Prognoze Meteo Proiect

PROGNOZE HIDROMETEOROLOGICE
Curs și seminar
Conferențiar univ.dr. Brîndușa Cristina CHIOTOROIU
Prognoze hidrometeorologice este un curs care vine în completarea cursului de Meteorologie și

Hidrologie Marină 2 (Oceanografie) parcurs în timpul licenței, pentru a asigura formarea
competențelor prevăzute de STCW.
Obiectivul cursului este acela de a dezvolta și integra toate aspectele teoretice și practice
menționate în modelul de curs IMO 7.01 (Master and chief mate) referitoare la prognozele
hidrometeorologice (forecast weather and oceanographic conditions).
Pentru înțelegerea noțiunilor și aplicațiilor noi, cursul presupune recapitularea noțiunilor din
cursurile de Meteorologie și Hidrologie Marină I și II (Meteorologie și Oceanografie). Acestea au fost
inserate în curs într-o formă pe care am dorit-o a fi accesibilă și concisă.
Am o experiență de 30 de ani în învățământul superior și două titluri de

doctor acordate de către Universitatea Aix-Marseille I din Franța și de către Academia Română
București. Activitatea mea de cercetare (publicarea tezei de doctorat în Franța, a zeci de articole,
participări la conferințe, proiecte de cercetare) se referă în special la fenomenele de vreme severă și
impactul lor asupra navigației.
Bibliografie recomandată
1.Bowditch N., The American practical navigator. An epitome of navigation, Publ. No.9, National
Imagery and Mapping Agency, USA, 2002 ed.
2.Chiotoroiu B., Meteorologie și Hidrologie marină II (suport de curs și de laborator), Universitatea
Maritimă din Constanta, 2021, ecampus.cmu-edu.eu
3. Chiotoroiu B., Meteorologie și Hidrologie marină I (suport de curs și de laborator), Universitatea
Maritimă din Constanta, 2018, ecampus.cmu-edu.eu
4. Chiotoroiu B., Șemședin E., 2016, Information on weather and sea conditions onboard polar cruise
ships, Riscuri si catastrofe, nr. 1/2016, ISSN 1584-5273
5.Chiotoroiu B., Ship-board weather routeing systems, Constanta Maritime University Annals, vol.21,
2014, ISSN 1582-3601
6.Neguţ L., Meteorologie maritimă, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983
7.Thornhill E. Et al., 2020, Ocean Engineering, https://www.sciencedirect.com/science/article/
pii/S002980182030812X
8.***Draghici et al., (editors) , Guidelines for the education and training of personnel in meteorology
and operational hydrology, World Meteorological Organization, 2001, 4th edition vol.I.
9.***Manual on Marine meteorological services, vol.I,II, World Meteorological Organization, 2012
10.***Admiralty Routeing Charts, UK Hydrographic Office.
11.***Brown’s Nautical Almanac, publ. Brown, son & Ferguson, Ltd., UK, 2005
12.***Pilot Books, NP 1-72, UK Hydrographic Office
13.***The Mariner’s Handbook (NP 100), 7th ed., UK Hydrographic Office, 1999.
14.***Table Nautice DH-90.
15.*** http://meteoromania.net/
CUPRINS
1. SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN ETAPA DE

DOCUMENTARE, DE PREGĂTIRE A VOIAJULUI: Publicațiile nautice (exemple).
Interpretarea și corelarea informațiilor hidrometeorologice pentru analiza și prognoza stării
vremii și a mării
a. Cărți Pilot
b. Routeing/Pilot charts
c. lucrarea Ocean Passages for the world
2. SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN TIMPUL VOIAJULUI

- INFORMAȚIA PRIMITĂ PRIN FACSIMIL, INTERNET ȘI EMAIL
a.Buletine meteorologice în lb. engleză. Interpretarea și corelarea informațiilor
hidrometeorologice conținute în buletine pentru analiza și prognoza stării vremii și a mării
b. Hărți meteorologice, hărți de val, hărți cu ghețuri etc. Interpretarea hărților.
Corelarea informațiilor conținute în diferite tipuri de hărți. Exemple, studii de caz.
c. Mesaje codificate (în codurile SHIP, MAFOR).

– informația provenind de la măsurătorile și observațiile executate la bordul navei. Sistemul
de observare voluntară.
4. ELABORAREA PROGNOZEI. ALEGEREA RUTEI OPTIME. CONCEPTUL DE RUTĂ

METEOROLOGICĂ.
1. SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN ETAPA DE
DOCUMENTARE (PREGĂTIRE) A VOIAJULUI: Publicațiile nautice (exemple). Interpretarea și
corelarea informațiilor hidrometeorologice pentru analiza și prognoza stării vremii și a mării
În categoria publicațiilor nautice intră:

A. CĂRȚI PILOT
B. ROUTEING/PILOT CHARTS
C. LUCRAREA OCEAN PASSAGES FOR THE WORLD
A. CĂRȚILE PILOT (PILOT BOOKS)

-acoperă întreg Oceanul Planetar
-sunt în nr. de 72
-informațiile (parametrii) meteorologici și hidrologici se găsesc la sfârșitul cap.1, în subcapitolul
intitulat Natural conditions
a.1.Parametrii meteorologici reprezentați sunt: temperatura și umezeala aerului, fenomenele
atmosferice, vizibilitatea și ceața, presiunea atmosferică, vântul.
Exemple
1.Temperatura aerului
-informații sub forma de text (sunt date valori maxime și minime, variații anotimpuale, anuale etc.)
-informații sub formă de grafice pentru diferite stații meteo.
2.Umezeala aerului
-informații sub formă de text

-grafice cu variațiile anuale ale umezelii
relative* la diferite stații meteo
Exemplu din NP 69 : Tampico/ New
Orleans
Noțiuni teoretice
Umezeala relativă (r) se măsoară în [%] și este
raportul dintre tensiunea vaporilor de apă e și
tensiunea maximă de saturație E sau dintre
umezeala absolută a și umezeala absolută
maximă A.
e a
r= 100 r= 100
E ; A
Dacă e atinge valoarea E, r =100%
3.Vizibilitatea si ceața
Vizibilitatea – informații sub formă de text cu valori ale

vizibilității (în mile) în diferite părți ale zonei respective
Cețurile - text cu informatii despre perioadele din an si

zonele unde se formeaza mai frecvent cețuri
-grafice cu nr. anual de zile cu ceață la diferite stații
meteo
Exemplu din NP 69 : Tampico
Noțiuni teoretice
Ceţurile se formează, de obicei, la umidități relative r ≤ 100%, când în aer un exces de nuclee
de condensare active și în condiții de vânt slab, atunci când temperatura scade până la atingerea
punctului de rouă. Pentru ca ceaţa să se menţină este necesar ca tensiunea vaporilor să depăşească
saturaţia (e>E), în raport cu particulele care o alcătuiesc.
Ceaţa poate fi alcătuită din picături foarte fine de apă sau din microcristale de gheaţă sau din
ambele, dependent de condiţiile de temperatură din timpul formării. Datorită dimensiunilor reduse,
particulele care alcătuiesc ceţurile plutesc în aer, având o viteză de cădere proprie foarte mică.
Scara vizibilităţii (Table DH-90)

Gradul Semnificaţia Termeni descriptivi folosiţi în Vizibilitatea
buletinele meteorologice
1 Vizibilitate foarte rea Very bad visibility Sub 200 m
2 Vizibilitate rea Bad visibility 200-500 m
3 Vizibilitate foarte redusă Very poor visibility 500-1000 m
4 Vizibilitate redusă Poor visibility 0.5-1 Mm
5 Vizibilitate medie Indiferent visibility 1-2 Mm
6 Vizibilitate moderată Moderate visibility 2-5 Mm
7 Vizibilitate bună Good visibility 5-10 Mm
8 Vizibilitate foarte bună Very good visibility 10-25 Mm
9 Vizibilitate excepţională Excellent visibility >25 Mm
Vizibilitatea orizontală pe mare reprezintă distanţa până la care un reper poate fi descoperit ca
formă, culoare şi claritate. Se folosește scara de mai jos.
Vizibilitatea este influenţată de transparenţa aerului (cantitatea de particule solide sau lichide ce
se găsesc în aer), culoarea şi claritatea reperului, dimensiunile reperului, luminozitatea reperului,
luminozitatea fondului, caracteristicile vederii observatorului.
4.Vântul
Reprezentare în Cartea Pilot
-text referitor la direcție și viteză în diferite

părți ale zonei respective și în diferite perioade
ale anului
-harta cu roze de vânt
(ex. harta cu frecvența vântului în luna aprilie,
NP69)
Ex de intrebare test:
Pt ce directie se înregistrează cea mai mare
frecvență a vânturilor de forța 1-3 B ?
Noțiuni teoretice
Vântul este deplasarea orizontală a unei mase de aer dinspre o zonă cu presiuni înalte către o
zonă cu presiuni joase, ca o consecinţă a gradientului baric orizontal şi sub influenţa forțelor
modificatoare (forța Coriolis, forța de frecare și forța centrifugă).
Viteza vântului se măsoară în m/s, km/h sau noduri.
Forţa vântului se exprimă prin presiunea exercitată de aerul deplasat de vânt asupra apelor
oceanice și, la uscat asupra tuturor obiectelor întâlnite în cale. Efectul vântului asupra suprafeței mării
se apreciază vizual cu ajutorul scării Beaufort. Între gradele scării Beaufort şi viteza vântului
exprimată în unităţi de măsură determinate instrumental, au fost stabilite corespondenţe reale.
Scara Beaufort
Beaufort Wind Speed
Description Sea Condition
Force Knots
0 0 Calm Sea like a mirror

1 1-3 Light air Ripples but without foam crests
2 4-6 Light breeze Small wavelets. Crests do not break
3 7 - 10 Gentle breeze Large wavelets. Perhaps scattered white horses

Moderate
4 11 - 16 Small waves. Fairly frequent white horses
breeze
5 17 - 21 Fresh breeze Moderate waves. Many white horses
6 22 - 27 Strong breeze Large waves begin to form; white foam crests. Probably spray
Sea heaps up and white foam blown in streaks along the direction of
7 28 - 33 Near gale
the wind.
Moderately high waves. Crests begin to break into spindrift. The
8 34 - 40 Gale
foam is blown in well marked streaks along the direction of the wind.
High waves. Dense foam along the direction of the wind. Crests of
9 41 - 47 Severe gale
waves begin to roll over. Spray may affect visibility.
Very high waves with long overhanging crests. The surface of the sea
10 48 - 55 Storm takes a white appearance. The tumbling of the sea becomes heavy and
shock-like. Visibility affected.
Exceptionally high waves. The sea is completely covered with long
11 56 - 63 Violent storm white patches of foam lying in the direction of the wind. Visibility
affected
The air is filled with foam and spray. Sea completely white with
12 64+ Hurricane
driving spray. Visibility very seriously affected.
Direcția vântului se exprimă în decagrade azimutale
(vezi roza vânturilor).
Direcția vântului este direcția DIN CARE bate
vântul.
În scopul indicării direcţiei vântului, se uzitează
roza vânturilor cu cele 4 puncte cardinale şi cu cele
4 direcţii intercardinale și 8 direcții inter-
intercardinale. Azimutul vântului este unghiul pe
care îl face vectorul vânt cu direcţia nordului
geografic, se exprimă în grade sexagesimale de la
0° la 360°, în sensul deplasării acelor de ceas.
Astfel, nordul corespunde la 360°, estul la 90°,
sudul la 180°, iar vestul la 270°. Celelalte direcţii
au valori intermediare.
NE wind = vânt care bate dinspre NE= vânt de NE
a.2. Parametrii hidrologici (valurile, curenții, temperatura apei)

Exemple
1. Valurile
Informația despre starea mării este prezentă

sub formă de text și hărți.
Pe hărți este redată :
Frecvența valurilor de hulă, indiferent de
direcție este redată cu ajutorul 0-50%
Această scară este mai departe subdivizată
pentru a indica frecvența valurilor de hulă de
diferite înălțimi, de la 0 m la > 8.3 m
Cifra din centru indică frecvența situațiilor de
mare calmă (din totalul observațiilor realizate
pe mai mulți ani în luna respectivă).
Harta cu direcția și frecvența valurilor de hulă

în luna ianuarie, NP 69A
Valurile de vânt (the sea) se produc sub acțiunea vântului, ating înălțimi mai mari decât valurile
de hulă (the swell), dar au lungimi de undă și perioade mai scurte și sunt mai neregulate decât acestea.
Valurile de hulă se pot propaga pe distanțe mai mari, pe măsură ce se depărtează de centrul furtunii,
tind să devină mai regulate, cu înălțimi mai mici și perioade mai mari.
2. Curenții oceanici
Noțiuni teoretice – Curenții reprezintă deplasarea orizontală a unor mase de apă din oceane şi
mări, prin intermediul cărora se produce schimbul de mase de apă dintre diferitele areale geografice. Se
reprezintă vectorial prin direcţie (curentul iese din compas, se exprimă în grade azimutale), uneori
indicându-se şi gradul de constanţă în procente (-----> 25-50%) şi tabelar prin direcţie şi viteză.
Viteza curenților este exprimată în cm/s, m/s sau noduri.
Curentul de suprafață denumit curentul Ekman sau curentul derivei de vânt depinde de viteza
vântului, constanță (frecvență), durata de acțiune a vântului și alți factori.
Direcția curentului este direcția spre care curge curentul (spre deosebire de vânt, a cărui direcție
este cea din care bate vântul).
Informația despre curenții de suprafață este

prezentă sub formă de text și hărți.
Pe hărți sunt redate :
-direcția – prin săgeți de diferite culori (în

funcție de frecvența curentului în luna
respectivă)
-viteza curentului, în noduri
1.b. ROUTEING CHARTS / PILOT CHARTS
Hărțile de tip Routeing/Pilot sunt elaborate separat pentru fiecare lună din an și pentru fiecare
parte (nordică și sudică) a oceanului Atlantic și Pacific și pentru întreg oceanul Indian. Sunt hărți cu
rute, dar care conțin și date climatologice (medii calculate pentru un șir de date de minim 30 de ani, ale
unor parametri meteorologici și hidrologici). Aceste valori medii climatologice sunt transpuse pe
Routeing/Pilot charts în diferite forme (izolinii, roze cu frecvențe, vectori etc).
b1. Reprezentarea datelor climatologice referitoare la parametrii meteorologici
Notă : Toate imaginile sunt extrase din Pilot chart pentru luna mai pentru Atlanticul de Nord
1.Temperatura aerului – prin izoterme de culoare roșie, trasate din 2°C in 2°C
2.Vizibilitatea – prin izolinii albastre cu frecvența observațiilor în care s-a constatat
vizibilitate< 2 Mile marine
3. Vântul – roze pentru direcție și forță
Gale = vânt de forța 8 pe scara Beaufort

