Sunteți pe pagina 1din 7

ARGUMENTE FILOSOFICE PENTRU EXISTENTA LUI DUMNEZEU

Argumentul teleologic

Acest argument =n favoarea existen[ei lui Dumnezeu porne\te de la


faptul c] =n lume este vizibil un plan. +n esen[], argumentul sus[ine c]
acest plan evident este dovada existen[ei unui Arhitect inteligent al lumii.
Una din formele cele mai populare ale acestui argument a fost dat de Willian
Paley (1743-1805), arhidiaconul de la Carlisle. Paley spunea c] dac] cineva g]se\te pe un
cqmp gol un ceasornic, el va trage pe bun] dreptate concluzia c] acesta a avut un
ceasornicar care l-a proiectat. La fel, dac] privim la proiectul mult mai complex al lumii, al
universului, ajungem la concluzia c] =n sptele acestui proiect este un mare Proiectant.

Schematic, acest argument poate fi prezentat =n felul urm]tor:


1. Un ceas arat] c] a fost =ntocmit de un proiectant pentru un scop inteligent (s]
m]soare timpul)
2. Lumea eviden[iaz] (mai bine decqt un ceas) existen[a unei proiect m]re[.
3. Dac] un ceas presupune un ceasornicar, atunci pentru lume este necesar un
Proiectant mult mai mare \i mai inteligent.

Obiec[ia lui John Stuart Mill (1806-1873) la argumentul lui Paley nu


a =ntqrziat. El a obiectat c] argumentul lui Paley este bazat pe analogia
conform c]reia similaritatea =n privin[a efectului implic] o similaritate =n
ceea ce prive\te cauza. Dar exist] =n acest argument o disimilaritate
important]: ceasurile implic] ceasornicari numai pentru c] din experien[]
\tim acest lucru. Tot a\a, amprentele de picior omenesc arat] c] au existat
oameni, \i urmele de copit] arat] existen[a unor animale doar pentru c]
experien[a noastr] anterioar] ne informeaz] c] acesta este adev]rul \i nu
din cauza vreunui proiect intrinsec al acestor vestigii.

David Hume (1711-1776) a subliniat ipoteza c] exist] proiectare =n


natur] \i a sus[inut c] Dumnezeul indicat de aceast] proiecare a postulat ca
proiectul s] fie:
a) Diferit de inteligen[a uman], pentru c] inven[iile omului se deosebesc de cele ale
naturii;
b) Finit, c]ci efectul lui este finit (cauza este la fel ca efectul);
c) Imperfect, pentru c] =n natur] exist] imperfec[iuni;
d) Multiplu, deoarece crearea lumii se aseam]n] mai mult cu construirea unei nave prin
cooperarea oamenilor;
e) Masculin \i feminin, pentru c] aceasta este calea prin care se nasc oamenii;
f) Antropomorf, deoarece creaturile Lui au ochi, urechi, nas.

R.E.D. Clark =nt]re\te argumentul teleologic folosind legea a doua


a termodinamicii dup] cum urmeaz]:
1. Orice lucru a avut un =nceput \i un =ncep]tor.
2. Universul a avut un =nceput (fapt eviden[iat de legea a doua termodinamicii)
a) Universul se degradeaz], de aceea nu poate fi ve\nic;
b) O remontare a universului prin sine =nsu\i nu este probabil] (pentru c] nu
exist] nici un mod \tiin[ific de a o explica).
3. De aceea, universul a avut un =ncep]tor.
4. Acest =ncep]tor trebuie s] fie:
a) Inteligent, pentru c] a realizat o planificare anticipat];
b) Moral, pentru c] a dat =n mod evident valoare crea[iei;

De vreme ce inteligen[a \i moralitatea sunt ni\te caracteristici ale


personalit][ii, +ncep]torul universului trebuie s] fie personal. El poate fi
mai mult decqt personal, dar nu poate fi mai pu[in decqt personal.
Dup] C. J. Ducasse argumentul teleologic are cqteva defecte:
a) Argumentul nu dovede\te un creator perfect. Proiectul
lumii nu este perfect, \i ajunge o cauz] imperfect] (omul)
pentru a-l explica. R]ul, risipa, boala, toate arat] lipsa de
scop.
b) Proiectan`ii pot fi inferiori lucrurilor proiectate
(microscoapele, jocurile de \ah pe computer, toate au
posibilit][i pe care inventatorii lor nu le au).
c) Dac] lumea are nevoie de un proiectant, tot a\a are nevoie
\i proiectantul, \i a\a la infinit.

