Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
https://www.marinerdesk.com/ship-stability/
In navigatia estimata se pun spre rezolvare doua probleme fundamentale, cunoscute sub
denumirea de:
- problema directa a estimei, care se ocupa de determinarea pozitiei navei folosind drumul navei
si distanta parcursa intr-un anumit interval de timp.
- problema inversa a estimei, aplicata pentru determinarea drumului pe care nava sa-l urmeze la
deplasarea dintr-un punct in altul pe suprafata Pamantului.
Procedeul calculului latitudinii din inaltimea polarei, precis si expeditiv, se aplica in emisfera
nordica, practic la latitudini mai mari de 12˚. Observatiile se executa in timpul crepusculului de
seara si dimineata, cand orizontul este bine conturat.
Corectia ce trebuie adusa inaltimii Polarei, pentru determinarea latitudinii observatorului este
rezolvata de efemeridele nautice. Astfel, tabla “Polaris (Pole Star) Tables – for determining
latitude from sextant altitude” din BNA rezolva aceasta problema din suma a trei corectii, astfel:
ALGORITM:
Vantul este miscarea aerului in plan orizontal. El este caracterizat de un vector, care
defineste: Directia si Viteza.
Directia vantului se considera directia din care bate vantul. Se exprima in grade, in sistemul
circular si poate fi determinata cu un sesizor de directie, citita de un dispozitiv mecanic sau
electronic.
Roza vanturilor este o constructie grafica a directiilor din care poate bate vantul, prin
reprezentarea directiilor cardinale, intercardinale si inter-intercardinale.
Forta vantului (viteza) se determina cu ajutorul anemometrelor care sunt de diferite tipuri.
Elementul comun este un sistem de miscare (morisca) care antreneaza un ax la capatul caruia este
amplasat un traductor de rotatie.
La bordul navei aflata in miscare se observa vantul aparent, care este rezultanta vantului
real si a vantului navei.
Masuratorile facute pe comanda unei nave in miscare determina elementele vantului aparent.
Deriva de curent se considera pozitiva daca nava este derivata la tribord (curentul din babord)
si negativa daca nava este derivata la babord (curentul din tribord).
Daca se considera ca nava pleaca dintr-un punct de coordonate cunoscute, directia si viteza
curentului se stabilesc prin determinarea pozitiei navei cu observatii, dupa un anumit interval de
timp. Directia derivei navei, indicata de punctul observat in raport cu cel estima, determina directia
curentului; in timp ce distanta intre doua puncte raportata la intervalul de timp determina viteza
curentului.
Elementele ce determina dreapta de inaltime sunt azimutul estimat Az si Δh=ha-he, iar trasarea
pe harta Mercator se face astfel:
Ceata este rezultatul condensarii vaporilor de apa in imediata apropiere de suprafata terestra,
ce da nastere unui sistem de picaturi de apa sau cristale de gheata suspendate in aer, care pot reduce
vizibilitatea sub 1km. Formarea cetei este conditionata de atingerea starii de saturatie (umiditatea
relativa de 100%).
Tipurile de ceata sunt: Ceata de radiatie, Ceata de evaporare, Ceata de advectie, Ceata arctica,
Ceata frontala.
1. Anuntarea comandantului;
2. Emiterea semnalelor regulamentare de ceata;
3. Reducerea vitezei de deplasare a navei in raport cu densitatea cetii si cu alte conditii locale;
4. Intarirea veghei la bord si pastrarea linistii pe nava;
5. Verificarea si inchiderea portilor etanse;
6. Utilizarea mijloacelor electronice de navigatie;
7. Determinarea permanenta a adancimii apei sub chila cu ajutorul sondei ultrason;
8. Masinile sa fie in stand-by, gata pentru o manevra imediata;
9. Se aprind luminile de navigatie;
10. Se trece pe modul de guvernare manuala a navei.
Deriva de vant (α) este unghiul format intre axa longitudinala a navei si directia determinata
de drumul deasupra fundului sub actiunea vantului si a valurilor.
In cazul existentei unei derive de vant, nava se deplaseaza de-a lungul drumului deasupra
fundului efectuand o miscare de translatie, cu axa sa longitudinala intr-o directie decalata de un
unghi egal cu unghiul de deriva (α).
1. prin apreciere;
2. prin masurarea unghiului dintre axa longitudinala si siajul navei;
3. prin determinarea succesiva a pozitiei navei cu observatii.
La bordul unei nave aflata in miscare se observa vantul aparent, care este rezultanta vantului
real si a vantului navei; masuratorile facute pe comanda unei nave in miscare determina elementele
vantului aparent.
Cele doua treceri ale unui astru prin meridianul ceresc al locului in miscarea diurna a sferei
ceresti se numesc culminatii: cand astrul trece prin meridianul superior se spune ca se afla
la culminatia superioara iar cand trece prin meridianul inferior, se afla la culminatia inferioara.
In cursul miscarii sale diurne se spune ca astrul rasare, cand trece prin orizontul adevarat din
emisfera invizibila in cea vizibila; astrul apune, cand trece din emisfera vizibila in cea invizibila.
Prin urmare, punctele in care un astru rasare sau apune se afla la intersectia orizontului adevarat
al observatorului cu paralelul de declinatie al astrului.
