Cele patru religii fundamentale

ale lumii sunt:

Iudaismul
 Budismul
 Creştinismul
 Islamul
 IUDAISMUL
Iudaismul este religia poporului evreu, primul popor
monoteist din istorie.
Evreii credeau într-un singur zeu, Iahve (Cel ce este),
adică Dumnezeu.
Cartea sfânta a poporului evreu este Biblia (Vechiul
Testament).
De-a lungul timpului au mai apărut şi alte opere
religioase care completează
sau explică textul Vechiului Testament:Talmudul
(“Învăţătura”), adună norme şi reguli ce trebuie
respectate de evrei; Kabbala (“Cartea splendorii”) scrisă
de Moise din Leon, în secolul al XIII-lea.
 LOCAŞURI DE CULT
sanctuare, temple = locuri de rugăciune dar
şi de sacrificii de animale ce erau arse pe altare cu prilejul
sărbătorilor religioase.
Templul din Ierusalim = cel mai important
sanctuar, considerat “Casa lui Dumnezeu”, a fost construit de
Solomon după consolidarea statului evreu. Templul era alcătuit din
două încăperi impunătoare: sala principală, în care aveau acces
numai preoţii, şi “Sfânta Sfintelor” , cea de-a două sală spre care
accesul se făcea printr-o uşă păzită de doi heruvimi (făpturi
mitologice) şi în care nu putea pătrunde decât Marele preot , o dată
pe an. În ultima sală erau păstrate “Tablele Legii”. Templul a fost
dărâmat de babilonieni (587 î.Hr.). Sub protecţia persanilor, a fost
construit cel de-al doilea templu dar şi acesta a fost distrus de
romani (70 d.Hr.). S-a păstrat , până astăzi, doar “Zidul plângerii”,
loc de rugăciune al evreilor;
Sinagogile = lăcaşuri de cult apărute o dată
cu fenomenul diasporei.
 SĂRBĂTORILE POPORULUI EVREU
Sabatul (sâmbata) = zi de lectură
a Torei şi de rugăciune;
Roş Haşana = sărbătoarea anului
nou;
Yom Kippur(Purificarea) = cea
mai mare sărbătoare iudaica precedată de post, în cadrul
căreia iudeii cer iertarea păcatelor;
Sukkot (Sărbătoarea Corturilor)
=sărbătoarea culesului;
Purim = salvarea evreilor de la
masacru de către Estera;
Pesah (Paştele evreiesc) = se
sărbătoreşte fuga din Egipt, eliberarea evreilor din robie.
 BUDISMUL
Religie întemeiată de prinţul nepalez, Siddhartha
Gautama (cca. 567-487 î.Hr.), supranumit de
către discipolii săi Buddha (în sanscrită
“Iluminatul”), care a descoperit “cele patru
adevăruri” pentru eliberarea de suferinţă şi calea
spre “nirvana”(eliberare);
Învăţăturile lui Buddha sunt cuprinse în „Sutre”,
textele sacre ale religiei budiste;
Budismul s-a răspândit pe tot continentul asiatic,
unde au apărut mănăstirile budiste, numite
stupa;
Cel mai important centru religios budist rămâne
Tibetul;
 Doctrina buddhistă
“cele patru adevăruri nobile” care îl pot ajuta pe om să
găsească calea eliberării de ciclul reîncarnărilor
(renaşterilor) şi atingerea stării de Nirvana:
adevărul privind natura suferinţei: naşterea, bătrâneţea,
boala;
adevărul despre cauzele suferinţei: ataşamentul omului
faţă de plăcerile vieţii.
necesitatea înlăturării suferinţei prin renunţarea la
cauzele care o produc, prin eliminarea dorinţei şi
detaşarea de ambiţiile lumeşti prin meditaţie.
căile de urmat pentru eliminarea suferinţei: credinţă,
dreptate, cugetare, cuvânt, hotărâre, “efortul faptei , al
comportării şi al meditaţiei”.
Stupa Ruwanveli Saya din Anuradhapura, Sri Lanka
 CREŞTINISMUL
Originile creştinismului
Iudeea – unde apare credinţa monoteistă
într-o forţă permanentă, Dumnezeu, unic şi
total, numit Jahwe. În cadrul religiei
mozaice ea se va fructifica în forma
consolidată a iudaismului, o religie profetică
ce susţine ideea unui salvator cu numele de
Mesia.
 IiSUS HRISTOS
Creştinismul este religia întemeiată pe învăţătura şi
persoana lui Iisus Hristos. Iisus Hristos s-a născut la
Bethleem, în Iudeea ocupată de romani, în anul 6 sau 4
î.Hr.; A fost botezat, la 30 de ani , de Ioan
Botezătorul; Însoţit de cei 12 ucenici , el a împărtăşit
mulţimilor cuvântul lui Dumnezeu şi a înfăptuit o serie
de minuni. Mesajul său era adresat tuturor oamenilor,
depăşind astfel cadrul impus de iudaism care se adresa
numai evreilor; La Ierusalim a fost arestat de romani ,
judecat şi condamnat la moarte, fiind răstignit în anul
30 d.Hr., în vinerea sfântă ce precede Paştele evreilor;
Învierea, după trei zile de la răstignire, reprezintă
dovada naturii divine a lui Isus.
 NOUL TESTAMENT
Principalele texte referitoare la viaţa şi
mesajul lui Isus Hristos, ce alcătuiesc Noul Testament
(Legea Nouă) sunt:
Cele patru Evanghelii scrise de către Matei, Marcu,
Luca
şi Ioan;
Faptele Apostolilor;
Epistolele apostolului Pavel;
Apocalipsa lui Ioan.
Noul Testament completează Vechiul Testament
alcătuind,
împreună cu acesta, Biblia.
Răspândirea creştinismului în Europa până în anul 1300
 Răspândirea creştinismului
Datorită mesajului creştin ce propăvăduieşte egalitatea
oamenilor şi iubirea aproapelui, răspândirea noii religii
s-a făcut rapid; În primele trei secole din mileniu creştin,
noua religie este pesecutată de împăraţii romani (Nero,
Domiţian, Traian, Diocleţian); 311 – împăratul Galerius
a dat un edict de toleranţă pentru creştinii din imperiu;
313 – Edictul de la Milan – creştinismul devine religie
oficială în Imperiul Roman. Constantin cel Mare a fost
primul împărat creştin, considerând creştinismul ca
singura religie care putea asigura unitatea statului
roman; 391 – împăratul Teodosie cel Mare scoate în
afara legii religiile politeiste, creştinismul rămânând
singura religie acceptată în Imperiul Roman;
Creştinismul a devenit o religie universală.
 Schisma Bisericii creştine
395 – divizarea politică a Imperiului Roman a
determinat şi divizarea Bisericii creştine: catolică
şi ortodoxă; Disensiunile dintre cele două biserici
crestine s-au adâncit tot mai mult datorită:
divergenţelor dogmatice, folosirea azimei de către
catolici, întâietatea funcţiei (fiecare dintre cei doi
conducători – papa şi patriarhul – se considera
îndreptăţit să pretindă a avea un rang superior
celuilalt, evanghelizarea barbarilor şi extinderea
autorităţii;1054, Marea Schismă – ruperea
legăturilor dintre cele două Biserici, Papa şi
Patriarhul excomunicându-se reciproc.
 ISLAMUL

