Ce este budismul și ce cred budiștii?

Budismul este una dintre religiile principale ale lumii în ceea ce privește
adepții, distribuirea geografică și influența socio-culturală. Cu toate că
în mare parte este o religie „estică”, budismul devine din ce în ce mai
popular și mai influent în lumea vestică. Este o religie unică printre
religiile lumii, deși are multe în comun cu hinduismul, prin faptul că
ambele învață karma (etica cauză-efect), maya (natura iluzorie a lumii)
și samsara (ciclul de reîncarnări). Budiștii cred că țelul cel mai înalt al
vieții este să dobândească „iluminarea”, după cum o percep ei.

Fondatorul budismului, Siddhartha Guatama, s-a născut în familia regală

din India în anul 600 î.Cr. După cum se povestește, a trăit în lux, având
puțin contact cu lumea exterioară. Părinții săi au vrut ca el să fie ferit de
influența religiei și protejat de durere și suferință. Totuși, nu după multă
vreme, adăpostul său a fost penetrat, și a avut viziuni cu un om în vârstă,
un bolnav și un cadavru. Cea de-a patra viziune a fost cu un călugăr
ascetic liniștit (unul care respinge luxul și confortul). Văzând liniștea
călugărului, a decis să devină și el ascet. A abandonat viața de bogăție și
de prosperitate, pentru a urmări iluminarea, prin austeritate. Avea
înclinație pentru automortificare și meditare intensă. A fost lider între
colegii săi. În cele din urmă, eforturile lui au culminat cu un gest final.
S-a „răsfățat” cu un bol de orez și apoi s-a așezat sub un smochin (numit
și copacul bodhi), pentru a medita până fie va dobândi „iluminarea”, fie
va muri în încercarea sa. În ciuda chinului și a tentațiilor, în dimineața
următoare, dobândise iluminarea. Astfel a ajuns cunoscut ca „cel
luminat”, sau „Buddha”. În lumina noii lui realizări, a început să-i învețe
pe colegii lui călugări, între care dobândise deja o mare influență. Cinci
dintre colegii săi au devenit primii săi ucenici.
Budismul de astăzi este foarte divers. Este, în mare, divizibil în două
categorii vaste: Theravada (vas mic) și Mahayana (vas mare). Theravada
este forma de călugărie care rezervă cea mai înaltă iluminare și nirvana
pentru călugări, în timp ce budismul Mahayana extinde acest țel al
iluminării și pentru laici, adică pentru cei care nu sunt călugări. În cadrul
acestor categorii pot fi găsite numeroase ramuri, printre care Tendai,
Vajrayana, Nichiren, Shingon, Țara Pură, Zen și Ryobu. Prin urmare,
este important ca cei din afară care caută să înțeleagă budismul să nu
presupună că știu toate detaliile unei anumite școli budiste, când tot
ceea ce au studiat este budismul clasic, istoric.
Când a fost întrebat cum a început lumea, cine a creat Universul,
Buddha se spune că a păstrat tăcerea, pentru că în budism nu există
început și sfârșit. În schimb, există un ciclu nesfârșit al nașterii și al
morții. Ar trebui să ne întrebăm ce fel de Ființă ne-a creat ca să trăim, să
îndurăm atât de multă durere și suferință și apoi să murim din nou și din
nou? Ar trebui ca acest lucru să trezească un semn de întrebare asupra
rostului unor astfel de lucruri. Creștinii știu că Dumnezeu Și-a trimis
Fiul să moară pentru noi, o singură dată, ca să nu trebuiască să suferim
noi o veșnicie întreagă. El Și-a trimis Fiul ca să ne dea cunoștința
faptului că nu suntem singuri și că suntem iubiți. Creștinii știu că viața
înseamnă mai mult decât suferința și moartea: „...dar care a fost
descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a
nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin
Evanghelie” (2 Timotei 1.10).