Pentru ca un astru sa aiba rasarit si apus trebuie ca declinatia sa δ, in valoare absoluta, sa fie
mai mica decat colatitudinea .
c) Nebulozitatea. Variatia zilnica si anuala. Sisteme noroase.
Nebulozitatea reprezinta gradul de acoperire al boltei ceresi cu nori, masurata in zecimi sau
optimi. Aceasta marime meteorologica se masoara in optimi sau zecimi.
In general variatia nebulozitatii zilnice inregistreaza doua maxime. Prima dupa-amiaza cand
se dezvolta norii cumulus, iar a doua noaptea si dimineata conditionata de formarea norilor Stratus
in cursul noptii.
In regiunea tropicala nebulozitatea este scazuta (media anuala 2-4). In regiunile cu musoni
nebulozitatea este ceva mai ridicata.
In regiunile cu clima temperata, nebulozitatea este maxima in timpul iernii si minima vara; iar
in regiunile arctice cerul este mai mult acoperit tot timpul anului.
Sistemele noroase sunt mari ansambluri de nori, cu suprafete care pot atinge sute de mii
de si in care se pot identifica grupuri distincte, fiecare dintre acestea reprezentand un anumit
gen de nori sau speciile sale. Intregul ansamblu noros se deplaseaza in aceeasi directie, lungimea
lui putand atinge mii de km, iar latimea pana la 1000 de km. Orice sistem noros are urmatoarele
parti componente, fiecare dintre ele fiind reprezentata prin genuri si specii tipice de nori:
- zenitul – Z
- astrul respectiv
- colatitudinea observatorului
- distanta zenitala
- distanta polara
- precipitatii continui care sunt de medie si lunga durata si cuprind suprafete mari;
- aversele sau precipitatiile maselor instabile de aer si ale fronturilor reci ce cad din
Cumulonimbus si pot fi sub forma de ploaie, ninsoare, mazariche, grindina. Incep si se
termina brusc. Sunt adeseori insotite de oraje si vijelii.
- Burnita sau cristalele de gheata, cad din Stratus si Stratocumulus si se formeaza in masele
de aer stratificate stabil, sub inversiune.
Ploaia – Cadere perceptibila de precipitatii lichide pana la suprafata solului sau a marii;
Zapada – Precipitatie solida care se formeaza in conditiile unei sublimari relativ lente a vaporilor
de apa din atmosfera la altitudinile unde temperatura atinge valori sub 0˚C;
Grindina – Precipitatie solida, alcatuita din bucati de gheata, opace sau semitransparente, avand
diametre cuprinse intre 0,5 si 5 cm;
Mazarichea – Precipitatie solida cu aspect granular rezultata in urma inghetarii picaturilor de apa
aflate in stare de suprafuziune sau prin unirea si transformarea partiala in gheata a fulgilor de
zapada. Au dimensiuni de cativa milimetri.
In practica navigatiei, se aleg valori ale relevmentului prova din momentul primei observatii
astfel ca valoarea tangentei trigonometrice a acestuia sa permita stabilirea unor relatii usor de
memorat pentru determinarea distantei la travers; marimile folosite frecvent in navigatie sunt:
11˚1/4, 18˚.5, 26˚.5, 45˚, 63˚.5, 71˚.5, 76˚.
Distanta m se detrmina din diferenta citirilor la loch, efectuate in momentul primei observasii
si cand reperul se vede la travers.
Pozitia navei se determina prin intersectia dreptei de relevment pentru momentul cand reperul
se vede la travers, cu cercul distantei la travers d, avand centrul in obiectul observat.
Miscarea de revolutie a Pamantului in jurul Soarelui este definita de legile lui Kepler. Potrivit
legii I, traiectoria acestei miscari este o elipsa, Soarele ocupand unul din focare; sensul miscarii
este direct (de la vest la est).
Soarele descrie o elipsa egala cu orbita Pamantului, a carui axa mare este inversata; pozitiile
succesive ale Soarelui, ca urmare a miscarii sale aparente in sens direct, sunt vazute de
observatorul terestru proiectate in directiile acelorasi puncte.
Ecliptica este cercul mare descris de Soare pe sfera cereasca in miscarea sa anuala aparenta,
cauzata de miscarea de revolutie a Pamantului. Miscarea anuala aparenta a Soarelui este definita
de urmatoarele legi:
- miscarea aparenta a Soarelui are loc in sens direct, adica in sens invers miscarii diurne.
Fronturile atmosferice sunt zone deosebit de intense la suprafata din jurul unui strat
intermediar de tranzitie ce despart mase de aer, avand dimensiuni ce corespund dimensiunilor
maselor de aer ce le despart.
Secventa norilor Cirrus, Cirrostratus, Altostratus si Nimbostratus, dupa care urmeaza ploaie cu
caracter general.
6. a) Determinarea punctului navei cu doua unghiuri orizontale.
Pentru determinarea punctului navei cu cele doua unghiuri orizontale, in practica navigatiei
costiere se folosesc mai multe procedee, printre care:
- Procedeul segmentelor
- Cu statiograful
Presupunand ca observatiile sunt simultane, punctul navei se obtine prin trasarea arcelor de
cerc capabile de α si β, care se construiesc pe harta, avandu-se in vedere daca valoarea acestora
este mai mare sau mai mica de 90˚. La intersectia celor doua arce de cerc capabile de α si β se afla
punctul observat al navei.