Cifrele de culoare roșie indică nr mediu de observații raportate de nave, în care forța vântului a
fost de minim 8 Bf.
4. Presiunea atmosferică – prin izobare albastre, din 2 în 2 mb
5. Traiectoriile ciclonilor:
1.cicloni extratropicali – traiectorii cu săgeți roșii
2.cicloni tropicali – traiectorii cu săgeți verzi.
b2. Reprezentarea datelor climatologice referitoare la parametrii hidrologici
1. Valurile – izolinii de culoare roșie cu frecvența valurilor cu înălțimi > 3,6 m (4 m)
2. Curenții oceanici :
- direcția dominantă prin săgeți verzi (linie punctata indica direcția probabila, în zone în care
sunt observații puține)
- viteza prin numere care indică viteza medie a curenților în noduri (knots).
3. Ghețurile și ghețarii plutitori (iceberg-uri)
-linii care indică limita extinderii lor (conform legendei)
C. LUCRAREA OCEAN PASSAGES FOR THE WORLD

Conține harta zonelor maritime acoperite de Cărțile Pilot și localizarea/numerotarea lor.
Conține harta Globului cu reprezentarea sistemelor de presiune (cicloni și anticicloni), direcția
vânturilor dominante și a curenților în lunile ianuarie și iulie (figura din stânga), precum și frecvența
valurilor cu înălțimi de peste 3.5 m și 6 m (figura din dreapta).
Conține capitole separate pentru fiecare parte de nord și sud a fiecărui bazin oceanic cu date,
hărți cu : rute, caracteristici de navigație etc. Caracteristicile hidrometeorologice sunt prezentate sub
formă de text în capitolul intitulat Natural conditions.
2. SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN TIMPUL
VOIAJULUI - INFORMAȚIA PRIMITĂ PRIN FACSIMIL, INTERNET ȘI EMAIL
a. Buletine meteorologice în lb. engleză. Interpretarea informațiilor conținute în buletine
pentru analiza și prognoza stării vremii și a mării
Buletinele meteorologice
-sunt (texte) mesaje scrise în lb.engleză care conțin: avizul (avertismentul de vreme rea/fenomene
periculoase), descrierea stării vremii (synopsis) și a mării, prognoza (forecast) pentru 24 sau 48 de ore.
-sunt elaborate de anumite servicii meteorologice responsabile cu analiza şi prognoza condiţiilor de
vreme şi oceanografice pentru o anumită zonă oceanică numită METAREA.
-sunt parte din MSI (Maritime Safety Information)
Zonele maritime METAREA (METeorological service AREAS) sunt în prezent în număr de 21.
La bordul navelor buletinele sunt transmise prin :

• NAVTEX, dacă nava se află la mai puțin de 200 Mm de coastă și prin
• InmarSat-C dacă nava se află în larg.
Navele sunt echipate cu receptoare Inmarsat şi Navtex și pot primi automat informaţii privind
siguranţa navigaţiei, inclusive informaţii hidrometeorologice.
INMARSAT este un sistem de comunicaţii prin satelit. Prin Inmarsat C este posibilă stocarea
de date, transmiterea de date şi mesagerie prin Internet între coastă-navă, navă-navă, navă-coastă
precum şi trimiterea de alerte de primejdie preformatate, către un centru de coordonare a activităţilor
de salvare pe mare.
NAVTEX este un mijloc de recepţie a informaţiei privind siguranţa navigaţiei la bordul navei,
incluzând : avertismente de navigaţie, prognoze şi avize de vreme rea, informaţii privind activităţi de
salvare şi căutare pe mare.
Serviciile meteorologice naţionale responsabile cu elaborarea buletinelor emit buletine cu următorul
conținut :
Partea I: Avizele de furtună (sau fenomene meteorologice periculoase) – Warning (Storm warning etc.)
Partea II: Analiza situaţiei meteorologice - Synopsis
Partea III: Prognoza - Forecast
Partea I: Avizele de furtună (sau alte fenomene meteorologice periculoase)

-se transmite de cel puţin 2 ori pe zi, text, lb. engleză;
-se transmite imediat şi se repetă la fiecare 6 minute dacă vremea se înrăutăţeşte;
-avertismentele privind furtunile pe mare sau ciclonii tropicali trebuie să conţină următoarele
informaţii: tipul de avertizare, data emiterii, descrierea perturbaţiei atmosferice şi presiunea în centru;
localizarea centrului furtunii (lat. şi long.), zona afectată, forţa sau viteza vântului şi direcţia, starea
mării, alte informaţii
Partea II: Analiza situaţiei meteorologice (SYNOPSIS) conţine:
-data şi ora emiterii (UTC);
-descrierea principalelor caracteristici ale vremii, respectiv a situaţiei reprezentate pe harta
meteorologică la sol;
-direcţia şi viteza de deplasare a sistemelor de presiune (cicloni, anticicloni) şi a perturbaţiilor
tropicale: informaţii despre valoarea presiunii în centrul ciclonilor/anticiclonilor, localizarea centrului,
deplasări sau modificări ale presiunii atmosferice, respectiv slăbirea sau intensificarea
ciclonilor/anticiclonilor.
- forţa sau viteza vântului şi direcţia;
-fenomenele atmosferice şi vizibilitatea;
-starea gheţurilor marine.
-caracteristicile valurilor (de vânt şi hulă), ale gheţurilor în derivă şi ale curenţilor.
Partea III: Prognoza. Conţine:
-perioada de valabilitate a prognozei;
-zona METAREA;
-date despre viteza/forţa vântului, direcţia vântului, starea mării, vizibilitate, depuneri de gheaţă pe
corpul navei; caracteristicile gheţurilor marine.
-informaţii despre alte fenomene precum valuri anormale etc.
-prognoza conţine termeni descriptivi pentru fenomenele atmosferice, vizibilitate, starea mării.
Observaţie: În partea 3 (Prognoza) sunt detaliate informaţii pentru diferitele subzone din cadrul unei
zone METAREA.
Aplicații
1.Din buletinul meteorologic alăturat extrageţi termenii descriptivi referitori la starea mării și
indicați înălțimea corespunzătoare a valurilor în metri conform scării Douglas.
2.Din buletinul meteorologic alăturat extrageţi termenii descriptivi referitori la fenomenele

atmosferice și reprezentați-le apoi prin simboluri
3.Din buletinul meteorologic alăturat extrageţi informațiile referitoare la cicloni/anticicloni și

scrieți ce reprezintă coordonatele, care este valoarea presiunii și unitatea de măsură, care este evoluția
sistemului de presiune respectiv.
4.Din buletinul meteorologic alăturat extrageţi informațiile referitoare la direcția și viteza

vântului și indicați direcția din care bate vântul și valoarea vitezei în noduri.
HIGH SEAS BULLETIN FOR METAREA 1
ISSUED AT 0800 UTC ON WEDNESDAY 03 MAY 2017 BY THE MET OFFICE, EXETER, UNITED KINGDOM
FOR THE PERIOD 0800 UTC ON WEDNESDAY 03 MAY UNTIL 0800 UTC ON THURSDAY 04 MAY 2017
NO STORMS
GENERAL SYNOPSIS
AT 030000UTC, LOW 53 NORTH 33 WEST 984 EXPECTED 59 NORTH 41 WEST 1007 BY 040000UTC.
HIGH 67 NORTH 05 EAST 1041 SLOW-MOVING, INTENSIFYING 1043 BY SAME TIME. …
AREA FORECASTS FOR THE NEXT 24 HOURS

SOLE
EASTERLY OR SOUTHEASTERLY 5 OR 6, OCCASIONALLY 4 AT FIRST, INCREASING 7 AT TIMES LATER.
ROUGH, OCCASIONALLY MODERATE IN EAST. DRIZZLE AND FOG PATCHES AT FIRST. MODERATE OR
GOOD, OCCASIONALLY VERY POOR AT FIRST
Rezolvare:
1.
… ROUGH, OCCASIONALLY MODERATE IN EAST…
…mare agitată, ocazional moderat agitată în partea de est a zonei…
Rough - mare agitată, Hw= 2.50 – 4.00 m
Moderate – mare moderat agitată, Hw = 1.25 - 2.50 m
2. Drizzle = burniță ,
Fog patches = bancuri de ceață ==
3. … LOW 53 NORTH 33 WEST 984 EXPECTED 59 NORTH 41 WEST 1007 BY 040000UTC. HIGH 67
NORTH 05 EAST 1041 SLOW-MOVING, INTENSIFYING 1043 BY SAME TIME. …
Sistem de joasă presiune (ciclon) cu centrul în pct. De coordonate 53°lat.N/33°long.V și cu
presiunea în centru de 984 mb, se va deplasa astfel că centrul se va găsi (peste 24 de ore) în pct. 59°lat
N/41°long.V și va avea în centru presiunea de 1007 mb. Sistem de înaltă presiune (anticiclon) cu
centrul în pct de coordonare 67°lat.N/05°long.V se extinde încet, cu presiunea în creștere, ajungând la
1043 mb în același interval de timp (în 24 de ore).
4. …EASTERLY OR SOUTHEASTERLY 5 OR 6, OCCASIONALLY 4 AT FIRST, INCREASING 7 AT TIMES

LATER.
Vânt din direcție Est sau Sud-Est cu forța 5 la 6 pe scara Beaufort, ocazional forța 4 la începutul
perioadei, crescând la forța 7 mai târziu.
Forța 5 Beaufort = 17-21 Nd
b. Hărți meteorologice, hărți de val, hărți cu ghețuri etc. Interpretarea hărților. Corelarea
informațiilor conținute în diferite tipuri de hărți. Exemple, studii de caz.
1.Hărțile meteorologice
Informarea codificată presupune şi recepţia la bordul navei de hărţi de diferite tipuri prin sistem
radiofacsimil sau prin email. Se recepţionează:
-hărţi meteo-sinoptice de analiză
-hărţi meteo-sinoptice de altitudine
-hărţi cu sisteme noroase
-hărţi hidro-sinoptice
-hărţi meteo de prognoză
-hărţi hidro de prognoză.
Cele mai importante sunt hărţile meteo şi hidrosinoptice cu date reale.
Harta meteorologică sinoptică la nivelul mării (actualizată la fiecare 6 ore)

Se întocmește pe baza observațiilor sinoptice (măsurătorilor meteorologice) efectuate la 3 ore
sau 6 ore pornind de la ora 0000 UTC*, în funcție de fusul orar ale fiecărei țări.
Observație : timpul folosit în meteorologie în transmiterea datelor este UTC
Întrucât ora variază pe Glob în funcţie de fusul orar al fiecărei regiuni, meteorologii folosesc
un reper de timp comun, pentru ca observaţiile efectuate să se poată corela la scară regională.
Punctul comun acceptat în ceea ce priveşte timpul este numit «Coordonata Timpului
Universal» (Coordinated Universal Time - UTC). Toate buletinele meteorologice, hărţile
meteorologice, imaginile radar şi satelitare au timpul exprimat în UTC.
Este întocmită pe baza datelor reale măsurate la diferite stații meteo de uscat sau pe nave,
insule etc. și transpuse pe hartă sub forma unor scheme (schema Bjerknes, în lb. engleză – station plot).
Harta conține și
-izobare
-sisteme de presiune (H = anticiclon, L, T = ciclon)
-fronturi atmosferice
Frontul rece
Frontal cald
Frontal oclus
Frontul cvasistaţionar
Simbolurile folosite pe hărţile meteorologice şi denumirea în lb. engleză
Schema Bjerknes - Datele meteorologice sunt redate prin cifre (valori reale, măsurate) și prin
simboluri și așezate într-o anumită ordine în jurul unui cerc care indică poziția stației meteorologice
sau a navei care a efectuat observațiile. Gradul de înnegrire a cercului indică nebulozitatea.
Nebulozitatea este gradul de acoperire a cerului cu nori.
unde:
Tw Tw Tw - temperatura apei de mare la suprafaţă în zecimi de °C;
T T T - temperatura aerului in zecimi de °C ;
w w - fenomene la momentul observatiei, redate prin simboluri;
V V - vizibilitatea orizontala la suprafaţă, prin cifre de cod de la 90 la 99;
Td Td Td - temperatura punctului de roua in zecimi de °C ;
CH - caracteristici nori superiori, prin simboluri;
CM - caracteristici nori mijlocii, prin simboluri;
N – nebulozitatea, prin gradul de înnegrire a cercului;
CL NH - caracteristici nori inferiori sau cu dezvoltare verticala si nebulozitatea lor, prin simbol/cifra;
h - inaltimea limitei inferioare a norilor, valoare in metri;
P P P - presiunea atmosferica in zecimi de mbar;
p p p - valoarea absoluta a tendintei barice, zecimi de mb;
a - caracteristica tendintei barice, prin simbol;
W1W2 - timpul (fenomenul petrecut), prin simboluri;
HwPw- inaltimea valurilor in unitati de 0.5 m; perioada valurilor in secunde;
dd si ff - directia si viteza medie a vantului in m/s sau noduri, prin săgeată (barbule).
Exemplu de reprezentare a direcţiei şi vitezei vântului pe harta meteorologică la sol sau de altitudine:
vânt din direcţie NNE cu 12.5 m/s.
Termeni descriptivi folosiți pentru fenomenele

