NAVIGATIE ELECTRONICĂ

Noţiuni introductive de navigaţie

electronică
 Scurt istoric al mijloacelor electronice de navigaţie

 au apărut odată cu dezvoltarea tehnico-ştiinţifică şi industrială cunoscută

de-a lungul secolului XX

 necesitatea dezvoltării acestor mijloace de navigaţie s-a impus datorită

creşterii complexităţii transportului pe apă

 dezavantajele tehnicilor tradiţionale de navigaţie constau în imposibilitatea

efectuării de observaţii în orice condiţii meteo sau de amplasare geografică,
durata de timp necesară efectuării acestora, erorile aleatorii și sistematice
ce pot apărea

 dezvoltarea transportului pe apă a dus la necesitatea apariţiei de tehnologii

moderne de determinare a poziţiei navei şi a drumului acesteia, în condiţii
sporite de siguranţă
 Componente ale navigaţiei electronice

 Radiogoniometrul
 Sistemele RADAR
 Sisteme de navigaţie hiperbolică LORAN, DECCA şi
OMEGA
 G.P.S. (Global Positioning System)
 D.G.P.S. (Differential Global Positioning System)
 Punţi integrate de navigaţie
 Hărţi electronice
 Sisteme de comunicare în caz de pericol (NAVTEX,
AIS, LRIT)
 Benzi de frecvenţă utilizate în navigaţia electronică

o Loran-C 100 kHz

o Navtex 518 kHz

o Voce, radiotelex şi apeluri selective digitale în banda de medie

frecvenţă 1,6 – 3.4 MHz

o Voce, radiotelex şi DSC în banda de înaltă frecvenţă 3 şi 30 MHz

o Voce şi DSC în banda de foarte înaltă frecvenţă 30 – 300 MHz

o RADAR şi SART 9 GHz

o GPS şi INMARSAT în banda de frecvenţă L

Sisteme hiperbolice de
navigaţie.
Sistemul LORAN-C
 Principiul sistemelor hiperbolice

 principiul funcţionării sistemelor hiperbolice

constă în măsurarea diferenţei de fază sau de
timp dintre semnalele emise de două staţii
situate la coastă şi recepţionate la bordul navei.

 dacă două staţii (X şi Y) transmit simultan câte un

impuls radio, aceste semnale vor fi recepţionate
simultan de către un receptor situat în punctele
A, B sau C, puncte aflate pe mediatoarea liniei
care uneşte cele două staţii (linia de bază); în
punctele situate mai aproape de staţia X decât
faţă de staţia Y, va fi recepţionat mai întâi
semnalul de la staţia X şi apoi semnalul de la
staţia Y.
 locul geometric determinat de punctele situate la egală
diferenţă de distanţă faţă de două focare este hiperbola.

 în principiu, o navă dotată cu un receptor capabil să

măsoare diferenţa de timp sau de fază dintre semnalele
recepţionate poate să determine hiperbola de poziţie pe
care este situată nava la un moment dat.

 pentru determinarea poziţiei navei în sisteme hiperbolice este

suficientă recepţionarea la un moment dat a trei staţii de
emisie, care generează două perechi de semnale emise
simultan.
 Sistemul LORAN (LOng RAnge Navigation)

 sistemul de radionavigaţie LORAN este un sistem

hiperbolic de navigaţie, folosind hiperbola ca linie de
poziţie.
 staţiile de emisie LORAN sunt grupate în lanţuri formate
din minim 3 staţii (o staţie principală şi două staţii
secundare).
 staţia Master (principală) formează cu fiecare dintre staţiile
secundare o pereche de staţii.
 staţiile LORAN emit semnale sub forma unor impulsuri de
o anumită durată, care se repetă la intervale de timp
regulate.
 receptorul LORAN instalat la bordul navei măsoară
diferenţa de timp dintre momentele recepţionării
impulsurilor provenite de la o pereche de staţii.

 diferenţele de timp sunt măsurate la precizie de

microsecunde.

Locul geometric al punctelor de egală diferenţă de

distanţă faţă de cele două staţii este hiperbola care are ca
focare cele două staţii, respectiv linia de poziţie LORAN.
 Punctul navei se obţine prin intersectarea a cel puţin două
linii de poziţie LORAN. Problema de poziţie se poate
rezolva în două moduri:

o pe hărţile LORAN unde sunt trasate reţele de hiperbole

determinate de un lanţ de staţii;

o prin trasarea unor porţiuni scurte ale hiperbolelor de

poziţie direct pe harta de navigaţie Mercator, poziţia
hiperbolelor fiind determinată cu ajutorul tablelor de
punct LORAN.
 Caracteristicile sistemul LORAN-C

• Sistemul LORAN C este derivat din sistemul LORAN A, fiind

deasemenea dezvoltat în SUA în anii ’50 şi intrat în exploatare
pentru uz civil în 1957.