- Axa Zenit-Nadir: axa verticala ce inteapa sfera cereasca in doua puncte: Ze si Nd.
- axa polilor ceresti sau axa lumii: axa polilor terestri prelungita la infinit si care inteapa sfera
cereasca in doua puncte.
- Ecuatorul ceresc: planul perpendicular pe axa polilor ceresti, in centru sferei ceresti.
Axa principala a sistemului de coordonate orizontale este linia Zenit-Nadir, deci polii
sistemului sunt Zenitul si Nadirul.
Semicercul care uneste polii sistemului si trece prin astrul respectiv se numeste verticalul
astrului, iar cercul mic paralel cu orizontul observatorului care trece prin astrul respectiv se
numeste cercul de inaltime al astrului. Fiecare astru se afla la intersectia unui vertical cu un paralel
de inaltime.
1. Azimutul: arcul de orizont masurat de la N in sens retrograd pana la verticalul astrului. Ia
valori intre 0˚-360˚.
2. Unghiul la Zenit: arcul de orizont masurat de la meridianul care contine polul ridicat pana
spre est sau vest pana la verticalul locului. Poate fi semicircular sau cuadrantal.
Fronturile atmosferice sunt zone deosebit de intense la suprafata din jurul unui strat
intermediar de tranzitie ce despart mase de aer, avand dimensiuni ce corespund dimensiunilor
maselor de aer ce le despart.
In cazul in care se afla in vedere un singur obiect, punctul navei se determina cu doua
relevmente succesive la acesta, prima dreapta de relevment fiind transportata pentru momentul
ultimului relevment , functie de drumul D urmat de nava si distanta m parcursa in intervalul de
timp dintre observatii.
Intervalul de timp dintre observatii este determinat de necesitatea asigurarii unei variatii a
relevmentului de cel putin 30˚, fiind functie de viteza navei, distanta la obiect si relevmentul prova
in care acesta se vede.
Astrii circumpolari sunt astrii ai caror paralel de declinatie nu taie orizontul adevarat si care
par a se roti in jurul polului ceresc de acelasi nume cu declinatia, fara sa rasara sau sa apuna.
Astrii circumpolari vizibili au declinatia mai mare decat colatitudinea si de acelasi nume cu
latitudinea observatorului.
Astrii circumpolari invizibili au declinatia mai mare decat colatitudinea si de nume contrar cu
latitudinea observatorului.
Astrii care taie primul vertical sunt astrii care au declinatia, in valoare absoluta mai mica decat
latitudinea observatorului.
In timpul miscarii diurne, azimutul astrilor care taie primul vertical ia toate valorile cuprinse
intre 0˚-360˚.
1. Higrometre de absortie – au la baza principiul modificarii lungimii unui fir datorita umiditatii
aerului.
2. Psichrometrele – Se determina tensiunea vaporilor de apa din aerul atmosferic. Sunt compuse
din termometrul uscat si termometrul umed. Diferenta dintre cele doua marimi este diferenta
psichrometrica.
3. Higrometrele electrice – Elementul sensibil reprezinta o rezistenta electrica invelita intr-o
substanta higroscopica compusa din clorura de litiu si acetat de polivinil. Valoarea se citeste cu
puntea Wheatstone.
4. Higrometre cu izotopi radioactivi cu radiatii gamma – un contor de cuante sesizeaza
diminuarea radiatiilor datorita umiditatii.
- se identifica obiectele si se releveaza in ordine, repede unul dupa altul. Totodata se citeste
ora bordului si loch-ul.
In cazul existentei unei erori sistematice in corectia compasului, relevmentele la cele trei
obiecte, luate doua cate doua, vor determina cate o intersectie, obtinandu-se astfel un triunghi al
erorilor. Suprafata acestui triunghi este minima atunci cand are forma unui triunghi echilateral.
Pentru ca intersectia dreptelor de pozitie sa dea un triunghi echilateral, trebuie ca diferenta
relevmentelor la cele trei obiecte sa fie de 60˚ sau 120˚. De aceea, in alegerea obiectelor pentru
determinarea punctului navei cu trei relevmente, se cauta ca reperele sa fie vazute sub unghiuri cat
mai apropiate de aceste valori.
Relevmentul compas se masoara in momentul cand bordul inferior al Soarelui tangenteaza linia
orizontului vizibil. Aplicarea procedeului este conditionata de vizibilitate buna pe directia
rasaritului.
c) Presiunea atmosferica. Variatii zilnice. Harti izobarice.
Presiunea atmosferica este apasarea pe care atmosfera terestra o executa asupra scoartei. Pe
cale conventionala este considerata normala cand pe o suprafata de 1 se inregistreaza o
presiune de 760 mm Hg, la latitudinea de 45˚ (la nivelul marii) si la temperatura aerului de 0˚C.
Hg de 0,75mm:
In timpul unei zile presiunea atmosferica inregistreaza 2 maxime in jurul orelor locale 10.00
si 22.00 si 2 minime in jurul orelor locale 04.00 si 16.00.
Izobarele sunt liniile de pe harta meteorologica care unesc puncte cu aceeasi valoare a presiunii
atmosferice.
Hartile izobarice sunt tablouri ale distributiei presiunilor intr-o anumita zona , in care valorile
identice de presiune in diferite puncte ale regiunii sunt unite prin linii continue, denumite linii
izobare.
