Sunteți pe pagina 1din 15

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

11. Principiile de funcţionare a lochurilor hidrodinamice, electromagnetice şi Doppler. Bibliografie :

1. Voiculescu, M. , „Lochul. Notă de curs”, tipografia Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa;

178. Lochul poate măsura V navă în mod:

a)

continuu;

b)

cu salt de fază;

c)

discret;

d)

în defazaj;

179. Principalele componente ale unui loch sunt:

a)

traductor;

b)

dispozitiv de calcul al vitezei;

c)

dispozitiv de distanţă parcursă;

d)

dispozitiv de calcul al adâncimii.

180. Lochul hidrodinamic funcţionează după:

a)

legea lui Bernoulli;

b)

principiul Doppler;

c)

principiul reflexiei intermediare;

d)

legea inducţiei magnetice.

181. Lochul hidrodinamic:

a) este un loch relativ;

b) indică viteza funcţie de presiunea de impact provocată de înaintarea prin apă a

navei;

c) sunt foarte rar întâlnite în flotă;

d) deriva de vânt şi de curent nu influenţează determinarea vitezei navei.

182. Principiul de funcţionare al lochului Doppler se bazează pe emiterea unui fascicul de

ultrasunete pe direcţia axei de măsurare şi recepţionarea reflectării lor măsurând abaterea

de:

 

a)

timp;

b)

viteză;

c) frecvenţă;

d)

toate variantele a), b) şi c).

183.

Aparatul central al lochului hidrodinamic are drept scop principal prelucrării datelor

furnizate de:

a)

sistemul hidraulic;

b)

regulatorul de tensiune;

c)

blocul de pornire şi control;

d)

repetitorul de viteză şi înregistrare a distanţei parcurse,

şi transformarea lor în indicaţii de distanţă şi viteză.

184. Sistemul:

a)

hidraulic;

b)

de compensare;

c)

înregistrator;

d)

de conversie;

1

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

al lochului hidrodinamic reduce erorile de viteză prin micşorarea diferenţei dintre viteza reală a navei şi cea indicată la loch pentru încadrarea acesteia în limitele stabilite.

185. Regulatorul de turaţie al lochului are scopul de a menţine constantă viteza de rotaţie a

motoraşului de timp bazat pe principiul egalizării:

a)

vitezelor tangenţiale ale;

b)

vitezelor unghiulare ale;

c)

vitezelor;

d)

vitezelor variabile;

motorului de timp şi a mecanismelor de orologerie.

186. Stabiliţi care propoziţie este adevărată:

a)

lochul magnetohidrodinamic indică viteza navei faţă de apă;

b)

lochul magnetohidrodinamic indică viteza navei deasupra fundului;

c)

lochul magnetohidrodinamic indică viteza faţă de apă când nava se deplasează pe

fluvii şi viteza deasupra fundului când nava se deplasează pe mare;

d) lochul magnetohidrodinamic indică viteza faţă de apă când nava se deplasează pe

mare şi viteza deasupra fundului când nava se deplasează pe ape interioare.

189. Stabiliţi procedura corectă de exploatare a lochului hidrodinamic:

a) Procedura 1

- se lasă spada lochului la apă prin deschiderea valvulei apoi după coborârea spadei se

închide valvula;

- se deschid robineţii de la dispozitivul cu robineţi;

- se aeriseşte instalaţia apoi se închid robineţii de aerisire;

- se aeriseşte traductorul hidraulic;

- se verifică valorile corectorilor “a” şi “b” să fie pe poziţia determinată la ultima compensare;

- se controlează blocurile instalaţiei verificând: existenţa becurilor de iluminare şi semnalizare; existenţa siguranţelor de protecţie; să nu existe cabluri deteriorate, contacte imperfecte etc.;

- se pun comutatoarele pe poziţia întrerupt sau oprit;

- se cuplează comutatoarele de alimentare a lochului;

- se controlează poziţia zero a indicatorului de viteză, dacă nu este se reglează din corectorul “c” prin reglarea tijei traductorului;

- se verifică turaţia motorului de timp;

- se sincronizează repetitoarele de distanţă parcursă;

