Sunteți pe pagina 1din 32

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

EXAMEN DE DIPLOMĂ LA SPECIALIZAREA


NAVIGAŢIE ŞI TRANSPORT MARITIM
- SESIUNEA IUNIE 2004 -

TESTE GRILĂ LA DISCIPLINA ESIN

1. Giroscopul liber, definiţii, proprietăţi. Mişcarea aparentă a axului principal a


giroscopului liber.
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002.
2. Bozianu, Fr., ş.a. „Construcţia neconvenţională a girocompaselor navale”, editura
Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2001.
3. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003.

1. Giroscopul este un solid rigid cu punct fix, care se caracterizează prin:


a) viteză de rotaţie foarte mare în jurul axei de simetrie;
b) greutate mare;
c) suspensie cardanică;
d) toate variantele a), b) şi c).

2. Giroscopul cu trei grade de libertate are suspensia cardanică formată din:


a) inel cardanic orizontal;
b) inel cardanic vertical;
c) inel cardanic exterior;
d) toate variantele a), b) şi c).

3. Giroscopul liber este:


a) giroscopul cu trei grade de libertate asupra căruia nu acţionează forţe exterioare;
b) giroscopul compensat al cărui centru de greutate coincide cu centrul de suspensie;
c) giroscopul compensat asupra căruia nu acţionează forţe exterioare;
d) nici una dintre variantele a), b) sau c).

4. Inerţia giroscopului liber se manifestă prin:


a) menţinerea constantă a direcţiei axei de rotaţie a giroscopului liber;
b) menţinerea direcţiei axei de rotaţie a giroscopului liber;
c) menţinerea constantă a direcţiei axei principale de rotaţie a giroscopului liber;
d) menţinerea direcţiei axei principale de rotaţie a giroscopului liber.

5. Efectul giroscopic (precesia giroscopului) înseamnă:


a) mişcarea giroscopului pe o direcţie perpendiculară direcţiei de acţiune a forţei
exterioare;
b) mişcarea giroscopului în direcţia acţiunii forţei exterioare;
c) mişcarea giroscopului pe planul acţiunii forţei exterioare;
d) mişcarea giroscopului pe planul perpendicular acţiunii forţei exterioare.

1
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

6. Momentul giroscopic reprezintă:


a) momentul forţelor exterioare care acţionează asupra giroscopului;
b) momentul rezultant al forţelor de inerţie ale giroscopului;
c) momentul rezultant al tuturor forţelor care apar la mişcarea giroscopului;
d) momentul rezultant al forţelor giroscopului.

7. Precesia regulată a giroscopului echilibrat datorită inerţiei este:


a) un cerc;
b) o elipsă;
c) o spirală;
d) o parabolă.

8. Nutaţia giroscopului reprezintă:


a) mişcarea axei giroscopului sub influenţa forţelor exterioare permanente;
b) mişcarea axei giroscopului sub influenţa unui moment care acţionează permanent;
c) mişcarea axei giroscopului sub influenţa momentului forţelor exterioare
permanente;
d) mişcarea axei giroscopului sub influenţa momentului forţelor permanente care îi
modifică poziţia.

9. Conform dinamicii corpului solid orice punct de pe suprafaţa Pământului are aceeaşi
viteză unghiulară de rotaţie ωt dispusă pe o axa:
a) paralelă;
b) perpendiculară;
c) secantă;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

10. Componenta orizontală (ωo) de rotaţie a Pământului reprezintă viteza unghiulară de


rotaţie a planului:
a) meridianului;
b) orizontului;
c) primului vertical;
d) eclipticii.
în jurul direcţiei NS (estul coboară, vestul se ridică).

11. Componenta verticală (ωv) de rotaţie a Pământului reprezintă viteza unghiulară de


rotaţie a planului:
a) orizontului;
b) meridianului;
c) primului vertical;
d) primului meridian.
în jurul direcţiei ZnNd.

12. Mişcarea aparentă a axei principale a giroscopului este o consecinţă a:


a) mişcării diurne a Pământului;
b) proprietăţii de inerţie a axei principale a giroscopului liber;
c) a) şi b);
d) nici una din variantele a), b) sau c).

2
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

13. Viteza liniară aparentă V1 a axului giroscopului are sensul :


a) de ridicare pentru înclinarea axului spre E faţă de meridian;
b) de coborâre când axa este înclinată spre V;
c) de ridicare pentru înclinarea axului spre V faţă de meridian;
d) de coborâre când axa este înclinată spre E.

14. Viteza liniară aparentă V2 a axului giroscopului are sensul :


a) spre est pentru latitudine nordică şi spre vest pentru latitudine sudică;
b) spre est pentru latitudine sudică şi spre vest pentru latitudine nordică;
c) spre est pentru latitudine nordică şi sudică;
d) spre vest pentru latitudine nordică şi sudică.

15. Giroscopul nu va rămâne în planul meridianului datorită vitezei:


a) V1;
b) V2;
c) V3;
d) V4.

16. Axa giroscopului revine în poziţia iniţială după:


a) 6 ore;
b) 12 ore;
c) 18 ore;
d) 24 ore;

17. În perioada de oscilaţii de 24 de ore a giroscopului acesta va avea oscilaţii faţă de


planul (planurile):
a) orizontului;
b) meridianului;
c) verticalul locului;
d) variantele a), b) şi c).

18. Giroscopul liber este folosit ca indicator al direcţiei:


a) N;
b) S;
c) E;
d) nici una din variantele a), b) sau c).
I
19. O navă cu girocompas monogiroscopic la bord, se află in punctul ϕ = 59010 3 S ; λ =
175003 2I W , în Dg1=1200 ; V=18 Nd , vine la Dg2=2400; A=+10. Specificaţi care Da2, din
cele patru date, trebuie trasat pe hartă, cunoscând raportul: Bex/BHg = 0,02
a) Da2 = 242 10
b) Da2= 240 10
0
c) Da2 = 238 5
0
d) Da2 = 241 5

3
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

'
20 . O navă cu girocompas pendular la bord se află in punctul de coordonate ϕ = 29030 3
'
S ; λ = 129015 3 W in Dg= 1200 ; schimbă viteza de la V1=16Nd la V2=24Nd, corecţia
0
erorii de instalare a girocompasului A=+0 5 . Stabiliţi care drum adevărat corespunde
momentului terminării manevrei de modificare a vitezei. Justificaţi răspunsul
a) Da = 120 04
0
b) Da = 121 6
c) Da =122 04
d) Da = 123 04

2. Transformarea giroscopului în girocompas prin metodele: pendulară, hidraulică şi


electromagnetică. Oscilaţiile neamortizate ale girocompaselor: cu mercur, pendulare şi
electromagnetice.
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002.
2. Bozianu, Fr., ş.a. „Construcţia neconvenţională a girocompaselor navale”, editura
Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2001.
3. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003.

21. Care din metodele de mai jos nu este o metodă de transformare a giroscopului în
girocompas:
a) metoda pendulară;
b) metoda electromagnetică;
c) metoda vaselor comunicante;
d) metoda oscilaţiilor neamortizate

22. Realizarea unei precesii axei principale, cu o viteză egală cu ωvz , va determina axa
giroscopului să rămână în planul:
a) orizontului;
b) meridianului;
c) orizontului adevărat;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

23. Metoda pendulară se realizează prin:


a) coborârea centrului de greutate faţă de centrul de suspensie prin ataşarea unei
greutăţi;
b) ridicarea centrului de greutate faţă de centrul de suspensie prin ataşarea unei
greutăţi;
c) coborârea centrului de greutate faţă de centrul de suspensie prin ataşarea unui
recipient cu lichid;
d) ridicarea centrului de greutate faţă de centrul de suspensie prin ataşarea unui
recipient cu lichid.

24. Viteza liniară a polului giroscopului, în cazul metodei pendulare, are sensul spre:
a) spre vest când axa principală este înclinată deasupra planului orizontului;
b) spre est când axa principală este înclinată sub planului orizontului;
c) spre est când axa principală este înclinată deasupra planului orizontului;
d) spre vest când axa principală este înclinată sub planului orizontului.

4
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

25. Metoda vaselor comunicante(pentru transformarea giroscopului în girocompas)


foloseşte în dispozitivul cu vase comunicante:
a) alcool;
b) glicerină;
c) mercur;
d) apă distilată.

