Buddismul

Elaborat de elevii gr. 32 LS

Albu Ionela Buruiana Angela Lozovan Maria Perjeru Ina Tataru Leonid
 Cine este Budda?

• Gautama Siddartha a fost un lider spiritual indian

fondator al Budismului. Nu se știe exact când a trăit,
unele variante fiind că ar fi trăit între 563 î.Hr. și 483
î.Hr. La 29 de ani, Siddhartha era nesatisfăcut de viața
sa. În timpul unei ieșiri s-a întâlnit cu cele patru
imagini: un bătrân suferind, un om bolnav, un cadavru
în descompunere și un ascet. Acesta este momentul în
care el decide să-și părăsească familia, să renunțe la
lume și să caute o cale de eliberare de suferință. După
o perioadă de ascetism de 6 ani, Gautama a
descoperit cele 4 adevăruri (nașterea, bătrânețea,
boala și moartea) pentru eliberarea de suferință și
calea spre Nirvana (eternitatea).
 Cine este Budda?

• Acest lucru s-a petrecut după o noapte întreagă de

meditație la umbra unui smochin din Bodh Gaya, timp în
care a făcut față încercărilor la care l-a supus demonul
Mara. După aflarea celor 4 adevăruri atinge Nirvana sau
Bodhi (iluminarea) și devine cunoscut sub numele de
Buddha, în limba sanscrită înseamnă cel luminat. Buddha
a predicat timp de 40 de ani, prima dată la Sarnath, iar
ultima dată la Kushinagar unde intrat în Parinirvana (s-a
stins). Buddha a trecut din aceasta lume la optzeci si ceva
de ani, si nu se stie nici astazi daca moartea i-a fost
cauzata de o otravire sau de o mancare alterata. Timp de
400 de ani invataturile sale s-au transmis oral, apoi au
fost consemnate pe frunze de palmier.
Ce este buddismul si cand a aparut?
• Budismul este o religie și o filozofie orientală.
Ea își are originea în India în secolul al VI-lea
î.Hr. și s-a răspândit într-o mare parte a Asiei
Centrale și de Sud-Est. Se bazează pe
învățăturile lui Gautama Siddhartha (Buddha
Shakyamuni), un gânditor indian care se crede
că ar fi trăit între 560 î.Hr. și 480 î.Hr.. De-a
lungul timpului, budismul a suferit numeroase
schimbări, în prezent fiind o religie foarte
divizată, fără o limbă sacră comună și fără o
dogmă strictă, clar formulată. Răspândit în
China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia,
Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam.
 Ce este buddismul si cand a aparut?
• Miezul învățăturilor budiste este format din cele patru Adevăruri
Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la
Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha).
Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea
este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. Al
doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta
sau setea (tanha) care determină reîncarnările. Această „sete”
caută mereu noi satisfacții. Buddha distinge trei feluri de dorință:
dorința de a satisface plăcerile simțurilor (kama-tanha), dorința de
perpetuare (bhava-tanha) și dorința morții (autoanihilării) sau
vibhava-tanha. Al treilea Adevăr Nobil proclamă că eliberarea de
suferință constă în anihilarea dorinței. Stingerea acesteia este
Nirvana. În fine, al patrulea Adevăr revelează căile care duc la
încetarea suferinței, Buddha oferind un mijloc prin care dorințele
pot fi suprimate ("Calea cu opt brațe" sau "Calea cu opt cărări")].
Formularea celor patru Adevăruri Nobile urmează structura unei
metode din medicina indiană: constatarea bolii, cauza ce a
determinat-o, șansele de vindecare și tratamentul bolii. Buddha
însuși se identifica cu un doctor al cărui scop este acela de a trata
o persoană grav rănită
Normele morale a buddismului
• Dincolo de aceste analize si ierarhizari, budismul cere
oamenilor sa practice virtutile morale, impartite in trei
mari categorii: 1) virtuti ale constiintei (sinceritatea,
onestitatea si corectitudinea); 2) virtuti ale bunavointei
(bunatatea, compasiunea, bucuria pentru binele altuia
si calmul); 3) virtuti ale infrangerii (stapanirea de sine,
abstinenta, multumirea, rabdarea, celibatul, castitatea,
puritatea). Se observa ca budismul structureaza aceste
calitati si pune in centrul preocuparilor individului o
serie de virtuti necesare formarii caracterului uman,
strans legate de sentimentele obisnuite fata de semenii
nostri, indispensabile dezvoltarii spirituale si stapanirii
de sine, precum si nevoii de organizare sociala, de
existenta in cadrul unei colectivitati.
Normele morale a buddismului
Alte Norme morale sunt
• non-violenţa“ (ahimsa), adică să nu ucidă. Prin urmare, conform acestui
principiu, orice fiinţă vie este inviolabilă; omul nu are dreptul să agreseze