+n concluzie, putem afirma c] argumentul teleologic este interesant,


are o anumit] logic], dar nu furnizeaz] un r]spuns pentru existen[a r]ului \i
a dezordinii din lume.
Argumentul ontologic

C]lug]rul augustinian Anselm de Canterbury (1033-1109) este


autorul acestui argument, de\i nu el l-a numit ontologic, ci Kant. Pentru
Anselm argumentul este un fel de %dovad] de rug]ciune^ fiindc] a ajuns
la el =n timp ce medita asupra conceptului unei fiin[e absolut perfecte,
Dumnezeul cre\tin.
1. Dumnezeu este prin defini[ie ceva decqt care nimic mai mare nu poate fi
conceput.
2. Este diferen[] =ntre a exista numai =n =n[elegerea cuiva \i a exista atqt =n
=n[elegerea cuiva cqt \i =n afara acestei =n[elegeri (ex. Un tablou poate
exista doar =n mintea pictorului, spre deosebiere de cazul cqnd el exist] atqt
=n mintea lui cqt \i =n afar]).
3. Este un lucru mai mare s] exi\ti atqt =n mintea cuiva, cqt \i =n afara acele
min[i decqt s] exi\ti numai =n minte.
4. De aceea, Dumnezeu trebuie s] existe atqt =n =n[elegere, cqt \i =n afara
acestei =n[elegeri (adic] =n realitate), deoarece dac] n-ar fi a\a, am putea
concepe pe Cineva care s] o fac] \i care ar fi deci mai mare. Dar Dumnezeu
este prin defini[ie cea mai mare fiin[] care poate fi conceput]. Rezult] c]
Dumnezeu trebuie s] existe.

La acest argument al lui Anselm, un alt c]lug]r, Gaunilo a obiectat


spunqnd c] argumentul se bazeaz] pe premisa fals] c] orice exist] =n
minte trebuie s] existe =n realitatea din afara min[ii. Dac] inexisten[a lui
Dumnezeu ar fi de neconceput, atunci nimeni nu s-ar putea =ndoi de
existen[a Lui; dar oamenii se =ndoiesc, \i uneori chiar o neag]. La aceste
probleme Anselm a r]spuns satisf]c]tor.

Descartes a prezentat argumentul =n felul urm]tor:


1. Orice percepem clar \i distinct este adev]rat.
2. Noi percepem clar \i distinct c] ideea unui Existent necesar necesit] ca El s]
existe.
3. De aceea este adev]rat c] un Existent necesar exist] necesarmente.

David Hume a adus obiec[ii argumentului ontologic afirmqnd c]


orice concepem ca existent putem s] concepem ca nonexistent.
Immanuel Kant a adus \i el critici =mpotriva acestui argument.
Argumentul cosmologic

Platon a fost creditat ca fiind primul gqnditor care a prezentat


argumente de tip cosmologic (numite \i argumente etiologice, de la
%aetios^, cauz]).
+n Legile \i =n Phaedros Platon argumenteaz] sus[inqnd un prim mi\c]tor al
lumii. Ra[ionamentul s]u poate fi expus astfel:
1.Lucrurile se mi\c] (aceasta se poate stabili prin observa[ie).
2. Orice se mi\c] este fie mi\cat de altceva (adic] este inert), fie se mi\c] prin
sine =nsu\i (spontan).
3. Cele ce se mi\c] prin sine (numite suflete) sunt anterioare celor ce nu se
mi\c] prin sine.
4.Cele ce se mi\c] prin sine trebuie s] fie eterne pentru c] altfel n-ar exista
mi\care. Chiar dac] mi\carea nu ar fi etern], numai un mi\c]tor prin sine ar
putea ie\i din starea de repaus \i s] =nceap] mi\carea.
5.Trebuie s] existe cel pu[in doi mi\c]tori prin sine =n univers:
a. unul %bun^ care s] explice mi\carea regulat]
b. unul %r]u^ care s] explice mi\carea neregulat]
6. Mi\c]torii care explic] mi\carea regulat] sunt zece (unul pentru fiecare sfer] a
mi\c]rii regulate din cosmos).
7. +ntrucqt unul dintre ace\tia explic] mi\carea celorlalte nou] sfere siderale
(care sunt inerte =n sine), merit] s] fie numit Dumnezeu.

