ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ

Pe plan european, în a doua jumătate a mileniului I asistăm la nașterea popoarelor romanice

vorbitoare de limbi neolatine.
În acest cadru se înscrie și formarea poporului român.
Etnogeneza românească reprezintă procesul de formare a poporului și a limbii române.
În spațiul carpato danubiano pontic, etnogeneza începe odată cu conturarea elementului etnic
al tracilor și se încheie odată cu formarea poporului român în secolele VII-VIII.
Etnogeneza românească reprezintă o problemă care abordată științific și nu politic deschide
calea înțelegerii corespunzătoare a devenirii noastre.
Etnogeneza românească este rezultatul a două sinteze:
- prima sinteză a fost aceea dintre daci și romani;
- a doua sinteză s-a realizat între populația daco-romană și migratorii care au trecut pe
teritoriul de astăzi al României;
Romanizarea reprezintă procesul îndelungat și complex prin care civilizația romană pătrunde
în toate compartimentele vieții unui popor, astfel încât limba populației supuse este înlocuită
cu limba latină.
Elementul lingvistic este esențial în procesul de romanizare.
Cei mai importanți factori ai romanizării erau armata, administrația, coloniștii, veteranii,
religia, dreptul și învățământul.
Romanizarea propriu zisă a geto dacilor se realizează între 106 (Dacia devine provincie
romană) și 271 (Retragerea Aureliană).
Contactele geto dacilor cu civilizația romană sunt însă anterioare anului 106.
Contactele cu civilizația romană au continuat și după 271.
Când atacurile migratorilor au scăzut în intensitate împărații romani precum Dicoclețian sau
Constantin cel Mare au reintegrat părți din fosta provincie Dacia în Imperiul Roman.
Limba română este cea mai unitară limbă romanică și cea mai apropiată de limba latină
populară.
Limba română s-a format paralel cu poporul român. La formarea acesteia au contribuit trei
elemente:
- substratul (daco-moesic)-cuvintele dacice reprezintă 10% din vocabularul limbii
române;
- stratul (latin)-din fondul principal de cuvinte în proporție de 60% sunt cuvinte latine;
- adstratul (slav)-cuvintele slave reprezintă 20% din vocabularul limbii române.
Influențe mai durabile au avut slavii care în 602 s-au stabilit la sud de Dunăre, fapt care a rupt
unitatea romanității de pe cele două maluri ale Dunării. Slavii care au rămas la nordul Dunării
au fost și ei asimilați de către autohtoni.
Romanitatea românilor se referă la descendența romană a poporului și limbii române, la
continuitatea geto dacilor după războaiele daco romane.
Au fost formulate două teorii în legătură cu etnogeneza românilor: cea a continuității și cea
imigraționistă.
Teoria continuității subliniază originea latină și vechimea românilor pe aceste meleaguri și a
fost susținută atât de istoriografia românească, cât și de cea străină. Argumentele care susțin
teza continuității au demonstrat că geto dacii s-au menținut la Nordul Dunării după anul 106,
toponimia și hidronimia dacică s-a păstrat dovadă fiind numele celor mai importante râuri
(Maris-Mureș, Alutus-Olt, Samus-Someș), romanizarea a fost rapidă și ireversibilă dovedită
de de izvoare lingvistice și arheologice sau inexistența unor izvoare scrise care să ateste o
deplasare masivă de populație la Nordul Dunării în secolele XII-XIII.
Teoria imigraționistă a fost sistematizată în secolul al XIX-lea de austriacul Robert Roesler și
a fost precedată de alte contestări ale originii și vechimii poporului și a limbii române.
Istoricul austriac Franz Joseph Sulzer publică în 1781 o lucrare ,,Istoria Daciei Transalpine”,
în care susține că poporul român s-a format la Sudul Dunării și s-a așezat la Nordul fluviului
în două etape în secolele XII-XIII.
Studierea problemei romanității românilor constituie un element esențial, deoarece astfel ne
cunoaștem originea și putem demonstra contestatarilor argumente pertinente, spațiul de
formare și caracterul latin al poporului român.

DOCUMENT 1. Poporul român

,,Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin Traian este rumân sau
romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeauna între dânșii […] până astăzi, același
nume este dat îndeobește și muntenilor și moldovenilor și celor ce locuiesc în țara
Transilvaniei. Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman; și astăzi când
întreb pe cineva dacă știe moldovenește spun: știi rumânește [... ] Un alt nume ei înșiși nu au
primit între dânșii niciodată. Străinii însă îi numesc în chip felurite”.
(Miron Costin, De neamul moldovenilor)

DOCUMENT 2: Coloniști din toate părțile Imperiului.