meteorologice în buletinele meteorologice
Ploaie (rain)
Averse de ploaie (showers)
Burnita (drizzle)
Ninsoare (snow)
Lapoviță (snow and rain)
Mazariche (small hail)
Grindina (hail)
Ceață (fog)
Viscol /Transport de zăpadă la sol/altitudine (blizzard/snow
storm)
Roua (dew)
Fum = smoke
Transport/vârtej de praf sau nisip dust or sand storm)
Fulger (lightning), Tunet (thunder, Oraj (thunderstorm)
Noțiuni teoretice
Sistemele de presiune: Anticiclonii. Ciclonii (1. Ciclonii tropicali; 2. Ciclonii extratropicali)
Pe hărţile meteorologice valorile presiunii atmosferice sunt redate prin linii curbe închise care
unesc punctele de egală presiune atmosferică, numite izobare. Acestea delimitează areale de presiune
înaltă sau joasă, respectiv formele de relief baric.
1. Centrele de presiune maximă (în centru), numite şi anticicloni sau maxime barometrice, în
care circulaţia aerului atmosferic se face de la centru spre periferie, cu rotire în sensul acelor de ceas în
emisfera nordică şi în sens invers acelor de ceas în emisfera sudică.
Notaţiile folosite pe hărţile meteorologice în limba română, engleză şi germană sunt : M, H, H
Anticiclonii ocupă suprafeţe mari (mii de km2) şi se deplasează cu viteze reduse având un timp
de staţionare mare (zile, luni).
Datorită mişcării verticale descendente, aerul rece de la înălţime, prin comprimare şi frecare se
încălzeşte; în cazul existenţei norilor, acest aer produce evaporarea apei din atmosfera liberă, deci
dispariţia norilor, vreme senină, cu vânturi slabe, singurul fenomen fiind ceaţa de advecţie.
În lb. Engleză: anticyclone, high pressure are
2.Centrele de presiune minimă (în centru), numite şi cicloni sau depresiuni, în care presiunea
scade de la periferie spre centru, gradientul baric orizontal fiind îndreptat spre centrul depresiunii.
Vântul bate la fel, rotindu-se însă în sens invers acelor de ceas în emisfera nordică şi în sensul acelor
de ceas în emisfera sudică. Presiunea atmosferică în centrul depresiunilor este în general 1010 mb (sub
760 mmHg).
Notaţiile folosite pe hărţile meteorologice în limba română, engleză şi germană sunt : D; L; T.
Mişcarea maselor de aer pe orizontală (figura din stânga) este convergentă iar pe verticală
(desenul din dreapta) ascendentă.
Depresiunile se desfăşoară pe suprafeţe relativ mici (1000~1500 km2), având viteze de
deplasare mari (Vmax = 120 km/h), timpul de staţionare fiind în medie de 3-4 zile, uneori chiar o
săptămână. Datorită mişcării ascendente a aerului ce transportă vapori de apă, prin răcirea şi
condensarea vaporilor de apă se formează nori, deci şi precipitaţii. Orice depresiune se caracterizează
prin vreme închisă, precipitaţii, vânt puternic determinat de valoarea mare a gradientului baric
orizontal.
După zona în care se formează se deosebesc:
- depresiuni/cicloni tropicali (în zonele de 7~25° lat. N şi S).
- depresiuni/cicloni extropicali (latitudini medii şi mari);
În lb. Engleză: cyclone, low pressure system.
Noțiuni teoretice - Ciclonii tropicali
Denumiri:
uragan – Oc. Atlantic; taifun – Oc. Pacific; ciclon - Oc. Indian; baguias – ins. Filipine
Ciclonii tropicali sunt furtuni care ajung în faza de dezvoltare maximă (ciclon), până la
diametre de 200-600 km. Spre deosebire de ciclonii extratropicali, cei tropicali nu prezintă sisteme
frontale. La centru, presiunea atmosferică este foarte scăzută, mai scăzută decât presiunea din centrul
ciclonilor extratropicali (sub 900 mb în cazuri extreme). Ciclonii tropicali se formeaza si se intensifica
deasupra apelor oceanice calde (latitudini cuprinse intre 5˚-15˚ N(S) si în condițiile în care temperatura
apei și a aerului are valori peste 27˚C.
http://meteoromania.net/node/67
Zona centrală a ciclonului, căreia îi corespunde la nivelul mării cea mai scăzută presiune, se
numeşte ochiul ciclonului. Acesta este înconjurat de “peretele ochiului”, în care viteza vântului este
maximă. Presiunea scade rapid în zona centrală, gradientul cel mai accentuat fiind în peretele ochiului.
In ochiul ciclonului tropical vântul este calm.
La aproximativ 400 km de centrul furtunii, mişcările devin convergente și ascendente și începe
formarea norilor cumuliformi. Precipitaţiile apar în benzile de nori Cumulonimbus.
https://www.weather.gov/jetstream/tc_structure
Presiunea la suprafața mării
-izobare de tip ciclonic apropiate între ele
-zona de presiune minima este caldă în întregime
-presiune scazuta în centru (sub 960 hPa, minima absoluta 874 hPa)
-diametrul ochiului de 5 – 30 Mm
Vântul
-Viteza maximă trece de 70 m/s
-distribuit asimetric: cele mai puternice vânturi sunt în cadranul din dreapta al furtunii (în direcția
deplasării în emisfera nordică)
-vânturile bat de la periferie spre centru, în spirală, cu viteză mai mare spre centrul ciclonului.
-viteza maximă este într-o coroana circulară exterioară ochiului, de 30-50 Mm lățime.
Temperatura - crește în interiorul ochiului cu înălțimea, devenind mai mare decât a atmosferei
înconjurătoare
Sistemul noros al furtunilor tropicale
Ochiul este înconjurat de nori Cumulonimbus Cb înalți (>10km), organizați în benzi care se
răsucesc și converg spre centru. In apropierea zidului se află norii cei mai denși însoțiți de vijelii
puternice. Benzile noroase au de la 300 la 900 km lungime.
Stadii de evoluție a ciclonilor tropicali :
1.Depresiune tropicală = vânt max de 17 m/s (forța 7 pe scara Beaufort).
2.Furtună tropicală = vânt de 21-32 m/s (forța 8-11 Beaufort)
3.Ciclon tropical (uragan/taifun) = vânt : 32 m/s (peste 12 pe scara Beaufort)
Ciclonii tropicali se împart în 5 categorii (conform scării Saffir-Simpson), stabilite în funcție de

viteza maximă a vântului la suprafața mării și presiunea atmosferică în centrul ciclonului.
viteza vântului Presiunea în centru
Categoria
mph m/s kts mb
1 74-95 33-42 64-82 > 980
2 96-110 43-49 83-95 979-965
3 111-130 50-58 96-113 964-945
4 131-155 59-69 114-135 944-920
5 156+ 70+ 136+ < 920
Traiectorii
Traiectoria ciclonilor este un drum curbiliniu, şi are direcţia iniţială generală de la Est către
Vest în ambele emisfere, cu variaţii şi devieri destul de mari.
În emisfera Nordică, în prima fază de evoluţie (faza primară), ciclonii se deplasează într-o
direcţie cuprinsă între 27.5 °şi 35° lat., iar în emisfera Sudică între 20° şi 25° lat.
În ambele emisfere, traiectoriile tipice descrise de cicloni sunt sub forma unei parabole,
având concavitatea orientată către Est. Sunt însă frecvente cazurile în care ciclonii tropicali descriu
bucle, cercuri, spirale sau alte abateri de la traiectorie. Variaţiile mari ale direcţiei traiectoriei ciclonilor
înregistrate în faza primară determină ca ramura iniţială a traiectoriei să fie denumită traiectoria
variabilă.
Ramura traiectoriei care reprezintă direcţia generală finală (spre Nord-Est, în emisfera Nordică
şi spre Sud-Est în emisfera sudică) poartă denumirea de traiectorie caracteristică.
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Tropical_Cyclone_Average_Track_worldwide.svg;
Regiuni de formare Perioade din an când se formează cicloni tropicali – în

1.Oc. Atlantic de Nord sezonul cald din emisfera respectivă
2.Oc. Pacific de NE
3.Oc. Pacific de NV Emisfera nordică
4.Oc. Indian august – octombrie in Oc. Atlantic
5.Oc. Indian DE SV iulie – septembrie in Oc. Pacific
6.Oc. Indian de SE/coastele Australiei mai și noiembie în Oc. Indian de Nord
7.Estul Australiei/Oc. Pacific de SV Emisfera sudică
ianuarie - februarie în Oc. Indian de Sud (V de
meridianul de 80˚E) si Oc. Indian de SE (NV
Australiei)
ianuarie-martie în Oc. Pacific de SV .
Semne prevestitoare ale ciclonului tropical

Hula (the swell)
-primul semn precursor pentru că se propagă mai repede decât ciclonul, până la 1000 Mm de centr
-hulă lungă = ciclon departe; hulă scurtă = ciclon aproape
Norii Cirrus (uncinus)
-direcția din care provin indică azimutul în care se găsește ciclonul
-Cirrus uncinus cu contururi nete indică un ciclon violent
Presiunea atmosferică
Ciclon la 1000 Mm de navă:
-se păstrează variația zilnică a presiunii atmosferice specifică pentru zona intertropicală cu 2 maxime și
2 minime); apar nori Cumulus rari.
Ciclon la 500-1000 Mm de navă:
-presiunea scade lent (cu 1-3 hPa/zi) și maximele zilnice de presiune sunt mai pronunțate ca de obicei.
-se îndesesc norii Cumulus.
Ciclon la 300-500 Mm de navă
-presiunea începe să scadă accentuat și dispar maximele și minimele barometrice
-dacă presiunea scade cu mai mult de 3 hPa față de presiunea normală (pentru perioada și zona
respectivă), înseamnă că în zonă se află o perturbație tropicală care se poate transforma în ciclon.
-dacă presiunea scade cu mai mult de 5 hPa față de presiunea normală (pentru perioada din an și zona
respectivă), aceasta înseamnă că în zonă se află un ciclon tropical.
-apropierea de ciclon este indicată și de apariția norilor Ci, Cs, As, Ns, Sc și de precipitații.
Ciclon la mai puțin de 300 Mm de navă
-presiunea scade rapid
Ciclon la 100-200 Mm de navă: cerul devine întunecat, apar grenuri continue (squalls),
presiunea scade continuu cu 25 hPa/oră, marea este furtunoasă, valurile sunt enorme, vizibilitatea zero.
Dacă ciclonul este foarte aproape de navă:
-apare un perete întunecat de nori Cumulonimbus înalți ; ploile sunt torențiale.
-vântul atinge viteza maximă și valurile ating înălțimea maximă.
Dacă ochiul ciclonului trece peste navă:
-intensitatea vântului scade până la calm; precipitațiile încetează, cerul este senin
-presiunea atinge valori minime; valurile sunt enorme.
Noțiuni teoretice - Ciclonii extratropicali (care se formează și evoluează la

latitudini temperate și (sub)polare.
Ciclonii extratropicali din emisfera nordică au frecvență mai mare în sezonul rece.
Exemple de zone de ciclogeneză (de formare a lor) în emisfera nordică:
-depresiunea Islandeză (în vecinătatea Insulei Islanda)
-depresiunea Aleutinelor (în vecinătatea arhipelagului Aleutinelor)
-golful Genua (Marea Mediterană - nord-vestul Italiei)
Substratul (marea) caldă are un rol important în procesul de ciclogeneză în sezonul rece.
Temperaturile mai mari ale apelor oceanice la suprafață se datorează aportului de ape calde de către
curenții oceanici calzi ( de exemplu Curentul cald al Golfului în Oc. Atlantic).
Faze de dezvoltare:
1. Contactul dintre mase de aer cu temperaturi

diferite (aerul rece și uscat continental polar cP și cel
cald și umed maritim tropical mT)
2. Se evidenţiază fronturile cald şi rece
3.Se identifică primele izobare închise şi totodată
asimetria termică; gradienţii barici şi viteza vântului
sunt mai mari în masa de aer cald decât în masa de
aer rece;
4.Fenomenele meteorologice asociate şi viteza de
înaintare a ciclonului ating intensitatea cea mai mare,
viteză mare de înaintare a frontului rece astfel că cele
două fronturi se apropie mult, anunțând faza de
ocluziune.
5.Faza de ciclon oclus: frontul rece ajunge din urmă
frontul cald, aerul cald este ridicat în altitudine,
pierde contactul cu suprafaţa terestră și începe
ocluzia
6. Presiunea începe să crească în urma procesului de
„umplere” a ciclonului.
Structura ciclonului din emisfera nordică
Proiecția pe hartă: un sector cald între cele două fronturi (frontul rece din spate și frontul cald
din față) și un sector rece care înconjoară sectorul cald. Presiune scăzută în centru.
În centrul de joasă presiune, aerul cald şi uşor are o mişcare ascendentă în spirală în sens invers
acelor de ceasornic în emisfera nordică. Curenţii din jurul centrului au viteze diferite. Frontul rece şi
cel cald formează un unghi situat cu vârful în centrul depresiunii.
https://www.earthonlinemedia.com/ebooks/tpe_3e/weather_systems/...
Secțiune verticală:
Vremea asociată fronturilor atmosferice
Frontul cald (warm front) se formează atunci când o masă de aer cald, situată în spatele
frontului, se deplasează perpendicular pe linia frontului şi mai repede decât o masă de aer rece, situată
în faţa frontului, generându-se astfel un contrast termic important.
-aerul cald alunecă ascendent peste aerul mai rece din fața lui.
-prin ascensiune se răcește adiabatic (nori)
-cu cât contrastul termic şi gradienţii termici vor fi mai mari în zona frontului, cu atât ascensiunea
aerului cald va fi mai intensă.
Presiunea atmosferică scade lent şi uniform din momentul apariţiei primilor nori (Ci).
La și după trecerea liniei frontului, presiunea continuă să scadă sau devine staționară.
La apropierea frontului cald crește mult viteza vântului.
Procesul de răcire este însoţit de condensarea parţială a vaporilor de apă din aerul cald şi
apariţia unor formaţiuni noroase caracteristice.
Lăţimea și lungimea sistemului noros sunt foarte extinse (în comparație cu frontul rece).
Norii Cirrus uncinus apar în faţa frontului la
distanţe mari (peste 500 Mm) şi prevestesc
apropierea frontului cu 36...48 ore și începerea
precipitațiilor cu 6-8 ore înainte.
Norii Cirrostratus (Cs) şi chiar Cirrocumulus (Cc)
apar odată cu apropierea liniei frontului. Urmează
norii Altostratus (As) şi apoi norii Nimbostratus
(Ns). Dacă aerul cald este de origine tropicală,
sistemul noros prefrontal As-Ns este urmat uneori,
de un sistem postfrontal de nori Stratus (St). În
masa de aer cald din spatele frontului vor apărea şi
nori cu dezvoltare verticală de tipul Cumulus
congestus şi Cumulonimbus.
Precipitațiile
Norii As şi Ns dau precipitaţii frontale, cu caracter liniştit şi continuu, de intensitate mică, dar
de durată lungă şi care cumulează astfel, cantităţi însemnate. Lățimea medie a zonei de precipitaţii este
de 300 de km. În timpul iernii, întrucât ninsoarea se poate produce şi din norii As, mai înalţi, lăţimea
zonei cu ninsoare atinge şi uneori depăşeşte 400 km.
Odată cu apropierea liniei frontului, temperatura aerului înregistrează o creştere lentă, dar
continuă; încălzirea se resimte mai accentuat în timpul iernii. În dreptul zonei cu precipitaţii
temperatura scade uşor, iar după disiparea sistemului noros, creşte din nou, cerul se înseninează, iar
temperatura aerului rămâne ridicată
Frontul rece (cold front) se formează atunci când o masă de aer rece, situată în spatele
frontului, se deplasează perpendicular pe linia frontului. Panta frontului rece, în partea inferioară, este
mult mai abruptă decât panta frontului cald.
Densitatea mai mare a aerului rece determină o pătrundere rapidă a acestuia sub aerul cald,
forţându-l să se ridice pe o distanţă mult mai mică decât în cazul frontului cald. Unghiul format de
suprafaţa frontală cu suprafaţa terestră este de aproximativ 90º (la frontul rece de ord.II).
Evoluția vremii la trecerea frontului rece

