Liceul  Particular Onicescu Mihoc 

ISTORIE  
CLASA  A  IX­A   FRECVENŢĂ  REDUSĂ  
 
SEMESTRUL  II  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
PROFESOR    ELENA FLEICUS  

0 
 
 Istorie - Clasa a IX-a
Semestrul I I

TEME PROPUSE

I. Marile religii
¾Iudaismul, budismul, creştinismul şi islamul
II. Epoca medievală
¾Formarea popoarelor medievale:
a. Popoarele germanice
b. Arabii, popoarele turanice
¾ Formarea poporului român şi a limbii române
III. Lumea medievală
¾Economie şi demografie
¾Structuri sociale medievale
IV. Evoluţia statului medieval
¾Imperiul bizantin, regatul franc
¾Imperiul romano-german
¾Anglia
V. Islamul şi Europa
¾Statele arabe
¾Imperiul otoman
VI. Cruciadele

1 
 
 Popoarele romanice

Ca şi în cazul poporului român, etnogeneza popoarelor romanice din

Occident (spaniol, francez, italian, portughez) este o sinteză complexă între
elementele substratului autohton (iberic, celtic, italic), ale stratului roman şi ale
adstratului germanic. Important a fost şi rolul creştinismului. În toate aceste
cazuri, romanizarea are rolul esenţial în etnogeneza popoarelor neolatine. După
cucerirea de către romani a spaţiilor locuite de iberi, celţi, italici, s-a produs o
asimilare culturală a popoarelor supuse. Acestea au învăţat limba latină, au
preluat obiceiurile şi modul de viaţă roman, au început să folosească dreptul
roman şi să trăiască în oraşe organizate în manieră romană.
Limbile vorbite de popoarele romanice s-au dezvoltat pe baza latinei vorbite,
care a evoluat apoi pe căi deosebite în diferitele regiuni ale Occidentului, dând
naşteredialectelor din care s-au format în epoca modernă franceza, italiana,
portugheza, spaniola.

Europa. Secolul XII.

2 
 
 Creştinismul se răspândise în rândul populaţiilor latinofone din Occident mai
ales după oficializarea sa în secolul al IV-lea. în momentul instalării migratorilor,
erau fie păgâni (ca francii şi o mare parte a longobarzilor), fie arieni (vizigoţii,
ostrogoţii, suevii, burgunzii).

Spaniolii. Supunerea totală de către romani a populaţiilor autohtone

din
Peninsula Iberică nu a fost realizată decât în vremea lui Augustus. Pacea romană a durat
în Peninsula Iberică până la începutul secolului al V-lea, când o serie de
neamuri
germanice, puse în mişcare de invazia hunică, pătrund în Imperiul roman şi
traversează
Pirineii.
În câteva generaţii, vizigoţii, care reprezentau o minoritate în raport cu populaţia
hispano-romană şi se stabiliseră mai ales în jumătatea de nord a Spaniei actuale,
încep să vorbească latina în locul dialectului lor germanic, adoptă obiceiurile supuşilor
lor şi elementele civilizaţiei romane. Hispano-romanii, în schimb, preiau o serie de
elemente caracteristice civilizaţiei războinice a vizigoţilor.
Sinteza romano-vizigotă este brutal întreruptă la începutul secolului al Vlll-lea
de invazia arabă. Deşi cultura arabă a lăsat o serie de urme importante în istoria
poporului spaniol, se consideră totuşi că etnogeneza acestuia era în linii mari încheiată
la sosirea
invadatorilor din
nordul Africii şi
că elementele
esenţiale au fost
reprezentate de
substratul celtic şi
iberic, de stratul
românişi de
3 
 
 adstratul vizigot.

Moscheea din Cordoba. Secolul VIII.

Razboinic vandal.

Tezaurul de la Pietroasa.
(Closca cu pui de aur)

Coroana votiva a regelui vizigot

Recesvinth.

4 
 
 Portughezii. Teritoriul de astăzi al Portugaliei era locuit, înaintea cuceririi
romane, de lusitani, populaţie de origine iberică. Aceştia au fost influenţaţi de celţi şi
au colaborat cu celtiberii în luptele împotriva Imperiului roman. Lusitanii nu sunt
supuşi de romani decât în urma unor grele războaie, în a doua jumătate a secolului al
ll-lea Î.Hr,
Migraţiile germanice afectează şi viitoarea Portugalie, unde suevii îşi
organizează un regat de sine-stătător cu sediul la Braga. Acesta va fi însă cucerit de
vizigoţi în 469. Un secol mai târziu, regatul suev îşi redobândeşte independenţa şi,
fapt deosebit de important, trece la confesiunea niceeană, sub influenţa predicilor
lui Martin din Braga, devenit ulterior sfântul patron al Portugaliei. Vizigoţii
recuceresc însă din nou regatul, care rămâne sub stăpânirea regilor de la Toledo până
la cucerirea arabă.

Francezii. înainte de instaurarea

stăpânirii romane, teritoriul de astăzi al
Franţei era ocupat de triburi celtice, aflate
adesea în luptă unele cu altele. Aceasta a
favorizat desăvârşirea cuceririi Galiei de
către Caesar, la mijlocul secolului I
împărţită în mai multe provincii, Galia
este integrată în sistemul roman şi
supusă procesului de romanizare, încheiat
în secolul al V-lea, când este afectată de
migraţiile germanice. Dintre toţi aceşti
barbari de neam germanic, cei mai
importanţi s-au dovedit a fi francii, care,

5 
 
 originari din zona Belgiei actuale, coboară spre sud şi elimină, rând pe rînd,
celelalte stăpâniri barbare din Galia. Societate feudala.
Până la mijlocul secolului al Vl-lea, sub conducerea lui Clovis, primul rege
creştinat, şi a fiilor acestuia, regatul francilor cuprinde, în mare, teritoriul Franţei
actuale. Francii au abandonat repede limba germanică, sub influenţa populaţiei
romanice, iar romanicii au preluat de la aceştia elemente de onomastică,
toponimie, inclusiv numele ţării. De asemenea, au fost asimilaţi şi ceilalţi
barbari, vizigoţii, alamanii, burgunzii, care au lăsat unele urme în toponimie şi
chiar în dialectele vorbite în diferitele regiuni ale Franţei.