• Sistemul LORAN C dispune de 34 de statii, cuprinse în 8 lanţuri.

• Staţiile funcţioneazã pe frecvenţa de 100 KHz, asigurând o

precizie a punctului navei de 0,05-1,5 Mm la distanţa de 1200-
1400 Mm pe timpul zilei sau nopţii, indiferent de anotimp.
• Aceastã precizie este obţinutã prin compararea diferenţei de
fazã a oscilaţiilor impulsurilor recepţionate numai pe undele
de suprafaţã.

• Emiţãtoarele LORAN C pot produce o putere de emisie de 4

Mw, utilizând o singurã antenã verticalã (cu înãlţimi de pânã
la 390 m).

• Distanţa liniei de bazã dintre staţia Master (principală) şi

staţiile secundare este în general de 600 Mm.

• Lanţurile LORAN C sunt formate dintr-o staţie Principală şi

2-4 staţii Secundare, notate cu literele X,Y,W,Z şi dispuse
radial.
Amplasarea Lanţurilor LORAN – C
 Lanţul LORAN – C Mediteranean
Staţie Master şi 2 Staţii Secundare

19
 Staţii LORAN

• Staţia Master emite grupe de 9 impulsuri, cu o frecvenţã de

repetiţie de 10-25grupe/sec.

• Dupã ce staţia Master a emis primul grup de impulsuri, urmeazã

o perioadã de pauzã necesarã undei directe sã parcurgã spaţiul
liniei de bazã pânã la staţia secundarã.

• In continuare staţia secundarã va emite o grupã de 8 impulsuri,

pauza între impulsuri fiind de 1000 sec.
 Codificare staţii

 Funcţie de divizarea intervalului de repetiţie, fiecare

staţie a unui lanţ LORAN C este codificatã astfel :
 SL2 - M
unde :
M = Staţia Master (Principală)

 SL2 - Y
unde :
Y = Staţia Secundară “Y”
 Hiperbole de poziţie

Notarea hiperbolelor se face în mod similar, adãugându-se

şi valoarea diferenţei de timp ce defineste hiperbola de
poziţie (în sec):

SL2 - Y - 19724

sau sub forma

7990 - Y - 19724
 Determinarea punctului navei cu ajutorul sistemul
hiperbolic de navigaţie LORAN - C

• Harta LORAN este reprezentarea în proiecţie Mercator a

familiei de hiperbole sferice generate de perechea de staţii,
recepţia fiind consideratã pe unde directã.

• Fiecare familie de hiperbole este trasatã cu o anumitã

culoare, iar fiecare hiperbolã în parte are un indice
distinctiv, corespunzãtor perechii de staţii care a generat-o
şi diferenţei de timp calculate.

• Determinarea punctului navei se face prin interpolarea

hiperbolelor citite la receptor, optimã fiind o intersecţie a
douã hiperbole cât mai apropiatã de 900, iar pentru trei
hiperbole intersecţia optimã este de 600 - 1200.
 Precizia punctului LORAN

• Amplasarea staţiilor LORAN este astfel calculatã încât

familiile de hiperbole pe care le genereazã sã se
intersecteze sub unghiuri mai mari de 300.

• Precizia punctului LORAN C, în cazul recepţionãrii undei

directe toleranţele de mãsurare fiind de  0,5 sec, deci o
eroare totalã de  2,5 sec.

• In cazul unui unghi de intersecţie favorabil pentru

hiperbolelor de poziţie, precizia punctului este de  0,1
Mm pentru o distanţã de pânã la 350 Mm faţã de staţia
Master şi de  0,3 Mm la o distanţã de 750 Mm.
 Receptoarele LORAN C moderne realizeazã mãsurarea automatã a
diferenţelor de timp, determinând astfel liniile de poziţie
hiperbolice fãrã intervenţia operatorului.

• Procesoarele încorporate sunt capabile sã calculeze apoi punctul de

intersecţie al hiperbolelor de poziţie, aplicând şi eventualele
corecţii, rezultatul fiind afişarea pe display a coordonatelor
punctului navei.

• Aceste coordonate se pot apoi transpune direct pe harta de

navigaţie.

• Aceste echipamente dispun în prezent şi de facilitatea introducerii

de cãtre utilizator a coordonatelor unor puncte intermediare (way
point), caracteristice pentru ruta de navigaţie.
• Funcţie de coordonatele punctului navei, determinate automat
de receptor şi coordonatele way point-urilor, procesorul
calculeazã traiectoria programatã între cele douã puncte

• Sunt afişate urmãtoarele date utile pentru navigaţie:

• abaterea lateralã faţã de ruta programatã
• relevmentul la primul way point
• drumul şi viteza deasupra fundului

• Sistemul LORAN C a fost în operare ca sistem principal de

navigație pânã în anul 2015, în prezent fiind considerat sistem
secundar (back-up) la bordul navelor unde este instalat.
Vă mulțumesc pentru atenție!

Întrebări?