Presiunea atmosferică asociată frontului rece are o variaţie importantă ce se caracterizează prin:
-scăderea accentuată a presiunii în faţa frontului rece;
-creşterea bruscă a acesteia odată cu trecerea frontului până la o valoare mai ridicată decât cea
anterioară apropierii frontului.
Vântul se caracterizează prin :
-producerea rafalelor puternice de vânt (vijelii) în faţa liniei frontului cu câteva zeci de metri ;
-rotirea direcţiei vântului cu 90 º odată cu trecerea liniei frontului, de la direcţia SV la NV sau chiar N;
Temperatura aerului:
-scade lent înainte de trecerea frontului;
-scade brusc odată cu trecerea liniei frontului şi instalarea masei de aer rece;
Vizibilitatea orizontală creşte odată cu instalarea masei de aer rece.
Frontul rece de ordinul I
-precipitaţiile atmosferice care cad din norii stratiformi sunt, în ordine: burniţă; ploi frontale de
intensitate mică şi durată mare; ploi neînsemnate cantitativ, vara, respectiv ninsori slabe, iarna.
-lăţimea benzii de precipitaţii este de 100-150 km, şi numai în cazuri rare, 250-300 km;
-la frontul rece de ordinul I, în faţa frontului se produc precipitaţiile convective, iar în spatele
liniei frontului cad precipitaţiile frontale.
Frontul rece de ordinul II

-se formează, în general, în ciclonii tineri;
-viteza de înaintare este mai mare decât cea a frontului rece de ordinul I şi decât cea a frontului cald
-cantitatea totală de energie cinetică de care dispune frontul rece de ordinul II este mai mare decât cea
a frontului rece şi cea a frontului cald;
-ridicarea bruscă a aerului cald din faţa frontului rece de ordinul II duce la formarea norilor
Cumulonimbus Cb cu dezvoltare verticală mai mare decât la frontul rece de ordinul I (producerea
averselor de ploaie însoţite de descărcări electrice, grindină, vijelii etc. cu intensitate mai mare decât în
cazul frontului rece de ordinul I)
-lăţimea sistemului noros şi a benzii de precipitaţii este mai mică decât la frontul rece de ordinul I;
-precipitaţiile, de origine convectivă, se produc înainte de trecerea liniei frontului;
-vijeliile şi rafalele de vânt din linia de gren situată înaintea frontului sunt deosebit de intense, adesea
ele având intensitate ce permite incadrarea lor în categoria fenomenelor meteorologice periculoase.
Frontul rece de ordinul I (stânga) și de ordinul II (dreapta)
Concluzii
Intensitatea fenomenelor asociate frontului rece este mai mare decât a celor asociate frontului
cald;
Durata fenomenelor asociate frontului cald este mai mare;
Durata, în timp, între cele două fronturi, este de 2-3 zile, în cazul ciclonului tânăr şi se
scurtează pe măsura atingerii stadiilor de maturitate şi de ocluzie ale ciclonului.
Frontul oclus se formează atunci când o masă de aer rece, situată în spatele frontului rece,
ajunge din urmă masa de aer rece situata în fața frontului cald.
Frontul oclus separă mai mult de două mase de aer şi se caracterizează printr-o structură
complexă, care rezultă din unirea unui front rece cu un front cald, având numai o singură suprafaţă
frontală ce atinge solul.
Prin ridicarea masei de aer cald aşezată între cele două fronturi, aceasta pierde contactul cu
suprafața terestră, procesul poartă denumirea de ocluzie, iar suprafaţa dintre cele două mase de aer reci
se numeşte suprafaţă de ocluziune.
Observație. Momentul ocluderii fronturilor poate să nu coincidă cu cel al umplerii ciclonului,

dacă în aerul umed există o rezervă mare de energie, provenită din instabilitatea verticală, ce poate
conduce la o adâncire ulterioară a ciclonului şi după ocluderea fronturilor (a se vedea exemplul 1).
INTERPRETAREA HĂRȚII SINOPTICE. EXEMPLUL 1
STUDIU DE CAZ: 07.11.2021, OC. ATLANTIC DE NORD

Următoarele 3 hărți sunt hărți sinoptice meteo la nivelul mării și cuprind partea de nord a Oc.
Atlantic și Europa (inclusiv mare parte din M. Mediterană).
Centrul ciclonului este indicat cu litera T pe hartă (abreviere germană) și poate fi identificat în
partea din stânga sus a hărții (T ciclonul aflat la sud de Groenlanda).
Pe cele 3 hărți acest ciclon din sudul Groenlandei se află la începutul fazei de ocludere pe
07.11.2021, ora 06UTC și are 980 mb în centru.
Câteva ore mai târziu, pe 07.11.2021, ora 12UTC și ora 18UTC frontul oclus apare mai bine
evidențiat și frontul rece mai apropiat de frontul cald, semn al stingerii (ocluderii) ciclonului. Cu toate
acestea, presiunea din centru scade, fiind de 975 mb la ora 12UTC și de 970 mb la ora 18UTC. Această
scădere a presiunii cu 10 mb în 12 ore arată o reactivare a ciclonului și, din punct de vedere al
prognozei la bordul navei, noi manifestări de vreme rea.
Concluzie: -formarea unui nucleu de scădere a presiunii în punctul de ocluzie, indică o
posibilă regenerare a depresiunii (ciclonului) etc.
INTERPRETAREA HĂRȚII SINOPTICE. EXEMPLUL 2
Cum interpretăm configurația izobarelor de pe harta sinoptică ?
-Izobarele depărtate indică vânt slab.

-izobarele apropiate indică gradient mare deci vânt puternic.
https://www.metlink.org/topic/weather-map/
REGULI ÎN INTERPRETAREA HĂRȚILOR SINOPTICE ȘI PREVEDEREA VREMII
Pentru întocmirea prognozei trebuie să se cunoască legile după care se desfășoară procesele
fizice din atmosferă :
-depresiunile/ciclonii cu izobare alungite se vor deplasa în direcția axei mari a depresiunii
-depresiunile în stadiul de umplere, au tendința de a devia spre stânga, micșorându-și viteza ;
-când o depresiune sau un anticiclon își intensifică activitatea, viteza lor de deplasare crește de
obicei în linie dreaptă
-formarea unui nucleu de scădere a presiunii în punctul de ocluzie, indică o posibilă regenerare
a depresiunii (ciclonului).

- INFORMAȚIA PRIMITĂ PRIN FACSIMIL, INTERNET ȘI EMAIL
b. Hărți meteorologice, hărți de val, hărți cu ghețuri etc. Interpretarea hărților. Corelarea
informațiilor conținute în diferite tipuri de hărți. Exemple, studii de caz.
Noțiuni teoretice
Valurile
Valurile de vânt = the sea; Valurile de hulă = the swell
Elementele valurilor de vânt
Lungimea de undă l (sau lungimea valului) este distanţa orizontală dintre 2 creste măsurată paralel cu
direcţia de deplasare a valului.
Perioada valului T este intervalul de timp în secunde în care cele 2 creste succesive de val trec prin
dreptul unui punct fix: T = l/C
Înălţimea valului pe verticală H între creasta şi depresiunea valului, este egală cu de 2 ori amplitudinea
valului: H = 2a. Dă informaţii asupra gradului de agitaţie al mării (scara gradului de agitaţie a
mării – la sfârşitul acestui capitol)
Amplitudinea valului este distanţa verticală dintre suprafaţa apei liniştite şi creasta valului, a = H/2
Viteza valului (sau distanţa parcursă de creasta valului): C = l/T
Panta valului i este raportul dintre înălţimea valului şi ½ lungimii lui: i = 2H/l
Creasta este linia cea mai înaltă a valului în raport cu suprafaţa apei liniştite
Talpa/adâncimea/golul valului este partea cea mai de jos a valului în raport cu suprafaţa apei liniştite.
Înălţimea şi perioada valurilor de vânt depind de:

-viteza vântului
-durata sau timpul de acţiune a vântului
-priza (fetchul) sau întinderea zonei marine asupra căreia acţionează masele de aer în mişcare.
https://www.stormgeo.com/products/s-suite/s-routing/articles/...
Valurile de vânt sunt neregulate, cu perioade şi înălţimi diferite, direcţii de deplasare diferite,
ating înălţimi mari, sunt alimentate permanent de vânt, de aceea panta valului este mai abruptă în
direcţia propagării („în faţă”) şi mai lină în dosul valului (valurile de vânt sunt considerate valuri
asimetrice). Când părăsesc aria unde au fost generate şi unde erau sub influenţa directă a vântului,
valurile cu perioade şi viteze mari depăşesc valurile mai mici, astfel că valuri cu dimensiuni similare
vor avea tendinţa de a se deplasa paralel, căpătând caracteristicile valurilor de hulă. Valurile de hulă
(the swell) cresc ca lungime şi perioadă, dar scad în înălţime.
Valurile de vânt şi hula determină starea de agitaţie a mării. Scara gradului de agitație a mării
este denumită și scara Douglas.
Scara Douglas - gradul de agitație al mării în prezența

valurilor de vânt și a valurilor de hulă
Valuri de vânt (the sea) Valuri de hulă (swell)
Degree Height (m) Description Degrees Description

0 no wave Calm (Glassy) 0 No Swell
1 0 - 0.10 Calm (Rippled) 1 Very Low (short and low wave)
2 0.10 - 0.50 Smooth 2 Low (long and low wave)
3 0.50 - 1.25 Slight 3 Light (short and moderate wave)
4 1.25 - 2.50 Moderate 4 Moderate (average and moderate wave)
5 2.50 - 4.00 Rough 5 Moderate rough (long and moderate wave)
6 4.00 - 6.00 Very Rough 6 Rough (short and eavy wave)
7 6.00 - 9.00 High 7 High (average and heavy wave)
8 9.00 - 14.00 Very High 8 Very high (long and heavy wave)
9 14.00+ Phenomenal 9 Confused (wave length and height indefinable)
Conținutul și interpretarea hărților de val
La bordul navei pot fi recepționate hărți de val de analiză sau prognoză pe care sunt redate:
- înălțimea valurilor de vânt sau de hulă prin culori sau izolinii
- înălțimea semnificativă a valurilor* (significant wave height)
*Significant wave height = media a 1/3 dintre cele mai înalte valuri observate
Hărțile de valuri recepționate pot fi :
hărți de analiză hărți de prognoză

alcătuite pe baza datelor reale, măsurate alcătuite pe baza unui model numeric,
având ca date de intrare datele reale din
ziua/zilele precedente
https://www.cwb.gov.tw/V8/E/M/wave.html
Exemple de hărți de prognoză a valurilor, care pot fi recepționate la bordul navei
EXEMPLUL 1 – hartă de prognoză a valurilor (înălțime și direcție de propagare) elaborată de

NOAA, model NCEP
EXEMPLUL 1
Înălțimea valurilor - este reprezentată prin izolinii + culori ; este dată în metri (a se vedea legenda
hărții)
Direcția valurilor – prin săgeți roșii care indică direcția crestelor de val
Aplicație : se alege o anumită zonă pe hartă și se analizează caracteristicile valurilor în corelație cu
vântul prognozat
EXEMPLUL 2 - hartă de prognoză a valurilor de vânt și hulă elaborată de Environment Canada
EXEMPLUL 2
Înălțimea semnificativă a valurilor - prin culori
reprezentată prin izolinii + culori + date reale (în metri)
Înălțimea și perioada valurilor de vânt și hulă - prin date reale (în metri/secunde)
Direcția valurilor – prin săgeți negre este redată direcția primului sistem de valuri de hulă
Viteza și direcția vântului – prin săgeți (a se vedea explicațiile anterioare referitoare la schema
Bjerknes)
Aplicație : pentru zona selectată analizați caracteristicile valurilor în corelație cu vântul

b. Hărți meteorologice, hărți de val, hărți cu ghețuri etc. Interpretarea hărților.
Corelarea informațiilor conținute în diferite tipuri de hărți. Exemple, studii de caz.
CORELAȚIE HARTA METEO SINOPTICĂ – HARTA DE VAL

Studiu de caz: 06.12.2021, Oceanul Atlantic de Nord
1.Harta sinoptică (cu date reale, măsurate) din data de 06.12.2021, ora 00UTC
Se observă prezența unui ciclon în sud-estul Groenlandei (T – notație germană, corespunzător L
(low)– în lb.engleză pentru centrul de joasă presiune). Deși pare a fi în faza de ocluzie, este activ,
având presiunea în centru foarte scăzută, de 975 mb. Izobarele foarte apropiate la sud de centrul
ciclonului indică vânturi puternice, dinspre vest, care au putut determina montarea mării.
2.Hărțile de prognoză de val pentru aceeași dată (hărți de prognoză a înălțimii semnificative a
valurilor și a direcției lor: 2a-elaborată de Univ. Atena; 2b-elaborată de NOAA) indică mare agitată cu
valuri înalte de peste 9 m la sud de centrul depresiunii, cu direcție dominantă de propagare a acestor
valuri dinspre Vest (săgețile orientate vest-est sunt reprezentate pe harta Univ. Atena), corespunzător
direcției vânturilor dominante.
1.Hartă sinoptică -Wetter3.de
2a.Harta de prognoză a valurilor

2b. Harta de prognoză a valurilor

b. Hărți meteorologice (la sol, în altitudine, de analiză/ sinoptice și de prognoză), hărți de val,
hărți cu ghețuri etc. Interpretarea hărților. Corelarea informațiilor conținute în diferite tipuri de hărți.
Exemple, studii de caz.
Noțiuni teoretice.
Ghețurile marine și ghețarii plutitori (iceberg-urile). Diferențe, caracteristici, termeni
descriptivi folosiți în comunicarea informației la bordul navei.
Manevrabilitatea şi stabilitatea navei pot fi compromise din cauza depunerii gheții pe navă și
din cauza prezenţei gheţii și ghețarilor plutitori pe mare.
Gheaţa pe mare este prezentă doar la latitudini superioare, temperatura de –2ºC fiind
temperatura de congelare (freezing point) pentru valori medii ale salinităţii oceanelor (35 ‰).
Termenul general de gheaţă marină (sea ice sau pack ice) este folosit pentru orice formaţiune
de gheaţă rezultată din congelarea (îngheţarea) apei de mare sărate.
Diferențe între gheţurile marine și ghețarii plutitori (iceberg-uri) ::
1.-iceberg-urile sunt blocuri de gheaţă detaşate din gheţarii continentali şi din cei situaţi în zona de şelf
(zonă cu adâncimi mici ale apei din apropierea coastelor), deci formați din apă dulce înghețată, pe când
gheţurile marine sunt rezultate din îngheţarea apei de mare (sărate);
2.-gheţurile marine nu pot depăşi grosimea de 5 m, în timp ce iceberg-urile ating grosimi/înălțimi
uriaşe, de ordinul zecilor de metri.
1.GHEŢURILE MARINE
Clasificarea gheţurilor marine după formă
Grosimea Aspectul Denumirea
Sub Soupy layer Frazil ice = 1-ul stadiu in cresterea ghetii, forma de cristale
2 cm (pojghiţă) Grease ice = stadiu de inghet mai avansat, dau suprafetei
apei un aspect mat
Slush
Shuga
2-10 cm Elastic crust Dark nilas (grosime sub 5 cm, întunecată)
brash ice - se inclina Light nilas (grosime peste 5 cm, lucioasă)
pe valuri
Peste 10 cm Blocuri circulare
(diametrul de Pancake ice
30 cm -300 cm)
Peste 10 cm Banc poligonal cu Small floe (diagonala mare = 20-100 m)
suprafaţa plată Medium floe (diagonala mare =100-500 m)
Big floe (diagonala mare = 500-2000 m)
Vast floe (diagonala mare = 2000-10000 m)
Giant floe (diagonala mare peste 10000 m)
Frazil ice Grease ice
Nilas Pancake ice
După vârstă:
Denumirea Grosimea
New ice (gheaţă recentă); 1 –10 cm
termen folosit pt frazil ice, grease ice, slush, shuga
Young ice (gheaţă tânără) 10-30 cm
First-year ice (gheaţă din 1-ul an) 30 cm- 2 metri
Old ice (gheaţă veche) Peste 2 metri
După tipul banchizei (gradul de acoperire a suprafeței mării cu ghețuri)
Grad de acoperire a suprafeței mării Denumirea

cu ghețuri (în optimi sau zecimi)
Sub 3/8 Sub 3/10 Very open pack ice (mare foarte putin acoperita)
3/8 – 6/8 3-6/10 Open pack ice
6/8 – 7/8 6-7/10 Close pack ice

