SISTEME HIPERBOLICE DE

NAVIGAŢIE
Sisteme hiperbolice de navigaţie . Destinaţie. Definiţie.
Compunere.
• Sistemele hiperbolice de navigaţie (SHN) sunt sisteme
radioelectronice de navigaţie destinate pentru determinarea
poziţiei în orice condiţii hidrometeorologice, în mod continuu,
pentru mijloace maritime, aeriene şi terestre.
• Sistemele hiperbolice au o caracteristică comună, tipul de linie de
poziţie - hiperbola, generată de funcţionarea în comun a unor
perechi de staţii, grupate în lanţuri.
• Compunere: Fiecare lanţ hiperbolic se compune dintr-o staţie
principală (Master) şi mai multe staţii secundare (Slave). Perechile
sunt formate din staţia principală cu fiecare din staţiile secundare
 Linia de poziţie hiperbolică
 Linia de poziţie generată de SHN reprezintă locul geometric al tuturor
punctelor de egală diferenţă de distanţă faţă de două puncte fixe
-focare, în care sunt instalate staţiile de emisie componente ale unei
perechi (Master şi Slave).

M- Master xM, x’S – extensiile liniei de

S – Slave bază
N – poziţia navei CC’ – linie centrală
MS- linie de bază dMN – distanţa Master – navă
dSN – distanţa Slave - navă
 Determinarea punctului
Punctul navei se determină la intersecţia a două linii de poziţie generate de
funcţionarea în comun a staţiei Master cu cel puţin două staţii Slave.
 Procedee de determinare a punctului

• Pentru determinarea punctului se utilizează următoarele metode:

• - metoda grafică: constă în folosirea unor hărţi speciale care conţin reţele
de linii de poziţie de culori diferite, corespunzătoare fiecărei perechi
Master – Slave;
• - metoda grafo-analitică: constă în utilizarea unor table speciale cu
ajutorul cărora se pot trasa pe o harta Mercator liniile de poziţie la
intersecţia cărora se află punctul navei;
• - metoda analitică; receptoarele moderne conţin un microprocesor care
calculează coordonatele geografice ale punctului navei, în funcţie de
poziţiile staţiilor lanţului în aria căruia se află nava şi de diferenţele de
distanţă între navă şi staţii.
 Generarea familiilor de hiperbole
• Diferenţele constante de distanţă se
determină prin măsurarea unor parametri ai
câmpului electromagnetic generat de staţiile
componente ale unui lanţ hiperbolic.
• În funcţie de parametrii măsuraţi, SHN sunt:
– 1. Diferenţiale de fază;
– 2. Diferenţiale de timp;
– 3. Diferenţiale de timp şi fază.
 SHN diferenţiale de fază
• Diferenţa de distanţă constantă se determină în mod
indirect prin măsurarea diferenţei de fază între faza
semnalului emis de Master şi faza semnalului emis de
Slave.
• Teoretic cele două staţii emit semnale riguros în fază,
la proiectarea sistemului ţinându-se cont ca lungimea
liniei de bază să fie multiplu întreg de λ (lungimea de
undă corespunzătoare frecvenţei purtătoarei).
• Pe linia de bază, distanţa între două linii de poziţie
consecutive, corespunzătoare unei evoluţii a diferenţei
de fază de la zero la 0° la 360° este egală cu λ/2;
SHN diferenţiale de fază
 Măsurarea diferenţei de fază
• Se realizează de către unui dispozitiv denumit
fazmetru care este în acelaşi timp din punct de
vedere al modului său de afişaj şi contor
(numără, în funcţie de deplasarea navei trecerile
consecutive prin poziţii corespunzătoare
diferenţei de fază zero).
• Dacă nava se deplasează de-a lungul unei linii de
poziţie diferenţa de fază se menţine constantă.
 SHN diferenţiale de timp
• Diferenţa de distanţă constantă se determină în mod indirect
prin măsurarea diferenţei de timp între timpul necesar
semnalului emis de Master pentru a parcurge distanţa Master
- navă şi timpul necesar semnalului emis de Slave pentru a
parcurge distanţa Slave – navă.
• Pentru a se putea măsura această diferenţă de timp staţiile
trebuie să emită semnalele sub formă de impulsuri cu o
perioadă de repetiţie caracteristică fiecărei perechi de staţii
Master – Slave.
 SHN diferenţiale de timp şi fază
• Pentru creşterea preciziei în determinarea
punctului navei, cu sisteme radioelectronice
de navigaţie se utilizează măsurarea simultană
a valorii mai multor parametri ai undelor
electromagnetice: amplitudine, fază,
frecvenţă şi timp.
• În cazul SHN se utilizează combinaţia dintre tip
şi fază.
 Clasificarea SHN
• după distanţa de acţiune (bătaie) în:
– globale, OMEGA, bătaie 5000-6000 mile marine;
– oceanice, LORAN C, bătaie 1500-2300 mile marine;
– maritime, DECCA, bătaie 200-300 mile marine;
– Costiere (HY – FIX, BRAS – GALS, etc).
• după parametrul măsurat:
– fazice, OMEGA, DECCA;
– în impuls, LORAN A;
– în impuls şi fază, LORAN C.
• după lungimea de undă:
– unde foarte lungi, OMEGA;
– unde lungi, LORAN C; DECCA.
Notă: Sistemele OMEGA, LORAN – A şi DECCA au fost scoase din uz sau trecute în
conservare odată cu dezvoltarea sistemelor satelitare de navigaţie.
SISTEMUL HIPERBOLIC DE
NAVIGAŢIE LORAN-C
“LOng RAnge Navigation”
 SHN LORAN-C. Destinaţie. Compunere