- se închide treptat robinetul de egalizare a presiunilor;

b) Procedura 2

- se controlează blocurile instalaţiei verificând: existenţa becurilor de iluminare şi semnalizare; existenţa siguranţelor de protecţie; să nu existe cabluri deteriorate, contacte imperfecte etc.;

- după ieşirea navei in mare se lasă spada lochului la apă prin deschiderea valvulei apoi după coborârea spadei se închide valvula;

2

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

- se deschid robineţii de la dispozitivul cu robineţi;

- se aeriseşte instalaţia apoi se închid robineţii de aerisire;

- se aeriseşte traductorul hidraulic;

- se verifică valorile corectorilor “a” şi “b” să fie pe poziţia determinată la ultima compensare;

- se pun comutatoarele pe poziţia întrerupt sau oprit;

- se cuplează comutatoarele de alimentare a lochului;

- se controlează poziţia zero a indicatorului de viteză, dacă nu este se reglează din corectorul “c” prin reglarea tijei traductorului;

- se verifică turaţia motorului de timp;

- se sincronizează repetitoarele de distanţă parcursă;

- se închide treptat robinetul de egalizare a presiunilor;

c) Procedura 3

- se lasă spada lochului la apă prin deschiderea valvulei apoi după coborârea spadei se

închide valvula;

- se deschid robineţii de la spălător pentru a verifica dacă există apă de mare;

- se aeriseşte instalaţia apoi se închid robineţii de aerisire;

- se aeriseşte traductorul hidraulic;

- se verifică valorile corectorilor “a” şi “b” să fie pe poziţia determinată la ultima compensare;

- se controlează blocurile instalaţiei verificând: existenţa becurilor de iluminare şi semnalizare; existenţa siguranţelor de protecţie; să nu existe cabluri deteriorate, contacte imperfecte etc.;

- se pun comutatoarele pe poziţia întrerupt sau oprit;

- se cuplează comutatoarele de alimentare a lochului;

- se controlează poziţia zero a indicatorului de viteză, dacă nu este se reglează din corectorul “c” prin reglarea tijei traductorului;

- se verifică turaţia motorului de timp;

- se sincronizează repetitoarele de distanţă parcursă;

- se închide treptat robinetul de egalizare a presiunilor;

d) Procedura 4

- se lasă spada lochului la apă prin deschiderea valvulei apoi după coborârea spadei se închide valvula;

- se deschid robineţii de la dispozitivul cu robineţi;

- se aeriseşte instalaţia de apă caldă, apoi se închid robineţii de răcire de la girocompas;

- se aeriseşte traductorul hidraulic;

- se verifică valorile corectorilor “a” şi “b” să fie pe poziţia determinată la ultima compensare;

- se controlează blocurile instalaţiei verificând: existenţa becurilor de iluminare şi semnalizare; existenţa siguranţelor de protecţie; să nu existe cabluri deteriorate, contacte imperfecte etc.;

- se pun comutatoarele pe poziţia întrerupt sau oprit;

- se cuplează comutatoarele de alimentare a lochului;

- se controlează poziţia zero a indicatorului de viteză, dacă nu este se reglează din corectorul “c” prin reglarea tijei traductorului;

- se verifică turaţia motorului de timp;

- se sincronizează repetitoarele de distanţă parcursă;

- se închide treptat robinetul de egalizare a presiunilor.

190. Printre regulile de exploatare ale lochurilor putem aminti:

3

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

a)

verificarea la viteză minimă şi maximă în mare liberă;

b)

măsurarea rezistenţei de izolaţie;

c)

curăţarea traductoarelor cu hârtie abrazivă sau diferiţi solvenţi ;

d)

ridicarea spadei lochului în porturi.

13. Câmpurile magnetice terestru şi ale navei, acţiunea lor asupra rozei compasului magnetic Bibliografie:

1. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003;

198. Câmpul magnetic temporar al navei este rezultatul:

a) magnetizării prin influenţă de către magnetismul terestru a fierului tare folosit la

construcţia navei;

b) magnetizării prin influenţă de către magnetismul terestru a fierului moale folosit la

construcţia navei;

c) magnetizării prin influenţă de către magnetismul terestru a fierului moale şi tare

folosit la construcţia navei;

d) nici una din variantele a), b) sau c).

