Formarea poporului român şi a limbii române

- procesul de formare a poporului român şi a limbi române poartă numele de

etnogeneză românească .
-s-a desfăşurat între secolul I a.chr. –sfârşitul secolului VIII d.chr. la nord şi
sud de Dunăre , în spaţiul carpato-danubiano-pontic
- s-a realizat prin simbioza a două elemente : componenta dacică şi romanică şi
asimilarea slavă
Poporul român
- după cucerirea romană , dacii s-au integrat în viaţa economică şi socială a noii
provincii
-dacii au fost supuşi procesului de romanizare , factorii esenţiali ai romanizării
fiind soldaţii şi coloniştii
-din amestecul lor cu autohtonii au rezultat daco-romanii
- aceştia au rămas să trăiască la nord de Dunăre şi după retragerea aureliană
( 271 ), reprezentând baza continuării procesului de romanizare în condiţiile
procesului migrator în secolul VII când vin slavii ( 602)
- trecerea masivă a slavilor a făcut să crească ponderea elementului romanic în
fosta Dacie şi a adus la asimilarea elementelor slave
- rezultatul acestui proces a fost apariţia poporului român, proces care s-a
încheiat la sfârşitul secolului VIII
Limba română
-s-a format paralel cu poporul român, este o limbă neolatină ( romanică ) cum
sunt şi limba franceză, spaniolă, portugheza, italiana.
Limba română s-a format în două etape:
1. preluarea limbii latine de către daco-geţi. Aceştia au folosit latina populară,
vulgară ( vorbită );
2.transformarea treptată a limbii latine vorbite într-o limbă romanică de factură
orientală , numită româna comună ( străromâna sau protoromâna ).
- Influenţa elementelor slave a fost nesemnificativă , nu a schimbat caracterul
latin al limbii române ci a dus la îmbogăţirea vocabularului.
Componentele de bază ale limbii române sunt:
- substratul lingvistic traco-dacic (circa 160 de cuvinte cu derivatele lor) ce
reprezintă 10% din lexicul românesc şi structura gramaticală ( regulile de
aşezare a cuvintelor în propoziţie )
- stratul lingvistic latin ce reprezintă 60% din vocabularul limbii române
- adstratul lingvistic, adică influenţele slave, ce reprezintă circa 20% din
vocabular.
Vocabular
Etnogeneză = formarea , naşterea unui popor ; procesul de formare a poporului
român
Romanizare =fenomen care constă în însuşirea culturii şi civilizaţiei romane , a
limbii latine de către popoarele învinse şi integrate în lumea romană

1
 FORMAŢIUNILE POLITICE ROMÂNEŞTI
Cele mai vechi au fost semnalate în interiorul arcului carpatic
( Transilvania ).Cronica lui Anonimus vorbeşte despre existenţa , la jumătatea
secolului al-IX-lea , a trei formaţiuni politice româneşti:
1.Voievodatul lui Menumorut , situat în Crişana, cu centrul la Biharea.
2. Voievodatul lui Glad, în Banat , cu centrul la Cuvin.
3. Voievodatul lui Gelu, în Podişul Transilvaniei, cu centrul la Dăbâca.
Legenda Sfântului Gerarld menţionează existenţa la jumătatea secolului
al-XI-lea a două voievodate româneşti , ce au opus rezistenţa expansiunii
maghiarilor spre răsărit.
1.Voievodatul lui Ahtum, în Banat ( între Mureş şi Criş ), cu centrul la
Morisena.
2.Voievodatul lui Gyla , în centrul Transilvaniei , cu centrul la Bălgrad.
( Alba –Iulia ).
În Ţara Românească , Diploma cavalerilor ioaniţi din 1247 menţionează
existenţa unor formaţiuni politice prestatale româneşti la sud de Carpaţi :
a. Voievodatele lui Litovoi ( pe Jiu) –între Olt şi Jiu
b. Voievodatul lui Seneslau –pe Argeş , în stânga Oltului
c. Cnezatele lui Ioan ( sudul Olteniei ) şi Farcaş ( nordul Olteniei ).
Denumirile străvechi de ţări , codrii , câmpuri care s-au păstrat până azi în
Moldova , presupun existenţa în aceste locuri a unor formaţiuni politice
prestatale din perioada de început a Evului Mediu : Ţara Sipelniţului, Codrii
Cosminului , Codrii Lăpuşnei, Codrii Orheiului, Codrii Herţei , Câmpul lui
Dragoş.
În Dobrogea este menţionată existenţa unor structuri politice româneşti
între Dunăre şi Marea Neagră. Între cele mai importante sunt cele conduse de
jupanii Gheorghe şi Dimitrie atestate documentar în secolul X.
În opera sa „ Alexiada” Ana Comnena vorbeşte despre existenţa în secolul
XI a trei conducători locali : Tatos, stăpânea Sudul Dobrogei cu reşedinţa la
Dristor ; Satza , stăpânea nord-vestul Dobrogei cu reşedinţa la Vicina ; Sestlav ,
stăpânea nord-estul Dobrogei cu reşedinţa la Preslav .
Ţara Cavarnei , situată între Mangalia şi Varna este menţionată
documentar în 1230 într-o diplomă a ţarului bulgar Ioan Asan II ( 1218-1241 ).
Cnezatul= o uniune a mai multor sate sub conducerea unui şef local numit
cneaz.
Voievodatul era format din unirea mai multor cnezate sub conducrea unui
voievod, unire făcută mai ales în timp de război.