•Budismul este o religie și o filozofie orientală.

Ea își are originea

în India în secolul al VI-lea î. Hr. și s-a răspândit într-o mare parte
a Asiei Centrale și de Sud-Est. Se bazează pe învățăturile
lui Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gânditor indian
care se crede că ar fi trăit între 560 î. Hr. și 480 î. Hr.. De-a lungul
timpului, budismul a suferit numeroase schimbări, în prezent fiind o
religie foarte divizată, fără o limbă sacră comună și fără o dogmă
strictă, clar formulată. Este răspândit
în India, Nepal, China, Japonia, Sri
Lanka, Coreea, Mongolia, Myanmar, Thailanda, Vietnam, Laos, Cam
bodgia, Indonezia și Malaezia. Cu aproximativ 600 de milioane de
adepți la nivel mondial, budismul este a patra religie a lumii
după creștinism, islam și hinduism.
•Budismul aparține grupului
de religii dharmice alături
de hinduism și de jainism,
păstrând o puternică influență
a elementelor constituente ale
acestor două religii. Mai este
numit și „Buddha Dharma”,
ceea ce înseamnă în
limbile sanscrită și pali (limbile
textelor antice budiste)
„învățăturile Celui Luminat”.
•După Paul Poupard, în binecunoscuta
carte Religiile, el afirmă: „Învățăturile și
organizarea monahală instituite
de Buddha pot fi numite prin
termenul budism pre-sectar, cu toate că
toate diviziunile actuale ale budismului au
fost prea mult influențate pentru a garanta
o includere sub acest nume și a delimita
caracterul acestei forme originare”.Cea
mai folosită clasificare a budismului de
astăzi de către savanți, printre care se
numără și cel mai sus amintit, împarte
adepții în trei zone geografice sau
culturale: Theravada, budismul est-
asiatic și budismul tibetan. O altă
clasificare foarte utilizată cuprinde două
diviziuni, Theravada și Mahayana, ultima
cuprinzând cele două forme de budism de
mai sus. Există însă și alte modalități de
împărțire, utilizate atât de savanți cât și de
credincioșii budiști.
•În religia budistă oricine se trezește din
„somnul ignoranței”, experimentând o relație
nemijlocită cu realitatea, fără să fi fost instruit
de cineva, și predică învățăturile sale celorlalți
este numit buddha. Toți budiștii tradiționali
sunt de acord că Buddha Shakyamuni sau
Gautama Buddha nu a fost singurul buddha: se
crede că au existat mulți buddha înaintea lui și
că vor exista și viitori buddha de asemenea.
Dacă o persoană obține "trezirea", fără ca
neapărat să o și predice comunității, el sau ea
devine arhat (limba sanscrită)
sau arahant (limba pali). Siddhartha Gautama
este unic între ceilalți buddha care au existat și
vor exista, deoarece învățăturile lui se
concentrează asupra acestui tip de trezire,
numit și „eliberare” sau Nirvana.
•O parte din doctrina promovată de
Gautama Buddha cu privire la viața
sacralizată și scopul eliberării are la
bază "cele patru adevăruri nobile",
care analizează structura și originea
„durerii” (dukkha), un termen care
face referire la suferința și
neîmplinirea caracteristică omului
"ne-trezit", "ne-eliberat", aparținând
lumii mundane. Ultimul din cele
patru adevăruri nobile, cel care
vizează modul de stopare a durerii,
cuprinde "drumul sfânt cu opt
cărări", unul din fundamentele vieții
morale budiste.
•Numeroase grupuri distincte s-au
dezvoltat de la moartea lui Buddha,
având diverse învățături, percepții
filosofice, moduri de celebrare a
cultului etc. Cu toate acestea, există
câteva doctrine comune pentru
majoritatea școlilor și tradițiilor
budiste, cu toate că doar Theravada
le consideră pe toate centrale. S-a
constatat că în legătură cu
comunitățile budiste se pot face
puține generalizări.
Vă mulțumim pentru atenția acordată!