26. Viteza V3, (în cazul metodei vaselor comunicante) ce apare ca urmare a vitezei
unghiulare de precesie ωp după axa OZ, are sensul spre:
a) est sau vest;
b) numai spre est;
c) numai spre vest;
d) spre nord.

27. În cazul oscilaţiilor neamortizate ale giroscoapelor, analiza grafică a acestora este:
a) un cerc în care V1, V2, şi V3 au sensurile corespunzătoare;
b) o elipsă în care V1, V2, şi V3 au sensurile corespunzătoare;
c) o spirală în care V1, V2, şi V3 au sensurile corespunzătoare;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

28. Tensiunea de alimentare a traductorului de moment dată de indicatorul de


orizontalitate, în cazul metodei electromagnetice, este :
a) proporţională cu unghiul de înclinare al axei principale a girocompasului faţă de
planul orizontului;
b) proporţională cu unghiul de înclinare al axei principale a girocompasului faţă de
planul meridianului;
c) invers proporţională cu unghiul de înclinare al axei principale a girocompasului
faţă de planul primului vertical;
d) invers proporţională cu unghiul de înclinare al axei principale a girocompasului
faţă de planul eclipticii;

29. În cazul metodei electromagnetice pentru obţinerea precesie se creează un moment


exterior proporţional cu înclinarea α folosindu-se:
a) un selsin electromagnetic proporţional;
b) un traductor electromagnetic de moment;
c) o rezistenţă;
d) o punte hidraulică de moment.

30. În cazul metodei electromagnetice, o dată cu înclinarea axei OX a girocompasului faţă


de planul orizontului, indicatorul de orizontalitate:
a) se înclină cu un unghi mai mare;
b) se înclină cu un unghi mai mic;
c) se înclină cu acelaşi unghi;
d) rămâne imobil.

5
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

31. Giroscopul liber este transformat în girocompas prin :


a) acţionarea cu o forţă orizontală pentru a anula ieşirea din meridian a axului
principal;
b) acţionarea cu o forţă de gravitaţie verticală obţinută prin coborârea centrului de
greutate pentru obţinerea unei precesii care să anuleze ieşirea din meridian;
c) acţionarea cu o forţă de gravitaţie verticală obţinută pe principiul vaselor
comunicante pentru crearea unei precesii care să ducă la anularea ieşirii din meridian;
d) acţionarea cu un cuplu de forţe obţinute cu un element electromagnetic (motor,
aparat de inducţie, etc.) pentru obţinerea unei precesii care să ducă la anularea ieşirii din
meridian.

3. Amortizarea oscilaţiilor girocompaselor pendulare, cu mercur şi electromagnetice.


Oscilaţiile amortizate ale girocompaselor pendulare cu mercur şi electromagnetice,
diagrama de orientare în meridian.
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002.
2. Bozianu, Fr., ş.a. „Construcţia neconvenţională a girocompaselor navale”, editura
Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2001.
3. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003.

32. Amortizarea oscilaţiilor girocompaselor are la bază crearea unei precesii suplimentare
cu un astfel de sens încât se:
a) accelerează intrarea în meridian a axului principal şi frânează pe timpul ieşirii;
b) accelerează ieşirea din meridian a axului principal şi frânează pe timpul intrării;
c) accelerează intrarea în planul primului vertical a axului principal şi accelerează şi
pe timpul ieşirii;
d) accelerează intrarea în meridian a axului principal şi accelerează şi pe timpul
ieşirii.

33. În cadrul metodei vaselor comunicante pentru amortizarea oscilaţiilor girocompaselor,


sensul vitezei de precesie suplimentară V4 este:
a) spre vest când în vasul nordic este mai mult ulei;
b) spre est când în vasul nordic este mai mult ulei;
c) spre vest când în vasul sudic este mai mult ulei ;
d) spre est când în vasul sudic este mai mult ulei.
34. La metoda vaselor comunicante (pentru amortizarea oscilaţiilor) se foloseşte un sistem
de vase ce conţin:
a) mercur;
b) parafină;
c) ulei;
d) alcool.
35. În cazul oscilaţiilor amortizate ale girocompaselor pendulare, axul principal al
girocompasului se va deplasa sub influenţa unora din următoarelor viteze:
a) viteza aparentă V1 cu sensul în sus sau în jos funcţie de sensul de înclinare al
axului spre est sau spre vest;
b) viteza aparentă V2 care este constantă deoarece latitudinea este constantă şi are
sensul spre nord sau sud funcţie de semnul latitudinii;
c) viteza de precesie principală V3 cu sensul spre est sau spre vest funcţie de sensul
de înclinare;
d) viteza de precesie suplimentară V4 cu sensul spre est sau spre vest funcţie de vasul
cu surplus de ulei.

6
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

36. Studiul oscilaţiilor amortizate ale girocompaselor pendulare presupune proiectarea


traiectoriei descrise de axa girocompasului pe un plan perpendicular pe planele:
a) primului vertical şi orizontului;
b) orizontului şi meridianului;
c) meridianului şi primului vertical;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

37. Diagrama oscilaţiilor amortizate ale girocompasului pendular are forma:


a) unui cerc;
b) unei elipse;
c) unei spirale;
d) unei parabole.

38. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:


a) diagrama de orientare în meridian este obţinută la înregistratorul automat de drum
pe timpul cât girocompasul se orientează în meridian?
b) diagrama se foloseşte pentru a verifica buna funcţionare a elementului sensibil la
schimbarea/înlocuirea lichidului de răcire?
c) diagrama nu se compară niciodată cu cea obţinută prin calcul?
d) toate variantele de mai sus?

39. Oscilaţiile amortizate ale girocompasului pendular, considerate ca fiind oscilaţii ce se


realizează faţă de planul meridianului, sunt caracterizate de următoarele mărimi:
a) amplitudinea oscilaţiilor;
b) perioada oscilaţiilor amortizate;
c) factorul de amortizare;
d) toate variantele a), b) şi c).

40. Metode de amortizare a oscilaţiilor girocompaselor sunt:


a) metoda vaselor comunicante(folosită la girocompasele cu mercur);
b) metoda deplasării centrului de greutate(folosită la girocompasele pendulare);
c) metoda electromagnetică;
d) toate variantele a), b) şi c).

41. În cazul amortizării oscilaţiilor girocompaselor, prin metoda deplasării centului de


greutate, viteza liniară V4 produsă de viteza unghiulară de precesie are sensul:
a) în jos când capătul nordic al axului girocompasului este deasupra planului
orizontului;
b) în sus când capătul nordic al axului girocompasului este deasupra planului
orizontului;
c) în lateral când capătul nordic al axului girocompasului este deasupra planului
orizontului;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

42. În cazul oscilaţiilor amortizate ale girocompaselor cu mercur, eroarea de amortizare:


a) este proporţională cu latitudinea locului;
b) este nulă la Ecuator;
c) la poli este nulă;
d) este proporţională cu longitudinea locului.

7
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

43. Metoda electromagnetică de amortizare a oscilaţiilor presupune folosirea de:


a) traductoare de moment orizontal;
b) traductoare de cursă orizontală;
c) traductoare de moment vertical;
d) traductoare de cursă verticale.

44. În cazul metodei electromagnetice de amortizare a oscilaţiilor, tensiunea dată de


indicatorul de orizontalitate este proporţională cu înclinarea axului girocompasului faţă de
planul:
a) orizontului;
b) meridianului;
c) primului vertical;
d) meridianului magnetic.

45. Oscilaţiile amortizate ale girocompasului electromagnetic are forma:


a) unei elipse;
b) unui cerc;
c) unei spirale;
d) unei parabole.

46. În cazul metodei electromagnetice, eroare de amortizare:


a) se poate anula prin aplicarea unei tensiuni de corecţie la traductoarele de moment
orizontal;
b) se poate anula prin aplicarea unei tensiuni de corecţie la traductoarele de moment
vertical;
c) nu se poate anula;
d) nu există eroare de amortizare în cazul metodei electromagnetice.

4. Erorile girocompaselor; eroarea de viteză, erorile inerţiale şi eroarea de balans;


cauze, mod de eliminare şi corectare. Corectorul automat de drum, principiul de
construcţie.
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002.
2. Bozianu, Fr., ş.a. „Construcţia neconvenţională a girocompaselor navale”, editura
Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2001.
3. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003.

