daca
suntem produsul unui conglomerat atunci ce se supune reintruparii? Cine se
bucura de rasplata sau cine sufera pedeapsa? Buddha invata ca la moarte cele 5
agregate de dezintegreaza; ceea ce dainuie in continuare sunt faptele (karmas),
el incerca sa sublinieze ca element permanent al existentei continuitatea faptei.
Nirvana-prin stricta observare a celor 3 norme se poate ajunge la acesta
stare. Procesul se poate extinde de-a lungul a mai multor vieti, iar individul spera
sa inlature orice atasament si dorinta de viata si sa ajunga in aceasta stare.
Cuvantul nirvana inseamna stingere.
Textele budice fac referire la 2 feluri de nirvana: nirvana cu substrat si
nirvana fara substrat. Prima stare este realizata cand omul se afla inca in viata,
iar cea fara substrat se afla dupa moarte. Aceasta stare nai este numita si
parinirvana. Ceea ce trebuie sa retinem este ca nirvana reprezinta o stare despre
care nu se poate spune nici ca exista, nici ca nu exista.
Cea mai cunoscuta scoala hinayana este scoala theravadina sau a
batranilor. Acest gen de budism predomina in Birmania si in Asia de sud-est.
B.Mahayana sau Vehicolul mare este cea mai raspandita a budismului.
Caracteristica principala a acestei scoli consta in credeinta ca fiecare fiinta
rationala poseda natura buddha si prin urmare este capabila sa devina Buddha.
Spre doesebire de mahayana, hinayana sustine ca exista doar un singur
Buddha, intr-un eon si ca iluminarea este rezervata doar celor alesi.
Daca natura buddha este prezenta in fiecare om atunici mijloacele de
realizare trebuiau concepute in asa fel incat ele sa fie la indemana tuturor. Astfel,
in loc sa impuna practici austere ascetice aidoma scolii hinayana, mahayana
propune credinta si devotiunea fata de Buddha, dragostea si compasiunea fata
de orice fiinta ca mijloc prin care se poate dobandii iluminarea, si deci nirvana.
In timp ce hinayana accentueaza auto-emanciparea si sprijinirea doar pe fortele
proprii, nile tendinte mahayaniste privesc spre ajutorul nemijlocit al lui Buddha.
Conceptul de Buddha a suferit o serie de transformari, am putea spune
chiar radicale. In mahayana s-a dezvoltat ideea de Buddha vesnic, sau intrupare
a adevarului absolut. Sutra Lotusului invata ca Buddha a trait din vesnicie si ca
va trai in vesnicie. Conceptia a dat posibilitatea budismului mahayana sa creeze
teoria unor lumi buddhice infinite, conduse de cate un Buddha si a facut posibila
afirmarea ca fondatorul budismului nu a fost altceva decat o manifestare a
vesnicului Buddha.
Bodhisattva.-concepe ca ideal o fiinta iluminata, milostiva, care isi amana
intrarea in nirvana pana cand isi va duce la indeplinire votul luat, de a mantui
intreaga fire de suferinta. Se acumuleaza un bagaj urias de merite ce pot fi
transferate unor fiinte mai putin norocoase. Virtutile principale ale lui Bodhisattva
sunt: intelepciunea perfecta si compasiunea universala.
Vidul sau golul- Sunya. In ce priveste realul, hinayana invata ca toate
lucrurile sunt conditionate si ca ele exista datorita unor cauze antecedente.
Elementele constructive sau dharmas sunt goale, fara esenta, deoarece si ele

depind la randul lor de o serie de cauze. Daca inlaturam cauzele, nici ele nu mai
exista. Ele nu au natura proprie si sunt goale de propria natura, de aceea se
spune despre ele ca sunt goale sau vide (sunya).
Nirvana din conceptia mahayana nu necesita anularea existentei
fenomenale, deoarece toate fenomenele sunt fara substanta si deci goale. Chiar
nirvana este fara substanta si deci goalaiar mahayana ajunge la concluzia ca
lumea fenomenala este nirvana si ca nirvana este lumea fenomenala. Atunci
cand cineva ne mai gandeste in termeni dualistu, facand separatie intre lumea
fenomenala si nirvana, el ajunge la iluminare, realizand adevarata sa natura de
buddha (iluminare).
Scolile mahayana din China.
Dintre acestea cea mai veche si mai populara a fost scoala Ching Tu sau
Taramului pur. Cea mai specific chineza a fost Chan sau Scoala meditatiei. (prin
meditatie se incearca perceperea nemijlocita a realitatii).
Tantrayana- Vechicolul tantric. Acest vehicol se deosebeste de celelalte
doua pentru faptul ca pune accent pe practici din care nu lipsesc: Vrajitoria,
credinta idolatra, magia, imoralitatea voita. S-a conturat definitiv ca ideologie si
practica in sec al V-lea si al VI-lea.
Exista doua tentinte tantrice: de stanga si de dreapta. Din punct de vedere
istotic, cel mai important este tantrismul de stanga, numit si vajrayana sau
Vehicolul diamantic. Textele vajrayana au mitologizat doctrina vacuitatii si
profeseaza idea ca, printr-o combinatie de ritualuri, adeptul budist este redus la
adevarata sa natura diamantina, intra in posesia trupului diamantin si este
transformat in fiinta diamantica.
Cea de a doua tendinta, de dreapta, numita Mi-tsung (Scoala Tainelor)
fondata in 705-774 inca dainuie in China. A combinat doua practici tantrice:
cercul pantecului si cercul trasnetului. Aceste cercuri reprezinta realitatea
suprema. Buddha este considerat ca reprezinta universul intrag, trupul sau fiind
impartit in 2 parti complementare: elementul abdominal care este pasiv si mintal
si elementul diamantin care este activ si material. Doctirina s-a raspandit in
Japonia prin tratatul Lotusul legii bune.
Practici tantrice. Acestea nu pot fi invatate din carti, ci numai de la un
guru indraumator, in jurul caruia se aduna un grup de novici.
Mantras si mudras fac parte din ritualul tantric. Mantra este de obicei un
sir de silabe care pot avea sens sau nu. Se crede ca daca sunt pronuntate corect
ele genereaza forte bune sau rele. Legate de mantra sau independente sunt
mudras, gesturi rituale ale trupului, mainilor si degetelor.
Mandala. Reprezinta ultima treapta de initiere. De obicei mandala este un
cerc magic sau o cosmograma in care sunt reprezentate simbolic zeitatile
tantrice. Ritualul de initiere include si practici erotice yoga simbolizand drama
evolutiei cosmice.
Budismul tantric este inca in floare in Tibet, Mongolia, parti din China si
Japonia.