,,Hadrianus ar fi voit să renunțe și la Dacia, dar amicii săi îl împiedicară spunându-i că ar fi să
dea pradă barbarilor o mulțime de cetățeni romani, deoarece Traianus, după cucerirea Daciei
adusese aici din toate părțile imperiului o mulțime nenumărată de coloniști spre a cultiva
pământurile și a locui orașele, depopulate de lungile războaie ale lui Decebalus”.
(Eutropius, Istoria romană)
DOCUMENT 3: Fortificațiile lui Iustinian
,,Vrând să facă din Istru cea mai puternică apărare a noastră și a întregii Europe, împăratul
Iustinian a acoperit țărmul fluviului cu întărituri dese și a așezat pretutindeni pe țărm străji de
oșteni, pentru a opri cu strășnicie trecerea barbarilor din părțile acelea […] fiecare ogor își are
fortificația sa sau se află în vecinătatea unui loc întărit”.
(Procopiu din Cezareea, Despre zidiri)

DOCUMENT 4: Părăsirea Daciei.

,,Galienus însă a pierdut Dacia în timpul domniei sale, iar împăratul Aurelian, rechemând pe
acolo legiunile, le-a așezat în Moesia și acolo, într-o parte a acesteia, a întemeiat Dacia
Mediteranea și Dacia Ripensis”.
(Iordanes, Getica)

EXERCIȚII:
1. Citiți cu atenție sursa de mai jos:

,,Principalele consecințe ale retragerii aureliene n-au fost de ordin militar, fiindcă acesteia nu
i-a urmat o ocupație străină a teritoriilor părăsite de armatele romane, nu s-a cedat provincia
unor grupuri barbare. Consecințele majore au fost în plan demografic, politic și social-
economic. Dacă unele părți din sudul Daciei-inclusiv din sudul Banatului-vor fi reînglobate
Imperiului Roman în secolele IV-VI, prin acțiunile lui Constantin cel Mare și ale urmașilor
săi, zona intracarpatică (Transilvania) pierde definitiv contactul direct cu Imperiul.
Actul retragerii aureliene lasă acest teritoriu, cel puțin aparent, fără vreo structură politico-
statală. Putem bănui doar că s-au perpetuat unele forme de organizare politică de tradiție,
imperiul însuși rămânând un model pentru daco-romani, așa cum, în această vreme unele
instituții romane deveneau modele pentru migratori. Nicolae Iorga considera că străvechile
obști coagulează în romanii (Romaniae), care vor deveni, la mijlocul mileniului, una din
formele de organizare politică în Europa, pe lângă Imperiul Roman și regatele barbare.
Actul retragerii aureliene nu înseamnă însă, momentul final al romanismului. De la mijlocul
secolului al III-lea se făcuseră simțite, mai cu seamă în aspectele materiale ale civilizației,
trăsăturile unei perioade noi, care se va prelungi până la invazia hunică, o epocă romană
târzie, care începe, prin urmare, înainte și continuă după domnia lui Aurelian. În acest
context, momentul din 271 rămâne jalon doar pentru istoria politică. După retragerea
aureliană se perpetuează o romanitate fără imperiu, adică fără structurile imperiale, prin
populația latinofonă, deprinsă cu civilizația romană provincială, de expresie mult mai
modestă de acum înainte”.
(Ioan -Aurel Pop, Thomas Nagler, Istoria Transilvaniei)
Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe:
 1. Numiți împăratul roman, precizat în sursa dată care a restaurat stăpânirea romană în
unele zone ale fostei provincii imperiale Dacia.
2. Precizați secolul în care a avut loc retragerea aureliană, menționată în sursa citată.
3. Menționați cele două provincii românești la care se referă sursa dată.
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la consecințele retragerii
armatei și a administrației imperiale din Dacia.

2. COMPLETAŢI URMĂTORUL TEXT CU TERMENII CORESPUNZĂTORI:

În anul 105, armatele romane conduse de……………….., au pătruns în……………..

şi s-au îndreptat spre capitala………………..

TERMENI : Tomis, Decebal, Traian, Drobeta, Dacia, Sarmisegetuza

Etnogeneza românească reprezintă …………….complex de formare a poporului

………………..şi limbii………………… Etnogeneza a început o dată cu
fenomenul……………. dacilor şi s-a încheiat în secolele……………….La
venirea………………….elementele fundamentale ale limbii române erau deja cristalizate.

TERMENI: romanizării, procesul, VII – VIII, român, slavilor, române.