199. Componentele magnetismului terestru care acţionează asupra compasului magnetic

variază:

a)

toate odată cu schimbarea drumului navei;

 

b)

doar componentele orizontale odată cu schimbarea poziţiei geografice a navei;

c)

numai componenta verticală odată cu schimbarea drumului navei;

d)

toate odată cu schimbarea poziţiei geografice a navei.

200. Câmpul magnetic al navei este format prin:

a)

scăderea;

b)

compunerea;

c)

intersectarea;

d)

nici una din variantele a), b) sau c).

celor două câmpuri magnetice, temporar şi permanent.

201. În cazul câmpului magnetic temporar al navei:

a) barele de fier moale longitudinale sunt magnetizate numai de componenta

longitudinală a magnetismului terestru;

b) barele de fier moale transversale sunt magnetizate numai de componenta

transversală a magnetismului terestru;

c) barele de fier moale verticale sunt magnetizate numai de componenta verticală a

magnetismului terestru;

4

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

d) nici una din variantele a), b) sau c).

202. Intensitatea câmpului magnetic permanent al navei depinde de următori factori:

a)

orientarea calei faţă de meridianul adevărat;

b)

poziţia geografică a şantierului care execută construcţia;

c)

poziţia navei după lansare;

d)

toate variantele a), b) şi c).

203. Intensitatea câmpului magnetic suferă modificări:

a)

în timpul andocărilor;

b)

din cauza trepidaţiilor;

c)

pe timpul tragerilor de artilerie la navele militare;

d)

din cauza loviturilor valurilor pe vreme rea.

 

204. Indiferent dacă nava se află în asietă dreaptă sau nu, axele:

a)

longitudinale;

 

b)

verticale;

c)

transversale;

d)

toate variantele a), b) şi c).

sunt cuprinse în planul orizontului, pentru sistemul rectangular legat de roza compasului

magnetic.

205. Mărimile componentelor câmpului magnetic terestru ce acţionează asupra rozei compasului magnetic:

a)

componentele orizontale variază odată cu schimbările de drum ale navei;

b)

componentele orizontale rămân constante indiferent de drumul navei;

c)

componenta verticală rămâne constantă indiferent de drumul navei;

d)

componenta verticală variază odată cu schimbările de drum ale navei.

206. Componenta longitudinală a magnetismului temporar al navei acţionează asupra rozei

compasului magnetic prin:

a)

componenta longitudinală;

 

b)

componenta verticală;

c)

componenta transversală;

 

d)

nici una din variantele a), b) sau c).

207. În cadrul acţiunii componentei Ψ y a câmpului magnetic temporar asupra compasului

magnetic instalat la bord putem spune că:

a)

cele trei componente(longitudinală, transversală, verticală) sunt subunitare;

b)

cele trei componente(longitudinală, transversală, verticală) depind de unghiul

format de intensitatea câmpului Ψ y cu sistemul de axe în locul de instalare al compasului magnetic la bord;

c) cea mai mare valoare o va avea componenta longitudinală;

5

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

d) toate variantele a), b) şi c).

208. Câmpul magnetic Ψ y :

a)

este situat după o direcţie ce formează un unghi oarecare cu axa longitudinală;

b)

este situat după o direcţie ce formează un unghi oarecare cu axa transversală;

 

c)

rezultă din magnetizarea prin influenţă a barelor de fier moale transversale;

d)

nici una din variantele a), b) sau c).

209. Câmpul magnetic Ψ z :

a) rezultă din magnetizarea prin influenţă a barelor de fier moale de către componenta

verticală a magnetismului terestru;

b)

este orientat cu un unghi oarecare faţă de axa verticală;

c)

este orientat cu un unghi oarecare faţă de axa longitudinală;

d)

nici una din variantele a), b) sau c).

210. În cazul acţiunii câmpului magnetic temporar asupra compasului magnetic instalat la

bord putem spune că:

a) mărimea forţelor variază funcţie de locul instalării compasului la bord;

b) mărimea forţelor se modifică odată cu schimbarea poziţiei geografice a navei ;

c) la schimbări de drum cele trei componente date de componenta verticală a magnetismului terestru rămân constante;

d) toate variantele a), b) şi c).