• SHN LORAN (LOng RAnge Navigation) a apărut în perioada celui de

al II-lea război mondial, s-a dezvoltat apoi în diverse variante la care
a fost permis şi accesul utilizatorilor civili. În prezent, la nivel
mondial mai este în uz sistemul LORAN – C.
• SHN LORAN – C este un sistem diferenţial de timp şi fază, destinat
pentru determinarea punctului navei în mod continuu, indiferent
de condiţiile hidrometeorologice, cu un înalt nivel de precizie.
• Staţiile de emisie LORAN - C sunt grupate în lanţuri formate dintr-o
staţie principală şi două la patru staţii secundare.
• Staţia principală - Master formează cu fiecare dintre staţiile
secundare - Slave o pereche de staţii.
• Staţiile LORAN - C emit semnale sub forma unor impulsuri de o
anumită durată, care se repetă la intervale de timp regulate.
 SHN LORAN-C. Destinaţie. Compunere
• Sistemul LORAN - C dispune în anul 2006, conform
ALRS vol. 2 (NP 282) de 23 de lanţuri care acoperă
Oceanul Atlantic de Nord, Oceanul Pacific de Nord,
inclusiv Marea Chinei de Sud şi Marea Arabiei.
• Fiecare lanţ LORAN – C este format dintr-o staţie
Master şi până la patru staţii Slave, notate: W, X, Y, Z.
 SHN LORAN-C. Caracteristici.
• Sistemul LORAN – C are alocată banda de frecvenţe 90 – 110 KHz.
• Toate staţiile LORAN – C au o purtătoare unică pe frecvenţa de 100 KHz;
• SHN LORAN – C poate fi utilizat atât pe undă directă cât şi indirectă
( unda reflectată de straturile ionosferice);
• Sistemul poate fi utilizat până la 1400 Mm pe undă directă şi 2300 Mm pe
undă indirectă.
• Precizia punctului navei este de până la ± 0,25 Mm pe undă directă şi până
la ± 11 Mm pe undă reflectată pe timpul zilei sau nopţii, indiferent de
anotimp (cu o probabilitate de 95 %).
• Puterea de emisie a staţiilor LORAN-C este de 4 Mw, utilizând o antenă
verticală (cu înălţimi de până la 390 m).
• Lungimea liniilor de bază dintre staţia Master şi Slave este în general de
600 Mm.
 Semnalul LORAN-C
• Staţiile LORAN – C emit semnale sub formă de serii de impulsuri cu frecvenţă
caracteristică fiecărui lanţ în parte.
• Frecvenţa de repetiţie a impulsurilor (FRI) este formată din:
- frecvenţa de bază de repetiţie a impulsurilor (FBRI);
- frecvenţa specifică de repetiţie a impulsurilor (FSRI);
• Sistemul LORAN –C utilizează frecvenţele fundamentale S ,L, H de repetiţie a
impulsurilor preluate de la sistemul LORAN – A şi alte trei proprii SS, SL şi SH:
– H (high) – 30 1/3 impulsuri/sec. – 1 milion μs / 30 1/3 = 30 000 μs;
– L (low) - 25 impulsuri/sec. – 1 milion μs / 25 = 40 000 μs;
– S (slow)- 20 impulsuri/sec. – 1 milion μs / 20 = 50 000 μs;
– SH - 16 1/2 impulsuri/sec. – 1 milion μs / 16 1/2 = 60 000 μs;
– SL - 12 1/2 impulsuri/sec. – 1 milion μs / 12 1/2 = 80 000 μs;
– SS - 10 impulsuri/sec. – 1 milion μs / 10 = 100 000 μs.
• Notă: Frecvenţa fundamentală H (30 000 μs) nu mai este utilizată în prezent.
 Semnalul LORAN-C
FSRI sunt în număr de 8, numerotate de la 0 la 7, aceste frecvenţe diferă între ele cu
100 sec;
Numărul FSRI Mai puţin decât FBRI