7/8 – 8/8 8-9/10 Very close pack ice
8/8 10/10 Compact pack ice, consolidated pack ice
(mare complet acoperita de gheturi, aspect de camp de
gheata compact)
Sub acţiunea vântului, a curenţilor sau artificial, banchiza se sparge formând câmpuri de sloiuri
şi printre acestea canale de gheaţă. Când sloiurile sunt îngrămădite de vânt, marginile gheţii se
încalecă, formând creste asemănătoare zidurilor (hummock) de formă neregulată.
2.ICEBERG-URILE (AISBERGURILE/ GHEȚARII PLUTITORI)

Iceberg-urile (în traducere: munți de gheață) sunt blocuri uriaşe de gheaţă desprinse din gheţarii
continentali sau de şelf continental (șelf=zonă cu adâncimi mici ale apei din apropierea coastelor), prin
alunecarea gheţarilor pe pante, mişcări seismice, variaţii mari de temperatură, eroziunea exercitată de
valuri şi de curenţi marini, vânturi etc.
Din cauza diferențelor de densitate dintre gheața pură (920 kg/m³) și cea a apei de mare
(1025 kg/m³), doar 1/9 din volumul unui aisberg este deasupra apei (emers) și 8/9 este submers.
Aisbergurile arctice (emisfera nordică) au în general formă de prismă sau piramidă iar
aisbergurile antarctice (emisfera sudică) au formă rectangulară.
Aisbergurile arctice provin din gheţarii groenlandezi în proporţie de 90%. Se pot găsi până la
latitudini de 40º şi au frecvenţă ridicată în aprilie/mai. Forma şi înălţimea lor sunt diferite, înălţimea
maximă atinge 70 metri şi tinde să scadă rapid. Lungimea este variabilă. Sunt mai frecvente în Oc.
Atlantic. In Oc. Pacific nu există decât un număr redus, de dimensiuni mici.
Aisbergurile antarctice se prezintă în forme diferite şi rămân în general într-o arie circumscrisă.
Cele mai frecvente sunt tabular bergs de formă rectangulară, cu înălţime medie de 10-35 metri.
Al doilea tip sunt glacier bergs cu suprafeţe mai neregulate ca primii, cu numeroase crăpături.
Aisberguri arctice Aisberguri antarctice
Clasificarea aisbergurilor arctice după dimensiuni

Denumirea Înălţimea (m) Lungimea (m)
Growler Sub 1 m Sub 6 m
Small berg 1 – 15 m 6 – 60 m
Medium berg 16 – 45 m 61 – 122 m
Large berg 46 – 75 m 123 – 213 m
Very large berg Peste 75 m Peste 213 m
Clasificarea aisbergurilor arctice (numite și non-tabular icebergs) după formă :
1.Dome (partea superioară 2. Pinnacle (unul sau mai 3. Wedge (o margine abruptă și o
rotunjită) multe vârfuri) alta mai lină pe partea opusă)
4.Dry-Dock (un aisberg 5.Blocky (un aisberg cu laturi abrupte, verticale și partea
erodat astfel incât s-a format superioară plată. Diferă de icebergurile tabulare prin aspectul de
un canal). bloc).
DEPLASAREA (DERIVA) AISBERGURILOR este determinată de curenți și vânt.

Curenții oceanici de suprafață (eolieni) au influența cea mai mare asupra deplasării
aisbergurilor pentru că cea mai mare parte a volumului unui aisberg este scufundată (submersă).
Vântul are influență mai redusă asupra deplasării ghețarilor plutitori pentru că acționează doar
asupra părții expuse (emerse). Vântul acționează și indirect asupra aisbergurilor prin generarea
valurilor care se propagă pe direcția vântului dominant.
Semne prevestitoare ale apropierii aisbergurilor

-absenţa valurilor mici în condiţii de vânt tare în zone depărtate de coastă indică prezenţa gheţurilor;
-zgomote asemănătoare cu lovituri de tun îndepărtate indică spargerea maselor mari de gheaţă;
-prezenţa formaţiunilor mici de gheaţă plutitoare indică existenţa probabilă a unui iceberg.
Obs: În timpul observaţiilor radar pot scăpa iceberguri relativ mici dar capabile să provoace daune
navei.
Observaţia vizuală rămâne sistemul cel mai sigur:
a) Ziua în condiţii de vizibilitate bună, aisbergurile pot fi observate la distanţe mari, de cca 20 de
mile. Aisbergul apare ca o masă clară şi strălucitoare. În condiţii de cer acoperit aisbergul se prezintă
ca o masă întunecată, observaţia fiind posibilă până la distanţe periculoase. Se poate observa mai întâi
baza aisbergului, care apare ca o linie întunecată sau valurile care se sparg de bază şi se aude zgomotul
valurilor sparte.
b) Noaptea, pe timp senin aisbergul se prezintă ca o masă mai întunecată, observaţia fiind posibilă
până la 1-2 mile. În condiţii de cer acoperit observaţia devine dificilă iar prezenţa norilor
Cumulonimbus induce erori în observaţie.
Conținutul și interpretarea hărților cu ghețuri recepționate la bord
EXEMPLUL 1 – hartă cu limitele zonelor ocupate de ghețuri și ghețari.

Figura arată o hartă întocmită și transmisă de Patrula Ghețurilor (International Ice Patrol)
pentru nord-vestul Oc. Atlantic. Harta se transmite o dată pe zi și este însoțită de buletinul prin care
sunt transmise coordonate care reprezintă de fapt limitele exterioare ale zonelor în care s-au observat
ghețuri sau aisberguri. Aceste limite sunt redate pe hartă prin linie punctată pentru ghețuri și prin linie
continuă pentru aisberguri. Harta mai conține și cifre care reprezintă numărul de aisberguri (indiferent
de formă și mărime) care se găsesc într-un areal delimitat de un grad de longitudine și un grad de
latitudine.
https://www.navcen.uscg.gov/?pageName=IIPHome
EXEMPLUL 2 – hartă cu gradul de acoperire a mării cu ghețuri (lb.EN - concentration).

Gradul de acoperire cu ghețuri se poate exprima în % de suprafață oceanică acoperită cu ghețuri din
totalul suprafeței oceanice observate (100%) sau în zecimi.
Figura arată gradul de acoperire în zecimi, reprezentate prin culori. Culorile închise (albastru
închis și albastru) corespund unui grad scăzut de acoperire a mării cu ghețuri de 1 la 4/10 (doar 1 la 4
părți din totalul de 10 părți de suprafață oceanică observată), termenul folosit pentru descrierea
accesului navelor fiind open drift. Culorile deschise (bleu, gri, alb) corespund unui grad mare de
acoperire cu ghețuri, de 5 la 9/10. De la 7/10 traversarea zonei acoperită cu ghețuri prezintă riscuri,
termenul folosit fiind acela de close pack.
https://www.canada.ca/en/environment-climate-change/services/ice-forecasts-observations/latest-conditions/concentration...
EXEMPLUL 3 – hartă cu gradul de acoperire a mării cu ghețuri, cu folosirea altor clase de
culori, Antarctica.
https://cryo.met.no/en/latest-ice-charts

c. Mesaje codificate (în codurile SHIP, MAFOR). Aplicații.
Codul SHIP este un mod de transmitere codificată a observațiilor meteorologice efectuate într-
un anumit punct (stație meteorologică costieră sau navă). Conține deci date reale, măsurate, așezate
într-o anumită ordine în grupe de câte 5 cifre. Se poate recepționa la bordul navei prin telegramă telex.
Codul SHIP este construit pe structura codului SYNOP folosit la uscat.
BBXX YYGGiw 99LaLaLa QcLoLoLoLo iRiXhVV Nddff 1snTTT 2snTdTdTd 4PPPP 5appp
6RRRtR 7wwW1W2 8NhCLCMCH 222DsVs 0snTwTwTw 2PwPwHwHw 3dw1dw1dw2dw2 4Pw1Pw1Hw1Hw1
5Pw2Pw2Hw2Hw2 6IsEsEsRs ICE ciSibiDiZi
BBXX – indicativ al codului SHIP, mesaj transmis de către o navă
YYGGiw – grupa pentru transmiterea zilei, orei UTC de observatie, precum si indicatorul de vant.
YY – ziua lunii; de exp. pentru ziua de 5 se transmite 05; pentru 12 se transmite 12.
GG – ora de observatie, UTC.
Iw – indicator de vant, prin care se transmite modul de determinare, precum si unitatea de masura care este
utilizata pentru viteza vantului. Se folosesc urmatoarele cifre:
0 – vant estimate, exprimat in m/s;
1 – vant masurat cu anemometrul, exprimat in m/s;
3 – vant estimat, exprimat in Nd;
4 – vant masurat cu anemometrul, exprimat in Nd.
99LaLaLa – grupa pentru transmiterea latitudinii punctului la care s-a facut observatia.
99 – cifra de control.
LaLaLa – latitudinea punctului, cu precizie de zecime de grad. Primele doua cifre sunt utilizate pentru valoarea
intreaga, ultima cifra pentru zecimea de grad. Conversia minutelor în zecimi de grad:
00ʹ - 05ʹ = .0 30ʹ - 35ʹ = .5
06ʹ - 11ʹ = .1 36ʹ - 41ʹ = .6
12ʹ - 17ʹ = .2 42ʹ - 47ʹ = .7
18ʹ - 23ʹ = .3 48ʹ - 53ʹ = .8
24ʹ - 29ʹ = .4 54ʹ - 59ʹ = .9
De exemplu: 0˚45ʹ (N sau S) se va codifica 007
34˚05ʹ se va codifica 340.
QcLoLoLoLo – prin aceasta grupa se transmite quadrantul globului si longitudinea punctului in care s-a facut
observația.
Qc – quadrantul globului indica emisfera nordica, sudica, vestica, estica, necesare precizarii latitudinii si
longitudinii. Pentru aceasta se folosesc următoarele cifre:
1 = latitudine nordica si longitudine estica;
3 = latitudine sudica si longitudine estica;
5 = latitudine sudica si longitudine vestica;
7 = latitudine nordica si longitudine vestica.
LoLoLoLo – longitudinea punctului in care s-a facut observatia. Primele trei cifre reprezinta valoarea intreaga, in
grade, iar ultima cifra zecimea de grad, folosind aceeasi codificare ca si la latitudine. De exemplu:
0˚16ʹ (E sau W) se va codifica 0002
81˚23ʹ (E sau W) se va codifica 0813
146˚58ʹ (E sau W) se va codifica 1469.
Daca pozitia punctului in care s-a facut observatia este 43˚13ʹN si 15˚26ʹW, cele doua grupe de mai sus se vor
codifica astfel: 99432 70154.
iRiXhVV – grupa prin care se transmit indicatii privind existenta datelor despre precipitatii, prezenta grupei de
fenomene, plafonul norilor si vizibilitatea atmosferica pe orizontala.
iR – indicator de includere sau omisiune a datelor privind precipitatiile. Se codifica astfel:
1 sau 2 = precipitatii incluse;
3 = precipitatii omise;
4 = datele despre precipitatii nu sunt disponibile.
iX = indicator de includere sau omisiune a grupei de fenomene, 7wwW1W2. Pentru acest indicator se folosesc
urmatoarele cifre:
1 = grupa inclusa; 2 = grupa omisa.
h – plafonul norilor inferiori (inaltimea la care se gaseste baza acestor nori), deasupra marii. Se folosesc
urmatoarele cifre de cod, de la 0 la 9:
0 = ˂ 50 m 5 = 600 – 1000 m
1 = 50 – 100 m 6 = 1000 – 1500 m
2 = 100 – 200 m 7 = 1500 – 2000 m
3 = 200 – 300 m 8 = 2000 – 2500 m
4 = 300 – 600 m 9 = ˃ 2500 m, sau nu sunt nori sub 2500 m.
VV – vizibilitatea pe orizontala, la suprafaţa mării. Se codifica cu cifre de la 90 la 99, fiind exprimata in m, km sau
Mm.
90 = ˂ 50 m 95 = 2 – 4 km = 2 Mm
91 = 50 – 200 m 96 = 4 – 10 km = 5 Mm
92 = 200 – 500 m 97 = 10 – 20 km = 10 Mm
93 = 500 – 1000 m 98 = 20 – 50 km = 20 Mm
94 = 1 – 2 km = 1 Mm 99 = ˃ 50 km = ˃ 20 Mm
Nddff - prin aceasta grupa se transmit date referitoare la gradul de acoperire a cerului cu nori (nebulozitatea
totala), directia si viteza vântului real.
N – nebulozitatea totala, deci gradul de acoperire a cerului cu nori, exprimata in optimi. Se codifica cu cifre de la 0
la 9, astfel:
0 = cer senin; 5 = 5/8;
1 = 1/8; 6 = 6/8;
2 = 2/8; 7 = 7/8;
3 = 3/8; 8 = 8/8, cer complet acoperit;
4 = 4/8; 9 = cer invizibil, nebulozitatea neputând fi determinata deoarece (vizibilitate redusa sau
noapte).
dd – directia vantului real, exprimata in decagrade, codificata cifre de la 00 la 36, astfel:
00 = calm 19 = 185˚ - 194˚
01 = 5˚ - 14˚ 20 = 195˚ - 204˚
02 = 15˚ - 24˚ 21 = 205˚ - 214˚
03 = 25˚ - 34˚ 22 = 215˚ - 224˚
04 = 35˚ - 44˚ 23 = 225˚ - 234˚
05 = 45˚ - 54˚ 24 = 235˚ - 244˚
06 = 55˚ - 64˚ 25 = 245˚ - 254˚
07 = 65˚ - 74˚ 26 = 255˚ - 264˚
08 = 75˚ - 84˚ 27 = 265˚ - 274˚
09 = 85˚ - 94˚ 28 = 275˚ - 284˚
10 = 95˚ - 104˚ 29 = 285˚ - 294˚
11 = 105˚ - 114˚ 30 = 295˚ - 304˚
12 = 115˚ - 124˚ 31 = 305˚ - 314˚
13 = 125˚ - 134˚ 32 = 315˚ - 324˚
14 = 135˚ - 144˚ 33 = 325˚ - 334˚
15 = 145˚ - 154˚ 34 = 335˚ - 344˚
16 = 155˚ - 164˚ 35 = 345˚ - 354˚
17 = 165˚ - 174˚ 36 = 355˚ - 004˚
18 = 175˚ - 184˚
In cazul in care vantul are directii variabile se foloseste cifra de cod 99.
ff – reprezinta viteza vantului real, exprimata in m/s sau noduri, functie de indicatia din grupa de inceput, la iw.
1snTTT – este grupa prin care se transmite valoarea temperaturii aerului, cu precizie de zecime de grad.
1 – cifra de control;
sn – reprezinta semnul temperaturii, indicand daca temperatura este pozitiva sau negativa. Pentru aceasta se
folosesc doua cifre de cod:
0 = temperatura este pozitiva sau zero (semnul +)
1 = temperatura este negativa (semnul - )
TTT – valoarea temperaturii aerului, ultima litera, respectiv cifra, reprezinta zecimea de grad. Exemplu, daca
temperatura aerului este:
+ 12,1˚C grupa se va codifica 10121
+ 4,2˚C grupa se va codifica 10042
-0,8˚C grupa se va codifica 11008
-6,5˚C grupa se va codifica 11065.
2snTdTdTd – grupa pentru exprimarea valorii temperaturii punctului de roua. Se codifica la fel ca si temperatura
aerului.
2 – cifra de control
Sn – semnul temperaturii
TdTdTd – valoarea temperaturii punctului de roua
4PPPP – grupa utilizata pentru transmiterea valorii presiunii atmosferice la nivelul marii, exprimata in mb.
PPPP – valoarea presiunii atmosferice, cu precizie de zecime de milibar, ultima cifra fiind zecimea. In cazul
presiunii sub 1000 mb, se inscrie exact valoarea presiunii, iar la presiuni peste 1000 mb, se omite cifra miilor. Exemplu:
992,4 mb 4PPPP = 49924
1000,0 mb 4PPPP = 40000
1002,8 mb 4PPPP = 40028
1032,1 mb 4PPPP = 40321
5appp – aceasta grupa este utilizata pentru codificarea tendintei barice, adica, variatia presiunii atmosferice in
ultimele 3 ore.
a – tendinta barica pentru ultimele 3 ore. Se codifica cu cifrele:
0,1,2,3 = tendinta in crestere
4 = tendinta stationara
5,6,7,8 = tendinta in scadere
ppp – valoarea tendintei barice in ultimele 3 ore, cu precizie de zecime de milibar, ultima cifra
reprezentand zecimea de mb. De exemplu: daca presiunea a fost in crestere cu 0,7 mb, grupa se va codifica 52007;
presiunea stationara 54000; daca presiunea a fost in scadere cu 1,3 mb, grupa va fi 57013.
6RRRtR – este grupa pentru codificarea precipitatiilor, ce se transmite numai in cazul in care iR, la inceputul
mesajului, este codificat cu cifrele 1 sau 2.
RRR – cantitatea de precipitatii ce a cazut in cursul perioadei ce a precedat transmisia, exprimata in
mm. Se codifica cu cifre de la 000 la 999.
tR – durata perioadei in care au cazut precipitatiile. Se folosesc cifrele:
1 – precipitatiile au cazut intr-o perioada de 6 ore;
2 – predipitatiile au cazut intr-o perioada de 12 ore.
7wwW1W2 – grupa de codificare a fenomenelor din momentul observatiei si a celor care s-au produs cu 3-6 ore
inainte.
ww – fenomenele meteo din momentul observatiei. Se codifica cu cifre de la 00 la 99. Vom prezenta
aceste fenomene, pe decade.
00 – 29 = fenomene cu sau fara precipitatii, in ora precedenta
30 – 39 = furtuna de praf, de nisip sau viscol
40 – 49 = ceata, aer cetos, vizibilitatea ˂ 0,5 Mm
50 – 59 = burnita
60 – 69 = ploaie, dar nu in averse
70 – 79 = zapada sau lapovita, dar nu in averse
80 – 90 = averse, 80-84 ploaie, 85 - 90 lapovita sau ninsoare
91 – 99 = fenomene orajoase (furtuni cu descarcari electrice).
W1W2 – fenomenele observate cu 3 – 6 ore inainte de transmisie. Se codifica cu cifre de la 0 la 9, dupa cum
urmeaza:
0 – cer senin 5 – burnita
1 – nebulozitate variabila 6 – ploaie
2 – cer complet acoperit 7 – zapada
3 – vijelie sau transport de zapada 8 – averse
4 – ceata sau pacla 9 – fenomene orajoase
De mentionat ca principalul fenomen observat se va codifica la W1, iar cel secundar cu W2. In cazul in care a fost
observat doar un singur fenomen, se va inscrie aceeasi cifra de cod si la W1 si la W2. Un exemplu: in momentul observatiei
cade ploaia, iar inainte cu 3 – 6 ore cerul a fost acoperit si a plouat; astfel grupa se va codifica 76526. Daca inainte cu 3 – 6
ore s-ar fi produs doar ploaie, grupa ar fi aratat astfel: 76566.
8NhCLCMCH – grupa utilizata pentru transmiterea formatiunilor noroase.