Cercul de egala distanta este una dintre liniile de pozitie de mare utilitate in navigatia costiera.
La bordul navelor, distanta la reperele de navigatie se determina cu ajutorul a doua mijloace:
Radarul si Sextantul.
Dupa ce se corecteaza unghiul vertical conform erorii sextantului, se afla distanta d la obiect
prin rezolvarea formulei.
Masurarea inaltimii unui astru se face prin vizarea simultana a astrului si a orizontului marii,
orientand sextantul in planul vertical al astrului si aducand in coincidenta imaginile celor doua
puncte materiale observate: astrul si punctul de intersectie a orizontului vizibil cu verticalul
astrului.
- manerul si montantii.
- neparalelismul oglinzilor.
Pericolele de navigatie (funduri mici, stanci, recifuri, epave, obstructii) se afla indeosebi in
zona costiera. De aceea, navigatia costiera trebuie executata cu multa atentie si cu o inalta precizie.
Desigur, exigentele navigatiei costiere cresc considerabil in conditii de vizibilitate redusa si pe
vreme rea.
Pozitia navei se determina prin intersectia a doua sau mai multe linii de pozitie, indiferent de
natura lor, obtinute prin executarea unor observatii simultane sau succesive.
Luna are o miscare aparenta printre stele, in sens direct pe care o executa de-alungul unui cerc
mare, in timp de 27,3 zile. Cercul mare descris de Luna in miscarea sa aparenta pe sfera cereasca,
denumit in cele ce urmeaza orbita aparenta a Lunii, prezinta urmatoarele particularitati:
- are o inclinare medie fata de ecliptica de 5˚09΄, variind din cauza miscarii de nutatie;
Fazele Lunii sunt consecinta pozitiilor relative pe care le ocupa Soarele si Luna in raport cu
Pamantul:
- Luna noua – Luna la conjunctie cu soarele;
- Luna la primul patrar sau la prima cuadratura – dupa 7.5 zile de la Luna noua;
Analiza hartii sinoptice este momentul cel mai important din prevederea timpului. Pe baza
distributiei elementelor meteorologice principale, analiza sinoptica trebuie sa stabileasca pozitia,
miscarea, insusirile si evolutia maselor de aer, a fronturilor si a perturbatiilor frontale – cicloanele
si anticicloanele. Scopul final al analizei este stabilirea pozitiei si starea viitoare a maselor de aer,
a fronturilor si a perturbatiilor frontale.
1. Analiza cu prioritate a elementelor care sunt mai bine pronuntate si reprezentate mai complet
pe harta;
Pe harta sinoptica se practica utilizarea culorilor astfel: front rece – albastru, front cald – rosu,
front oclus – ciclamen, front stationar – maro, zona cu ceata compacta – galben, zona cu precipitatii
– verde, aerul tropical – roz, aerul arctic – bleu, viscol sau polei – verde, transport de praf – maro.
Rezultatul poate fi pozitiv sau negativ, dupa cum declinatia magnetica poate fi estica sau
vestica.
Axa principala a sistemului de coordonate ecuatoriale este axa lumii PN-PS, deci polii
sistemului sunt polii ceresti; semicercul care uneste cei doi poli ceresti si trece prin astru se
numeste cercul orar al astrului, iar cercul mic ce trece prin astru si este paralel cu ecuatorul ceresc
se numeste paralel de declinatie al astrului
- Unghiul la pol P: arcul de ecuator ceresc, masurat de la meridianul superior al astrului, spre
est sau vest pana la cercul orar al astrului;
- Ascensiunea dreapta α: arcul de ecuator ceresc masurat de la punctul vernal in sens direct
pana lac cercul orar al astrului;
- Distanta polara p: arcul de cerc orar masurat de la polul ridicat pana la astru.
Vantul este deplasarea orizontala a unei mase de aer dinspre o zona cu presiuni inalte catre o
zona cu presiuni joase, sub influenta gradientului baric orizontal.
- Directia vantului in plan orizontal: Directia dinspre care acesta bate in raport cu Na;
- Forta Coriolis: Forta de abatere a directiei vintului cauzata de miscarea de rotatie a Pamantului
in jurul axei sale – minima la ecuator, maxima la polii geografici;
- Forta de frecare a vantului: Rezistenta pe care o intampina ca urmare a frecarii masei de aer cu
uscatul;
- Viteza vantului: Forta cu care bate vantul, caracteristica deosebit de importanta in practica
marinareasca.
In principiu, deviatiile se determina prin efectuarea unei giratii complete cu nava si folosirea
unui procedeu care sa permita stabilirea valorilor deviatiilor in drumurile compas din 10˚ in 10˚:
Prin rasarit sau apus vizibil al Soarelui se intelege momentul cand bordul superior al Soarelui
trece prin orizontul vizibil al observatorului. Modul de calcul este:
1. timpul adevarat al locului se transforma in timp mediu al locului prin procedeul invers sau
folosind ecuatia timpului.
Prin masa de aer se intelege un volum din atmosfera terestra care, sub actiunea unor factori
zonali, dobandeste proprietati caracteristice regiunii in care se formeaza si influenteaza, prin
asemenea proprietati, vremea din regiunile deasupra carora se deplaseaza.
