Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Petre Alexandra
MONOTEISMUL
Definitie:
Monoteismul (din grecescul μόνος, monos, „singur” și θεός, theos,
„zeu”) este credința în existența unui zeu sau în unitatea lui
Dumnezeu, în contrast cu politeismul, credința în zeități multiple.
Cu toate acestea, politeismul este compatibil cu monoteismul
inclusiv sau alte forme ale monismului, iar distincția dintre
monoteism și politeism nu este foarte clară sau obiectivă.
DEFINITIE
Monoteismul este caracteristic religiilor avraamice (iudaism,
majoritatea denominatiilor creștinismului, islam, sabianism) și poate fi
de asemenea recunoscut în numeroase alte religii, precum
în Zoroastrism, Credința Bahá'í, Sikhism, chiar și în Hinduism.
IUDAISMUL
Iudaismul este considerat prima religie monoteistă, cu Yahveh ca zeitate
principală. Pe lângă religie, iudaismul este considerat o tradiție și
cultura specifică a unui popor.
Din religia evreiască provin istoric celelalte două mari religii avraamice:
creștinismul și islamul. Cu toate acestea, este religia cu cei mai puțini
adepți de astăzi.
Avraam este considerat fondatorul religiei evreiești și Moise profetul
acesteia. Moise a fost cel care a primit tradiția orală a religiei alături de
Tora.
Tora este textul care conține fundamentul evreiesc. Este una dintre cele
trei cărți care alcătuiesc Vechiul Testament. Este alcătuit din cinci cărți
și este cunoscut și sub numele de Pentateuh. Cuvântul Tora provine din
ebraicul „a întreprinde” și este legat de cuvintele lege, învățătură și
instrucție.
Poporul Israel se consideră de la un anumit moment al istoriei sale
"poporul ales al singurului Dumnezeu", acel Dumnezeu care le-a revelat
cartea sfântă - Biblia.
Cele șapte legi Noahid (cele 7 legile lui Noe (noakh în ebraică),
supravietuitorul Potopului):
1. interzicerea crimelor,
2. interzicerea idolatriei,
3. interzicerea blasfemiei,
4. interzicerea furtului,
5. interzicerea relațiilor sexuale cu rudele apropiate,
6. interzicerea dezrădăcinării și consumului unui membru de la un
animal încă viu,
7. datoria de a instala un sistem juridic pentru aplicarea acestor legi.
CRESTINISMUL
Creștinismul este una din cele trei
religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam.
Considerând împreună catolicii, protestanții și ortodocșii sub
eticheta globală de „creștini”, religia acestora este,
actualmente, cea mai importantă din punct de vedere
numeric, cu un număr de 2,4 miliarde de adepți. Islamul,
cealaltă religie monoteistă derivată din tradiția religioasă
iudaică, este a doua ca pondere numerică a adepților în
Instituția specifică creștinismului este Biserica. Autoritatea
doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia, la care se adaugă, în
ortodoxie și catolicism, tradiția Bisericii (în plus, pentru catolicism,
se adaugă și Magisteriul bisericesc, reprezentat de autoritatea papei.
lume.
Specific creștinismului primar este, așadar, amploarea diversității de
opinii și credințe în numeroase chestiuni teologice, fapt provocat,
inițial, de caracterul oral al transmiterii mesajului lui Hristos și, mai
târziu, de amploarea numărului de scrieri care îi fixau spusele,
îndemnurile și credințele. Acest fapt, care n-a întârziat să producă
dispute intestine în rândul mișcării, a pus în evidență necesitatea
clarificării doctrinare (acordul asupra Crezului), a stabilirii setului de
cărți inspirate (apariția Canonului biblic) și a fizionomiei instituției
menite să vegheze la păstrarea valorilor comune (înființarea bisericii).
Așadar, răspândindu-se în tot bazinul mediteranean, în secolul I e.c.,
creștinismul primar a avut, la început, o fizionomie predominant
urbană, centrele mai importante
erau: Antiohia, Corint, Efes, Alexandria și Roma.
Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat
posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și
în limba latină.
CELE 10 PORUNCI
(1) Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
(2) Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus
în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu
te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău,
sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc neleguirea părinţilor în copii până
la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la
al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
(3) Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul
nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
(4) Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi
să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată
Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici
fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul
care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi
marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit: de aceea a
binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
(5) Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se
lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul
tău.
(6) Să nu ucizi.
(7) Să nu preacurveşti.
(8) Să nu furi.
(9) Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
(10) Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta
aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici
măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.
ISLAMUL
Islamul este o religie avraamică, monoteistă, fiind a
doua religie în lume în ceea ce privește numărul de
adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului
Islam este pace și supunere față de Allah, Creatorul
tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-
lea în Peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei
Saudite, de către profetul Muhammad și bazată pe
textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe
parcursul timpului s-a răspândit pe un larg teritoriu care
se întinde în Europa, Asia și Africa de Nord. Centrul
religios se află în orașele sfinte Mecca și Medina. Ziua
de rugăciune comună la geamie, moschee or masjid este
vinerea.
Musulmanii cred că Islamul este ultimul din mesajele dumnezeiești,
de asemenea, că Muhammad este ultimul profet și mesager al
lui Allah; ei cred și în toți profeții și apostolii care au fost trimiși
pentru umanitate înainte de Profetul Mohamed,
precum Avraam, Iosif, Moise, Isa ibn Maryam și mulți alții, care
sunt sau nu menționați în Coran, cred în scrierile lor și în mesajele
pe care le-a dat Allah lor pentru a le explica oamenilor,
precum Tora, Psalmii și Evanghelia.
CORANUL
Coranul (în arabă : Qur'an) este cartea sfântă a islamului.
În original se numeșteنVرآVV قși înseamnă "recitare". Deși
este numit "carte", când un musulman se referă la Coran,
se referă la text, la cuvinte, nu la lucrarea
tipărită. Coranul a fost păstrat de-a lungul timpului prin
memorarea întregului text, cuvânt cu cuvânt. Coranul a
fost revelat, conform tradiției
islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel
în numeroase ocazii între anii 610 și moartea
lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau
revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic,
pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă.
ȘASE ARTICOLE ALE CREDINȚEI
Există șase credințe elementare împărtășite de toți
musulmanii:
Credința în Dumnezeu, singurul demn de venerație;
Credința în toți profeții și trimișii lui Dumnezeu;
Credința în cărțile trimise de Dumnezeu;
Credința în îngeri;
Credința în Ziua Judecății (Al-din) și în înviere (Al-Qiyama);
Credința în destin (Qadaa și Qadar în arabă). (Aceasta nu
înseamnă că un om este predeterminat în acțiuni sau să
trăiască o anumită viață. Dumnezeu i-a dat liberul arbitru
pentru a-i permite să ia decizii.)
ZOROASTRISMUL
Zoroastrismul este o religie veche a popoarelor din Asia
Centrală, Iran și Azerbaidjan, caracterizată prin
dualismul dintre bine și rău. A fost fondată la începutul
mileniului al II-lea î.C., de profetul
persan Zarathustra (Zoroastru). Cartea sfântă
a zoroastrismului este Avesta.
Zoroastrismul sau mazdeismul este numele religiei și
filozofiei bazate pe învățăturile lui Zoroastru
(Zarathustra), care recunoșteau ca divinitate pe Ahura
Mazda, considerat de Zoroastru ca unic creator.
PRINCIPIILE ZOROASTRISMULUI
Egalitatea: drepturi egale, indiferent de rasă sau religie
Respectul față de toate formele de viață. Condamnă
asuprirea ființei umane, actele de cruzime și sacrificiile
de animale;
Ecologia: natura ocupă un loc central în zoroastrism și
multe sărbători sunt celebrate în natură, ziua Anului Nou
este prima zi a primăverii, sărbătoarea apei în vară,
sărbătoarea toamnei la sfârșitul anotimpului și
sărbătoarea focului la jumătatea iernii;
Muncă grea și caritate;