 propăvăduieşte stăpânirea de sine şi

supunerea;
reprezintă adeziunea la pacea lui Allah;
 recunoaşte iudaismul şi creştinismul,
considerându-se continuarea lor,
toate având la baza Vechiul Testament;
 este ultima religie monoteistă.
 Mahomed (571-632)
Este creatorul unei noi religii, monoteiste, religia
islamică, ce are la bază credinţa într-un Dumnezeu unic
– Allah (Islam = supunere faţă de Allah); este Profetul
lui Allah, cu rolul de a transmite “învăţătura celor cinci
stâlpi ai credinţei”: mărturia de credinţă, rugăciunea,
milostenia, postul şi pelerinajul la Mecca ; 622 – hegira,
plecarea lui Mahomed de la Mecca la Medina, alungat de
aristocraţia ostilă învăţăturilor sale. Data hegirei
marchează începutul erei musulmane; 630 – după
unificarea triburilor arabe, prin convertirea la islamism,
Mahomed revine la Mecca proclamând cultul lui Allah;
632-la moartea lui Mahomed, conducătorul comunităţii
islamice a primit numele de calif (locţiitorul lui
Mahomed Profetul), iar statul arab cel de Califat;
După moartea Profetului au apărut, în lumea
arabă, două curente religioase care se
contraziceau în privinţa numirii succesorului lui
Mahomed: suniţii (tradiţionalişti, nu susţin
califatul ereditar , acceptând califi în afara
familiei lui Mahomed ) şi şiiţii ( susţin califatul
ereditar pe linia descendenţilor lui Mahomed);
Religia islamică s-a răspândit în Pen. Arabia,
nordul Africii, sudul Spaniei, Orientul Apropiat,
Podişul Iran, nordul Indiei.
 CORANUL
Învăţătura islamică este cuprinsă în cartea sfântă
a musulmanilor, Coranul, conform căreia
musulmanii (cei care au primit islamul): trebuie
să se închine lui Allah, prin rugăciuni zilnice, în
moschei, lăcaşurile de rugăciune ale
musulmanilor; să facă măcar o dată în viaţă
pelerinaj la Mecca (oraşul sfânt al musulmanilor
unde se află templul Kaaba ce are încrustată
“piatra neagră”; să fie cumpătaţi, să dispreţuiască
bogăţia, să-i ajute pe cei săraci, văduvele şi
orfanii; să ţină postul Ramadanului; să participe
la djihad (războiul sfânt) pentru apărarea şi
expansiunea Islamului.