47. Eroarea de viteză reprezintă:


a) unghiul cu care se abate axa girocompasului faţă de meridianul adevărat sub
influenţa deplasării navei pe suprafaţa Pământului;
b) unghiul cu care se abate axa girocompasului faţă de meridianul adevărat sub
influenţa deplasării navei cu viteză constantă pe suprafaţa Pământului;
c) unghiul cu care se abate axa girocompasului faţă de drumul adevărat al navei sub
influenţa deplasării navei pe suprafaţa Pământului;
d) unghiul cu care se abate axa girocompasului faţă de direcţia iniţială sub influenţa
deplasării navei pe suprafaţa Pământului.
48. Eroarea de viteză:
a) depinde de tipul girocompasului;
b) acţionează asupra tuturor tipurilor de girocompase;
c) depinde de viteza şi drumul navei;
d) depinde de latitudinea geografică la care se află nava.

8
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

49. Eroarea de viteză poate fi exprimată funcţie de:


a) drumul adevărat;
b) drumul magnetic;
c) drumul giro;
d) toate variantele a), b) şi c).

50. Corecţia corespunzătoare eliminării erorii de viteză prin folosirea corectorului automat
al erorii de viteză presupune fixarea distanţei dintre cele două discuri care este:
a) proporţională cu viteza navei;
b) proporţională cu tangenta longitudinii;
c) invers proporţională cu cosinusul latitudinii;
d) toate variantele a), b) şi c).

51. Discul O1 (parte a corectorului automat al erorii de viteză) cuplat solidar cu axul zz al
girocompasului este:
a) elementul sensibil;
b) elementul complex;
c) elementul traductor;
d) elementul invers.

52. Erorile inerţiale la girocompase se datorează:


a) acceleraţiei inerţiale produsă de variaţia vectorului vitezei navei;
b) deplasărilor inerţiale produse de mişcarea navei;
c) acceleraţiei inerţiale produsă de mişcarea navei;
d) deplasărilor inerţiale produse de variaţia vectorului vitezei navei.

53. Deplasarea balistică se datorează:


a) acţiunii acceleraţiei inerţiale asupra girocompasului cu centrul de greutate deplasat
faţă de centrul de suspensie;
b) acţiunii acceleraţiei inerţiale asupra girocompasului cu centrul de greutate identic
cu centrul de suspensie;
c) acţiunii forţei de greutate asupra girocompasului cu centrul de greutate deplasat
faţă de centrul de suspensie;
d) acţiunii forţei de greutate asupra girocompasului cu centrul de greutate identic cu
centrul de suspensie;

54. Deplasarea balistică este specifică:


a) girocompaselor pendulare;
b) girocompaselor acţionate cu mercur la care amortizarea oscilaţiilor se face prin
deplasarea centrului de greutate;
c) girocompaselor electromagnetice;
d) toate variantele a), b) şi c).

55. Deplasarea balistică are forma:


a) unei elipse;
b) unui cerc;
c) unei parabole;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

9
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

56. Condiţia trecerii aperiodice a axului girocompasului în noul meridian este următoarea:
a) perioada oscilaţiilor amortizate ale girocompasului la latitudinea de calcul să fie
egală cu perioada pendulului gravitaţional
b) perioada oscilaţiilor neamortizate ale girocompasului la latitudinea de calcul să fie
mai mare ca perioada pendulului gravitaţional
c) perioada oscilaţiilor amortizate ale girocompasului la latitudinea de calcul să fie
mai mică ca perioada pendulului gravitaţional
d) perioada oscilaţiilor neamortizate ale girocompasului la latitudinea de calcul să fie
egală cu perioada pendulului gravitaţional

57. Eroarea inerţială de gradul I la girocompase este dată de:


a) diferenţa dintre deplasarea inerţială şi deplasarea navei;
b) diferenţa dintre deplasarea inerţială şi deplasarea meridianului;
c) diferenţa dintre deplasarea meridianului şi deplasarea navei;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

58. Eroarea inerţială de gradul I:


a) acţionează pe timpul manevrei;
b) se amortizează singură după una două oscilaţii;
c) este maximă la terminarea manevrei;
d) toate variantele a), b) şi c).

59. Eroarea inerţială de gradul I se calculează:


a) tot timpul din trei în trei ore;
b) la intrarea pe un aliniament;
c) tot timpul din şase în şase ore;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

60. Eroarea inerţială de gradul I are forma:


a) unei elipse;
b) unui cerc;
c) unei parabole;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

61. Eroarea inerţială de gradul II apare la următoarele girocompase:


a) girocompase pendulare care dispun de amortizor hidraulic;
b) girocompase electromagnetice;
c) girocompase acţionate cu mercur;
d) toate variantele de mai sus.

62. Eroarea inerţială de gradul II are forma:


a) unei elipse;
b) unui cerc;
c) unui pătrat;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

63. Eroarea inerţială de gradul II atinge maximul când:


a) axa girocompasului se va deplasa spre vechiul meridian;
b) axa girocompasului se va deplasa spre noul meridian;
c) axa girocompasului se va deplasa spre meridianul adevărat;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

10
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

64. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte:


a) eroarea inerţială de gradul II se anulează singură după 20-25 de minute;
b) la latitudini mai mici decât latitudinea de calcul eroarea inerţială de gradul II
micşorează eroarea inerţială de gradul I;
c) la latitudini mai mari decât latitudinea de calcul eroarea inerţială de gradul II
micşorează eroarea inerţială de gradul I;
d) nu poate fi anulată prin nici un dispozitiv.

65. Eroarea inerţială de gradul II se poate anula prin:


a) dispozitivul de întrerupere a amortizării;
b) eliminarea cauzei ce o produce;
c) oprirea trecerii uleiului dintr-un vas în altul pe timpul manevrei navei;
d) toate variantele a), b) şi c).

66. Eroarea de balans se datorează:


a) valurilor;
b) vitezei navei;
c) longitudinii;
d) oscilaţiilor câmpului magnetic al navei.

67. În cazul erorii de balans:


a) vectorul acceleraţiei de balans se descompune în două componente;
b) condiţia de echilibru în meridian nu se mai păstrează;
c) vectorul acceleraţiei inerţiale se descompune în două componente;
d) toate variantele a), b) şi c).

68. Eroarea de balans depinde de:


a) latitudinea locului;
b) amplitudinea acceleraţiei de balans;
c) direcţia valului;
d) termenul „cos2Q”.

69. Anularea erorii de balans se realizează prin:


a) vase comunicante;
b) girosferă;
c) construcţie;
d) două giroscoape introduse într-o sferă cuplate între ele printr-o legătură
antiparalelogram.

70. În cazul eliminării erorii de balans:


a) axele principale ale torurilor în poziţie de echilibru formează un unghi de 180°;
b) giroscoapele au trei grade de libertate;
c) vectorii momente cinetice nu se descompun;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

11
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

5. Sisteme funcţionale ale girocompaselor: sisteme de urmărire cu traductoare rezistive


şi inductive; sisteme de repetitoare; sisteme de răcire şi semnalizare. Scheme de
principiu, funcţionare.
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002.
2. Bozianu, Fr., ş.a. „Construcţia neconvenţională a girocompaselor navale”, editura
Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2001.
3. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003.

71. Schema bloc a unui girocompas cuprinde:


a) element sensibil;
b) element traductor;
c) sistem de alimentare;
d) sistem de transmisie sincronă;
e) sistem de transmisie asincronă;
f) sistem de răcire;
g) sistem de compensare;
h) sistem de semnalizare;
i) sistem de urmărire.
Răspunsul corect este:
a) a)+b)+c)+d)+e)+f)+g)+h)
b) a)+c)+d)+f)+h)+i)
c) a)+b)+c)+e)+f))+g)+h)+i)
d) a)+c)+e)+f)+h)+i)

72. Elementul sensibil al girocompaselor bigiroscopice este o sferă închisă ermetic în


interiorul căreia sunt dispuse următoarele componente:
a) bobina de centrare;
b) cadrul de susţinere al celor două giromotoare;
c) amortizorul hidraulic;
d) legătura antiparalelogram.