211. Acţiunea câmpului magnetic permanent al navei asupra compasului este materializată

prin intensitatea acestuia,:

perpendiculară;

a)

b) tangentă;

c)

d)

paralelă;

secantă;

la linia de câmp magnetic ce trace prin centrul rozei.

212. Componentele câmpului permanent al navei:

a)

nu depind de drumul navei;

b)

nu depind de poziţia geografică;

c)

depind de viteza navei;

d)

toate variantele a), b) şi c).

14. Ecuaţiile lui Poisson-Smith. Forţele magnetice deviatoare. Compensarea deviaţiilor compasului. Algoritmul practic al compensării. Bibliografie:

1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002.

2. Bozianu, Fr., ş.a. „Construcţia neconvenţională a girocompaselor navale”, editura

Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2001.

3. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale

„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003.

6

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

213. Stabiliţi care sistem de ecuaţii, din cele scrise mai jos, reprezintă ecuaţiile lui

Poisson-Smith:

a)

b)

c)

d)

Y

Z

X

'

1

1

X

Y

Z

aX

dY

gZ

bX

eY

hZ

cX

fY

kZ

P

Q

R

X

Y

Z

1

1

1

X

aX

bY

cZ

P

Y

Z

dX

gX

eY

hY

fZ

kZ

Q

R

r

X

r

Y

r

Z

1

1

1

r

X

r

a

e

2

d

b

2

r

gX

r

X

r

a

e

r

X

r

 

Z

Y

d

2

b

2

r

kZ

r

X

r

R

X

r

hY

Y

Z

X

'

1

1

X

Y

Z

kX

pY

nZ

gX

eY

hZ

d

b

r

d

b

r

Y

r

cZ

r

P

a

2

e

2

Y

a

2

e

2

r

Y

r

fZ

r

Q

Y

r

cX

sY

rZ

P

Q

R

214. Stabiliţi care sistem de ecuaţii din cele scrise mai jos , reprezintă ecuaţiile lui Poisson-

Smith

7

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

a)

b)

c)

d)





e

X

Y

Z

1

X

a

X

X

hY

1 Y

1 Z

d

2

b

2

gX

a

e

X

X

R

d

2

b

2

kZ

d

b

Y

d

b

Y

cZ

P

a

2

e

2

Y

a

2

e

2

Y

fZ

Q

X

Y

1

Z

1

1

X

aX

bY

cZ

P

Y

 

Z

 

dX

gX

eY

hY

fZ

kZ

Q

R

X

X

aX

g

d

a

b

ig X  

id X

e

X

a

ic Y

e

h

if

ie

e

X

c

ib Z

ih Y

ik Y

d

b

P

f

k

Y

d

ie

if

b

ik Z

ih Z

Y

cZ

Q

iQ

P

 

2

b

X

d

2

b

X

2

2

a

e

Y

a

2

e

Y

fZ

Q

2

2

2

 

Z

gX

hY

kZ

R

Y

i

Z

1

i

1

1

i

Y   X Z



X

Y

Z

1

1 d

Y

1

iR  

R

215. Relaţiile lui Poisson-Smith:

a)

cuprind una din forţele magnetice ce acţionează asupra compasului magnetic;

b)

cuprind două din forţele magnetice ce acţionează asupra compasului magnetic;

c)

cuprind cele trei forţele magnetice ce acţionează asupra compasului magnetic;

d)

stau la baza teoriei compensării deviaţiilor.

216. Mărimile X' şi Y' din ecuaţiile lui Poisson-Smith:

a)

sunt dependente de viteza navei;

b)

sunt dependente de drumul navei;

c)

nu sunt dependente de viteza navei;

d)

nu sunt dependente de drumul navei.

217. Forţa magnetică λH:

a)

acţionează pe direcţia meridianului adevărat;

b)

acţionează pe direcţia meridianului magnetic;

c)

produce o deviaţie;

d)

se numeşte forţă directoare.