Comuntatea Budista. Este budismul ateu? Ritualuri si ceremonii.


Societatea umana este impartita de budism in doua categorii distincte:
calugarii si laicii.
Comunitatea monahala- elementul de baza sunt calugarii, multa tari
budiste nu mai accepta calugarite in viata monahala. Denumirea tehnica este
bhikku sau bhiksu si inseamna cel care traieste din milostivenie. Pentru a
devenii calugar trebuie sa aiba varsta de 20 de ani si sa fi trecut printr-o perioada
de noviciat. Pot avea functii si inafara manastirilor.
Laicii- scopul vietii lor nu este nirvana, ci speranta intr-o renastere mai
propice ralizarii nirvanei.
Este budismul ateu? S-a ajuns la ceasta intrebare pornindu-se de la
faptul ca budismul nu promoveaza credinta in Dumnezeu. In plus, s-a sustinut ca
intrucat nu impartaseste o astfel de credinta, budismul nu poate fi considerat
religie.Ceea ce trebuie retinut in acest context este ca budisti nu neaga existenta
unui Dumnezeu creator si nici nu discuta acesta probleme. Ei nu sunt interesati
sa afle cine a creat universul. Budismul se concentreaza asupra vietii umane,
considerata a fi o continua experienta a suferintei existentiale. De aceea scopul
lui este sa propuna cai eficiente care sa duca la eliberarea din robia suferintei, ca
experienta a nasterii, mortii si renasterii.
In concluzie, daca acceptam ca esentiala pentru religie credinta intr-un
Dumnezue creator, atunci budismul este un sistem ateu. Daca insa ne gandim si
la celellalte atribute divine: indurarea, grija, dragostea fata de om, atunci
budismul trebuie evaluat intr-o alta lumina.
Ritualuri si ceremonii. In primul rand sunt prezente ofande sub forma de
flori, mancare, apa sau lumanari. In al doilea rand sunt actele rituale, cum ar fi
venerarea chipului lui Buddha prin atingerea pamantului cu fruntea de 3 ori sau
scoaterea sandalelor la intrarea in templu. De asemenea pronuntarea unor
formule de venerare sau magice.
Obiectele de adorare. Cel mai venerat este chipul lui Buddha. Al doilea
ca importanta il ocupa stupa, loc adapostind relicve ale lui Buddha. Alt obiect de
adorare este copacul Bodhi sub care Buddha a ajuns la iluminare. In cele din
urma sunt dintii lui Buddha raspanditi in intreaga Asie.
Ceremonii ocazionale.Ritualuri savarsite in momente cruciale sau de
criza din viata omului: nastere, casatorie, moarte, boli.
Ceremonii calendaristice.a)Ceremonii zilnice- o serie de acte rituale,
acte de devotiune in fata altarelor, aducerea de ofrande, recitarea textelor sacre.
Rememorarea celor 5 precepte cardinale: a nu ucide, anu fura, a nu minti, anu
savarsii adulter si a nu bea bautura alcoolice.
b)Ceremonii lunare. Cel mai important este Uposatha si are loc de 2 ori pe
luna: cand apre luna plina si cand este luna noua.
c)Ceremonii anuale. Prima sarbatoare este ziua lui Buddha. Se tine in
ziua cu luna plina din mai si se sarbatoreste: ziua de nastere, iluminarea si
moartea lui Buddha.Urmeaza sarbatori legate de sezonul ploios si sarbatoarea
dintelui lui Buddha.
In afara de crestinism si islamism, budismul este a treia religie care
considera ca are datorii misionare fat de intreaga lume.