73. Sfera de urmărire al girocompaselor bigiroscopice este formată din:


a) două emisfere;
b) o sferă etanşă;
c) o centură ecuatorială;
d) două centuri ecuatoriale.

74. Operaţia de centrare a girosferei se execută pentru:


a) a se evita atingerea sferelor între ele;
b) păstrarea distanţelor dintre comutatori celor două sfere;
c) realizarea unei bune alimentări;
d) toate variantele.

12
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

75. Metode posibile de centrare a girosferei sunt:


a) centrarea cu o bobină de centrare;
b) centrarea cu doua bobine;
c) centrarea cu două bobine de centrare şi pernă de aer;
d) centrarea cu trei bobine;
e) centrarea cu trei bobine şi pivot central;
f) centrarea pernă de aer şi pivot central;
g) centrarea cu pivot central;
Răspunsul corect este:
a) a)+b)+c)+e)+f)
b) a)+b)+d)+e)
c) a)+b)
d) a)+b)+c)+f)

76. În cazul centrării girosferei cu o bobină de centrare:


a) forţele din zona unde distanţa este mică cresc;
b) forţele din zona unde distanţa este mică scad;
c) forţele din zona unde distanţa este mare cresc;
d) forţele din zona unde distanţa este mare scad.

77. Dispunerea bobinelor în cazul centrări cu două bobine este:


a) în calota superioară;
b) în partea stângă;
c) în calota inferioară;
d) în partea dreaptă.

78. Centrarea girosferei cu două bobine şi pernă de mercur are avantajul că:
a) permite utilizarea girocompaselor în zone de navigaţie grele;
b) permite o gamă largă a temperaturii lichidului de susţinere;
c) nu necesită realimentare;
d) nu există o astfel de centrare.

79. Centrarea girosferei cu două bobine şi pivot central:


a) se utilizează la navele ce navigă în zone de navigaţie grele;
b) permite un interval mare al temperaturii lichidului de răcire;
c) pivotul pătrunde până în centrul sferei;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

80. Alimentarea cu tensiune a elementelor din interiorul girosferei se realizează prin:


a) electrodul polar superior;
b) electrodul ecuatorial;
c) electrodul polar inferior;
d) condensator.

81. Alimentarea cu tensiune a girosferei se face prin:


a) contact direct;
b) lichid de răcire;
c) lichid de susţinere;
d) peri de sârmă.

13
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

82. Sistemul de urmărire cu traductor rezistiv foloseşte la:


a) transformarea giraţiei navei în semnal electric;
b) amplificarea semnalului mecanic primit în urma giraţiei navei;
c) alimentarea unui micromotor de execuţie pentru transmiterea la distanţă a
indicaţiilor girocompasului;
d) toate variantele a), b) şi c).

83. În cazul sistemului de urmărire cu traductor rezistiv puntea Wheatstone este echilibrată
când:
a) sfera de urmărire este în urma girosferei;
b) sfera de urmărire este sincronizată cu girosfera;
c) sfera de urmărire este înaintea girosferei;
d) nava este la drum.

84. Sistemul de urmărire cu traductor rezistiv se foloseşte la girocompasele cu suspensie:


a) în lichid;
b) pe pernă de aer;
c) cu arc reductor;
d) dublă.

85. În cazul sistemului de urmărire cu traductor rezistiv, la giraţia navei în sens invers,
diferenţa de potenţial se inversează, iar motoraşul de urmărire:
a) se roteşte în sens invers;
b) se roteşte în acelaşi sens;
c) motoraşul nu acţionează în nici un fel;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

86. Funcţionarea selsinului, din sistemul de transmisie sincronă cu selsine în regim de


indicator, pentru unghiuri de defazaj în jur de:
a) 45°;
b) 90°;
c) 135°;
d) 180°,
este instabilă.

87. Datorită faptului că nu toţi coeficienţii ecuaţiei caracteristice sunt pozitivi (în cazul
sistemului de transmisie sincronă cu selsine în regim de indicator):
a) funcţionarea selsinului este instabilă;
b) funcţionarea selsinului este stabilă;
c) funcţionarea selsinului este reglabilă;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

88. Selsinele în regim de indicator dezvoltă cupluri de sincronizare mai mari la unghiuri de
dezacord mici cu cât:
a) cuplul sincronizant specific este mai mic;
b) cuplul sincronizant specific este mai mare;
c) cuplul sincronizant specific nu are nici o influenţă;
d) cuplul sincronizant specific rămâne constant o perioadă mai lungă de timp.

14
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

89. Repetitoarele girocompaselor sunt formate din:


a) roză zecimală;
b) roză aproximativă;
c) roţi dinţate cilindrice;
d) roţi dinţate conice;
e) resort elicoidal;
f) tijă de sincronizare;
g) contacte de sincronizare;
h) selsin indicator;
i) becuri iluminare.
Răspunsul corect este:
a) a)+b)+c)+d)+e)+f)+g)+h)+i)
b) a)+b)+c)+d)+e)+f)+g)+i)
c) a)+b)+c)+e)+f)+g)+h)+i)
d) a)+b)+d)+e)+f)+g)+h)+i)

90. Diagrama de drum înregistrată de înregistratorul automat de drum:


a) este probă juridică;
b) permite reconstituirea drumului navei;
c) prezintă în partea dreaptă patru spaţii pentru trasarea cadranului în care se află
nava;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

91. Tipurile de înregistratoare de drum folosite sunt:


a) înregistratoare cu tambur;
b) înregistratoare cu clemă;
c) înregistratoare cu camă;
d) înregistratoare cu disc.

92. Elementele ce diferă, ca construcţie, între înregistratorul cu camă şi cel cu tambur sunt:
a) braţul peniţei de drum;
b) ghidaje;
c) camă;
d) cărucior;
e) bielă;
f) tambur colector;
g) resort;
h) motoraş de timp.
Răspunsul corect este:
a) a)+b)+d)+e)+f)+g)+h);
b) a)+b)+c)+e)+g);
c) a)+c)+e)+f)+g);
d) a)+b)+c)+e)+h).

93. În cazul sistemelor de răcire şi semnalizare cu termostate întâlnite la giroscoapele cu


suspensie în lichid:
a) variaţia volumului tubului gofrat este egală cu variaţia volumului benzolului;
b) deplasarea tijei termostatului este proporţională cu variaţia temperaturii;
c) lichidul din interior(benzol) are un coeficient de dilatare mic;
d) corpul termostatului este scufundat în lichidul de răcire.

15
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

94. Raza de curbură a releelor cu bimetale depinde de:


a) săgeata formată fθ;
b) creşterea temperaturii θ a lamelei;
c) h, grosimea lamelei;
d) unghiul de incidenţă.

9. Principiul măsurării adâncimilor cu sonda ultrason. Producerea şi recepţia


ultrasunetelor, fenomenele de piezoelectricitate şi magnetostricţiune. Indicatoare şi
înregistratoare de adâncime, principiul de construcţie şi scheme cinematice.
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002;
2. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003;
3. Bozianu, Fr., „Sonda Ultrason”,tipografia Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”,
Constanţa, 1982.

161. Principiul de funcţionare al sondelor este propagarea:


a) undelor electromagnetice;
b) ultrasunetelor;
c) semnalelor radar;
d) temperaturilor
în apă şi măsurarea timpului în care acestea parcurg adâncimea dus-întors.

162. Fenomenele de piezoelectricitate şi magnetostricţiune realizează:


a) producerea ultrasunetelor;
b) recepţia ultrasunetelor;
c) măsurarea ultrasunetelor;
d) amortizarea ultrasunetelor.

163. Înregistratoarele şi indicatoarele de adâncime sunt următoarele:


a) indicatorul cu disc rotoric;
b) indicatorul cu disc vertical;
c) indicatorul cu tub catodic;
d) indicatorul numeric;
e) indicator cu clamă;
f) înregistrator cu înscriere liniară;
g) înregistrator cu înscriere circulară;
h) înregistrator pe baza efectului termoelectric al acului electric;
Răspunsul corect este:
a) a)+b)+c)+d)+e)+f)+h);
b) a)+c)+d)+f)+g)+h);
c) b)+c)+d)+f)+g)+h);
d) b)+d)+e)+f)+g)+h).