Nh – nebulozitatea norilor inferiori. Se codifica la fel ca si nebulozitatea totala, de la inceputul mesajului (N), fiind
exprimata in optimi.
CL – tipul de nori inferiori si cu dezvoltare verticala. Se codifica cu cifre de la 0 la 9 astfel:
0 – nu sunt nori inferiori
1 – Cumulus (Cu) cu mica extindere verticala
2 – Cumulus cu extindere medie sau mare, cu protuberante
3 – Cumulonimbus (Cb), nefibros, slab dezvoltat
4 – Stratocumulus (Sc) formati prin extinderea norilor Cu
5 – Stratocumulus (Sc) bine individualizati
6 – Stratus (St), in straturi mai mult sau mai putin continui
7 – Stratus fractus (St fr) de vreme rea
8 – Cumulus si Stratocumulus cu baza la diferite niveluri
9 – Cumulonimbus de furtuna, puternic dezvoltati
CM – tipul de nori mijlocii. In aceasta grupa se incadreaza si norii Nimbostratus, a caror baza se gaseste de obicei
la peste 2500 m. Se codifica cu cifre de la 0 la 9.
0 – nu sunt nori mijlocii
1 – Altostratus (As), usor semitransparenti
2 – Nimbostratus (Ns)
3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 – diferite tipuri de nori Altocumulus (Ac).
CH – tipul de nori superiori. Se codifica tot cu cifre de la 0 la 9.
0 – nu sunt nori superiori
1, 2, 3, 4 – diferite tipuri de nori Cirrus (Ci)
5, 6, 7, 8 – diferite tipuri de nori Cirrostratus (Cs)
9 – nori Cirrocumulus (Cc).
222DsVs – grupa utilizata pentru transmiterea drumului si vitezei navei ce transmite mesajul si care precede
transmiterea datelor oceanografice.
Ds – drumul adevarat al navei, din ultimele 3 ore ce preced observatia.
Se codifica cu cifre de la 0 la 9, astfel:
0 – nava in deriva (ancora) 5 – SW
1 – NE 6–W
2–E 7 – NW
3 – SE 8–N
4–S 9 – diferite directii
Vs – viteza navei, exprimata in Nd, din ultimele 3 ore ce preced observatia.
Se codifica cu cifre de la 0 la 9.
0 = nava in deriva (ancora) 5 = 21 – 25 Nd
1 = 1 – 5 Nd 6 = 26 – 30 Nd
2 = 6 – 10 Nd 7 = 31 – 35 Nd
3 = 11 – 15 Nd 8 = 36 – 40 Nd
4 = 16 – 20 Nd 9 = ˃ 40 Nd.
0snTwTwTw – grupa de codificare a temperaturii apei la suprafata marii. Se codifica la fel ca si temperatura aerului
sau temperatura punctului de roua.
sn – semnul temperaturii (pozitiva sau negativa)
TwTwTw – valoare temperaturii apei, cu precizie de zecime de grad.
2PwPwHwHw – aceasta grupa este folosita pentru codificarea perioadei si inaltimii valurilor de vant.
PwPw – perioada valurilor, exprimata in sec., cu cifre de la 00 la 99
HwHw – inaltimea valurilor, in unitati de 0,5 m
00 = 0,25 m 10 = 4,75 – 5,25 m
01 = 0,25 – 0,75 m 11 = 5,25 – 5,75 m
02 = 0,75 – 1,25 m 12 = 5,75 – 6,25 m
03 = 1,25 – 1,75 m 13 = 6,25 – 6,75 m
04 = 1,75 – 2,25 m 14 = 6,75 – 7,25 m
05 = 2,25 – 2,75 m 15 = 7,25 – 7,75 m
06 = 2,75 – 3,25 m 16 = 7,75 – 8,25 m
07 = 3,25 – 3,75 m 17 = 8,25 – 8,75 m
08 = 3,75 – 4,25 m 18 = 8,75 – 9,25 m
09 = 4,25 – 4,75 m 19 = 9,25 – 9,75 m, etc.
Daca marea este deosebit de agitata, PwPw se codifica 99.
3dw1dw1dw2dw2, 4Pw1Pw1Hw1Hw1, 5Pw2Pw2Hw2Hw2 – grupe utilizate pentru informatii asupra valurilor de hula.
3dw1dw1dw2dw2 - directia valurilor de hula, exprimata in decagrade, pentru doua sisteme de valuri de hula, se
codifica cu cifre de la 00 la 36, la fel ca directia vantului. Daca este observat numai un sistem de hula, pentru dw2dw2 se va
codifica //. In cazul in care nu sunt valuri de hula, aceasta grupa, precum si urmatoarele doua grupe, notate cu cifrele de
control 4 si 5, sunt omise.
4Pw1Pw1Hw1Hw1 – perioada si inaltimea valurilor de hula care au directia dw1dw1. Se codifica la fel ca si valurile de
vant, de la grupa notata cu cifra de control 2.
5Pw2Pw2Hw2Hw2 – perioada si inaltimea valurilor de hula care au directia dw2dw2. Se codifica in acelasi mod ca si
grupa notata cu cifra de control 2 si 4. Daca se observa numai un sistem de valuri de hula, aceasta grupa este omisa.
6IsEsEsRs – este grupa utilizata pentru transmiterea informatiilor referitoare la depunerea ghetii pe corpul navei.
Is – provenienta depunerilor de gheata. Se codifica de la 1 la 5.
1 – din inghetul stropilor de apa de mare ce cad pe nava;
2 – din inghetul picaturilor ce formeaza ceata;
3 – din inghetul stropilor de apa de mare si ceata;
4 – din inghetul picaturilor de ploaie;
5 – din inghetul stropilor de apa de mare si ploaie.
EsEs – grosimea stratului de gheata acumulata, exprimata in cm.
Rs – viteza de depunere a ghetii pe nava. Se codifica de la 0 la 4.
0 – gheata nu se depune;
1 – gheata se depune incet;
2 – gheata se depune rapid;
3 – gheata se topeste sau se distruge incet;
4 – gheata se topeste sau se distruge rapid.
ICE ciSibiDiZi – grupa utilizata pentru transmiterea informatiilor privind gheturile marine.
ICE – indicator al transmiterii informatiilor despre gheata marina;
ci – concentratia sau pozitia ghetii marine.
0 – nu este gheata;
1 – gheata este prezenta la peste 1Mm de nava;
2 – gheata in concentratie ˂ 3/8 din suprafata vizibila a marii;
3 – gheata in concentratie de 3/8 – 6/8;
6 – aglomerari de benzi sau blocuri de gheata ce plutesc la distanta mare unele de altele;
7 – aglomerari dense de benzi sau blocuri de gheata ce alterneaza cu zone cu concentrari mai mici de gheata;
8 – la limita campului de gheata, spre marea deschisa, plutesc sloiuri de gheata rare;
9 – la limita campului de gheata, spre marea deschisa, plutesc dese sloiuri de gheata tare.
Si – stadiul dezvoltarii ghetii, functie de care se pot stabili masuri practice pentru deplasarea navelor.
0 – numai gheata tanara, foarte fragila;
1 – straturi subtiri de gheata, cu grosimi ˂ 10 cm;
2 – gheata tanara, gri, de 10 – 30 cm grosime;
3 – predomina gheata noua sau tanara, dar este si gheata de un an;
4 – predomina gheata subtire de un an, dar este si gheata noua;
5 – gheata de un an, subtire, cu grosime de 30 – 70 cm;
6 – predomina gheata medie de un an (70 – 120 cm grosime), dar apare si gheata mai tanara de un an;
7 – numai gheata medie de peste un an, de 70 – 120 cm grosime;
8 – predomina gheata medie de un an, dar apare si gheata veche cu o grosime de peste 2 m;
9 – predomina gheata veche.
In cazul cand apare semnul / datele referitoare la Si nu se pot raporta, fie din cauza intunericului, fie datorita
vizibilitatii reduse sau daca nava se gaseste la o distanta mai mare de 1 Mm de marginea ghetii.
Bi – indicatii despre gheata de origine continentala (aisberguri).
0 = nu este gheata de origine continentala;
1 = 1 – 5 aisberguri, fara sloiuri de gheata, cu inaltimi de 1 la 5 m deasupra nivelului marii si suprafete intre 20 si
300 m2;
2 = 6 – 10 aisberguri, fara sloiuri;
3 = 11 – 20 aisberguri, fara sloiuri de gheata;
4 = se observa 10 sloiuri de gheata, fara aisberguri;
5 = mai mult de 10 sloiuri de gheata, fara aisberguri;
6 = 1 – 5 aisberguri si sloiuri de gheata;
9 = mai mult de 20 de aisberguri si sloiuri de gheata, ce prezinta risc mare pentru navigatie.
Di – directia in care se gaseste gheata sau liziera principala a gheturilor, in raport cu nava. Se codifica cu cifre de la
0 la 9.
0 – nava la tarm sau la ancora;
1 – limita gheturilor spre NE;
2 – limita gheturilor spre E;
3 – limita gheturilor spre SE;
4 – limita gheturilor spre S;
5 – limita gheturilor spre SW;
6 – limita gheturilor spre W;
7 – limita gheturilor spre NW;
8 – limita gheturilor spre N;
9 – limita nedeterminata.
Semnul / apare cand directia in care se pot observa gheturile nu se poate determina deoarece este intuneric,
vizibilitatea este redusa sau nava se gaseste la distanta mare fata de zona cu gheturi.
Zi –pozitia navei in raport cu tipul ghetii si perspectiva conditiilor de navigatie, in urmatoarele 3 ore.
0 – nava in mare deschisa, cu gheturi plutitoare la vedere;
1 – nava in gheata usor penetrabila; conditii de imbunatatire;
2 – nava in gheata usor penetrabila; conditii neschimbate;
3 – nava in gheata usor penetrabila; conditiile se inrautatesc;
4 – nava in gheata dificil de patruns; conditii de imbunatatire;
5 – nava in gheata dificil de patruns; conditii neschimbate;
6 – gheata in formare, impreuna cu sloiuri;
7 – gheata sub presiune usoara;
8 – gheata sub presiune moderata si puternica;
9 – nava inconjurata de gheata.
CODUL MAFOR (MAritime FORecast) – este un cod de prognoză a stării vremii și mării
pentru un anumit punct. Prognoza este valabilă pentru perioada de timp indicată în cod. Conține 5
grupe de câte 4-5 cifre așezate într-o anumită ordine și care au următoarea semnificație :
YYG1G1 0AAAam 1GDFmW1 2VSTxTn 3DkPwHwHw