218. Forţa magnetică λH:

a)

se măreşte prin dispunerea compasului magnetic cât mai aproape de puntea etalon;

b)

se măreşte prin dispunerea compasului magnetic cât mai departe de puntea etalon;

c)

orientează roza compasului magnetic pe direcţia meridianului magnetic;

d)

nici una din variantele a), b) sau c).

219. Forţa magnetică AλH:

a)

este orientată perpendicular pe meridianul magnetic;

b)

este orientată perpendicular pe meridianul geografic;

8

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

c) deviaţia produsă de forţa magnetică AλH se mai numeşte deviaţie circulară;

d) deviaţia produsă de AλH reprezentată grafic este o paralelă cu axa absciselor.

220. Forţa magnetică AλH:

a)

este dependentă de drumul navei;

b)

deviaţia produsă de forţa magnetică se mai numeşte deviaţie constantă;

c)

este independentă faţă de drumul navei;

d)

toate variantele a), b) şi c).

221. Forţa magnetică BλH:

a)

b)

în drumurile magnetice nord şi sud nu produce deviaţie;

în drumurile est şi vest valoarea deviaţiei produse de forţa magnetică BλH este

maximă;

c)

d)

deviaţia produsă de BλH este circulară;

variază ca mărime odată cu schimbarea locului geografic al navei.

222. Forţa magnetică BλH:

a)

este orientată în axa longitudinală a navei;

b)

deviaţia produsă de forţa BλH este semicirculară;

c)

deviaţiile produse de forţa BλH în drumuri opuse sunt egale şi de semne contrare;

d)

toate variantele a), b) şi c).

223. Forţa magnetică CλH produce o deviaţie. Atunci:

a)

valoarea acestei deviaţii se modifică odată cu schimbarea drumului;

b)

valoarea acestei deviaţii nu se modifică odată cu schimbarea poziţiei geografice;

c)

variaţia acestei deviaţii este circulară;

d)

această deviaţie are valori mici pentru compasurile instalate în axul longitudinal.

224. Forţa magnetică CλH produce o deviaţie. Atunci:

a)

deviaţia produsă are o variaţie semicirculară;

b)

mărimea forţei este constantă în orice drum al navei;

c)

se menţine permanent în axa transversală a navei;

d)

toate variantele a), b) şi c).

225. Deviaţia produsă de forţa magnetică DλH:

a)

are o variaţie cuadrantală;

b)

depinde de drumul navei;

c)

nu depinde de drumul navei;

d)

are orientare simetrică faţă de meridianul magnetic.

226. Deviaţia produsă de forţa magnetică DλH:

a)

are o variaţie semicirculară;

b)

nu se manifestă în drumurile magnetice cardinale;

c)

depinde de drumul navei;

d)

toate variantele a), b) şi c).

227. Deviaţia produsă de forţa magnetică DλH:

a)

are o variaţie cuadrantală;

b)

depinde de drumul navei;

9

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

c)

nu depinde de poziţia geografică;

d)

nici una din variantele a), b) sau c).

228. Forţa magnetică EλH:

a)

nu depinde de drumul navei;

b)

este perpendiculară pe forţa DλH;

c)

în drumuri cardinale produce o deviaţie maximă;

d)

toate variantele a), b) şi c).

229. Forţa magnetică EλH:

a)

este perpendiculară pe BλH;

b)

depinde de drumul navei;

c)

depinde de poziţia geografică;

d)

depinde de locul de instalare al compasului la bordul navei.

230. Deviaţia produsă de forţa magnetică EλH:

a)

depinde de drumul navei;

b)

nu depinde de poziţia geografică;

c)

în drumuri intercardinale este nulă;

d)

toate variantele a), b) şi c).

231. Compensarea deviaţiei circulare a compasurilor magnetice se realizează prin :

a)

corectarea instalării compasului;

b)

traductoare;

c)

compensatoare de bandă;

d)

rezistenţe electrice.

232. La baza compensării deviaţiei compasului magnetic prin metoda măsurării forţelor

magnetice se află:

a)

deflectorul Colongue;

b)

roza de înclinaţie;

c)

roza cu moment magnetic mic;

d)

toate variantele a), b) şi c).

