Formarea poporului român și a limbii române

Etnogeneza românească este procesul de formare a poporului român și a limbii române.

Poporul român s-a format s-a format pe un teritoriu întins, la nord și sud de Dunăre, mai precis în
spațiul carpato-danubiano-pontic.
Durata: din sec. I î. Hr., timp de mai multe secole, până în sec. VIII, când este atestat în documente
istorice poporul român.
Etnogeneza românească are la bază simbioza daco-romană și este legată de procesul de romanizare.
Romanizarea este un proces complex și îndelungat prin care civilizația romană pătrunde în viața unei
provincii. Principala sa componentă este limba latină, pe care au învățat-o autohtonii, dar presupune și
preluarea de către daci a obiceiurilor și tradițiilor romanilor.
Etapele romanizării: 1. Preromanizarea (sec. I î. Hr.-106): contacte între daci și romani, mai ales
economice și culturale. 2. Romanizarea propriu-zisă sau oficială (106-271/275): a avut un caracter organizat
și s-a realizat prin mai mulți factori: coloniștii latinofoni-vorbitori de limbă latină vulgară (populară), armata
romană-cantonată în castre romane (tabere militare romane); veteranii: erau soldați romani lăsați la vatră,
stabiliți în Dacia, unde s-au căsătorit cu femei dace; administrația și justiția romană; învățământul în limba
latină; religia romană și creștinismul. 3. Postromanizarea (din 271/275 până în 602, când slavii au pătruns în
sudul Dunării): În anul 271/275, împăratul Aurelian a retras din provincia Dacia administrația și armata
romană, în contextul migrațiilor popoarelor barbare. Din Dacia a plecat la sudul Dunării doar o mică parte a
locuitorilor, care erau legați de administrația romană. Cei mai mulți au rămas în Dacia și au păstrat legăturile cu
lumea romană.
Dovezi ale continuității daco-romane după retragerea aureliană: arheologice (ceramică daco-romană
din sec. V-VI descoperită în Brătei, Sărata Monteoru etc.), numismatice (tezaure de monede au fost descoperite
la Sarmizegetusa, Napoca etc.), epigrafice (inscripții au fost descoperite la Biertan, Micia, Porolissum etc.),
lingvistice (hidronime: Maris=Mureș, Samus=Someș; toponime: Napoca, Drobeta etc.)
Creștinismul a pătruns în Dacia în timpul stăpânirii romane. Au fost organizate episcopii la Tomis și
Durostorum. Sunt atestate biserici la Tomis, Histria, Callatis, Drobeta etc. Misionari creștini: Sava Gotul,
Dionisie cel Mic. Principalele cuvinte creștine sunt de origine latină: Dumnezeu (Domine Deus), cruce (crux,
crucem), biserică (basilica), înger (angelus) etc.
Marile migrații. Pe teritoriul fostei provincii Dacia s-au așezat prima dată dacii liberi. Ulterior, au
pătruns mai multe populații barbare: vizigoții, în Moldova (sec. IV); vandalii (sec. IV); hunii; gepizii, în
Transilvania (sec.V); longobarzii și avarii (sec. VI). Cei mai numeroși au fost slavii, care în anul 602 au trecut
la sudul Dunării și au rupt romanitatea nord-dunăreană de cea sud-dunăreană.
Migratorii târzii: maghiarii, cumanii, pecenegii (sec. IX-XII).
Formarea limbii române s-a realizat deodată cu formarea poporului român. Este o limbă neolatină, la
fel ca franceza, italiana, spaniola și portugheza. Are următoarea structură: substrat daco-get: 170 de cuvinte
(10%); strat latin (60%), adstrat slav (20%); împrumuturi din alte limbi (10%). Dialectele limbii române: daco-
roman sau român (la N de Dunăre) și alte trei dialecte la sud de Dunăre: aromân, meglenoromân și istroromân.
Graiuri: ardelenesc, crișan, bănățean, maramureșan, moldovenesc, oltenesc etc. Românii sunt singurul popor
romanic/neolatin de confesiune ortodoxă din Europa.
Colonizările medievale: secuii, de origine turcică, au ajuns în Transilvania odată cu maghiarii. Au fost
așezați de regii maghiari în SE Transilvaniei, în sec. XI. Sașii, de origine germană, au fost colonizați în sudul
Transilvaniei (Brașov, Sibiu), în Bistrița și pe Târnave, în sec. XII-XIII. Regii maghiari au adus în Țara Bârsei
(Brașovului), în sec. XIII, Ordinul cavalerilor teutoni, dar a rămas acolo doar câțiva ani (între 1211-1225). În
același sec. XIII au fost colonizați cavalerii ioaniți în Țara Severinului și Oltenia.