Predică la Buna Vestire

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin! Preacucernice părinte profesor,

frați studenți, iată-ne aflați în ziua de prăznuire a Bunei Vestiri. Sărbătoare de o deosebită
importanța, o sărbătoare a închinării, a prăznuirii Maici Domnului. Sfânta Evanghelie ne spune
despre acest moment istoric: „Iar în luna a şasea a fost trimis Arhanghelul Gavriil de la
Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un
bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul
la ea, a zis. «Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între
femei»” (Luca 1, 26-28). Iar Fecioara s-a înspăimântat şi s-a tulburat la vederea îngerului şi la
auzirea cuvintelor lui. Şi cugeta întru sine: Oare cine să fie acesta? Iar îngerul Domnului,
văzând-o pe ea tulburată şi înspăimântată, a liniştit sufletul ei cu aceste cuvinte: „Nu te teme,
Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema
numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema” (Luca 1, 30-32).

Cu toate acestea Fecioara Maria se întreba cum de va încăpea, cum va putea sălășlui
Dumnezeu în pântecele Său, gândindu-se chiar la o ispitire adusă asupra sa. Gavril, ca mesager,
este cel mai în măsură să aducă lămuriri la uimitoarea vestire. Arhanghelul explică așadar, „la
Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinţă!” (Luca 1, 37). Preasfânta primește mesajul și
răspunde cu smerenie, „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Și iată
cum din aceste fapte a luat început această prăznuire.

Buna Vestire anunţă, întru încept, doar faptul că Dumnezeu o alesese pe Maria, să devină
vas ales din care să se întrupeze Fiul Său. Arhanghelul poartă un mesaj, dar şi o invitaţie. Este o
chemare a Fecioarei de a decide, de a se hotărî între două posibile variante, primirea Harului din
iubire pentru Dumnezeu și respingerea Acestuia. Libertatea omului este absolută, tocmai de
accea lucrarea Harului este absolută prin primire, pentru ca Fecioara să nu fie constrânsă, i se
pun în faţă cele două perspective: alegerea prin care, devine Născătoare de Dumnezeu, pe de altă
parte, posibilitatea jertfei de a purta o sarcină socotit apărută ca urmare a căsătoriei.

Îngerul nu îi spune Mariei că Iosif va lua asupra sa paternitatea lui Iisus, că în fața
societății iudaice va trece drept tatăl Acestuia, tocmai pentru a nu influența cu nimic liberul
consimțământ al Născătoarei de Dumnezeu. Răspunsul negativ ar însemna o amânare a planului
dumnezeiesc, un da, împlinirea lui imediată, sosise momentul ca toate condițile venirii în lume a
Mântuitorului să fie îndeplinite. Fecioara se pregătise la templu de mică, încă de la vârsta de 3
ani, cunoștea Scriptura, proorociile despre Mântuitor și îl iubea pe Iahve. Mesagerul aşteapta din
gura Mariei un singur cuvânt, chiar Dumnezeu aștepta, dar în acelaşi timp îl aşteapta toată
creația, Sfinții Părinți remarcă, nu numai Maria este pusă în fața primirii lui Dumnezeu,
omenirea toată este pusă în fața momentului primirii, prin răspunsul unui singur om, Fecioara
Maria, se rostește răspunsul întreagi omeniri.

Din momentul acceptării, „Fie mie după cuvântul tău!” se petrece întruparea. După Adam
şi Eva omul se pierde în păcat, se depărtează de lumină, trăiește sub supunerea morții, se trudește
prin lupta cu natura care îi devine potrivnică, acum prin Fecioara Maria se reabilitează, se
împacă cu Creatorul, primește iertarea de păcatul primordial și mântuirea sufletului, primește
starea de sfințenie care îi fusese, întru început, dăruită. Printr-un singur cuvânt, Maria poartă în
pântece Cuvântul, care a venit să adune în ceruri obştea mântuiţilor Domnului.

Preacurata şi Preasfânta Fecioară Maria este cu adevărat comoara şi vistieria tuturor

darurilor Sfântului Duh. Iar pentru a întării acest de credință mare adevăr, voi pune în legătură
cetele îngerești cu închinarea și cinstea care se cuvinte Acesteia. E o asemănare între cetele în-
gereşti şi Maica Domnului. Sfinţii şi Dumnezeieştii Părinţi, ca Maxim Mărturisitorul, marele
Grigore Cuvântătorul de Dumnezeu, Grigore de Nyssa, Vasile cel Mare şi Dionisie Aeropagitul
susțin că fiecare ceată din cele nouă cete îngereşti a luat de la Dumnezeu o deosebită vrednicie şi
însuşire, sau calitate. Şi dacă aceste sfinte şi prea curate cete de îngeri au o mare felurime de
calităţi spirituale şi o mare felurime de daruri şi de vrednicii date lor de Dumnezeu, apoi
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria pe toate aceste sfinte cete le
covârşeşte cu vrednicia, cu slava şi cu darul căci, „intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce
eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” (Luca 1, 28).

Preasfânta Fecioară Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele

duhovniceşti. Dar darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă şi de cinste negrăită a fost
darul smereniei. Fără acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de mare folos. Smerenia a fost
pricină de slavă şi de cinste Preacuratei Fecioare Maria mai mult decât toate darurile pe care le
avea.

Smerenia a fost cea dintâi pricină de înălţare şi slavă pentru toţi sfinţii lui Dumnezeu.
Smerenia a înălţat pe Avraam şi l-a făcut pe el prieten al lui Dumnezeu şi tată al multor neamuri.
Smerenia l-a înălţat pe Iosif şi l-a făcut pe el mai mare peste toată ţara Egiptului. Smerenia l-a
făcut pe Moise cel gângav la limbă povăţuitor şi legiuitor peste tot poporul lui Israel. Smerenia a
arătat pe David a fi după inima lui Dumnezeu, căci se socotea pe sine vierme şi nu om. Cu
smerenia a strălucit marele Daniil proorocul, cei trei tineri, marele prooroc Isaia şi mai mult
decât toţi, Dumnezeiescul Ioan Botezătorul, care nu se socotea pe sine vrednic de a dezlega
cureaua încălţămintei lui Hristos.

Să nu uităm de acest înalt, slăvit şi prealuminat praznic al Bunei Vestiri, să ținem seama
de vrednicia pe care a primit-o omul în urma Întrupării, să fim smeriți, gândindu-ne că nimic din
ceea ce credem că avem, fie material, fie spiritual nu am dobândit prin puterea noastră, totul ne
este dar de la Dumnezeu. Așadar, această sărbătoare să ne fie nouă îndreptar și povățuitor în
viața pământească, să luam aminte cu frică la câte a îndurat Preasfânta Fecioara Maria pentru
mântuirea noastră și câtă smerenia a avut aceasta. Amin!