- o ampla extensiune orizontala (poate acoperi suprafete mari ale globului terestru);
- cantitatea radiatiei solare directe si difuze primite intr-un anumit interval de timp de suprafata
deasupra careia se afla masa de aer;
- natura acestei suprafete (uscat sau apa) si proprietatile fizico-chimice specifice, ce determina
proportiile absortiei radiatiei incidente si transformarea ei in energie calorica consumata in procese
de evaporare sau transferata treptat straturilor de aer din imediata ei apropiere, prin convectie,
advectie si turbulenta.
1. Criteriul geografic – zona de pe globul terestru unde masa de aer s-a format: Mase de aer arctic,
polar, tropical, ecuatorial; Mase de aer continental, maritim;
2. Criteriul termodinamic – exprima sensul schimburilor de caldura intervenite intre masa de aer
si suprafata deasupra careia s-a format: Mase de aer cald sau rece.
13. a) Erorile compasului giroscopic. Convertirea drumurilor.
c) Alizeele si Contraalizeele.
Miscarile la care nava este supusa (miscarea navei intr-un anumit drum, cu o anumita viteza,
cresterea sau reducerea vitezei, schimbarile de drum, ruliul si tangajul), genereaza o serie
de erori care fac ca directia nord girocompas sa fie diferita de directia nord adevarat.
Principalele erori care afecteaza precizia indicatiilor compasului giroscopic sunt urmatoarele:
Corectia girocompas (Δg) este unghiul format intre directia nord adevarat si directia nord
girocompas, relatia de convertire fiind: Δg=Ra-Rg
Marsa diurna reprezinta variatia zilnica in mersul cronometrului, deci cantitatea de timp cu
care cronometrul merge inainte ramane in urma in 24h. Indiciul unui mers precis al cronometrului
este constituit de o marsa diurna constanta.
Timpul la Greenwich al unui astru este unghiul orar al astrului masurat de la meridianul
Greenwich; se noteaza cu T. Functie de astru, timpul la Greenwich se numeste: timp stelar la Gr,
timp sideral la Gr, timp solar la Gr.
c) Alizeele si Contraalizeele.
Alizeele din ambele emisfere sunt vanturi permanente caracterizate printr-o directie foarte
stabila. Zona vanturilor alizee se extinde pe aproximativ 1200 Mm in fiecare emisfera (cu
aproximatie intre 5˚ si 30˚ lat N si S) si bat din NE (Em. N) si SE (Em. S).
Formarea lor se explica prin puternica ascensiune a aerului cald din zona ecuatoriala, care
provoaca, in straturile de aer joase si medii din aceasta zona, o depresiune. Existenta acestei
depresiuni determina un aflux de aer mai rece dinspre latitudinile mai inalte spre ecuator care sunt
zone de presiune mai joasa.
Data tiparirii – mentionata in coltul din drepta sus, astfel: “212.71”-ziua 212 a anului ’71;
Scara numerica a hartii – este indicata sub titlul hartii, alaturi de paralelul de referinta;
Reperele de navigatie – inaltimea acestora se exprima in metri sau picioare deasupra nivelului
mediu al apei inalte la sizigii.
Avizele catre navigatori sunt informatii referitoare la siguranta navigatiei, privind: constructia
de noi repere de navigatie, modificarea caracteristicilor farurilor, amplasarea de geamanduri,
aparitia de pericole de navigatie, editarea de harti noi.
In functie de urgenta lor, ele pot fi: Avize radio de navigatie, Avize zilnice catre navigatori,
Editia completa saptamanala, Sumarul anual al avizelor catre navigatori.
- corectiile mari si mici se noteaza pe marginea de jos (dreapta si stanga) , indicand anul si
numarul de ordine al avizului.
Algoritmul de plotting pentru manevra de evitare prin schimbare de drum imediata este:
- se stabileste intervalul de timp intre observatiile care se vor efectua la tinta (3 sau 6 minute).
- se realizeaza constructia grafica care indica elementele cinematice ale navei tinta si manevra
efectuata pentru evitare.
De indata ce se determina pozitia navei in apropierea unui ciclon tropical, actiunile de evitare
se vor lua imediat, folosind viteza maxima permisa de conditiile existente.Aceste actiuni duc la
marirea distantei intre centrul ciclonului si nava cat mai rapid.
In emisfera nordica, daca nava se afla in semicercul periculos – Nava tine vantul 1-4 puncte
in prova tribord, schimband de drum la tribord pe masura ce vantul vireaza;
In emisfera nordica, daca nava se afla in semicercul manevrabil sau pe traiectoria ciclonului –
Nava va tine vantul inapoia traversului in tribord, schimband de drum la babord pe masura ce
vantul ramane in pupa.
Harta Mercator este obtinuta prin transformarea proiectiei centralo-cilindrice drepte, pe baza
unor relatii matematice, in scopul de a face sa corespunda conditiilor fundamentale cerute unei
harti marine.
In acest sistem, proiectia se executa pe un cilindru imaginar care tangenteaza sfera terestra
dupa linia ecuatorului sau este secant dupa doua paralele de latitudine egale si de semne contrarii,
axa cilindrului confundandu-se cu axa Pamantului. Proiectia se numeste centrala pentru ca
proiectia se efectueaza din centrul Pamantului, cilindrica, fiindca proiectia se face pe un cilindru
si dreapta, deoarece axa cilindrului se confunda cu axa polilor terestri.