Astfel Platon a prezentat o dovad] pe care el a numit-o Sufletul


Lumii, Primul Mi\c]tor al oric]rei mi\c]ri regulate din cosmos.
Tot Platon a ajuns la concluzia c] exist] un Formator al tuturor lucrurilor bune
(Demiurg) cqt \i o form] a binelui (Binele) dup] care sunt formate toate lucrurile bune.
Aristotel, celebrul elev al lui Platon, a introdus termenul de Mi\c]tor Nemi\cat
dar care nu era un Dumnezeu personal \i nu avea nici o semnifica[ie religioas], adic] nu
solicita =nchinare. Cauza Prim] a lui Aristotel era Forma Pur], sau Realitatea.
Plotin, (secolul al III-lea dup] Hristos) a afirmat c] exist] o unitate absolut] (Unul)
dincolo de existen[] care este izvorul oric]rei existen[e \i multiplicit][i.
Augustin (354-430) a adus \i el un argument =n favoarea pozi[iei cosmologice.
1. Exist] adev]ruri atemporale \i imuabile (\tim c] exist]m, c] gqndim, c] 7+3=10).
2. Adev]rul imuabil nu poate fi cauzat de min[ile finite deoarece este
independent de min[ile noastre \i min[ile noastre sunt conduse de el.
3. De aceea, trebuie s] existe o Minte atemporal] \i imuabil] care s] cauzeze
aceste adev]ruri imuabile. Dumnezeu este Me\terul l]untric ce cauzeaz]
adev]rul =n mintea fiec]rui om.

Anselm de Canterbury (1033-1119) a vorbit despre Binele Suprem


din care deriv] orice fel de bine, \i de fiin[a de perfec[iune maxim].
Gqnditorul musulman Alfarabi a f]cut distinc[ia =ntre esen[] \i existen[]. El
spunea c] sunt lucruri a c]ror existen[] este una doar accidental] (\i nu esen[ial]) care \i-au
primit existen[a de la altceva. Nu poate exista un lan[ cauzal regresiv infinit. Astfel c]
trebuie s] existe o Prim] Cauz] a existen[ei a c]rei esen[] \i existen[] sunt identice.
Toma dA`uino a prezentat argumente bazate pe mi\care
(Dumnezeu este mi\c]torul nemi\cat); pe cauzalitate eficient] (Dumnezeu
este Fiin[a prim] care nu este dependent] de nimic =n ce prive\te
existen[a Sa) \i pe perfec[iune (Dumnezeu este Fiin[a perfect] care
cauzeaz] perfec[iunile lucrurilor mai pu[in pefecte).
Descartes a formulat un argument cosmologic pornind de la propria
incertitudine \i =ndoial] astfel:
1. Eu m] =ndoiesc.
2. Dac] m] =ndoiesc gqndesc (=ndoiala este o form] a gqndirii).
3. Dar =ndoiala este o form] de gqndire imperfect] (pentru c] =i lipse\te certitudinea).
4. Dar dac] eu cunosc imperfec[iunea trebuie s] fiu con\tient \i de ce este imperfec[iunea
(pt. compara[ie)!
5. Mintea mea imperfect] nu poate fi cauza ideii de perfec[iune pe care o am.
6. Numai o minte perfect] este o cauz] adecvat] pentru ideea de perfec[iune.
7. De aceea trebuie s] existe o Minte perfect], ea fiind cauza acestei idei de perfec[iune.

Immanuel Kant a obiectat fa[] de pozi[ia cosmologic] afirmqnd c]


un lan[ regresiv infinit este posibil din punct de vedere logic, iar ra[iunea
ne cere s] continu]m s] c]ut]m cauzele la infinit.
Din argumentul cosmologic nu rezult] existen[a lui Dumnezeu. Ceea ce rezult] din
argument este un adev]r, iar argumentul este o schem] logic] bazat] pe realitate \i care
explic] =n mod ra[ional de ce fiin[ele limitate trebuie s] fie cauzate.
Argumentul moral

