Budismul

Budismul
 Definiție
Budismul este o religie și filozofie spirituală care a fost
fondată în India în secolul al VI-lea î.Hr. de către
Siddhartha Gautama, cunoscut sub numele de Buddha.
Acesta se bazează pe învățăturile lui Buddha, care au
fost redactate în textele sacre cunoscute sub numele
de "sutra".
Principalele concepte ale budismului includ "Noblele
Adevăruri" și "Noblele Opt Căi," care oferă îndrumări
pentru eliminarea suferinței umane și atingerea
iluminării sau "nirvana." Budismul nu implică un zeu
creator și se concentrează pe dezvoltarea interioară,
meditație, renunțarea la atașamente materiale și
compasiune față de toate ființele.
 Originea
Buddha (623-543 ì.Hr) a fost fiul unui rege din clanul Sakya, in
India de nord-vest. Mama lui a murit la cateva zile dupa naștere,
dupa ce primise toate prevestirile care anunțau nasterea unui copil
miraculos.
La 16 ani, Siddharta s-a căsătorit cu doua printese si a dus o
existență fără griji in palatul părintesc, dar ieșind de trei ori din
palat, el ia la cunoștință de trei rele care afecteaza conditia umana:
bătrânețea, boala si moartea. Ieșind a patra oară, el
găsește soluția acestor trei suferințe contemplând linistea si
seninătatea unui ascet cerșetor. Trezindu-se in miez
de noapte, trupurile flasce ale concubinelor sale adormite ii
revelează încă o dată caracterul efemer al lumii.
Prințul fuge din palat, se dedică ascezei, schimbandu-si numele in
Gautama. Dobandind Trezirea, el devine
Buddha, posesor al celor Patru Adevaruri.
 Periodizarea
Prima perioadă a budismului este cea indiană, care se extinde pe o
durată de 500 de ani, până la începutul erei creștine, punând
accentul pe problemele de ordin psihologic.
Perioada a doua, care începe cu primul an al erei creștine si pâna la
anul 500 d. Hr.,marchează raspândirea budismului in afara granițelor
Indiei, absorbirea de elemente străine in învățătura budistă.
A treia perioadă, de la anul 500 si pâna la 1000,este timpul in care
sferele de influență se deplaseaza din India spre alte părți ale Asiei,
cu precădere in China.
Ultima perioadã, de la anul 1000 si până in prezent este martora unei
stagnări accentuate in dezvoltarea doctrinară si chiar a unei
deprecieri a budismului.
 Caracteristicile
1. Credința în Nobilele Adevăruri: Budismul se bazează pe învățăturile
fundamentale ale lui Buddha, Nobilele Adevăruri, care tratează suferința,
cauza suferinței, încetarea suferinței și Calea către încetarea acesteea.
2. Nobilele Opt Căi: Aceasta este calea prescrisă către eliberarea de suferință
și atingerea iluminării. Ea include aspecte precum înțelegerea corectă,
gândirea corectă, vorbirea corectă, acțiunea corectă, mijlocul de trai
corect, efortul corect, atenția corectă și concentrarea corectă.
3. Nirvana: Nirvana reprezintă starea de eliberare de suferință și de ciclul
reîncarnărilor. Este un obiectiv major în budism și este asociat cu pacea,
fericirea și iluminarea.
4. Lipsa unui zeu creator: Budismul este o religie non-teistă, ceea ce înseamnă
că nu are un zeu creator. În schimb, se concentrează pe dezvoltarea
interioară și pe calea individuală către eliberare de suferință.
 Caracteristici
1. Renunțarea la atașamente materiale: Budismul promovează renunțarea la
atașamentele față de lucrurile materiale, deoarece acestea sunt considerate cauze
ale suferinței. Aceasta nu înseamnă să trăiești în sărăcie, ci să ai o relație
sănătoasă și nepătimașă cu bunurile materiale.
2. Reîncarnare și karma: Budismul învață despre ciclul reîncarnărilor și legătura cu
karma, care reprezintă legea cauzalității morale. Acțiunile noastre au consecințe,
iar bunătatea și virtutea sunt promovate pentru a crea karma pozitivă.
3. Meditația: Meditația este o practică centrală în budism și ajută la dezvoltarea
conștiinței, concentrării și liniștii interioare. Există diverse tehnici de meditație în
budism.
4. Variație regională: Budismul are mai multe tradiții și școli, cum ar fi budismul
Theravada, Mahayana și Vajrayana, cu diferențe în practici și interpretări în
funcție de regiune.
 Practici
1. Meditația Vipassana: Această formă de meditație budistă, cunoscută și sub
numele de "inspecție clară," implică observarea atentă și nemijlocită a
propriilor senzații și gânduri,practicanții caută să-și dezvolte înțelegerea
profundă a realității și să elimine suferința.
2. Călugării pelerini: În unele țări budiste, există o tradiție a călugărilor pelerini
care călătoresc pe jos de-a lungul unor distanțe lungi, adesea în picioarele
goale, cu scopul de a medita și a răspândi învățăturile lui Buddha.
3. Mumiile budiste: În anumite școli ale budismului, în special în Japonia, a
existat o tradiție de mumificare a călugărilor sau a învățătorilor spirituali,
mumiile fiind considerate sfinte și păstrate în temple ca obiecte de
venerație.
4. Suttee (Sati): Deși aceasta este o practică controversată și ilegală în multe
țări, în anumite zone din Asia, a existat istoric o practică numită "suttee" sau
"sati," în care văduvele erau presate să se autoincinereze pe rugul funerar
al soților lor, pentru a le urma în moarte.
Mesajul social
Budismul desființează stratificarea socială, ierarhizarea și susține egalitatea
oamenilor din punct de vedere moral.Acesta consideră că egoismul și sentimentul
sinelui provin din limitarea denumirii de "eu" la propria persoană, și numai prin
extinderea termenului asupra lumii înconjurătoare, prin dilatarea granițelor
proprii se poate ajunge la iubirea adevărată.
Privind spre est, un copil ar trebui să fie bun cu părinții săi, să fie demn de
moștenire, la rândul lor părinții trebuie să îi protejeze
Privind spre sud un elev trebuie să își respecte învățătorul, să muncească din
greu, un învățător trebuie să asigure o educație bună elevului
Privind spre vest un soț trebuie să își trateze soția cu bunătate, să îi fie fidel, să
împartă autoritatea cu ea și să îi asigure bunăstarea. O soție trebuie să fie
grațioasă, loială și muncitoare.
Privind spre nord un prieten trebuie să fie generos, protectiv și loial
prietenilor săi și să îi ajute la nevoie.