233. Deviaţia de bandă a compasurilor magnetice:

a)

este maximă pentru valoarea minimă a unghiului de bandă;

b)

se micşorează odată cu micşorarea unghiului de bandă;

 

c)

este maximă pentru „asietă dreaptă”;

d)

creşte proporţional cu unghiul de bandă mare.

234. La compasurile magnetice:

a)

mărimea deviaţiei de bandă depinde de drumul navei;

b)

nu se produce deviaţie de bandă la ecuatorul magnetic;

c)

deviaţiei de bandă este nulă pentru „asietă dreaptă”;

d)

toate variantele a), b) şi c).

235. Tipuri de compensare a deviaţiilor compasului magnetic sunt:

a) compensarea deviaţie circulare;

10

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

b)

compensarea deviaţie cuadrantale;

c)

compensarea prin măsurarea forţelor magnetice;

d)

compensarea prin observarea deviaţiilor.

236. Compensarea deviaţie circulare:

a)

se face prin corectarea instalării compasului;

b)

se face prin deplasarea compasului cât mai departe posibil de axul longitudinal al

navei;

c) se face prin deplasarea compasului cât mai departe posibil puntea etalon a navei;

d) nici una din variantele a), b) sau c).

237. În cazul deviaţiei semicirculare:

a)

deviaţia este produsă de forţele BλH şi CλH;

b)

compensarea se face prin folosirea de magneţi permanenţi artificiali montaţi

longitudinal;

c) compensarea se face prin folosirea de magneţi permanenţi artificiali montaţi

transversal;

d) compensarea se face prin folosirea de bare de fier moale dispuse vertical.

238. Roza de înclinaţie folosită pentru compensarea deviaţie compasului magnetic prin

metoda măsurării forţelor magnetice este:

a)

construită astfel încât să se încline sub influenţa forţei verticale;

b)

are un sistem magnetic format din şase ace magnetice;

 

c)

se instalează într-o cutie specială;

d)

se sprijină pe suport cu ajutorul unei ceşcuţe.

 

239. Deflectorul Colongue folosit în cazul compensării prin măsurarea forţelor magnetice

este format din:

a)

paharul deflectorului;

b)

baza deflectorului;

c)

antena deflectorului;

d)

suportul regletelor.

240. Procedeul de compensare a deviaţiilor compasurilor magnetice prin metoda observării

deviaţiilor este cunoscut sub numele de procedeul lui:

a) Airy;

b)

c)

d)

Boulen;

Mercator;

Gauss.

241. După orientarea navei pe drumul magnetic în cazul procedeului de luare a drumurilor

magnetice cu aliniamente pentru compensarea deviaţiilor compasului magnetic se aşteaptă 5-10 minute pentru:

a)

stabilizarea magnetismului temporar al navei;

b)

eliminarea erorii de histerezis;

c)

eliminarea erorii de antrenare a rozei în lichid;

d)

toate variantele a), b) şi c).

242. În cazul compensării deviaţiilor compasului magnetic prin procedeul de luare a

drumurilor magnetice după indicaţiile girocompasului:

a) schimbările de drum ale navei se fac cu viteză minimă;

b) schimbările de drum ale navei se fac cu unghi mic la cârmă;

11

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

c) se introduc la elementele la corectorul automat al erorii de viteză, dacă

girocompasul are aşa ceva;

d) toate variantele a), b) şi c).

243. Compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică CλH:

a) efectul derivator al forţei CλH este anulat în orice situaţie prin efectul bobinei de

inducţie;

b) reducerea la jumătate a deviaţiei magnetice în drum opus se face prin apropierea

sau depărtarea magnetului transversal;

c) reducerea la jumătate a deviaţiei magnetice în drum opus se face prin apropierea

electromagnetului transversal;

d) toate variantele a), b) şi c).

244. Compensarea deviaţie produsă de forţa magnetică BλH cu magneţi permanenţi:

a)

este anulată în orice situaţie de efectul bobinei de inducţie;

b)

reducerea la jumătate a deviaţiei pentru D m =270° se face prin apropierea sau

depărtarea magnetului longitudinal;

c) reducerea la jumătate a deviaţiei pentru D m =270° se face prin apropierea sau

depărtarea electromagnetului longitudinal;

d) nici una din variantele a). b) sau c).