Kant a respins categoric orice dovezi teoretice pentru existen[a unei


Fiin[e absolut perfecte sau necesare. El a oferit totu\i un Dumnezeu care
trebuie postulat practic spre a da un sens experien[ei noastre morale.
Postulatul moral al lui Kant se prezint] astfel:
1. Fericirea este dorin[a tuturor oamenilor.
2. Morala este datoria tuturor oamenilor (ceea ce ei trebuie s] fac]).
3. Unitatea acestor dou] este cel mai mare bine (summum bonum).
4. Oamenii trebuie s] urm]reasc] ob[inerea lui summum bonum.
5. Unitatea =ntre datorie \i dorin[] nu este posibil] pentru omul finit, aflat =ntr-un timp
limitat.
6. Dar necesitatea moral] de a face ceva implic] posibilitatea de a face acel ceva.
7. De aceea, este necesar din punct de vedere moral (practic) s] se postuleze:
a. O dumnezeire care s] fac] posibil] aceast] unitate (puterea de a le aduce la un loc).
b. Nemurirea, pentru ca aceast] unitate s] poat] fi realizat] (adic] timpul dincolo de
aceast] via[].)
Kant nu sus[ine c] experien[a moral] cere s] fie postulat] existen[a
lui Dumnezeu, ci c] omul ar trebuie s] tr]iasc] a\a ca \i cum ar exista un
Dumnezeu.

Bertrand Russel gqnditor ateu, a adus o dovad] moral] =mpotriva existen[ei lui
Dumnezeu.
1. Dac] exist] o lege moral], ea rezult] sau nu rezult] din porunca lui Dumnezeu.
2. Dac] ea rezult] din porunca lui Dumnezeu, atunci este arbitrar] (\i deci Dumnezeu nu
este esen[ialmente bun).
3. Dac] nu rezult] din porunca lui Dumnezeu, atunci \i Dumnezeu =i este supus, (iar dac]
Dumnezeu =i este supus, atunci El nu este ultim; legea moral] este ultim]).
4. A\adar, fie Dumnezeu nu este esen[ialmente bun (pentru c] este arbitrar, =n ce
prive\te binele \i r]ul), fie Dumnezeu nu este ultim (pentru c] exist] o lege moral]
c]reia =i este supus chiar \i El).
5. Un astfel de Dumnezeu nu este vrednic de o angajare total] (nu este vrednic de
=nchinare din punct de vedere religios).
6. De aceea nu exist] nici un Dumnezeu (care s] fie vrednic de devo[iune religioas]).
Pierre Baule (1647-17076) a comb]tut existen[a lui Dumnezeu pe
considerentul existen[ei r]ului =n lume.
Albert Camus =n lucrarea Ciuma a prezentat dilema dintre umanitarism \i
teism. Vorbind despre o epidemie adus] de \oboloani =n ora\ul Oran =naintea celui de-al
doiea R]zboi Mondial, Camus subliniaz] c]:
1. Omul trebuie fie s] se alieze cu doctorul \i s] lupte =mpotriva epidemiei, fie s] se
alieze cu preotul \i s] nu lupte =mpotriva epidemiei.
2. Dar a nu te alia cu doctorul \i a nu lupta =mpotriva epidemiei ar fi antiumanitar.
3. A lupta =mpotriva epidemiei =nseamn] a lupta =mpotriva lui Dumnezeu care a
trimis-o.
4. De aceea, dac] umanitarisumul este corect, teismul este gre\it.

Premisa gre\it] din argumentul lui Camus este c] a lupta =mpotriva epidemiei este
echivalent cu a lupta =mpotriva lui Dumnezeu. +n general tei\tii afirm] c] ceea ce
cauzeaz] suferin[a este p]catul.
Vorbind despre existen[a r]ului \i a nedrept][ii =n lume, antiteistul de fapt face
referire involuntar] la un standard de dreptate pentru compara[ie. Pentru a afirma c]
situa[ia este nedreapt] din punct de vedere ultim, trebuie s] presupun] un standrad ultim
de dreptate, o Dreptate Ultim] pe care tei\tii o identific] cu natura lui Dumnezeu; legile
morale ultime de asemnea implic] un D]t]tor Ultim al Legilor Morale.
Toate aceste argumente de mai sus au puncte tari \i puncte mai slabe.
Prin =n[elepciunea omeneasc] omul nu-L poate cunoa\te deplin pe
Dumnezeu, dar prin credin[] putem s] ne =nsu\im adev]rurile ve\nice din
Scripturi despre Fiin[a Divin].

S-ar putea să vă placă și