Cultură, culte și civilizație

Curs 9
Marile religii

1. Creștinismul (31, 5% din populație)

a. Zeitate = Iisus Hristos (de unde și denumirea de creștin), ca Fiul al lui Dumnezeu, Dumnezeu
și Om, a doua persoană a Sfintei Treimi. Dumnezeu este înțeles așadar ca Unul în ființa/natura Sa,
dar întreit în Persoane (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt).

b. Sistem dogmatic.
Izvorăște din două mari surse: Sfânta Scriptură (Biblia) și Sfânta Tradiție, ca învățătura dată
(lăsată și transmisă) de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu.
Elaborat în primele secole creștine, în cadrul celor 8 Sinoade Ecumenice. Se exprimă sintetic
prin intermediul „Crezului” (diferit în cele trei mari confesiuni: ortodoxie, catolicism, protestantism).
Este expus amplu de marii Sfinți, supranumiți „Părinți ai Bisericii”.
Esența credinței o constituie faptul că Dumnezeu este Iubire și Hristos, ca Dumnezeu și Om, a
înviat.
Biserica recunoaște 7 Taine: Botez, Mirungere, Spovedanie, Euharistie (Împărtășanie),
Căsătorie, Maslu, Preoție (ortodoxie+catolicism) sau mai puține (protestantism).

c. Sistem liturgic. Slujbele publice se desfășoară în cadrul unor biserici sau case de adunare (la
protestanți). Acestea pot fi biserici ale credincioșilor din lume sau ale monahilor (mânăstiri).
Slujbele se împart în mai multe categorii și conțin cântări bisericești, citiri din cărțile sfinte și
predici ale oficianților de cult. Cea mai importantă slujbă este Liturghia (ortodocși+catolici). La
protestanți cultul e alcătuit mai simplu, din predici și cântări.
Clerul este alcătuit din diaconi, preoți și episcopi (ortodoxie+catolicism+câteva confesiuni
protestante) sau simpli slujitori (alte confesiuni protestante). Rugăciunea de bază este „Tatăl nostru”.
Ziua consacrată este Duminica sau Sâmbăta, în anumite confesiuni protestante.
Marile sărbători: Paștele (Învierea), Crăciunul (Nașterea Domnului), Botezul Domnului
(Boboteaza)

d. Sistem moral.
Se împarte în virtuți și păcate, fiind un sistem al progresului spiritual prin iubire.
Cele trei mari virtuți creștine sunt: credința, nădejdea și dragostea. Dragostea este cea mai înaltă
virtute, având două direcții: pentru Dumnezeu și pentru aproapele.

Pag. 1
 Cultură, culte și civilizație

Practicarea virtuților duce la o viață desăvârșită, de sfințenie, iar persoana care merge pe această
cale se numește sfânt.
Păcatele se împart în mai multe categorii și se definesc ca fapte ce îl îndepărtează pe credincios
de sfințenie.
Există posturi, milostenie, porunci morale bazate pe Decalogul Vechiului Testament.

e. Sistem administrativ.
Creștinismul este împărțit în trei mari confesiuni: Ortodoxia, Catolicismul și Protestantismul.
Catolicismul apare din ortodoxie la 1054, iar în sec. 16 apare în catolicism Reforma Protestantă,
care generează confesiunile protestante.

Evoluția istorică a confesiunilor creștine

Există un sistem arborescent de organizare, care la bază are parohia

(ortodoxie+catolicism+parte din protestantism) sau congregația (protestantism).

Pag. 2
 Cultură, culte și civilizație

f. Izvoare documentare.
Biblia, împărțită în două mari părți: Vechiul Testament (relatează despre iudasim, până la Iisus)
și Noul Testament (după Iisus).
Noul Testament conține patru Evanghelii ale celor patru Evangheliști (Matei, Marcu, Luca,
Ioan) și 23 de scrisori pastorale (epistole) ale Apostolilor mai însemnați (Pavel, Petru, Ioan, Iacov).
Dreptul canonic – colecții de canoane, care stabilesc regulile de îndrumare pentru diversele
aspecte de ordin dogmatic, moral, juridic, administrativ.
Sfânta Tradiție – opere teologice care explică învățăturile de credință.