0 Corespunde cu FBRI

1 100 sec

2 200 sec

3 300 sec

4 400 sec

5 500 sec

6 600 sec

7 700 sec
Exemplu: Indicele distinctiv al perechii de staţii SS2 – Y arată că perioada de
revenire a semnalului este de 99 800 sec (SS=100 000 sec, PRI 2=200 sec
mai puţin decât SS) şi perechea de staţii se formează cu staţia secundară Y.
 Semnalul LORAN-C
Staţiile Slave emit un număr de 8 impulsuri la un interval de
1000 sec, staţia Master emite 9 impulsuri, ultimul fiind situat
la 2000 sec.

Indiferent de poziţia în care se află nava în aria acoperită de un

lanţ LORAN – C, impulsurile sunt recepţionate întotdeauna în
ordinea din figură.
 Notarea liniilor de poziţie
• Fiecare hiperbolă ce aparţine unei perechi de staţii are
un indice distinctiv, format din indicele perechii de
staţii (comun întregii familii), la care se adaugă
diferenţa de timp în microsecunde.
Exemplu: Semnificaţia liniei de poziţie SS2 - Y - 54 900
este:- SS2 - Y reprezintă perechea de staţii
recepţionate;
- 54 900 este diferenţa de timp în microsecunde.
Notă: Pe hărţile americane linia de poziţie din exemplul
de mai sus se notează: 9980 – Y – 54900.
 Măsurarea diferenţei de timp
Măsurarea diferenţei de timp Δt, se face între semnalele recepţionate de la staţia
Master şi staţia Slave, succesiunea semnalelor de la staţiile unui lanţ LORAN – C,
este întotdeauna aceeaşi, diferă doar intervalul de timp dintre momentele recepţiei
semnalelor , funcţie de poziţia receptorului în raport cu perechile de staţii.

Această diferenţă de timp Δt dintre momentele recepţiei semnalelor m şi w

recepţionate de la Master M şi Slave W este reprezentată de intervalul orizontal
cuprins între momentele iniţiale S1 şi S2 ale celor două semnale, raportat la baza
de timp LP pentru care receptorul este reglat, prin sincronizare cu perioada de
revenire a impulsurilor.
 Măsurarea diferenţei de timp
Precizia măsurării diferenţei de timp depinde de claritatea marginii din stânga
a semnalelor. Durata unui impuls LORAN – C este de aproximativ 150 μsec,
oscilaţia m1 a unui impuls este amplificată cu factorul 1,35, decalată cu 180°,
rezultând astfel oscilaţia m2.

Cele două oscilaţii, m1 şi m2 sunt însumate şi se obţine oscilaţia m3 care conţine

punctul S, de amplitudine zero, situat la 30 μsec de la iniţierea recepţiei
impulsului. Decalajul de 30 μsec este introdus pentru eliminarea influenţei undei
reflectate, deoarece la distanţa de staţia de emisie la care se pot recepţiona unde
directe şi reflectate, semnalele undei reflectate se recepţionează cu o întârziere de
minim 30 μsec .
 Măsurarea diferenţei de timp