YYG1G1 YY - data zilei;
G1G1 - ora de la care începe prognoza.
0AAAam
0 - cifra de control; AAA - indicativul zonei maritime; am - indicativul partii din zonă.
1GDFmW1
1 - cifra de control;
G - perioada de timp prognozata (0-momentul respectiv, 1- 3h, 2- 6h, 3- 9h, 4- 12h, 5- 18h, 6- 24h, 7- 48h, 8-
72h, 9- prevedere valabila ocazional);
D - directia vântului (în puncte cardinale si intercardinale) (0-calm, 1- NE, 2- E, 3- SE, 4- S, 5- SW, 6- W, 7-
NW, 8- N, 9- variabil);
Fm - forta vântului în grade Beaufort (0- 0÷3 Bf, 1- 4 Bf, 2- 5 Bf, 3- 6 Bf, 4- 7 Bf, 5- 8 Bf, 6- 9 Bf, 7- 10
Bf, 8- 11 Bf, 9- 12 Bf);
W1 - fenomenele prevazute :
- 0 - vreme buna cu vizibilitate mai mare de 3 Mm;
- 1 - posibila depunere de gheata pe corpul navei (t = 0÷ -5°C);
- 2 - risc marit de depunere de gheata (t < -5°C);
- 3 - ceata slaba cu vizibilitate pâna în 3 Mm;
- 4 - ceata cu vizibilitate mai mica de 1/2 Mm;
- 5 - burnita;
- 6 - ploaie;
- 7 - ninsoare sau lapoviță;
- 8 - vreme furtunoasa;
- 9 - oraj (descarcări electrice).
2VSTxTn
V - vizibilitate pe mare (0- <50 m, 1- 50÷200 m, 2- 200÷500 m, 3- 500÷1000 m, 4- 500÷1000 m, 5-
1÷2 Mm, 6- 2÷4 Mm, 7- 4÷10 Mm, 8- 10÷20 Mm, 9- > 20 Mm);
S - starea mării :
- 0 - calm plat;
- 1 - usor încretita, cu valuri de 0÷0,1 m;
- 2 - linistita, cu valuri mici, 0,1÷0,5 m;
- 3 - usor agitata, cu valuri de 0,5÷1,25 m;
- 4 - mare moderata, cu valuri de 1,25÷2,5 m;
- 5 - mare agitata, cu valuri de 2,5÷4 m;
- 6 - mare puternic agitata, cu valuri de 4÷6 m;
- 7 - mare foarte agitata, cu valuri de 6÷9 m;
- 8 - mare extrem de agitata, cu valuri de 9÷14 m;
- 9 - mare dezlantuita, cu valuri de peste 14 m.
TxTn - temperatura maximă și minimă prevăzută (0- < -10°C, 1- -10°C÷-5°C, 2- -5°C÷-0,1°C, 3- 0°C, 4-
0,1°C÷5°C, 5- 5°C÷10°C, 6- 10°C÷20°C, 7- 20°C÷30°C, 8- >30°C, 9- temperatura nu este prognozată);
3DkPwHwHw
Dw - directia valurilor de hula (codata la fel ca si directia vântului);
Pw - perioada valurilor (0- 10s, 1- 11s, 2- 12s, 3- 13s, 4- 14s, 5- 5s, 6- 6s, 7- 7s, 8- 8s, 9-9s);
HwHw - înălțimea valurilor (în unități de 0,5 m).
…………………………………………………………………………………………………………………………
3.SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN TIMPUL
VOIAJULUI – informația provenind de la măsurătorile și observațiile
executate la bordul navei. Sistemul de observare voluntară VOS
Organizația Meteorologică Mondială (WMO - World Meteorological Organization) consideră
observațiile instrumentale și vizuale efectuate la bordul navelor ca fiind principala sursă de informații
hidrometeorologice din largul oceanelor, deși tehnologiile de obținere a acestor date, precum sateliții și
balizele automate sunt din ce în ce mai dezvoltate.
Baza de date obținute din măsurătorile efectuate pe nave este extrem de importantă pentru
îmbunătățirea prognozelor stării vremii și a mării dar și pentru completarea bazelor mari de date
folosite în studiile climatologice.
ORGANIZAREA SISTEMULUI de OBSERVARE VOLUNTARĂ

Sistemul VOS (Voluntary Observing Ships) este un sistem internațional de selecție și echipare
a diferitelor tipuri de nave pentru efectuarea și transmiterea observațiilor hidrometeorologice. Inițiat în
anul 1853 de către U.S. Navy Hydrographic Office cu scopul folosirii datelor pentru informarea
navelor, sistemul VOS este recunoscut de convenția SOLAS, Reg.4, cap.V.
Modul /procedurile de realizare a observațiilor sunt de 2 feluri : standard și recomandate.
Conform ghidurilor și manualelor editate de Organizația Meteorologică Mondială, (Manual on
the Global Observing System (WMO-No.544), Part III,Section 2.2.3.) tipurile de nave și de stații meteo
din sistemul VOS sunt denumite mobile sea stations (stații meteo mobile) și ele pot conține
instrumente de măsură clasice și automate. Navele pe care se instalează au fost clasificate în :
-nave selecționate
-nave suplimentare
-nave auxiliare.
Recrutarea/selecționarea navelor pentru sistemul VOS

Obiectivul VOS este acela de a acoperi o mare parte din oceanul planetar cu observații
hidrometeorologice, lucru greu de realizat din cauza diferențelor mari de trafic maritim între diferite
zone maritime. Traficul maritim este mai dens în emisfera nordică, comparativ cu zona tropicelor sau
cu emisfera sudică. De aceea în sistemul VOS se dorește includerea navelor cu rute în zonele mai puțin
frecventate.
Includerea unei nave (ca navă selecționată sau suplimentară sau auxiliară) se face în funcție de
următoarele criterii:
-dacă se pot instala toate instrumentele hidrometeo necesare
-dacă ofițerii punte vor avea timp să efectueze, înregistreze și să transmită informațiile
-dacă se poate stabili periodic legătura pentru transmiterea registrelor meteo (care se transmit
serviciilor meteorologice).
Observațiile hidrometeorologice pot fi realizate pe navă astfel:

1.manual, cu instrumente clasice. Datele măsurate sunt introduse (rescrise) de către observator
într-un fișier și, dacă este necesar, sunt codificate ulterior (de exemplu în codul SHIP) și formatate
pentru transmisie manuală sau automata.
2.cu senzori integrați într-o stație meteo automată. Transmisia poate fi, și în acest caz, manuală
sau automată.
3.observații complexe care presupun : a. observații instrumentale (cu instrumente clasice și cu
senzori de stație automată) ; b. observații vizuale asupra vizibilității, valurilor, ghețurilor etc.
Parametri hidrometeorologici observați sau măsurați
Nave
Obs Nave selecționate Nave auxiliare
suplimentare
Fenomene meteo prezente și trecute x x x
Direcția și viteza vântului x x x
Nebulozitatea x x x
Genul norilor și plafonul x x
Vizibilitatea x x x
Temperatura aerului x x x
Umezeala (punctual de rouă) x
Presiunea atmosferică x x x
Tendința barică x
Drumul și viteza navei x
Temperatura apei de mare x
Direcția, perioada și înălțimea valurilor x X (posibil) X (posibil)
Caracteristicile ghețurilor marine x x x
Fenomene speciale x
INSTRUMENTELE ȘI APARATELE DE MASURA INSTALATE PE NAVE
Pe Navele selecționate din sistemul VOS trebuie să existe:

-cel puțin un barometru
-un termometru pentru măsurarea temperaturii apei la suprafață
-un psihrometru (cu care se va determina temperatura aerului și umezeala)
-un barograf
-un anemometru, dacă este posibil.
Stațiile hidrometeorologice sunt considerate stații mobile echipate cu suficient de multe
instrumente meteorologice certificate pentru a se putea efectua observații. Aceste nave transmit
buletine la intervale regulate și înregistrează observațiile în registre meteo.
Pe Navele suplimentare din sistemul VOS trebuie să existe stații hidrometeo, dar cu un număr
limitat de instrumente meteo certificate. Aceste nave transmit buletine la intervale regulate și
înregistrează observațiile în registre meteo (meteorological logbooks).
Pe Navele auxiliare sunt instalate puține instrumente meteo certificate însă aceste nave pot
efectua și observații vizuale. Navele auxiliare sunt navele aflate în afara rutelor cunoscute și folosite de
navele selecționate sau suplimentare, unde există foarte puține observații hidrometeorologice
disponibile, majoritatea provenind de la sateliții meteo.
Instalarea instrumentelor pe navă – exemple
-măsurarea presiunii atmosferice: barometrul metalic sau electronic (amplasare pe un perete

în comandă)
https://www.istockphoto.com/search/2/i
Foto: B.Chiotoroiu, 2019, nava Greenpeace mage?phrase=aneroid+barometer
-măsurarea direcției și vitezei vântului (amplasare într-un loc cât mai înalt posibil).
Se pot folosi instrumente diferite pentru măsurarea vitezei vântului, de ex. anemometrul sau
senzori de stație automată cum este senzorul ultrasonic de vânt (figura din stânga). Aceste instrumente
vor indica vântul aparent. Este obligatorie transformarea vântului aparent în vânt real (prin compunere
vectorială) în funcție de viteza navei.
Thornhill et al., 2020, Ocean Engineering

-măsurarea umezelii aerului : (exemplu - psihrometru instalat pe navă tribord-fig.din stânga)
-măsurarea temperaturii apei de mare.

Se pot folosi diferite metode. În imagine termometru cu mercur în carcasă de protecție, care se
scufundă la adâncimea dorită.
Transmiterea informațiilor se poate face prin Inmarsat C sau prin înregistrare automată pe
platforma Marine Data Collection Platform, dar în formă codificată (în codul SHIP).
Conform Convenției SOLAS, chiar dacă o navă nu este inclusă în sistemul VOS, ea trebuie să
emită avertizări sau mesaje de pericol.
Dacă pericolele sunt legate de condițiile hidrometeorologice, avertizările emise de navă trebuie
să conțină următoarele tipuri de informații :
-cicloni tropicali (furtuni tropicale) și evoluția lor ;
-vânt de minim forța 10 pe scara Beaufort pentru care nu s-a recepționat aviz de furtună
-temperaturi scăzute ale aerului asociate cu vânt de forța 8 Bf (sau peste) care favorizează
depunere rapidă de gheață pe suprastructura navei
-ghețuri marine sau ghețari plutitori (iceberg-uri)
Aceste informații sunt de importanță vitală pentru serviciile meteorologice pentru pregătirea
buletinelor și prognozelor referitoare la starea vremii și a mării ce vor fi transmise către toate navele
din zona Metarea respectivă.
Proceduri de efectuare a observațiilor la bordul navelor:

-observațiile sinoptice trebuie făcute la orele standard 0000, 0600, 1200 and 1800 UTC. Când
sunt cerute observații suplimentare, ele pot fi făcute la orele 0300, 0900, 1500 and 2100 UTC;
-presiunea atmosferică trebuie citită exact la ora standard prevăzută. Celelalte observații se vor
face în cele 10 minute care preced ora standard.
-în situații excepționale observațiile pot fi făcute cu o oră mai devreme (de ex. 2300, 0500,
1100 and 1700 UTC) și această oră trebuie clar indicată/înregistrată.
-atunci când se constată fenomene de vreme periculoase, observațiile și transmiterea lor se va
face imediat (fără a mai ține cont de ora standard prevăzută) – cf. obligațiilor stipulate în SOLAS
paragraf.6.4.1)
-observațiile se vor efectua mai des decât orele standard dacă persistă condiții de vreme
potențial periculoase.
-observațiile speciale sunt cele cerute pentru operațiunile de căutare și salvare.
-se recomandă ca ofițerii punte să continue să efectueze observații și atunci când nava este în
ape costiere, dacă acestea nu se suprapun cu îndatoririle din timpul cartului.
-transmiterea datelor prin INMARSAT poate fi făcută la orice oră.
Recomandări privind efectuarea observațiilor vizuale la bordul navei
Pentru observarea valurilor de vânt și hulă :

-observația vizuală este dificil de făcut. Ca regulă generală valurile de vânt sunt observate în
zone marine afectate de acțiunea vântului (a se verifica forța vântului în momentul observării
valurilor), în timp ce valurile de hulă pot fi observate în afara zonei de acțiune a vântului sau după
căderea vântului. Se pot folosi imaginile următoare cu aspectul mării în funcție de forța vântului.
Pentru a deosebi valurile de vânt (the sea) de valurile de hulă (the swell) se observă:
-direcția valurilor
Dacă direcția principală a valurilor cu caracteristici relativ asemănătoare (adică înălțime și
perioadă) diferă cu mai mult de 30° față de direcția altor valuri cu caracteristici aparent diferite, atunci
se poate considera că există două sisteme de valuri care se propagă din direcții diferite.
-aspectul și perioada valurilor
Atunci când valuri de hulă tipice (care se deplasează ordonat și au creste lungi) vin dintr-o
direcție abătută cu max 20° față de direcția vântului dominant, ele trebuie considerate ca un sistem de
valuri separat dacă perioada lor este cu cel puțin 4 sec mai mare decât perioada celor mai înalte valuri
observate în zonă.
Pentru observarea forței și direcției vântului

Observațiile vizuale se bazează pe aspectul mării în funcție de care se poate stabili cu
aproximație forța vântului în scara Beaufort (a se vedea scara Beaufort în prima parte a cursului).
Direcția vântului se stabilește în funcție de orientarea crestelor valurilor sau direcția benzilor albe de
spumă, perpendiculare pe direcția crestelor de val și alungite în direcția vântului dominant (se observă
pe fotografia stării mării pentru vânt de forța 8 B și peste).
4. RUTA METEOROLOGICĂ
(Bowditch N, 2002)
Rutele meteorologice sunt rute optime pentru traversarea oceanelor, de obicei diferite de ruta
cea mai scurtă și sunt stabilite în funcție de prognoza vremii și a stării mării și de caracteristicile navei
(tipul navei, viteza de marș, marfa, condiția de încărcare) la un moment dat.
Ruta optimă este ruta care, în anumite condiții de vreme și stare a mării oferă comfortul cel mai
bun pentru echipaj și siguranța maximă a acestuia, consumul minim de combustibil și timpul minim de
marș.
Folosirea rutelor meteorologice este recomandată și oferă avantaje considerabile atunci când:
- distanța ce trebuie parcursă este relativ mare, de aproximativ 1500 de mile sau mai mult;
- nu există restricții de navigație și se pot alege diferite rute;
- starea vremii și starea mării din timpul voiajului este un factor deteminant în alegerea rutei.
Factori ce trebuie luați în calcul la întocmirea rutelor meteorologice