2. Islamul (23, 2% din populație)

Cuvântul „islam” înseamnă „supunere”, iar „musulman” înseamnă „supus”.

a. Zeitate = Allah, care are ca profet pe Mahomed, „trimisul lui Dumnezeu” (Muhammad =
cel lăudat)

b. Sistem dogmatic.
Mărturisirea de credință a islamului este scurtă: „Nu Dumnezeu afară de Allah, iar Mahomed
este profetul Său”.
Coranul este prima sursă dogmatică a islamului, ca fiind cuvântul lui Dumnezeu.
A doua sursă este Hadith, care cuprinde relatările tradiționale despre primele două secole din
islam. Baza Hadith-ului este „Sunna” (conduită), și cuprinde spusele profetului Muhammad și faptele
acestuia și ale unora dintre însoțitorii săi, pe care le-a aprobat.
Coranul și Sunna au inspirat Sharia = legea islamică ce cuprinde totalitatea poruncilor lui
Dumnezeu.
Există și un Crez alcătuit din 6 articole.
„Războiul sfânt” (Jihadul) este un concept care se referă la străduința musulmanului în
particular și a comunității musulmane în general de a extinde calitativ sau cantitativ religia islamică,
modul ei de viață individuală și organizarea socială care decurge din ea. Extremiștii îl interpretează
ca război militar, de unde obsesia atacurilor teroriste.

c. Sistem liturgic
Rugăciunea publică are loc în „moschei” sau „geamii”, care au turnuri (minarete). Există
obligația ca orice musulman să se roage de cinci ori pe zi.
Există oficianți de cult, conducătorul comunității religioase se numește „șeic” (bătrân), iar
conducătorul slujbei se numește „imam”. Problemele administrative sunt conduse de „muftiu”.
Ziua consacrată este Vinerea.

Pag. 3
 Cultură, culte și civilizație

Marile sărbători: Sărbătoarea Sacrificiului (Kurban Bairam, Sărbătoarea berbecului),

Sărbătoarea Postului, Nașterea Profetului, pelerinajul la Mecca.

d. Sistem moral
Este conținut în Sharia și are cinci postulate care guvernează întreaga viață a unui musulman:
datoria obligatorie, îndatorirea, lucrul îngăduit, lucrul nerecomandabil, lucrul interzis.
Este fundamentat pe Cinci Stâlpi ai Islamului, care prevăd obligațiile fundamentale ale
credinciosului musulman: Mărturisirea de credință, Rugăciunea, Pelerinajul la Mecca, Postul din luna
Ramazan, Dania rituală.
Sufismul reprezintă mistica islamică, prin care se încearcă ajungerea la cunoașterea divinității
nemijlocit, nu doar prin Coran sau Sunna. Scopul final este anihilarea sinelui prin unirea acestuia cu
Dumnezeu.

e. Sistem administrativ
Lumea islamică se împarte în mai multe ramuri. Cele mai importante sunt:
- sunniții, cei care au rămas fideli tradiției islamice și califilor de după Mahomed. Sunt împărțiți
în patru mari școli: malekismul, hanefismul, șafiismul și hanbalismul.
- șiiți, cei care constituie urmașii partizanilor lui Ali, văr și ginere al lui Mahomed, unul din
„califi” (înlocuitori ai lui Mohamed), considerat urmașul legitim al lui Mahomed.
- kharghiți, (secesioniștii), care susțin că numai comunitatea are dreptul să-și aleagă
conducătorul.

Confesiunile islamului
Pag. 4
 Cultură, culte și civilizație

f. Izvoare documentare
Cartea sfântă a Islamului este Coranul (în arabă : Qur'an însemnând „citire”, „recitare”), ca fiind
cartea relevată de Dumnezeu prin intermediul îngerului Gabriel. Conține 114 capitole (sure), de
lungimi diferite, de la minimum 3 până la maximum 287 de versete.
Biblia este considerată și ea o carte sfântă, dar care ar fi fost falsificată de evrei și creștini.