- a calculat pozitia paralelelor in raport cu ecuatorul astfel ca, in noua retea cartografica
distanta de la ecuator la un paralel de latitudine oarecare φ sa creasca deasemenea
proportional cu secφ.
b) Evitare prin reducere de viteza. Timp alocat.
Algoritmul de plotting pentru manevra de evitare prin schimbare de drum dupa un interval de
timp alocat este:
- se stabileste intervalul de timp intre observatiile care se vor efectua la tinta (3 sau 6 minute).
- elementele celor trei observatii se trec in tabel si se ploteaza punctele A0, A1, A2;
- se realizeaza constructia grafica care indica elementele cinematice ale navei tinta si manevra
efectuata pentru evitare.
De indata ce se determina pozitia navei in apropierea unui ciclon tropical, actiunile de evitare
se vor lua imediat, folosind viteza maxima permisa de conditiile existente.Aceste actiuni duc la
marirea distantei intre centrul ciclonului si nava cat mai rapid.
In emisfera sudica, daca nava se afla in semicercul periculos – Nava tine vantul 1-4 puncte in
prova babord, schimband de drum la babord pe masura ce vantul ramane in urma;
In emisfera sudica, daca nava se afla in semicercul manevrabil sau pe traiectoria ciclonului –
Nava va tine vantul inapoia traversului in babord, schimband de drum la tribord pe masura ce
vantul vireaza.
c) Musonii.
Guvernarea navei intre doua puncte de pe suprafata Pamantului se asigura mentinand drumul
compas corespunzator drumului adevarat ce leaga cele doua puncte. Considerand ca drumul navei
se mentine constant, se deduce natura geometrica a traiectoriei descrise de nava pe suprafata
Pamantului in deplasarea ei de la un punct la altul: o linie care taie toate meridianele sub acelasi
unghi.
Curba de pe suprafata Pamantului care taie toate meridianele sub acelasi unghi se
numeste loxodroma.
Lungimea loxodromei care leaga doua puncte de pe suprafata terestra nu reprezinta distanta
cea mai scurta. Distanta cea mai scurta intre doua puncte pe sfera terestra este arcul de cerc mare.
Arcul de cerc mare care uneste doua puncte de pe suprafata sferei terestre se
numeste ortodroma.
Desi loxodroma nu reprezinta drumul cel mai scurt, totusi navigatia nu este posibila practic
decat pe loxodroma, fapt impus de modul de guvernare al navei, care se face mentinand un drum
constant cu ajutorul compasului.
c) Musonii.
Musonii sunt vanturi periodice, care iau nastere datorita alternantei sezoniere in repartitia
presiunii atmosferice intre uscat si mare. Campul lor de actiune este Oceanul Indian de Nord si de
Sud (Canalul Mozambic), Marea Chinei de Sud, Golful Carpentaria din nordul Australiei si
coastele Africii Occidentale.
In timpul verii, pe continentul asiatic, la nord de muntii Himalaya, se formeaza o uriasa zona
depresionara (sub 1000 mbar). Patrunderea si extinderea maselor de aer care alcatuiesc acest front
deasupra partii sudice a continentului asiatic se explica prin existenta puternicei depresiuni situate
la nord de muntii Himalaya, precum si prin faptul ca suprafetele uscatului se incalzesc mult mai
puternic decat apele oceanice, deasupra carora presiunea ramane mai ridicata. Curentii de aer care
au luat nastere in acest mod formeaza musonii de vara (perioada iunie - octombrie), care inainteaza
de la larg spre uscat, din directia SW spre NE deasupra Indiei si din directia S spre N deasupra
Indochinei si a partii sudice a Chinei.
In timpul iernii are loc un proces invers; deasupra partii centrale si nord-estice a Asiei se
dezvolta o intinsa zona de presiuni inalte (anticiclonul Siberian cu presiuni care depasesc 1030
mbar), cu centrul situat in Mongolia. Contrastele termice dintre cele doua regiuni ale globului, care
genereaza o zona de presiuni inalte in Asia centrala si nord-estica si formarea unei intinse
depresiuni la sud de zona ecuatoriala a Oceanului Indian, dau nastere unor puternici curenti aerieni,
ce se deplaseaza din directia nord, numiti musoni de iarna. Ei bat timp de 6 luni (decembrie -
aprilie) si transporta aerul rece si uscat din regiunile continentale ale Asiei.
Forta musonilor este in general 5-6 S/B, cu precizarea ca aproximativ 10 zile din decursul unei
luni, in regiunile situate la aproximativ 250 Mm la sud de Insula Socotra, forta musonului de vara
este 7-8 S/B.
Masurarea adancimii apei prezinta interes ca actiune de prevenire a pericolului punerii navei
pe uscat, ca observatie pentru controlul pozitiei navei si pentru executarea manevrei de ancorare.
- un emitator de ultrasunete instalat pe fundul navei emite periodic impulsuri scurte de unde
ultrasonore, sub forma unui fascicul dirijat in jos pe o directie verticala
Geneza depresiunilor este un proces complex in care apar implicate mecanisme interne, proprii
depresiunii si interactiuni cu fronturile atmosferice asociate.
Posibilitatea existentei unei depresiuni este data de diferenta de presiune intre centrul de joasa
presiune si zona marginala a formatiunii depresionare, care este de regula, cuprinsa intre 25 si 40
mbar; in cazuri izolate s-au inregistrat si diferente de presiuni de peste 60 mbar.