245. Compensarea componentei cZ a forţei magnetice BλH:

a)

se realizează cu ajutorul unor bare de fier moale;

b)

se realizează cu ajutorul „compensatorilor de latitudine”;

c)

se realizează cu ajutorul barelor Flinders;

d)

oricare din variantele a), b) sau c).

246. Procedeele de instalare al barelor Flinders la bordul navelor sunt:

a)

prin măsurarea parametrului c;

b)

la traversarea ecuatorului magnetic;

c)

prin procedeul Thomson;

d)

toate variantele a), b) şi c).

247. Procedeul de instalare al barelor Flinders, pentru compensarea componentei cZ a

forţei magnetice, la traversarea ecuatorului magnetic:

a)

este foarte precis;

b)

asigură compensarea definitivă a forţei magnetice;

c)

trebuie refăcută după reparaţiile capitale ale navei;

d)

toate variantele a ), b) şi c).

248. În cadrul compensării deviaţiei de bandă:

a)

b)

pentru anumite latitudini este anulată de magnetul corector de bandă;

poziţia corectorului de bandă se modifică pentru deplasări ale navei cu minim 10°

latitudine;

c)

d)

la ecuatorul magnetic c orectorul de bandă este înlăturat;

niciodată nu i se schimbă polaritatea la remontare.

249. Compensarea deviaţiei cuadrantale:

a)

rămâne valabilă timp îndelungat;

 

b)

trebuie refăcută după reparaţii;

c)

magneţii se regenerează prin încălzire la roşu şi răcire rapidă;

12

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

d) toate variantele a), b) şi c).

250. Compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică DλH foloseşte corectori de

următoarele tipuri:

a)

corectori de tip D longitudinal;

 

b)

corectori de tip D, bare transversale;

c)

corectori de tip D, sfere;

d)

corectori de tip D, prisme.

 

251. Operaţia de compensare a deviaţiilor compasului magnetic trebuie să se execute în

următoarele situaţii:

a) după construcţia navei la trecerea în exploatare;

b) după andocare;

c) după staţionarea navei timp îndelungat în acelaşi cap compas;

d) după demagnetizarea navei.

252. Pregătiri ce se execută pentru executarea compensării deviaţiilor compasului

magnetic:

a)

închiderea porţilor etanşe;

b)

aducerea navei pe asietă dreaptă;

 

c)

punerea în funcţiune a motoarelor principale şi auxiliare;

d)

verificarea compasului magnetic.

 

253. Succesiunea operaţiilor pentru executarea compensării este următoarea:

a) compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică AλH cu magneţi permanenţi;

b) compensarea deviaţiei de bandă produsă de forţa JλH;

c) compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică CλH.

Răspunsul corect este:

a)

b)-c)-a);

c)

d) b)-a)-c).

c)-b)-a);

a)-b)-c);

b)

254. Compensarea deviaţiei de bandă produsă de forţa magnetică JλH se execută:

a)

cu ajutorul balanţei magnetice;

 

b)

prin bandarea navei;

c)

prin stabilizarea rozei compasului magnetic pe mare rea;

d)

prin aprovarea sau apuparea navei.

255. Procedeul de compensare a deviaţiei compasului magnetic prin bandarea navei se

foloseşte atunci când:

a)

nava este în marş;

b)

nava este acostată într-un drum magnetic apropiat de 0° sau 180°;

c)

din cauza balansului navei roza compasului magnetic devine instabilă în meridian;

d)

nici una din variantele a), b) sau c).

256. Compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică ẦëÇ se execută astfel:

a) numai cu magneţi permanenţi pentru navele care navigă într-o arie geografică

restrânsă;

13

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

b) numai cu magneţi permanenţi pentru navele care execută deplasări pe distanţe

mari;

c) cu magneţi permanenţi şi compensatori de latitudine (bare Flinders) pentru navele

care navigă într-o zonă de navigaţie restrânsă;

d) cu magneţi permanenţi şi compensatori de latitudine (bare Flinders) pentru navele

care execută deplasări pe distanţe mari.