• În afara zonei acoperite de bătaia undei directe, măsurările se fac pe semnalele

undei reflectate cărora li se aplică o corecţie de undă reflectată.
• Precizia măsurării diferenţei de timp, între punctele S1 şi S2 este de circa ± 4 μsec -
metoda aproximativă (coarse method ). Creşterea preciziei de măsurare, la 0,1
μsec se face prin metoda comparaţiei de fază (cycle – matching – method).
• Frecvenţa oscilaţiei unui impuls este de 100 KHz. Receptorul LORAN – C conţine un
oscilator care generează aceeaşi frecvenţă şi în fază cu oscilaţiile impulsurilor
recepţionate de la Master. La recepţia impulsului de la Slave, receptorul măsoară
diferenţa de fază dintre acesta şi oscilaţiile proprii. Durata unui ciclu este de 1/100
000 secunde = 10 μsec iar diferenţa de fază se poate măsura de 1/100 dintr-un
ciclu, adică la 0,1 μsec .
Determinarea punctului
LORAN - C
 Metoda grafică.
• Această metodă se bazează pe utilizarea hărţilor LORAN –
C. Harta LORAN este hartă în proiecţie Mercator care
conţine şi reţeaua de hiperbole generate de lanţul
LORAN-C care acoperă aria reprezentată.
• Fiecare familie de hiperbole este trasată cu o anumită
culoare, iar fiecare hiperbolă în parte are un indice
distinctiv, corespunzător perechii de staţii care a generat-
o şi diferenţei de timp calculate.
 Determinarea punctului navei pe hărţi LORAN
• Funcţie de scara hărţii, hiperbolele pot fi trasate
pentru diferenţe de timp de 5, 10, 20, 100, 200 sec.
• Punctul navei se determină la intersecţia a două linii
de poziţie identificate pe hartă funcţie de diferenţele
de timp citite la receptor.
• Pentru valori intermediare ale diferenţei de timp,
trasarea pe hartă a liniei de poziţie se face prin
interpolarea grafică a între hiperbole consecutive
imprimate pe hartă.
 Hartă LORAN-C
4 familii de hiperbole provenind de la Lanţul
LORAN-C 7980 7980-W-14100

7980-Z-63400
7980-X-30300

7980-Y-45380
 Determinarea punctului navei pe
Hartă LORAN-C
(interpolare grafică completă)
Z-63275
Hiperbolele Z-63300
recepţionate la lanţul W-14075
LORAN-C 7980:
7980-X-30525
7980-Y-44500 W-14050
7980-W-14055
7980-Z-63290

Y-44300
Y-44650
X-30550
7980-X-30500
 Determinarea punctului navei pe
Hartă LORAN-C
(interpolare grafică cu numai 2 familii de hiperbole)

Hiperbolele
recepţionate la lanţul
LORAN-C 7980:
7980-X-30525
7980-Y-44500
7980-W-14055
7980-Z-63290

Y-44300
Y-44650
X-30550
7980-X-30500
 Determinarea punctului navei pe
Hartă LORAN-C
(interpolare grafică cu 2 familii de hiperbole)

Hiperbolele
recepţionate la lanţul W-14075
LORAN-C 7980:
7980-X-30525
7980-Y-44500 W-14050
7980-W-14055
7980-Z-63290

Y-44300
Y-44650
 Metoda grafo-analitică
Tablele de punct LORAN
• Tabele LORAN pentru determinarea punctului navei sunt
întocmite pentru fiecare pereche de staţii şi conţin
coordonatele punctelor de intersecţie ale hiperbolelor de
poziţie cu paralele sau meridiane, funcţie de orientarea liniei
de poziţie.
• Tabele conţin coordonatele geografice corespunzătoare
liniilor de poziţie spaţiate la interval de timp (T) din 10 în 10
sec, considerând că recepţia se efectuează pe unda directă.
• Prin utilizarea procedeului grafic de determinare a punctului
navei, arcele hiperbolelor sferice în proiecţie Mercator sunt
înlocuite cu segmente de loxodromă corespunzătoare, numite
drepte LORAN.
 Tablele LORAN
• Pentru ca această aproximare să nu
influenţeze precizia punctului, Tablele LORAN
sunt calculate astfel:
 în zona familiei de hiperbole ale perechii de staţii, unde
curbura nu este mare, Tablele LORAN dau coordonatele
punctelor de intersecţie ale hiperbolelor (din 10 în 10 sec) cu
paralelele sau meridianele la intervale de 10
 în apropierea staţiilor de emisie unde curbura hiperbolelor
este accentuată, datele punctelor de intersecţie se dau
pentru intervale  sau  de 15’ sau 30’
 Tablele LORAN
• Mărimile  înscrise în Tabele pe coloana
diferenţei de timp T, reprezintă variaţia latitudinii sau
longitudinii pentru o diferenţă de timp de 1 sec.
• Valoarea  este exprimată în sutimi de minut de arc
şi serveşte la interpolarea coordonatelor punctului de
intersecţie al hiperbolei cu meridianul sau paralelul
respectiv, interpolarea fiind efectuată funcţie de
valoarea diferenţei de timp citite la receptor (T G)
pentru o anumită hiperbolă.
• Diferenţa de coordonate  sau  se obţine prin
produsul algebric: ( TG - T ) x 
Table de punct LORAN
 Exemplu:

• Data: 10.03.1996; Ora: 09.40 LT

• Punctul estimat: LAT 330 40’ N ; LONG 250 30’ E
• La receptorul LORAN C acordat pe lanţul SL4, se fac
următoarele citiri:
 perechea M-SL4-X (Matratin) TG = 13435 sec
 perechea M-SL4-Y (Targaburun) TG = 31872 sec
 Table de punct LORAN
TG = 13435
Determinarea punctelor de intersecţie
 pentru perechea M-SL4-X
TG = 13435
-T = 13430
(TG-T) = + 5
pentru: LONG1 = 250 E ; LAT = 330 54.3’ N
 = +15 +(0.15’x 5) = + 0.8’
LAT1 = 330 55.1’ N
pentru: LONG2 = 260 E; LAT = 330 49.4’ N
 = +16 +(0.16’x 5) = + 0.8’
LAT2 = 330 50.2’ N
Table de punct LORAN

TG = 31872
Determinarea punctelor de intersecţie
pentru perechea M-SL4-Y
TG = 31872
-T = 31870
(TG-T) = + 2
pentru: LAT3 = 340 N ; LONG = 250 10.4’ E
 = - 18 -(0.18’x 2) = - 0.4’
LONG3 = 250 10.0’ E
pentru: LAT4 = 330 N ; LONG = 250 33.5’ E
 = - 20 -(0.2’x 2) = - 0.4’
LONG4 = 250 33.1’ E
Determinarea punctelor de intersecţie
• Se obţin astfel două segmente loxodromice
(drepte LORAN) definite astfel:
 Linia de poziţie M (LAT1, LONG1 ; LAT2, LONG2)
 Linia de poziţie P (LAT3, LONG3 ; LAT4, LONG4)
• Problema se poate rezolva fie direct pe harta de
navigaţie Mercator pentru zona respectivă, fie cu
ajutorul scării grafice.
• Punctul LORAN C rezultat este de coordonate: LAT
= 330 54’ N ; LONG = 250 12’ E
 LONG3
250 10.0’ E

34 N M = SL4-X-13435

LAT1
330 55.1’ N 330 54’ N LAT2
250 12’ E 330 50.2’ N

P=S
L4-Y
LONG4
-318

250 33.1’ E
72

33 N
25 E 26 E
 Metoda analitică
• Este specifică receptoarelor LORAN-C de producţie
mai recentă.
• Acestea conţin procesoare ce sunt capabile să
calculeze punctul de intersecţie al hiperbolelor de
poziţie, aplicând şi eventualele corecţii, rezultatul
fiind afişarea pe display a coordonatelor geografice
ale punctului navei.
 Precizia punctului LORAN
• Eroarea medie pătratică în punctul LORAN – C depinde de:
- eroarea medie pătratică în măsurarea diferenţei de timp (determină
eroare în linia de poziţie);
- unghiul de intersecţie dintre liniile de poziţie.
• Staţiile LORAN – sunt astfel amplasate încât, în aria acoperită de lanţul
respectiv familiile de hiperbole pe care le generează să se intersecteze
sub unghiuri mai mari de 300.
• În cazul unui unghi de intersecţie favorabil pentru hiperbolelor de poziţie,
precizia punctului este de  0,1 Mm pentru o distanţă de până la 350 Mm
faţă de staţia Master şi de  0,3 Mm la o distanţă de 750 Mm.
 Facilităţi oferite de receptoarele LORAN- C moderne
 Aceste echipamente dispun în prezent şi de facilitatea introducerii de
către utilizator a coordonatelor unor puncte intermediare (way point),
caracteristice pentru ruta de navigaţie.
 Facilităţi oferite de receptoarele LORAN- C moderne

• Funcţie de coordonatele punctului navei, determinate automat

de receptor şi coordonatele way point-urilor, procesorul
calculează traiectoria programată între cele două puncte.
• Sunt afişate următoarele date utile pentru navigaţie:
 abaterea laterală faţă de ruta programată
 relevmentul la primul way point
 drumul şi viteza deasupra fundului

• LORAN C va mai rămâne în exploatare cel puţin până în anul

2015.