Elementele esentiale pentru recunoasterea unei depresiuni sunt un centru de joasa presiune in
jurul caruia se grupeaza, dispuse concentric, izobarele.
1. un centru de joasa presiune – in care aerul cald si usor se inalta in spirale din ce in ce
mai stranse pe masura ce castiga altitudine;
2. un front cald si un front rece – forme care se asociaza depresiunii in primele doua-trei
zile de la formarea sa. Cele doua fronturi formeaza un unghi cu varful situat in centrul
depresiunii;
3. un sector cald – zona cuprinsa in interiorul laturilor unghiului este denumita sector cald
sau zona ecuatoriala, deoarece aerul din interiorul ei este cald usor si foarte umed. In
emisfera nordica depresiunile prezinta sectorul lor cald in partea lor sudica, iar in
emisfera sudica depresiunile prezinta sectorul lor cald in partea lor nordica;
4. un sector rece – zona care inconjoara sectorul cald, denumita si sector rece.
Norii sunt formatiuni constituite din picaturi de apa sau din particule de
gheata care iau nastere prin condensarea sau sublimarea vaporilor de apa din
atmosfera.
- forma si aspectul:
- structura interna:
- avertismentul de furtuna;
Densitatea apei de mare σt, este principalul parametru hidro – fizic al apei de mare si
reprezinta raportul dintre greutatea unitatii de volum a apei la temperatura data si greutatea
aceleiasi unitati de volum de apa distilata la temperatura de + 4o C. Este un parametru
Densitatea apei de mare depinde de temperatura si salinitatea acesteia, iar greutatea specifica
numai de temperatura. La 0˚ C greutatea specifica este numeric egala cu densitatea apei de mare.
Densitatea apei de mare creste cu cresterea salinitatii si, in general, variaza invers proportional
cu temperatura apei de mare. Astfel, pentru variatii de 1‰ ale salinitatii la temperaturi diferite,
densitatea apei de mare variaza intre 0,00074 …0,00082, iar pentru diferente de temperatura de 1o
C, pentru salinitati de la 0 ‰ la 40 ‰, densitatea variaza in limitele 0,00000 … 0,00035. La
salinitati de peste 20 ‰ densitatea maxima nu mai este la 40˚ C, ci scade sub 0˚ C.
Intr-un km3 de apa de mare sunt dizolvate aproximativ 40 milioane de tone de substante
anorganice. Alaturi de acestea apa de mare contine si substanta organice si oxigen dizolvat.
Concentratia de oxigen in stratul de apa de la suprafata oceanului depinde de temperatura si de
miscarea apei. Cantitatea de oxigen dizolvata scade proportional cu adancimea, avand valori
minime la adancimi de 500…700 m, in zona intertropicala si la adancimi de 800…1000 m, in
zonele temperate si polare.
Apa de mare primeste in principal energie calorica de la Soare prin fenomenul de radiatie
solara si in secundar de la Pamant.
Procesele care produc incalzirea si racirea apei de mare sunt cunoscute ca fiind:
- convectia termica;
- radiatia efectiva;
- evaporatia.
Variatiile temperaturii apei oceanice sunt: diurne, lunare, sezoniere si anuale. Temperatura la
suprafata este variabila functie de radiatia solara, de latitudinea geografica, frecventa si forta
vantului, de miscarea curentilor marini. In general apa oceanica este mai calda decat atmosfera
adiacenta, cu exceptia zonei tropicale unde apa este mai rece.
Temperatura medie a oceanului planetar este de 17,4˚ C, mai mare cu aproximativ 3˚ C decat
temperatura medie a stratului de aer adiacent suprafetei oceanului.
In emisfera nordica temperaturile sunt mai ridicate decat cele din emisfera sudica, astfel ca
ecuatorul termic se situeaza mai la nord de ecuatorul geografic.
In emisfera sudica izotermele medii de la suprafata oceanului au un caracter mai regulat la sud
de paralelul de 40˚ S.
Curentul Ecuatorial de Nord, Curentul Caraibic (Marea Caraibilor, olful Mexic), Curentul
Floridei (Golful Mexic, Stramtoarea Florida), Curentul Antilelor (Antile, Marea Sargaselor),
Golfstream (Coasta americana, Atlanticul de Nord), Curentul Atlanticului de Nord, Curentul
Groenlandei si Labradorului (Partea europeana a Marii Nordului, Coasta Labradorului), Curentul
Irming si Curentul Norvegiei (partea europeana a Marii Nordului), Curentul Azorelor si Curentul
Portugaliei (Pragul Azorelor, Coasta Portugheza), Curentul Canarelor (Coasta de vest europeana
si africana)
Majoritatea Oceanului Atlantic de Sud este ocupat de curenti ce formeaza o circulatie inversa
acelor de ceasornic.Curentul ecuatorial de sud din nord are directia spre vest, iar cel din sud are
tot directia vest, dar cu o viteza mai mica. Acest curent mai slab si aproape constant poarta numele
de curent subtropical de sud.
Majoritatea curentilor ecuatoriali de sud isi schimba directia spre nord-vest in apropierea
Indiilor de Vest si in apropierea coastelor Braziliei. In partea de sud a zonei curentul atinge o viteza
de doua noduri. Curentii subtropicali de sud care isi schimba directia spre sud-vest in apropierea
coastelor Braziliei dau nastere curentului Braziliei care se extinde si curge spre sud-vest paralel cu
coasta in zona 34sS-37sS.