3. Hinduismul (15% din populație)

Termenul „Hindu” a fost inițial folosit pentru a descrie populația care locuia în jurul râului
Indus (Shindu), de pe teritoriul Indiei. Mai târziu, în sec. XVIII, prin mimetism cu creștinismul,
europenii au folosit termenul pentru a descrie religiile acelei populații, fiind numiți „hinduși”. Astfel,
hinduismul descrie religia spațiului indian, care, spre deosebire de celelalte religii, nu are un sistem
unitar, ci este o colecție credințe de diverse coloraturi spirituale: politeiste, monoteiste, animiste,
panteiste, agnostice și chiar atee.
Istoricește vorbind, hinduismul este rezultatul reformelor sincretiste din religia vedică și cea
brahmanică, sub influența reformatorilor din jainism și budism.

a. Zeitate
Există o divinitate impersonală, Brahman, esența tuturor existențelor.
Există o trinitate de zeități (Trimurti): Brahma (creatorul), Vișnu (păstrătorul creației) și Șiva
(distrugătorul, ), fiecare zeu putând deveni zeu suprem.
Alți zei: Krișna (cel negru), Rama, Surya, etc.
Unii zei au influență divină asupra animalelor: vaca, taurul, maimuța, șarpele.
Fluviul Gange este socotit cel mai sfânt râu, crezându-se că izvorăște din picioarele lui Vișnu.

b. Sistem dogmatic
Este foarte complex, deoarece hinduismul are diverse perioade istorice: hinduismul vedic,
hinduismul sacerdotal (brahmanic), hinduismul clasic, hinduismul medieval, hinduismul modern și
contemporan.
Există două doctrine fundamentale: karma (faptă) și samsara (reîntrupare, reincarnare).
Sufletele individuale există din veșnicie, fiind angrenate într-un veșnic ciclu naștere-moarte-
renaștere, cauzat de faptele fiecăruia și de necunoașterea adevăratei realități. Renașterea nu se
limitează la oameni, ci ea există și la zei, animale, plante sau lucruri.
La nivel cosmic, tot ce există se consideră a fi o manifestare a unei singure realități, numite
Brahman (esența universului, sufletul lumii în care se vor topi toate sufletele individuale).
!!! Brahman nu este același lucru cu zeul Brahma!!!

Pag. 5
 Cultură, culte și civilizație

c. Sistem liturgic
Cultul se desfășoară în temple dedicate, în care zeitățile sunt reprezentate prin statui sau picturi.
Oficianții de cult sunt „brahmanii”, locul cel mai de cinste fiind ocupat de „guru”.
Slujbele au loc de cinci ori pe zi, în cadrul lor se aduc diverse jertfe nesângeroase (foarte rar se
mai practică sacrificii sângeroase).
Marile sărbători: Jagannatha (în cinstea lui Vișnu), Sărbătoarea Focului, Sărbătoarea
Felinarelor, precum și mari pelerinaje.

d. Sistem moral
Condiția fiecărei ființe este determinată de faptele săvârșite într-o viață anterioară, la care se
adaugă gradul de ignoranță în privința percepției adevăratului substrat al existenței.
Mântuirea se dobândește prin cunoașterea lui Brahman și unirea lui cu Atman (sufletului
omenesc), o cunoaștere eliberatoare la care se poate ajunge prin exerciții psiho-fizice (Yoga), în stare
de transă, prin care conștiința existenței individuale se anulează prin identificarea cu Brahman.
Există trei trepte de eliberare: Kharma-marga (purificarea prin fapte bune), Jnana-marga
(cunoașterea), Bhakti-marga (devoțiunea iubitoare față de o zeitate, care are ca scop unificarea
ființială cu divinitatea).

e. Sistem administrativ
Există șase scoli hinduse, care interpretează sistemul doctrinar hindus: Nyaya – Vaiseshika,
Samkhya – Yoga, Mimamsa – Vedanta.

f. Izvoare documentare
- Literatura Vedică: Rig-Veda, Yajur-Veda, Sama-Veda, Atharva-Veda, sunt cărți ale
cunoașterii.
- Brahmanas – cărți sacerdotale, despre ritualuri.
- Upanișadele – culminarea gândirii religioase a Indiei, afirmând existența realității unice a lui
Brahman.
- Mahabharata (Povestea marelui război al bharaților) – o epopee sanscrită în 18 cărți cu peste
200. 000 de versuri, elaborată în decurs de un mileniu. Este cel mai vechi monument literar indian, o
enciclopedie a gândirii indiene. Cel mai renumit capitol este „Cântecul fericitului” (Bhagavad-gita),
al zeului Krișna, capitol supranumit și Biblia hinduismului sau Evanghelia lui Krișna.
- Ramayana (faptele mărețe ale lui Rama) – un poem de 48.000 de versuri, care ne vorbește
despre zeul Vișnu, întrupat în eroul Rama.
- Puranas (legende) – 18 lucrări didactice, care slăvesc diverse zeități.

Pag. 6