Italienii. Expansiunea romană în Italia are drept rezultat unificarea

lingvistică, socială şi culturală a Italiei, care devine principalul focar de difuziune
a limbii latine în întregul Imperiu roman.
Marile migraţii începute la sfârşitul secolului al IV-lea au afectat şi Italia,
barbarii fiind atraşi aici de strălucirea şi renumele Romei. între aceştia se remarcă
Teodoric, sosit în Italia în fruntea ostrogoţilor, la sfârşitul secolului al V-lea.
Longobarzii pătrund în nordul Italiei în secolul al Vll-lea. în câteva generaţii, mai ales
după creştinare, longobarzii au fost romanizaţi, lăsând însă urme în toponimie -
partea de nord a Italiei s-a chemat în continuare Lombardia.

În sudul Italiei şi în Sicilia, ca şi la Veneţia, teritorii rămase sub

stăpânire bizantină, s-au menţinut până târziu în Evul Mediu limba greacă şi
elemente ale civilizaţiei bizantine.

6 
 
 Venetia.

Tema de lucru:
Alcătuiţi un eseu cu tema: etnogeneza popoarelor romanice din Occident
(spaniol si portughez). Asemănări si deosebiri.

Etnogeneza spaniola si portugheza.

Ca si in cazul poporului roman, etnogeneza popoarelor romanice spaniol
si
portughez este o sinteza complexa intre elementele substratului autohton (iberic),
ale
stratului roman si ale abstratului german. Important a fost si rolul
creştinismului,
romanizarea a avut un rol esenţial in etnogeneza popoarelor neolatine. După cucerirea
de către romani a spatiilor locuite de către iberi s-a produs o asimilare culturala
a
popoarelor supuse. Acestea au invatat limba latina, au preluat obiceiurile si modul
de
viata roman; au început sa folosească dreptul roman si sa trăiască in oraşe organizate in
maniera romana. Limbile vorbite de popoarele romanice s-au dezvoltat pe baza
latinei
vorbite care a evoluat pe cai deosebite in diferite regiuni dând naştere dialectelor
din
care s-au format in epoca moderna spaniola si portugheza. Creştinismul se raspandeste
după oficializarea sa in secolul IV, in momentul migraţiilor aceştia erau arieni.
Supunerea totala de către romani a populaţiei autohtone din peninsula iberica a
fost realizata in vremea lui Augustus. Pacea romana a durat in peninsula iberica
pana la începutul secolului al V-lea când o serie de neamuri germanice puse in
mişcare de invazia hunica, pătrund in imperiul roman si traversează pirineii. Vizigoţii
care reprezentau o minoritate se stabilesc mai ales in jumătatea de nord a Spaniei
7 
 
 actuale, încep sa vorbească latina in locul dialectului german, adopta obiceiurile
supuşilor. Hispano-romanii preiau o serie de elemente caracteristice civilizaţiei
războinice ale vizigoţilor. Sinteza romano-vizigota este brutal întrerupta la
începutul secolului VIII de invazia araba. Se considera ca etnogeneza spaniola e
încheiata in linii mari la sosirea invadatorilor din nordul Africii. Elementele
esenţiale au fost reprezentate de substratul celtic si iberic, de stratul roman, de
abstratul vizigot.

Portughezii. Teritoriul de astăzi al Portugaliei era locuit înaintea cuceririi

romane de lusitani, popor de origine iberica. Lusitanii sunt supuşi de romani in urma
unor grele războiai in a doua jumătate a secolului II i. Hr. Migraţiile germanice afectează
Portugalia, suevii organizează un regat de sine stătător cu sediul la Braga. Acesta va fi
cucerit de vizigoţi in 469. Un secol mai târziu regatul suev isi redobândeşte
independenta, trece la confesiunea niceana sub influenta predicilor lui Martin din Braga
devenit sfântul patron al Portugaliei. Vizigoţii recuceresc insa din nou regatul care
ramane sub stăpânirea regilor de la Toleto pana la cucerirea araba.

Asemănări.
1) Ambele popoare se formează in urma procesului de romanizare.
2) Limba spaniola si portugheza au la baza limba latina vorbita din care se vor forma
dialecte care stau la baza limbii spaniole si portugheze.
3) Creştinismul se raspandeste in rândul populaţiei după oficializarea lui
4) Spaniolii si portughezii erau arieni.

Deosebiri.
1) portughezii sunt supuşi după războaie grele in a doua jumătate a secolului II i. Hr.
2) In Portugalia se organizează un regat de sine stătător care este apoi cucerit

8 
 
 Tema propusa
Etnogeneza franceza si italiana. Asemănări si deosebiri.

Vocabular
Federaţi - populaţii de la graniţele Imperiului roman care se angajau să apere
aceste graniţe în schimbul unor avantaje.
Latinofon - vorbitor de limbă latină.
Veteran - ostaş roman care îşi terminase servicul militar şi care primea o bucată
de pământ, de regulă în zona unde fusese sub arme.
Etnogeneza – proces istoric iundelungat de formare a poporului si a limbii.

BIBLIOGRAFIE

9