Curentii oceanici de sud schimba directia spre nord in apropierea Cabo de Hornos si
formeaza curentul Falkland, care trece la vest de Insulele Falkland si continua spre nord in
apropirea estuarului Rio de Plata din noiembrie pana in aprilie. Pentru restul anului curentul se
extinde spre nord ajungand la lat. 25sS in iunie.
Pe coastele Africii circula curentul Benguela care se imparte si in curentii Agulhas odata cu
trecerea Capului Bunei Sperante. La latitudini mai mari curentul devine variabil, apoi inspre nord
are directie progresiva spre vest mentinand o viteza de jumatate de nod. Se dezvolta intre august
si octombrie, cat mai departe de Golful Walvis.
Aceasta harta se actualizeaza din sase in sase ore, asigurand informatiile principale in analiza
nivelul marii a campurilor barice, termice, de vant, nebulozitatea. Informatiile meteorologice sunt
transmise codificat, iar prin prelucrarea lor rezulta harti meteosinoptice de baza (la nivelul marii),
de altitudine (de topografie barica) si speciale.
27. Ciclonul.
Cicloanele sunt centre depresionare ce constituie principala cauza a vanturilor tari si a instalarii
vremii rele pentru navigatie. Joaca un rol foarte important in circulatia aerului, fiind regulatorul
circulatiei, mijlocind patrunderea aerului rece spre sud si deplasarea aerului cald spre nord,
asigurand schimburile de mase de aer dintre latitudinile sudice si cele polare.
Pe hartile izobarice se noteaza cu diferite litere mari, in functie de instalatia care elaboreaza
harta respectiva. Pe hartile barice se urmareste atat evolutia izobarelor cat si deplasarea centrului
ciclonului respectiv. Presiunea creste spre exteriorul ciclonului. Diferenta de presiune este de
regula de 25-40 mbar, dar s-au observat si valori de peste 60 mbar.
Adancimea este presiunea din interiorul depresiunii. La latitudini medii este de 990-1005
mbar, dar uneori poate cobori si pana la 930 mbar. Dimensiunile orizontale la latitudini medii si
mari sunt de 200-2000Mm, sau chiar mai mult.
Deplasarea se poate face in orice directie, dar de regula in emisfera nordica se deplaseaza catre
NE sau E iar in emisfera sudica se deplaseaza catre SE sau E. Viteza de deplasare variaza in limite
largi (0-40 Nd mai rar 60 Nd). Viteza medie de deplasare este de 18 Nd vara si 25 Nd iarna, durata
de existenta fiind de 4-10 zile.
Structura ciclonului:
28. Anticiclonul.
Anticiclonul este perturbatia barica de presiune atmosferica inalta, relativ stabila, in care
miscarea aerului este predominant descrescenta si divergenta, cu cer mai mult senin. Gradientul
baric orizontal este orientat de la centru catre periferia lui, este mai mic decat in depresiune si deci
vantul este slab; la gradienti barici egali, vantule este mai puternic decat in depresiune. In centru
sunt curenti descendenti care determina vreme buna. Este delimitat prin izobare inchise.Vantul
bate de la centru spre periferie, rotindu-se in sens retrograd, in emisfera nordica si in sens direct in
cea sudica.
- reci, caracterizati prin: presiuni atmosferice inalte, formate in anotimpuri sau regiuni reci;
cele temporare apar printre depresiuni extratropicale si aduc vreme frumoasa, dar geroasa.
- calzi, caracterizati prin: formare in anotimpuri sau zone calde, cel mai frecvent in centura
tropicala, intre 100-400 N si S; aduc vreme frumoasa, cer senin, vizibilitate buna.
Vitezele de miscare ale anticicloanelor nu difera prea mult de cele ale cicloanelor. Ea este in
jur de 25 km/h, cu exceptia zonei Americii de Nord unde vitezele medii sunt de 36 km/h.
O linie de pozitie obtinuta dintr-o observatie executata intr-un moment t reprezinta locul
geometric al punctelor pe care nava se afla in momentul observatiei. Pentru a determina linia de
pozitie, obtinuta din observatia respectiva, pe care nava se afla intr-un moment ulterior , aceasta
se transleaza in functie de drumul si distanta parcursa de nava in intervalul de timp ; linia de
pozitie astfel determinata pentru momentul se numeste linie de pozitie transportata.
Procedeul transportarii liniilor de pozitie sta la baza determinarii pozitiei navei cu observatii
succesive.
3. Linia batimetrica.
Observatiile de navigatie, de orice natura ar fi ele (costiere, astronomice sau electronice), sunt
afectate de erori. Erorilecare afecteaza observatiile (masuratorile) de navigatie in general sunt
extrem de variate; in principal, ele pot fi generate de:
Erorile sistematice sunt constante in seria de observatii, daca conditiile masurarii se mentin
aceleasi. Ele se datoreaza unor cauze permanente, care se transmit fiecarei observatii in mod
constant.
Erorile accidentale sunt acele erori care apar din cauze neprevazute, neregulate si variabile,
atat ca valoare, cat si ca semn si a caror legi de actiune nu se pot stabili.