Civilizația medievală.

Demografie și economie

Civilizația medievală a fost o civilizație agrară, rurală. Satul a fost centrul de greutate al lumii
medievale, populația rurală reprezentând peste 90% din populația totală.
Populația Europei era de doar 40 milioane locuitori în anul 1000 și a ajuns la 75 de mil.loc. în
1350. Populația a început să crească după ce s-au făcut unele progrese în agricultură (plugul cu roată
și cormană, brăzdarul de fier, folosirea potcoavelor, noul mod de înhămare a cailor și de înjugare a
boilor și vacilor etc.), s-au construit mori de vânt și de apă, clima s-a încălzit și populația a început să
crească. De aceea, s-a mărit numărul satelor, dar și suprafețele agricole cultivate.
Creșterea populației a fost lentă, deoarece mortalitatea era foarte ridicată. Cauze: epidemii, probleme
economice, invazii ale popoarelor migratoare, războaie. Speranța de viață era de aproximativ 40 de ani.
Natalitatea era foarte ridicată, având valori de 30-40 de născuți vii la 1000 de locuitori. Valori mari avea și
mortalitatea infantilă, o treime din copii mureau în primii ani de viață.
I.Satul medieval
Principala activitate a oamenilor din Evul Mediu era agricultura. Tehnica agricolă era rudimentară. Se
foloseau mai ales unelte din lemn, căci fierul era puțin, scump și se utiliza pentru arme. Randamentul culturilor
agricole era foarte redus. Pământul era cultivat pe baza asolamentului bienal și a asolamentului trienal.
- asolament bienal: pământul era împărțit în două părți, una era semănată cu cereale și una era lăsată în
pârloagă, ca să se refacă.
- asolament trienal: pământul era împărțit în trei părți, una era semănată cu cereale de toamnă, una cu
cereale de primăvară, iar una era lăsată pârloagă. Aceste culturi alternau între ele în anul următor.

 satele aveau un număr mic de locuitori şi erau formate din vatra de locuit, loturile ţărăneşti şi proprietăţile
comune (păduri, păşuni, ape, etc.);
 principala ocupaţie era agricultura;
 obiectele necesare erau produse în gospodărie, dar existau şi diferiţi meşteri în sat (fierari, cojocari);
 casele erau construite din lemn, cu 1-2 camere şi cu mobilier sărăcăcios;
 hrana era formată din cereale și legume. Carnea se consuma rar.
 îmbrăcămintea era confecționată de femei în casă, din lână, in, cânepă.
 familiile erau numeroase, cu câte 10 copii, și trăiau mai multe generații într-o locuință.
 principalele alimente erau fructele şi legumele, carnea era consumată mai rar;
 biserica satului era locul de întrunire; duminica, după slujbele religioase, acolo erau discutate problemele
importante ale comunităţii;
 o parte din pământul satelor aparţineau unui nobil, pentru care ţăranii munceau un anumit număr de zile anual.

Domeniul feudal era alcătuit din: castelul nobilului, rezerva seniorială, pământul țăranilor, pădure și pășune.

Țăranii erau împărțiți în două categorii:

-liberi: aveau libertate și pământ în proprietate. Se numeau răzeși în Moldova și moșneni în Țara Românească.
- dependenți: nu aveau libertate și nici pământ. Depindeau de nobil sau senior. Se numeau iobagi în
Transilvania, vecini în Moldova și rumâni în Țara Românească.
Obligațiile țăranilor față de senior (nobil): renta în muncă (clacă), însemna chiar 100-150 de zile pe an; renta
în produse (zeciuiala), renta în bani (censul).

Țărani liberi/independenți Țărani șerbi/dependenți

 Aveau dreptul de a părăsi moșia pe care
locuiau.
 Adesea, locuiau în sate (obști) libere, având
conducători proprii.
 Puteau lăsa moștenire averea pe care o
 Erau „legați de glie” (nu aveau voie să părăsească
moșia pe care locuiau).
 Nu se puteau căsători decât cu acordul seniorului și
doar cu cineva de pe moșia acestuia.
 Nu puteau transmite urmașilor pământul decât cu
 dețineau. acordul seniorului și plătind o taxă.
 Aveau obligații către stat și către Biserică: în  Urmașii lor aveau statutul de șerbi.
bani - taxe și redevențe; în muncă  Nu erau admiși ca martori în procese.
 Aveau diverse obligații față de seniori.

Din cauza vieții grele, țăranii au organizat răscoale sau revolte împotriva asupririi nobiliare:
 1358 – Jaqueria din Franța;
 1381- Răscoala lui Wat Tyler, din Anglia;
 1436- Răscoala de la Bobâlna, din Transilvania.

II. Orașul medieval

Orașele au apărut în locurile în care se țineau târguri, de-a lungul drumurilor comerciale, în jurul
castelelor și mănăstirilor, pe lângă porturi maritime sau fluviale.
Orașele medievale erau compuse din: piața centrală, primărie, catedrală, ziduri de apărare, casele
locuitorilor.
Orașele medievale erau numite comune sau burguri și erau dependente de un senior.
Principalele ocupații ale orășenilor erau: comerțul, meșteșugurile și agricultura.
La început oraşele se găseau sub dominaţia unui senior, ca mai apoi să se elibereze, pe care paşnică sau
violentă, de sub autoritatea nobilului. În unele oraşe, cetăţenii s-au unit într-o asociaţie numită  comună; acestea
se conduceau singure. Ele îşi alegeau consiliul sau sfatul orăşenesc, în frunte cu un  primar, care avea diferite
denumiri (jude, maire – Franţa, burgermeister – Germania);
Populația orașelor era formată din:
  patriciatul (cei bogaţi), din rândul cărora proveneau şi membrii consiliului orăşenesc;
 meşteşugarii şi negustorii, dar în oraşele medievale se mai întâlneau şi medici, farmacişti, profesori, preoţi etc.
 plebea urbană (sărăcimea).
– înflorirea oraşelor medievale a dus la apariţia unui nou mod de organizare socială, cea burgheză, la
dezvoltarea producţiei melteşugăreşti şi a schimburilor negustoreşti;
Meșteșugarii erau grupați în bresle (asociații profesionale), pentru a-și apăra interesele.
Orașele italiene Veneția, Genova, Pisa controlau comerțul dintre Europa și Asia, desfășurat pe Marea
Mediterană și Marea Neagră.
Negustorii erau organizați în asociații numite ghilde, hanse și companii. Ei s-au îmbogățit din comerț
și au devenit bancheri și mari proprietari. Alții au obținut titluri nobiliare.
Orașele germane s-au organizat în ligi, cea mai importantă fiind Liga Hanseatică, în nordul Germaniei,
la Marea Baltică.