1.- construcția și caracteristicile navei, dar și natura mărfii transportate;
2.- factori ce țin de mediul înconjurător;
3.- analiza condițiilor meteorologice și prognoza vremii;
4.- condițiile speciale meteorologice și de mediu.
Natura mărfii transportate și construcția și caracteristicile navei

Din studiul caracteristicilor navei se pot identifica punctele sale vulnerabile la condițiile
meteorologice adverse, dar și capacitatea acesteia de a le evita.
În general o navă cu o viteză de marș mai mare și care nu transportă marfă deasupra punții
principale sau marfă care nu necesită amaraj, va avea rute mai scurte și va putea să mențină viteza la
înaintare prin zona afectată, apropiată de viteza (contractuală) estimată pentru tot voiajul.
Unele rute sunt diferite din cauza tipului navei sau a mărfii pe care nava o transportă.
Evitarea efectelor unui parametru meteorologic /hidrologic este de maximă importanță pentru a
reduce tangajul excesiv și ruliul navei.
Exemple:
Unei nave cu viteza estimată de 20 de noduri, dar cu o încărcătură de marfă deasupra punții
principale, îi va fi greu să mențină viteza de 20 de noduri în condiții de stare de agitație a mării mai
mare de gradul 4 (mare moderată), cu valuri din travers sau din față, deoarece există riscul de a se
produce daune la marfa stivuită deasupra punții principale.
În schimb o navă similară, dar cu marfa stivuită in magaziile de marfă, nu este atât de
vulnerabilă și poate menține viteza estimată (contractuală) de 20 de noduri.
În timpul operațiunilor de remorcare, un remorcher este mai vulnerabil în fața condițiilor
meteorologice adverse, nu numai din cauza remorcii sale, dar și din cauza vitezei de marș reduse.
Aceasta se adaugă la capacitatea sa redusă de evita zonele cu vreme nefavorabilă.
Diagrama de viteze este utilizată pentru a estima viteza navei în funcție de înălțimea valurilor
din prognoza meteorologică. Această diagramă arată efectul valurilor asupra vitezei navei pentru valuri
care vin din prova, traversul și pupa navei, în funcție de înălțimea lor.
În figura este ilustrată o astfel de diagramă pentru o navă cu viteza de înaintare de 18 noduri.
Cu ajutorul diagramei de viteze se poate determina cât de eficientă este o deviere de la rută în
funcție de distanța parcursă și de timpul câștigat sau pierdut.
Dacă vremea rea nu ține foarte mult, este mai bine ca nava să străbată zona respectivă decât să
aleagă o rută meteorologică care ar însemna întârzieri ca urmare a măririi distanței.
Dacă vremea rea afectează o zonă extinsă și ține un timp mai lung, atunci este bine să se aleagă
ruta meteorologică de evitare a zonei cu furtună, chiar dacă distanța până la destinație se mărește.
Concluzie: decizia se va baza pe prognoza meteorologică și informațiile tehnice despre navă.
Parametrii meteorologici și hidrologici importanți în trasarea rutelor meteorologice sunt cei

care afectează voiajul unei nave: vântul, valurile, ceața, ghețurile și curenții oceanici. Cei mai
importanți factori pentru alegerea rutei și monitorizarea voiajului sunt valurile și vântul.
Efectul vântului asupra performanțelor unei nave nu este prea ușor de determinat. Pentru
vânturi de forță ≤ 5 pe scara Beaufort, nava pierde din viteză atunci când vântul bate din prova și viteza
navei crește ușor atunci când acesta bate din pupa.
Pentru vânturi mai puternice, viteza navei se reduce în ambele cazuri. Acest lucru se întâmplă
din cauza efectului valurilor de vânt asupra navei: chiar și în cazul în care vântul bate din pupa,
pierderea de viteză este cauzată de folosirea mai frecventă a cârmei, pentru a putea ține nava pe drumul
dorit. Starea de agitație a mării este deci importantă de-a lungul voiajului.
Înălțimea valurilor este principalul factor care reduce perfomanțele navei. Acțiunea valurilor
duce la mișcări ale navei prin care se reduce eficacitatea elicei și și la scăderea vitezei din cauza
folosirii frecvente a cârmei.
Pe o mare agitată performanțele navei sunt greu de aproximat, datorită schimbărilor de drum și
a ajustării vitezei, care sunt necesare pentru a asigura siguranța navei.
Ceața nu afectează direct performanțele navei dar trebuie evitată pe cât posibil, pentru a putea
exploata nava la viteza de marș, în condiții de siguranță. Zonele largi cu ceață din timpul verii, pot fi
evitate prin alegerea unei rute la latitudini inferioare. Distanța poate fi mai mare dar timpul de tranzit
poate fi în final mai mic deoarece nu este necesară reducerea vitezei navei pentru a menține o viteză
minimă de siguranță. În plus, se va micșora oboseala echipajului care nu va mai face veghea
suplimentară impusă de vizibilitatea redusă.
Ghețurile marine și aisbergurile (ghețarii plutitori) sunt un pericol concret, în Oceanul Atlantic
de nord până la latitudini de 45 de grade nord.
Prognoza hidrometeorologică (a vremii și a stării mării)

În ciuda atenției acordate ciclonilor tropicali, ciclonii/depresiunile extratropicale (de la
altitudini temperate și polare) ridică mai multe probleme la trasarea/ alegerea rutelor meteorologice
pentru că traficul maritim este mai intens la latitudini la care se deplasează acești cicloni extratropicali
(latitudini temperate), mai ales iarna.
Ciclonii cu vânturi asociate ≤ forța 8 pe scara Beaufort (viteza≤ 34 noduri) nu reprezintă o
problemă majoră pentru nave. Totuși, un ciclon slab poate genera o mare agitată, pentru o perioadă
destul de lungă, care poate îngreuna munca la bordul navei. Navele mici, remorcherele, navele cu
putere de propulsie mică sau navele încărcate cu mărfuri fragile, pot fi afectate considerabil de ciclonii
cu vânturi sub forța 8 pe scara Beaufort.
Ciclonii cu vânturi de forța 8 - 10 pe scara Beaufort, în mare deschisă, pot produce valuri foarte
mari, în special dacă vântului i se opune un curent.
Dacă se trece prin zona de furtună se recomandă reducerea vitezei pentru a spori siguranța și
comfortul la bordul navei. Acest lucru ar putea duce la creșterea timpului de tranzit.
Dacă însă se optează pentru schimbarea rutei, respectiv devierea ei, viteza navei nu va trebui
redusă și evoluția voiajului va fi una bună, chiar dacă distanța până la destinație s-a mărit. În acest caz,
timpul total de tranzit va fi mai mic.
Cele mai nefavorabile condiții hidrometeorologice care sunt greu de evitat în mod eficient apar
atunci când valurile formate de ciclonii extratropicali adânci (respectiv de vînturile puternice din
ciclon, care bat timp îndelungat și au o suprafață / fetch mare de contact cu marea), își continuă
propagarea pe distanțe considerabile și se transformă în valuri de hulă (swell în lb. Engl.)
În ceea ce privește furtunile și ciclonii tropicali, la plecare dar și în timpul voiajului vor fi
disponibile informațiile necesare privind zonele, anotimpurile și probabilitatea ca acestea să se
formeze, pentru a le putea evita.
Ruta planificată. Abateri de la ruta planificată: 1. schimbarea datei de plecare, 2.

devierea, 3. ajustarea vitezei.
Ruta planificată este estimarea cea mai bună a unei rute reale, pentru o anumită perioadă de
tranzit. Rutele planificate au la bază modele climatologice sezoniere (bazate pe date climatice multi
anuale, adică pe valori medii ale acestora).
1.Dacă nu sunt disponibile rute optime pentru navigat, la momentul inițial al plecării, se poate
schimba data de plecare. Această schimbare constă în întârzierea sau grăbirea plecării, și are ca scop
evitarea efectelor pe care le poate avea vremea rea prognozată în prima parte a voiajului.
Monitorizarea rutei este un proces continuu, ce are loc până când nava ajunge la destinație.
2.Devierea (abaterea de la ruta planificată) după începerea și în timpul executării voiajului are
același scop și anume evitarea efectelor vremii potrivnice pe care nava urmează să le întâlnească. Prin
abatere, în general distanța față de ruta inițială este mărită. Devierea oferă însă un avantaj și anume că
se menține viteza de tranzit. Devierile de la ruta inițială sunt recomandate și în cazul în care pe rute
mai scurte se întâlnesc condiții meteorologice favorabile.
3.Ajustarea/ adaptarea vitezei de înaintare este recomandarea de a mări sau a reduce viteza
navei cât de mult este posibil, în funcție de situație. Nava va traversa zonele de furtună cu viteză
scăzută sau le poate evita dar menținând o viteză ridicată pentru recuperarea timpului.
....................................................................................................................................................
Programe (software) care generează rute numite optime

Toate mijloacele și sursele de informare hidrometeorologică disponibile la bordul navei sunt
suficiente pentru elaborarea prognozei și alegerea/schimbarea rutei.
Pe lângă sursele de informații (prezentate în acest curs), unele nave dispun de informații
suplimentare furnizate de programele (software) instalate la bord, softurile fiind comercializate de
anumite companii specializate.
În ultimii ani au fost elaborate diferite sisteme de elaborare a rutelor meteorologice, cunoscute
ca Ship-board Weather Routing systems (SWR). Exemple de astfel de sisteme : BonVoyage System
(BVS, elaborat de Applied Weather Technology, Inc.), Vessel Optimization and Safety System (VOSS)
elaborate de Ocean Systems Inc. și Oceanweather, Vessel and Voyage Optimization Solution (VVOS)
de către Jeppesen Marine Inc.
Aceste softuri generează rute numite optime (voyage optimisation) care iau în considerare, pe
lângă factorii meteorologici și hidrologici și construcția și caracteristicile navei și natura mărfii
transportate. Unele sisteme includ și module care dau informații despre pierderea vitezei (calculată pe
baza modelelor de rezistență a navei) și despre consumul specific de combustibil, important dacă se are
în vedere traversarea unor zone cu valuri mari sau reducerea emisiilor de CO2, NOx și Sox ale navei.
În fig. se observă afișarea zonelor cu furtună, rutele propuse și consumul de combustibil estimat pentru
fecare rută.
https://www.napa.fi/making-weather-routed-voyage-planner-openly-available

Prognoze Meteo Proiect

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prognoze Meteo Proiect

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROGNOZE HIDROMETEOROLOGICE

Prognoze hidrometeorologice este un curs care vine în completarea cursului de Meteorologie și

Am o experiență de 30 de ani în învățământul superior și două titluri de

1. SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN ETAPA DE

2. SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN TIMPUL VOIAJULUI

3. SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN TIMPUL VOIAJULUI

4. ELABORAREA PROGNOZEI. ALEGEREA RUTEI OPTIME. CONCEPTUL DE RUTĂ

În categoria publicațiilor nautice intră:

A. CĂRȚILE PILOT (PILOT BOOKS)

-informații sub formă de text

Vizibilitatea – informații sub formă de text cu valori ale

Cețurile - text cu informatii despre perioadele din an si

Scara vizibilităţii (Table DH-90)

Reprezentare în Cartea Pilot

-text referitor la direcție și viteză în diferite

0 0 Calm Sea like a mirror

2 4-6 Light breeze Small wavelets. Crests do not break

3 7 - 10 Gentle breeze Large wavelets. Perhaps scattered white horses

a.2. Parametrii hidrologici (valurile, curenții, temperatura apei)

Informația despre starea mării este prezentă

Harta cu direcția și frecvența valurilor de hulă

Informația despre curenții de suprafață este

-direcția – prin săgeți de diferite culori (în

1.b. ROUTEING CHARTS / PILOT CHARTS

Gale = vânt de forța 8 pe scara Beaufort

b2. Reprezentarea datelor climatologice referitoare la parametrii hidrologici

1. Valurile – izolinii de culoare roșie cu frecvența valurilor cu înălțimi > 3,6 m (4 m)

C. LUCRAREA OCEAN PASSAGES FOR THE WORLD

La bordul navelor buletinele sunt transmise prin :

Partea I: Avizele de furtună (sau alte fenomene meteorologice periculoase)

2.Din buletinul meteorologic alăturat extrageţi termenii descriptivi referitori la fenomenele

3.Din buletinul meteorologic alăturat extrageţi informațiile referitoare la cicloni/anticicloni și

4.Din buletinul meteorologic alăturat extrageţi informațiile referitoare la direcția și viteza

AREA FORECASTS FOR THE NEXT 24 HOURS

4. …EASTERLY OR SOUTHEASTERLY 5 OR 6, OCCASIONALLY 4 AT FIRST, INCREASING 7 AT TIMES

Harta meteorologică sinoptică la nivelul mării (actualizată la fiecare 6 ore)

Simbolurile folosite pe hărţile meteorologice şi denumirea în lb. engleză

vânt din direcţie NNE cu 12.5 m/s.

Termeni descriptivi folosiți pentru fenomenele

Ciclonii tropicali se împart în 5 categorii (conform scării Saffir-Simpson), stabilite în funcție de

Regiuni de formare Perioade din an când se formează cicloni tropicali – în

Semne prevestitoare ale ciclonului tropical

Noțiuni teoretice - Ciclonii extratropicali (care se formează și evoluează la

1. Contactul dintre mase de aer cu temperaturi

Vremea asociată fronturilor atmosferice

Evoluția vremii la trecerea frontului rece

Frontul rece de ordinul II

Frontul rece de ordinul I (stânga) și de ordinul II (dreapta)

Observație. Momentul ocluderii fronturilor poate să nu coincidă cu cel al umplerii ciclonului,

INTERPRETAREA HĂRȚII SINOPTICE. EXEMPLUL 1

STUDIU DE CAZ: 07.11.2021, OC. ATLANTIC DE NORD

-Izobarele depărtate indică vânt slab.

2. SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN TIMPUL VOIAJULUI

Înălţimea şi perioada valurilor de vânt depind de:

Scara Douglas - gradul de agitație al mării în prezența

Valuri de vânt (the sea) Valuri de hulă (swell)

Degree Height (m) Description Degrees Description

Conținutul și interpretarea hărților de val

hărți de analiză hărți de prognoză

Exemple de hărți de prognoză a valurilor, care pot fi recepționate la bordul navei

EXEMPLUL 1 – hartă de prognoză a valurilor (înălțime și direcție de propagare) elaborată de

2. SURSE DE INFORMAȚII DISPONIBILE LA BORDUL NAVEI ÎN TIMPUL

CORELAȚIE HARTA METEO SINOPTICĂ – HARTA DE VAL