15. Determinarea deviaţiilor rămase prin comparaţia drumurilor şi relevmentelor, şi prin calculul coeficienţilor cu ajutorul deviaţiilor observate în opt drumuri compas, completarea formularului, întocmirea tablei de deviaţii a compasului magnetic. Bibliografie:

1. Bozianu, Fr., „Aparate electrice de navigaţie”, editura „Gh. Asachi” Iaşi, 2002.

2. Bozianu, Fr., ş.a. „Construcţia neconvenţională a girocompaselor navale”, editura

Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2001.

3. Bozianu, Fr., „Echipamente şi Sisteme de Navigaţie”, tipografia Academiei Navale

„Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 2003.

257. Întocmirea tablei de deviaţii prin compararea drumurilor:

a) se aplică dacă la navă există girocompas;

b) se aplică dacă la navă există compas magnetic la care deviaţiile magnetice sunt

cunoscute;

c) procedeul se execută prin orientarea navei succesiv din 10° în 10°;

d) toate variantele a), b) şi c).

258. Giraţiile, cu unghi mic la cârmă, executate de navă în cazul întocmirii tablei de

deviaţii prin compararea drumurilor au rolul:

a)

de a nu permite apariţia erorilor de viteză;

b)

de a nu permite apariţia erorilor balistice;

c)

de a nu permite apariţia erorilor de histerezis magnetic;

d)

toate variantele a), b) şi c).

259. În cazul întocmirii tablei de deviaţii prin compararea drumurilor cu girocompasul:

a)

sunt necesari trei observatori;

b)

în cazul în care un observator nu a reuşit să facă o citire procedeul se reîncepe;

c)

se execută cu treceri succesive din 10° în 10°;

d)

înscrierea deviaţiilor în tabel se face cu semnul rezultat din grafic.

 

260. În cazul întocmirii tablei de deviaţii prin compararea drumurilor cu girocompasul:

 

a)

în cadrul practic al procedeului, se execută giraţii ale navei cu cârma bandă;

b)

spirale;

graficul curbelor deviaţiilor pentru giraţiile din tribord şi babord au forma unei

 

c)

în tabla de deviaţii se trec valorile deviaţiilor din 20° în 20°;

d)

nici una din variantele a), b) şi c).

261. Procedeele de întocmire a tablei de deviaţii prin compararea drumurilor sunt:

a)

prin compararea drumurilor cu girocompasul;

b)

prin folosirea unui compas magnetic la care trebuie aflate deviaţiile;

c)

prin folosirea giroscopului;

d)

toate variantele a), b) şi c).

262. Întocmirea tablei deviaţiilor prin compararea relevmentelor:

a) se aplică la navele ce nu au girocompas;

14

TESTE GRILĂ ESIN – EXAMENUL DE DIPLOMĂ SESIUNEA IUNIE 2004

b) se aplică la navele ce nu au compas magnetic la care să se cunoască deviaţiile;

c) foloseşte ca reper un astru;

d) foloseşte un reper de navigaţie;

263. În formularul foii de observaţii folosită în procedeul de comparare a relevmentelor

compas cu cele magnetice la un reper de navigaţie apar:

a)

D c (drumul compas);

b)

R p (relevmentul prova);

c)

R m (relevmentul magnetic);

d)

D m (drumul magnetic).

264. Procedeul de întocmire a tablei de deviaţii prin compararea relevmentelor la Soare:

a)

este mai puţin precis datorită erorii de paralaxă;

b)

necesită trei observatori;

c)

trebuie să înceapă imediat după răsăritul Soarelui;

d)

toate variantele a), b) şi c).

265. Întocmirea tablei de deviaţii prin calcul pe baza coeficienţilor A, B, C, D şi E:

a)

se aplică când se poate orienta nava pe direcţii cardinale;

b)

se aplică când se poate orienta nava pe direcţii intercardinale;

c)

necesită cunoaşterea coeficientului deviaţiei de bandă;

d)

toate variantele a), b) şi c).

266. Tabla de deviaţii rămase pentru drumuri compas din 10° în 10° se poate face prin:

a)

compararea drumurilor;

b)

compararea relevmentelor;

c)

prin calcul pe baza coeficienţilor A, B, C, D şi E;

d)

toate variantele a), b) şi c).

15