în vreun fel nici o creatură plină de viaţă, prin nici un mijloc şi niciodată.
• O altă nomă morală presupune „a spune adevărul“ (satya), adică să
nu minţi nicicum şi în nici o împrejurare. Ea nu are doar un sens negativ:
„trebuie să nu minţi“, ci şi unul pozitiv: „trebuie să vorbeşti numai de
bine despre aproapele tău“. Pentru a cultiva această atitudine, fiecare
trebuie să reflecteze asupra lui însuşi: „Nu strâmbătatea altora, nu
păcatele săvârşite sau nesăvârşite de ei, cu propriile lui fapte rele şi
propriile neajunsuri se cuvine să le vadă cel înţelept“ (Dhammapada, 50).
Budismul, de pildă, ca şi alte religii, remarcă faptul că e foarte simplu să
observi greşelile semenului, dar e foarte dificil să le vezi pe cele săvârşite
de tine însuţi: „…Omul vântură greşelile vecinului său precum pleava, dar
greşelile lui le ascunde“ (ibidem, 252). A nu minţi înseamnă a-ţi pune în
acord cuvântul, gândul şi fapta. Cuvântul şi gândul trebuie să corespundă
totdeauna cu ceea ce a fost văzut, auzit sau dedus.
Normele morale a buddismului
3 morală este aceea de „a nu fura“ (asteya) şi
are în vedere pe cei care îşi însuşesc în mod ilegal
bunuri care aparţin altcuiva. Abţinerea de la furt
înseamnă anihilarea oricărei dorinţe de a fura,
anihilarea tentaţiei după bunurile altuia, dar şi
deplina generozitate faţă de semen, aşa cum se
manifestă ea
„să nu fii avar“ (aparigraha). Aceasta înseamnă să
nu-ţi însuşeşti niciodată nimic din ceea ce nu-ţi
aparţine şi este o consecinţă a înţelegerii
„păcatului“ ce constă în ataşamentul faţă de bunuri
şi a prejudiciului produs de acumularea,
conservarea sau distrugerea bunurilor
Normele etice a buddismului
Calea cu opt brațe ,ele pot fi împărțite în trei secțiuni:
Sila (care se referă la acțiuni fizice, la gesturi), Samadhi (care
vizează concentrarea meditativă) și Prajñā (care dirijează
pătrunderea spirituală în adevărata natură a lucrurilor).
Sila este educația cea mai morală, stilul de viață ascetic,
simplist, abținerea de la comiterea faptelor nepotrivite. "Sila"
conține trei izvoare:
1. Stilul vorbirii foarte corect - aceasta reprezintă faptul de a
nu vorbi într-un fel în care să jignească sau a nu vorbi prea
mult; a spune totdeauna drept și a nu minți practic.
2. Mod de a acționa corect - este un mod care te învață cum
să faci lucrurile corect, a face numai fapte frumoase și a încerca
să nu faci rău nimănui din ce este viu
3. A trăi un mod de a fi foarte corect - această cale îndeamnă
ca felul de viață și de a exista nu trebuie să jignească sau să
vatăme ceva persoană; totul pentru a nu produce suferință
altuia
Normele etice a buddismului
Samadhi această cale "dezvoltă controlul asupra minții". Din această
categorie fac parte trei căi:
1. A depune efort corect - a face eforturi pentru autoperfecționare
2. A avea o atenție foarte corectă - abilitatea mintală de a vedea în mod
conștient lucrurile așa cum vin de la sine
3. Un mod de concentrare extrem de corect - aceasta se arată prin "a fi
conștient de realitatea din interiorul tău, fără a avea vreo dorință".
Prajñā nu poate fi altceva decât "înțelepciunea care purifică mintea". În
această categorie sunt cuprinse ultimele două brațe ale căii sacre:
1. Înțelegere extrem de corectă, chiar foarte corectă - aceasta trebuie să
țină de realitatea înconjurătoare si cum spune Nicolae Achimescu în
Budism și creștinism: "interpretarea realității așa cum este, nu așa cum
pare a fi .

Nirvana.
Nirvana reprezintă starea în care este nimicită suferința și în care omul se
debarasează de ciclul reîncarnărilor, de orice apariție, dispariție sau
transformare. Prin prisma Nirvanei, omul privește cele cinci "agregate" ale
existenței sale ca pe ceva impropriu și devine indife
Normele etice a buddismului
Refugiu la cele trei giuvaieruri
Cele trei giuvaieruri ale credinței sunt:
• Buddha (Cel trezit) - termenul "buddha" mai poate fi
înțeles ca înțelepciunea care înțelege Dharma, în această
viziune Buddha reprezentând cunoașterea supremă a realității
în adevărata sa formă.
• Dharma de asemenea termenul înseamnă legea naturală
bazată pe comportamentul unei persoane și consecințele
acestui comportament (acțiune și reacțiune
• Sangha. Acest termen înseamnă literal "grup", "întrunire",
"congregație", dar când este folosit în învățăturile budiste se
referă la unul din următoarele două tipuri de grupuri: ori
comunitatea monahală (bhikkhus, călugării și bhikkhunis,
călugărițele) ori totalitatea oamenilor care au atins măcar prima
treaptă (Sotapanna) din drumul către iluminare.