16
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

164. Alegeţi varianta corectă privind factorii ce influenţează propagarea ultrasunetelor in


apa de mare.
a) temperatura, salinitatea , adâncimea;
b) temperatura, starea marii, salinitatea;
c) salinitatea , starea marii, adâncimea;
d) temperatura, adâncimea, starea mării.

10. Exploatarea sondelor ultrason la bordul navelor: operaţii în vederea punerii în


funcţiune şi reglaje specifice.
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002;
2. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003;
3. Bozianu, Fr., „Sonda Ultrason”,tipografia Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”,
Constanţa, 1982.

165. Operaţiile ce se execută în vederea punerii în funcţiune a sondelor ultrason sunt:


a) alegerea domeniului de măsură;
b) remagnetizarea vibratorului de recepţie(Nel 7);
c) alimentarea sondei;
d) punerea comutatoarelor de alimentare pe poziţia zero;
e) verificarea vizuală a blocurilor sondei;
f) citirea adâncimii;
g) punerea potenţiometrului pentru reglarea amplificării în poziţie medie;
h) executăm notarea operativă;
Succesiunea corectă a operaţiilor este:
a) a)+b)+c)+d)+e)+g)+f)+h);
b) e)+d)+a)+c)+g)+b)+h)+f);
c) c)+b)+a)+e)+g)+h)+d)+f);
d) a)+e)+c)+g)+d)+h)+f)+b).

17
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

11. Principiile de funcţionare a lochurilor hidrodinamice, electromagnetice şi Doppler.


Bibliografie :
1. Voiculescu, M. , „Lochul. Notă de curs”, tipografia Academiei Navale „Mircea cel
Bătrân”, Constanţa;

178. Lochul poate măsura Vnavă în mod:


a) continuu;
b) cu salt de fază;
c) discret;
d) în defazaj;
179. Principalele componente ale unui loch sunt:
a) traductor;
b) dispozitiv de calcul al vitezei;
c) dispozitiv de distanţă parcursă;
d) dispozitiv de calcul al adâncimii.

180. Lochul hidrodinamic funcţionează după:


a) legea lui Bernoulli;
b) principiul Doppler;
c) principiul reflexiei intermediare;
d) legea inducţiei magnetice.

181. Lochul hidrodinamic:


a) este un loch relativ;
b) indică viteza funcţie de presiunea de impact provocată de înaintarea prin apă a
navei;
c) sunt foarte rar întâlnite în flotă;
d) deriva de vânt şi de curent nu influenţează determinarea vitezei navei.

182. Principiul de funcţionare al lochului Doppler se bazează pe emiterea unui fascicul de


ultrasunete pe direcţia axei de măsurare şi recepţionarea reflectării lor măsurând abaterea
de:
a) timp;
b) viteză;
c) frecvenţă;
d) toate variantele a), b) şi c).

183. Aparatul central al lochului hidrodinamic are drept scop principal prelucrării datelor
furnizate de:
a) sistemul hidraulic;
b) regulatorul de tensiune;
c) blocul de pornire şi control;
d) repetitorul de viteză şi înregistrare a distanţei parcurse,
şi transformarea lor în indicaţii de distanţă şi viteză.

18
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

184. Sistemul:
a) hidraulic;
b) de compensare;
c) înregistrator;
d) de conversie;
al lochului hidrodinamic reduce erorile de viteză prin micşorarea diferenţei dintre viteza
reală a navei şi cea indicată la loch pentru încadrarea acesteia în limitele stabilite.

185. Regulatorul de turaţie al lochului are scopul de a menţine constantă viteza de rotaţie a
motoraşului de timp bazat pe principiul egalizării:
a) vitezelor tangenţiale ale;
b) vitezelor unghiulare ale;
c) vitezelor;
d) vitezelor variabile;
motorului de timp şi a mecanismelor de orologerie.
186. Stabiliţi care propoziţie este adevărată:
a) lochul magnetohidrodinamic indică viteza navei faţă de apă;
b) lochul magnetohidrodinamic indică viteza navei deasupra fundului;
c) lochul magnetohidrodinamic indică viteza faţă de apă când nava se deplasează pe
fluvii şi viteza deasupra fundului când nava se deplasează pe mare;
d) lochul magnetohidrodinamic indică viteza faţă de apă când nava se deplasează pe
mare şi viteza deasupra fundului când nava se deplasează pe ape interioare.

189. Stabiliţi procedura corectă de exploatare a lochului hidrodinamic:

a) Procedura 1
- se lasă spada lochului la apă prin deschiderea valvulei apoi după coborârea spadei se
închide valvula;
- se deschid robineţii de la dispozitivul cu robineţi;
- se aeriseşte instalaţia apoi se închid robineţii de aerisire;
- se aeriseşte traductorul hidraulic;
- se verifică valorile corectorilor “a” şi “b” să fie pe poziţia determinată la ultima
compensare;
- se controlează blocurile instalaţiei verificând: existenţa becurilor de iluminare şi
semnalizare; existenţa siguranţelor de protecţie; să nu existe cabluri deteriorate,
contacte imperfecte etc.;
- se pun comutatoarele pe poziţia întrerupt sau oprit;
- se cuplează comutatoarele de alimentare a lochului;
- se controlează poziţia zero a indicatorului de viteză, dacă nu este se reglează din
corectorul “c” prin reglarea tijei traductorului;
- se verifică turaţia motorului de timp;
- se sincronizează repetitoarele de distanţă parcursă;
- se închide treptat robinetul de egalizare a presiunilor;

19
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

b) Procedura 2
- se controlează blocurile instalaţiei verificând: existenţa becurilor de iluminare şi
semnalizare; existenţa siguranţelor de protecţie; să nu existe cabluri deteriorate,
contacte imperfecte etc.;
- după ieşirea navei in mare se lasă spada lochului la apă prin deschiderea valvulei apoi
după coborârea spadei se închide valvula;
- se deschid robineţii de la dispozitivul cu robineţi;
- se aeriseşte instalaţia apoi se închid robineţii de aerisire;
- se aeriseşte traductorul hidraulic;
- se verifică valorile corectorilor “a” şi “b” să fie pe poziţia determinată la ultima
compensare;
- se pun comutatoarele pe poziţia întrerupt sau oprit;
- se cuplează comutatoarele de alimentare a lochului;
- se controlează poziţia zero a indicatorului de viteză, dacă nu este se reglează din
corectorul “c” prin reglarea tijei traductorului;
- se verifică turaţia motorului de timp;
- se sincronizează repetitoarele de distanţă parcursă;
- se închide treptat robinetul de egalizare a presiunilor;

c) Procedura 3
- se lasă spada lochului la apă prin deschiderea valvulei apoi după coborârea spadei se
închide valvula;
- se deschid robineţii de la spălător pentru a verifica dacă există apă de mare;
- se aeriseşte instalaţia apoi se închid robineţii de aerisire;
- se aeriseşte traductorul hidraulic;
- se verifică valorile corectorilor “a” şi “b” să fie pe poziţia determinată la ultima
compensare;
- se controlează blocurile instalaţiei verificând: existenţa becurilor de iluminare şi
semnalizare; existenţa siguranţelor de protecţie; să nu existe cabluri deteriorate,
contacte imperfecte etc.;
- se pun comutatoarele pe poziţia întrerupt sau oprit;
- se cuplează comutatoarele de alimentare a lochului;
- se controlează poziţia zero a indicatorului de viteză, dacă nu este se reglează din
corectorul “c” prin reglarea tijei traductorului;
- se verifică turaţia motorului de timp;
- se sincronizează repetitoarele de distanţă parcursă;
- se închide treptat robinetul de egalizare a presiunilor;

d) Procedura 4
- se lasă spada lochului la apă prin deschiderea valvulei apoi după coborârea spadei se
închide valvula;
- se deschid robineţii de la dispozitivul cu robineţi;
- se aeriseşte instalaţia de apă caldă, apoi se închid robineţii de răcire de la girocompas;
- se aeriseşte traductorul hidraulic;
- se verifică valorile corectorilor “a” şi “b” să fie pe poziţia determinată la ultima
compensare;
- se controlează blocurile instalaţiei verificând: existenţa becurilor de iluminare şi
semnalizare; existenţa siguranţelor de protecţie; să nu existe cabluri deteriorate,
contacte imperfecte etc.;
20
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

- se pun comutatoarele pe poziţia întrerupt sau oprit;


- se cuplează comutatoarele de alimentare a lochului;
- se controlează poziţia zero a indicatorului de viteză, dacă nu este se reglează din
corectorul “c” prin reglarea tijei traductorului;
- se verifică turaţia motorului de timp;
- se sincronizează repetitoarele de distanţă parcursă;
- se închide treptat robinetul de egalizare a presiunilor.

