Anechitei Viorica

Scoala Gimnaziala Christiana anul ll

Referat Istorie

Romanii-popor European

Românii sunt un popor european din familia popoarelor indo-europene, vorbitor

al limbii române, o limbă neo-latină din familia limbilor indo-europene.
Poporul român astfel definit s-a format în urma etnogenezei românești, în spațiul
carpato-danubiano-pontic.
Este acceptată ideea că românii s-au format atât la nord cât și la sud de Dunăre.
În istorie, până în secolul al XIX-lea românii au deținut endonimul
de rumâni (termen istoric învechit) și exonimul de vlahi, olahi sau valahi (care în
limbile popoarelor înconjurătoare însemna români: în Bulgaria, precum și în unele
regiuni din Serbia (Timoc), Grecia, Macedonia și Cehia, exonimul acesta este
utilizat încă astăzi)
. Refuzul multor istorici străini de a folosi substantivul « Români »
sau adjectivul « române » pentru a desemna populațiile sau statele românești
anterior anului 1859, este din punct de vedere istoric neîntemeiat, deoarece
« Români » este atestat încă din secolul al XVI-lea, și deoarece adjectivele
« Germane » sau « Italiene » sunt folosite curent de aceiași istorici pentru a
denumi statele și populațiile din Imperiul Germanic sau din Italia dinaintea
apariției statelor unitare german și italian în 1871.

Denumirea de „români” pentru vorbitorii limbii române, este timpuriu atestată

atât în Transilvania, în Țara Românească, Dobrogea, cât și
în Moldova dintre Carpați, Nistru și Mare, nu numai de cronicari moldoveni
precum Miron Costin, Ion Neculce sau Grigore Ureche, ci de asemenea
de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși
ai Sfântului Scaun, au călătorit în aceste ținuturi.

Formarea poporului român a început cu romanizarea dacilor și s-a încheiat cu

apariția limbii române, diferită e latină și de celelalte limbi romanice
. Aria de formare a poporului român a cuprins fosta Dacie Romană, precum și
zona dintre Marea Neagră, Munții Balcani și Valea Timocului (fostele provincii
Scythia, Moesia Secunda și Dacia Ripensis).
Crișana, Muntenia și Moldova au fost regiuni incluse mai târziu în această arie de
formare, pentru că acolo nu s-a exercitat romanizarea.
La sfârșitul secolului al VI-lea limba română și poporul român erau, în linii mari,
formate astfel că venirea slavilor din Nord-Europa la sud de Dunăre nu a făcut
decât să nuanțeze oarecum caracteristicile limbii române, prin contactul lor cu
autohtonii români din spațiul carpato-dunărean. Ca urmare, limba română este o
limbă neolatină.
După cucerirea romană din 106 în Dacia (dar și înainte de această dată în Moesia)
a luat naștere o populație daco-romană (respectiv traco-romană), care a fost mai
târziu influențată de popoarele slave în epoca migrațiilor, dar nu atât de mult
încât să adopte limba slavă ca limbă de circulație
Etnogeneza poporului român se înscrie în procesul general european de formare a
popoarelor și limbilor neolatine, similară formării altor popoare latine,
cu diferența că peste un element autohton (de exemplu galii în Franța, celtiberii în
Spania) venirea romanilor a fost urmată și de un al treilea ingredient care în cazul
popoarelor latine occidentale a fost de origine germanică (francii în
Franța, vizigoții în Spania), pe când la poporul român, acest al treilea element
asimilat l-au constituit slavii, dar abia după secolul al VI-lea (d.Hr). Dacii, care
probabil atinseseră un anumit grad de romanizare înainte de cucerirea traiană, au
dăinuit sub stăpânirea romană și s-au integrat în viața economică și socială a noii
provincii, alcătuind totodată suportul influenței pe care imperiul a exercitat-o în
timp asupra teritoriilor din afara Daciei romane.

Elementele romane cu rol primordial în romanizarea dacilor au fost, în principal,

soldații și coloniștii.
Cei mai mulți dintre ei au rămas să viețuiască la nord de Dunăre după retragerea
aureliană (271), reprezentând baza continuității procesului de romanizare.
Românii ar fi așadar daci, cât și romani, descendenți nu doar ai uneia, ci a două
strălucite civilizații antice.

Adevărul e mai curând ʺinversʺ; românii sunt și ei ʺcorcițiʺ, nu mai puțin decât
ungurii, și ca mai toate popoarele de altfel. Elementul ʺrasialʺ, cândva privilegiat,
e cu totul lipsit de relevanță atunci când căutăm să deslușim trăsăturile
caracteristice ale unei etnii sau ale unei națiuni.

Acestea nu sunt categorii biologice, ci sinteze socioculturale. Or fi românii urmași

ai romanilor, însă în tot Evul Mediu s-au aflat sub o puternică influență slavonă, în
timp ce ungurii adoptaseră catolicismul și latina, ca limbă de cultură. În sens
cultural, singurul care contează în materie de civilizație, ei se prezentau mai latini
decât românii!

Bibliografie:

https://beta.dela0.ro/romanii-si-europa-cel-mai-amestecat-popor/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2ni