190. Printre regulile de exploatare ale lochurilor putem aminti:


a) verificarea la viteză minimă şi maximă în mare liberă;
b) măsurarea rezistenţei de izolaţie;
c) curăţarea traductoarelor cu hârtie abrazivă sau diferiţi solvenţi ;
d) ridicarea spadei lochului în porturi.

13. Câmpurile magnetice terestru şi ale navei, acţiunea lor asupra rozei compasului
magnetic
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003;

198. Câmpul magnetic temporar al navei este rezultatul:


a) magnetizării prin influenţă de către magnetismul terestru a fierului tare folosit la
construcţia navei;
b) magnetizării prin influenţă de către magnetismul terestru a fierului moale folosit la
construcţia navei;
c) magnetizării prin influenţă de către magnetismul terestru a fierului moale şi tare
folosit la construcţia navei;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

199. Componentele magnetismului terestru care acţionează asupra compasului magnetic


variază:
a) toate odată cu schimbarea drumului navei;
b) doar componentele orizontale odată cu schimbarea poziţiei geografice a navei;
c) numai componenta verticală odată cu schimbarea drumului navei;
d) toate odată cu schimbarea poziţiei geografice a navei.

200. Câmpul magnetic al navei este format prin:


a) scăderea;
b) compunerea;
c) intersectarea;
d) nici una din variantele a), b) sau c).
celor două câmpuri magnetice, temporar şi permanent.

21
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

201. În cazul câmpului magnetic temporar al navei:


a) barele de fier moale longitudinale sunt magnetizate numai de componenta
longitudinală a magnetismului terestru;
b) barele de fier moale transversale sunt magnetizate numai de componenta
transversală a magnetismului terestru;
c) barele de fier moale verticale sunt magnetizate numai de componenta verticală a
magnetismului terestru;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

202. Intensitatea câmpului magnetic permanent al navei depinde de următori factori:


a) orientarea calei faţă de meridianul adevărat;
b) poziţia geografică a şantierului care execută construcţia;
c) poziţia navei după lansare;
d) toate variantele a), b) şi c).

203. Intensitatea câmpului magnetic suferă modificări:


a) în timpul andocărilor;
b) din cauza trepidaţiilor;
c) pe timpul tragerilor de artilerie la navele militare;
d) din cauza loviturilor valurilor pe vreme rea.

204. Indiferent dacă nava se află în asietă dreaptă sau nu, axele:
a) longitudinale;
b) verticale;
c) transversale;
d) toate variantele a), b) şi c).
sunt cuprinse în planul orizontului, pentru sistemul rectangular legat de roza compasului
magnetic.

205. Mărimile componentelor câmpului magnetic terestru ce acţionează asupra rozei


compasului magnetic:
a) componentele orizontale variază odată cu schimbările de drum ale navei;
b) componentele orizontale rămân constante indiferent de drumul navei;
c) componenta verticală rămâne constantă indiferent de drumul navei;
d) componenta verticală variază odată cu schimbările de drum ale navei.

206. Componenta longitudinală a magnetismului temporar al navei acţionează asupra rozei


compasului magnetic prin:
a) componenta longitudinală;
b) componenta verticală;
c) componenta transversală;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

22
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

207. În cadrul acţiunii componentei Ψy a câmpului magnetic temporar asupra compasului


magnetic instalat la bord putem spune că:
a) cele trei componente(longitudinală, transversală, verticală) sunt subunitare;
b) cele trei componente(longitudinală, transversală, verticală) depind de unghiul
format de intensitatea câmpului Ψy cu sistemul de axe în locul de instalare al compasului
magnetic la bord;
c) cea mai mare valoare o va avea componenta longitudinală;
d) toate variantele a), b) şi c).

208. Câmpul magnetic Ψy :


a) este situat după o direcţie ce formează un unghi oarecare cu axa longitudinală;
b) este situat după o direcţie ce formează un unghi oarecare cu axa transversală;
c) rezultă din magnetizarea prin influenţă a barelor de fier moale transversale;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

209. Câmpul magnetic Ψz :


a) rezultă din magnetizarea prin influenţă a barelor de fier moale de către componenta
verticală a magnetismului terestru;
b) este orientat cu un unghi oarecare faţă de axa verticală;
c) este orientat cu un unghi oarecare faţă de axa longitudinală;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

210. În cazul acţiunii câmpului magnetic temporar asupra compasului magnetic instalat la
bord putem spune că:
a) mărimea forţelor variază funcţie de locul instalării compasului la bord;
b) mărimea forţelor se modifică odată cu schimbarea poziţiei geografice a navei ;
c) la schimbări de drum cele trei componente date de componenta verticală a
magnetismului terestru rămân constante;
d) toate variantele a), b) şi c).

211. Acţiunea câmpului magnetic permanent al navei asupra compasului este materializată
prin intensitatea acestuia,:
a) perpendiculară;
b) tangentă;
c) paralelă;
d) secantă;
la linia de câmp magnetic ce trace prin centrul rozei.

212. Componentele câmpului permanent al navei:


a) nu depind de drumul navei;
b) nu depind de poziţia geografică;
c) depind de viteza navei;
d) toate variantele a), b) şi c).

23
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

14. Ecuaţiile lui Poisson-Smith. Forţele magnetice deviatoare. Compensarea deviaţiilor


compasului. Algoritmul practic al compensării.
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002.
2. Bozianu, Fr., ş.a. „Construcţia neconvenţională a girocompaselor navale”, editura
Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2001.
3. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003.

213. Stabiliţi care sistem de ecuaţii, din cele scrise mai jos, reprezintă ecuaţiile lui
Poisson-Smith:
     
 X ' = X + aX + bX + cX + P
 1      
a)  Y = Y + dY + e Y + f Y + Q
 1     
 Z = Z + gZ + hZ + kZ + R
     
 X 1 = X + aX + bY + cZ + P
 1     
b)  Y = Y + dX + eY + fZ + Q
 1     
 Z = Z + gX + hY + kZ + R

 r1 r a+ e r a− e r d + b r d − b r r r
 X = X + 2 X + 2 X + 2 Y − 2 Y + cZ + P

 r1 r d + b r d − b r a + e r a − e r r r
c) Y = Y + X+ X+ Y− Y + fZ + Q
 2 2 2 2
 r1 r r r r r
 Z = Z + gX + hY + kZ + R

     
 X ' = X + kX + gX + cX + P
 1      
d)  Y = Y + pY + e Y + sY + Q
 1     
 Z = Z + nZ + hZ + rZ + R

24
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

214. Stabiliţi care sistem de ecuaţii din cele scrise mai jos , reprezintă ecuaţiile lui Poisson-
Smith

 1  a + e  a − e  d + b  d − b   
 X = X + 2 X + 2 X + 2 Y − 2 Y + cZ + P
 
 1 d+b  d−b  a+ e  a−e   
a)  Y = Y + X+ X+ Y− Y + fZ + Q
      2 2 2 2
 Z 1 = Z + gX + hY + kZ + R


     
 X 1 = X + aX + bY + cZ + P
 1     
b)  Y = Y + dX + eY + fZ + Q
 1     
 Z = Z + gX + hY + kZ + R
     
 X i1 = X + aX + ( b − i c) Y + ( c + i b) Z + P
 1      
c)  Yi = Y + ( d − i g) X + ( e − i f − i h) Y + ( f + i e − i k) Z + Q − iR
 1      
 Z i = Z + ( g + i d) X + ( h + i e − i k) Y + ( k + i f + i h) Z + iQ + R

 1  a − e  a − e  d − b  d − b   
 X = X + 2 X + 2 X + 2 Y − 2 Y + cZ + P

 1  d + b  d − b  a + e  a − e   
d)  Y = Y + X− X− Y− Y + fZ + Q
      2 2 2 2
 Z 1 = Z + gX − hY − kZ + R

215. Relaţiile lui Poisson-Smith:


a) cuprind una din forţele magnetice ce acţionează asupra compasului magnetic;
b) cuprind două din forţele magnetice ce acţionează asupra compasului magnetic;
c) cuprind cele trei forţele magnetice ce acţionează asupra compasului magnetic;
d) stau la baza teoriei compensării deviaţiilor.

25
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

216. Mărimile X' şi Y' din ecuaţiile lui Poisson-Smith:


a) sunt dependente de viteza navei;
b) sunt dependente de drumul navei;
c) nu sunt dependente de viteza navei;
d) nu sunt dependente de drumul navei.

217. Forţa magnetică λH:


a) acţionează pe direcţia meridianului adevărat;
b) acţionează pe direcţia meridianului magnetic;
c) produce o deviaţie;
d) se numeşte forţă directoare.

218. Forţa magnetică λH:


a) se măreşte prin dispunerea compasului magnetic cât mai aproape de puntea etalon;
b) se măreşte prin dispunerea compasului magnetic cât mai departe de puntea etalon;
c) orientează roza compasului magnetic pe direcţia meridianului magnetic;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

219. Forţa magnetică AλH:


a) este orientată perpendicular pe meridianul magnetic;
b) este orientată perpendicular pe meridianul geografic;
c) deviaţia produsă de forţa magnetică AλH se mai numeşte deviaţie circulară;
d) deviaţia produsă de AλH reprezentată grafic este o paralelă cu axa absciselor.

220. Forţa magnetică AλH:


a) este dependentă de drumul navei;
b) deviaţia produsă de forţa magnetică se mai numeşte deviaţie constantă;
c) este independentă faţă de drumul navei;
d) toate variantele a), b) şi c).

221. Forţa magnetică BλH:


a) în drumurile magnetice nord şi sud nu produce deviaţie;
b) în drumurile est şi vest valoarea deviaţiei produse de forţa magnetică BλH este
maximă;
c) deviaţia produsă de BλH este circulară;
d) variază ca mărime odată cu schimbarea locului geografic al navei.
222. Forţa magnetică BλH:
a) este orientată în axa longitudinală a navei;
b) deviaţia produsă de forţa BλH este semicirculară;
c) deviaţiile produse de forţa BλH în drumuri opuse sunt egale şi de semne contrare;
d) toate variantele a), b) şi c).

223. Forţa magnetică CλH produce o deviaţie. Atunci:


a) valoarea acestei deviaţii se modifică odată cu schimbarea drumului;
b) valoarea acestei deviaţii nu se modifică odată cu schimbarea poziţiei geografice;
c) variaţia acestei deviaţii este circulară;
d) această deviaţie are valori mici pentru compasurile instalate în axul longitudinal.

224. Forţa magnetică CλH produce o deviaţie. Atunci:


a) deviaţia produsă are o variaţie semicirculară;

26
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

b) mărimea forţei este constantă în orice drum al navei;


c) se menţine permanent în axa transversală a navei;
d) toate variantele a), b) şi c).

225. Deviaţia produsă de forţa magnetică DλH:


a) are o variaţie cuadrantală;
b) depinde de drumul navei;
c) nu depinde de drumul navei;
d) are orientare simetrică faţă de meridianul magnetic.

226. Deviaţia produsă de forţa magnetică DλH:


a) are o variaţie semicirculară;
b) nu se manifestă în drumurile magnetice cardinale;
c) depinde de drumul navei;
d) toate variantele a), b) şi c).

227. Deviaţia produsă de forţa magnetică DλH:


a) are o variaţie cuadrantală;
b) depinde de drumul navei;
c) nu depinde de poziţia geografică;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

228. Forţa magnetică EλH:


a) nu depinde de drumul navei;
b) este perpendiculară pe forţa DλH;
c) în drumuri cardinale produce o deviaţie maximă;
d) toate variantele a), b) şi c).

229. Forţa magnetică EλH:


a) este perpendiculară pe BλH;
b) depinde de drumul navei;
c) depinde de poziţia geografică;
d) depinde de locul de instalare al compasului la bordul navei.

230. Deviaţia produsă de forţa magnetică EλH:


a) depinde de drumul navei;
b) nu depinde de poziţia geografică;
c) în drumuri intercardinale este nulă;
d) toate variantele a), b) şi c).

231. Compensarea deviaţiei circulare a compasurilor magnetice se realizează prin :


a) corectarea instalării compasului;
b) traductoare;
c) compensatoare de bandă;

27
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

d) rezistenţe electrice.

232. La baza compensării deviaţiei compasului magnetic prin metoda măsurării forţelor
magnetice se află:
a) deflectorul Colongue;
b) roza de înclinaţie;
c) roza cu moment magnetic mic;
d) toate variantele a), b) şi c).

233. Deviaţia de bandă a compasurilor magnetice:


a) este maximă pentru valoarea minimă a unghiului de bandă;
b) se micşorează odată cu micşorarea unghiului de bandă;
c) este maximă pentru „asietă dreaptă”;
d) creşte proporţional cu unghiul de bandă mare.

234. La compasurile magnetice:


a) mărimea deviaţiei de bandă depinde de drumul navei;
b) nu se produce deviaţie de bandă la ecuatorul magnetic;
c) deviaţiei de bandă este nulă pentru „asietă dreaptă”;
d) toate variantele a), b) şi c).

235. Tipuri de compensare a deviaţiilor compasului magnetic sunt:


a) compensarea deviaţie circulare;
b) compensarea deviaţie cuadrantale;
c) compensarea prin măsurarea forţelor magnetice;
d) compensarea prin observarea deviaţiilor.

236. Compensarea deviaţie circulare:


a) se face prin corectarea instalării compasului;
b) se face prin deplasarea compasului cât mai departe posibil de axul longitudinal al
navei;
c) se face prin deplasarea compasului cât mai departe posibil puntea etalon a navei;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

237. În cazul deviaţiei semicirculare:


a) deviaţia este produsă de forţele BλH şi CλH;
b) compensarea se face prin folosirea de magneţi permanenţi artificiali montaţi
longitudinal;
c) compensarea se face prin folosirea de magneţi permanenţi artificiali montaţi
transversal;
d) compensarea se face prin folosirea de bare de fier moale dispuse vertical.

238. Roza de înclinaţie folosită pentru compensarea deviaţie compasului magnetic prin
metoda măsurării forţelor magnetice este:
a) construită astfel încât să se încline sub influenţa forţei verticale;
b) are un sistem magnetic format din şase ace magnetice;
c) se instalează într-o cutie specială;
d) se sprijină pe suport cu ajutorul unei ceşcuţe.

239. Deflectorul Colongue folosit în cazul compensării prin măsurarea forţelor magnetice
este format din:
a) paharul deflectorului;

28
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

b) baza deflectorului;
c) antena deflectorului;
d) suportul regletelor.

240. Procedeul de compensare a deviaţiilor compasurilor magnetice prin metoda observării


deviaţiilor este cunoscut sub numele de procedeul lui:
a) Airy;
b) Boulen;
c) Mercator;
d) Gauss.

241. După orientarea navei pe drumul magnetic în cazul procedeului de luare a drumurilor
magnetice cu aliniamente pentru compensarea deviaţiilor compasului magnetic se aşteaptă
5-10 minute pentru:
a) stabilizarea magnetismului temporar al navei;
b) eliminarea erorii de histerezis;
c) eliminarea erorii de antrenare a rozei în lichid;
d) toate variantele a), b) şi c).

242. În cazul compensării deviaţiilor compasului magnetic prin procedeul de luare a


drumurilor magnetice după indicaţiile girocompasului:
a) schimbările de drum ale navei se fac cu viteză minimă;
b) schimbările de drum ale navei se fac cu unghi mic la cârmă;
c) se introduc la elementele la corectorul automat al erorii de viteză, dacă
girocompasul are aşa ceva;
d) toate variantele a), b) şi c).

243. Compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică CλH:


a) efectul derivator al forţei CλH este anulat în orice situaţie prin efectul bobinei de
inducţie;
b) reducerea la jumătate a deviaţiei magnetice în drum opus se face prin apropierea
sau depărtarea magnetului transversal;
c) reducerea la jumătate a deviaţiei magnetice în drum opus se face prin apropierea
electromagnetului transversal;
d) toate variantele a), b) şi c).
244. Compensarea deviaţie produsă de forţa magnetică BλH cu magneţi permanenţi:
a) este anulată în orice situaţie de efectul bobinei de inducţie;
b) reducerea la jumătate a deviaţiei pentru Dm=270° se face prin apropierea sau
depărtarea magnetului longitudinal;
c) reducerea la jumătate a deviaţiei pentru Dm=270° se face prin apropierea sau
depărtarea electromagnetului longitudinal;
d) nici una din variantele a). b) sau c).

245. Compensarea componentei cZ a forţei magnetice BλH:


a) se realizează cu ajutorul unor bare de fier moale;
b) se realizează cu ajutorul „compensatorilor de latitudine”;
c) se realizează cu ajutorul barelor Flinders;
d) oricare din variantele a), b) sau c).

246. Procedeele de instalare al barelor Flinders la bordul navelor sunt:


a) prin măsurarea parametrului c;
b) la traversarea ecuatorului magnetic;

29
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

c) prin procedeul Thomson;


d) toate variantele a), b) şi c).

247. Procedeul de instalare al barelor Flinders, pentru compensarea componentei cZ a


forţei magnetice, la traversarea ecuatorului magnetic:
a) este foarte precis;
b) asigură compensarea definitivă a forţei magnetice;
c) trebuie refăcută după reparaţiile capitale ale navei;
d) toate variantele a ), b) şi c).

248. În cadrul compensării deviaţiei de bandă:


a) pentru anumite latitudini este anulată de magnetul corector de bandă;
b) poziţia corectorului de bandă se modifică pentru deplasări ale navei cu minim 10°
latitudine;
c) la ecuatorul magnetic c orectorul de bandă este înlăturat;
d) niciodată nu i se schimbă polaritatea la remontare.

249. Compensarea deviaţiei cuadrantale:


a) rămâne valabilă timp îndelungat;
b) trebuie refăcută după reparaţii;
c) magneţii se regenerează prin încălzire la roşu şi răcire rapidă;
d) toate variantele a), b) şi c).

250. Compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică DλH foloseşte corectori de


următoarele tipuri:
a) corectori de tip D longitudinal;
b) corectori de tip D, bare transversale;
c) corectori de tip D, sfere;
d) corectori de tip D, prisme.

251. Operaţia de compensare a deviaţiilor compasului magnetic trebuie să se execute în


următoarele situaţii:
a) după construcţia navei la trecerea în exploatare;
b) după andocare;
c) după staţionarea navei timp îndelungat în acelaşi cap compas;
d) după demagnetizarea navei.
252. Pregătiri ce se execută pentru executarea compensării deviaţiilor compasului
magnetic:
a) închiderea porţilor etanşe;
b) aducerea navei pe asietă dreaptă;
c) punerea în funcţiune a motoarelor principale şi auxiliare;
d) verificarea compasului magnetic.

253. Succesiunea operaţiilor pentru executarea compensării este următoarea:


a) compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică AλH cu magneţi permanenţi;
b) compensarea deviaţiei de bandă produsă de forţa JλH;
c) compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică CλH.
Răspunsul corect este:
a) a)-b)-c);
b) b)-c)-a);

30
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

c) c)-b)-a);
d) b)-a)-c).

254. Compensarea deviaţiei de bandă produsă de forţa magnetică JλH se execută:


a) cu ajutorul balanţei magnetice;
b) prin bandarea navei;
c) prin stabilizarea rozei compasului magnetic pe mare rea;
d) prin aprovarea sau apuparea navei.

255. Procedeul de compensare a deviaţiei compasului magnetic prin bandarea navei se


foloseşte atunci când:
a) nava este în marş;
b) nava este acostată într-un drum magnetic apropiat de 0° sau 180°;
c) din cauza balansului navei roza compasului magnetic devine instabilă în meridian;
d) nici una din variantele a), b) sau c).

256. Compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică ẦëÇ se execută astfel:


a) numai cu magneţi permanenţi pentru navele care navigă într-o arie geografică
restrânsă;
b) numai cu magneţi permanenţi pentru navele care execută deplasări pe distanţe
mari;
c) cu magneţi permanenţi şi compensatori de latitudine (bare Flinders) pentru navele
care navigă într-o zonă de navigaţie restrânsă;
d) cu magneţi permanenţi şi compensatori de latitudine (bare Flinders) pentru navele
care execută deplasări pe distanţe mari.

15. Determinarea deviaţiilor rămase prin comparaţia drumurilor şi relevmentelor, şi


prin calculul coeficienţilor cu ajutorul deviaţiilor observate în opt drumuri compas,
completarea formularului, întocmirea tablei de deviaţii a compasului magnetic.
Bibliografie:
1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002.
2. Bozianu, Fr., ş.a. „Construcţia neconvenţională a girocompaselor navale”, editura
Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2001.
3. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003.

257. Întocmirea tablei de deviaţii prin compararea drumurilor:


a) se aplică dacă la navă există girocompas;
b) se aplică dacă la navă există compas magnetic la care deviaţiile magnetice sunt
cunoscute;
c) procedeul se execută prin orientarea navei succesiv din 10° în 10°;
d) toate variantele a), b) şi c).

258. Giraţiile, cu unghi mic la cârmă, executate de navă în cazul întocmirii tablei de
deviaţii prin compararea drumurilor au rolul:
a) de a nu permite apariţia erorilor de viteză;
b) de a nu permite apariţia erorilor balistice;
c) de a nu permite apariţia erorilor de histerezis magnetic;
d) toate variantele a), b) şi c).

31
TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

259. În cazul întocmirii tablei de deviaţii prin compararea drumurilor cu girocompasul:


a) sunt necesari trei observatori;
b) în cazul în care un observator nu a reuşit să facă o citire procedeul se reîncepe;
c) se execută cu treceri succesive din 10° în 10°;
d) înscrierea deviaţiilor în tabel se face cu semnul rezultat din grafic.

260. În cazul întocmirii tablei de deviaţii prin compararea drumurilor cu girocompasul:


a) în cadrul practic al procedeului, se execută giraţii ale navei cu cârma bandă;
b) graficul curbelor deviaţiilor pentru giraţiile din tribord şi babord au forma unei
spirale;
c) în tabla de deviaţii se trec valorile deviaţiilor din 20° în 20°;
d) nici una din variantele a), b) şi c).

261. Procedeele de întocmire a tablei de deviaţii prin compararea drumurilor sunt:


a) prin compararea drumurilor cu girocompasul;
b) prin folosirea unui compas magnetic la care trebuie aflate deviaţiile;
c) prin folosirea giroscopului;
d) toate variantele a), b) şi c).

262. Întocmirea tablei deviaţiilor prin compararea relevmentelor:


a) se aplică la navele ce nu au girocompas;
b) se aplică la navele ce nu au compas magnetic la care să se cunoască deviaţiile;
c) foloseşte ca reper un astru;
d) foloseşte un reper de navigaţie;

263. În formularul foii de observaţii folosită în procedeul de comparare a relevmentelor


compas cu cele magnetice la un reper de navigaţie apar:
a) Dc (drumul compas);
b) Rp (relevmentul prova);
c) Rm (relevmentul magnetic);
d) Dm (drumul magnetic).

264. Procedeul de întocmire a tablei de deviaţii prin compararea relevmentelor la Soare:


a) este mai puţin precis datorită erorii de paralaxă;
b) necesită trei observatori;
c) trebuie să înceapă imediat după răsăritul Soarelui;
d) toate variantele a), b) şi c).

265. Întocmirea tablei de deviaţii prin calcul pe baza coeficienţilor A, B, C, D şi E:


a) se aplică când se poate orienta nava pe direcţii cardinale;
b) se aplică când se poate orienta nava pe direcţii intercardinale;
c) necesită cunoaşterea coeficientului deviaţiei de bandă;
d) toate variantele a), b) şi c).

266. Tabla de deviaţii rămase pentru drumuri compas din 10° în 10° se poate face prin:
a) compararea drumurilor;
b) compararea relevmentelor;
c) prin calcul pe baza coeficienţilor A, B, C, D şi E;
d) toate variantele a), b) şi c).

32