Dinu Lucian vasile

Liceul Teoretic Traian

Clasa a IX-a B

Istoria religiilor lumii

 Religiile lumii

De la începuturile sale, umanitatea a avut nevoie să înțeleagă lumea care o înconjoară și să îi

găsească sensul. În acest sens, primele religii și credințe au apărut ca o încercare de a explica
natura, viața și moartea. Primele religii au fost cele animiste, care se bazau pe credința că
toate lucrurile din lumea înconjurătoare aveau un spirit.

În aceste religii, natura era considerată a fi animată de forțe spirituale, iar oamenii se gândeau
că era necesar să fie respectate și onorate prin diverse ritualuri și ceremonii. Aceste religii
aveau un caracter specific pentru fiecare popor și erau bazate pe credința în spirite ale
animalelor, a pădurii sau ale apei.

Odată cu apariția oamenilor din neolitic, s-au dezvoltat și religiile politeiste, care se bazau pe
credința în mai mulți zei. Aceste religii erau caracteristice mai ales popoarelor care trăiau în
zonele fertile, precum Egiptul Antic sau Mesopotamia. Fiecare zeu avea o anumită
responsabilitate, precum controlul asupra soarelui, a ploii sau a agriculturii. Zeii erau adesea
considerați a fi reprezentarea unei forțe naturale sau a unei puteri supreme.

Religiile politeiste au evoluat și ele odată cu trecerea timpului și cu influența civilizațiilor

care se întâlneau între ele. Unele religii, cum ar fi mitologia greacă, au avut o influență
semnificativă asupra culturii și artei europene, iar multe dintre poveștile și personajele lor
sunt încă populare în ziua de astăzi.

Cu toate acestea, odată cu apariția religiilor monoteiste, precum iudaismul, creștinismul și

islamul, lumea a început să se îndrepte către credința într-un singur zeu. Aceste religii se
bazează pe credința într-un Dumnezeu unic, care este considerat a fi creatorul universului și
care are putere absolută asupra întregii lumi.

Religia Greciei antice a fost una dintre cele mai influente religii din istorie. Aceasta a avut o
mulțime de zei și zeițe, fiecare asociat cu diferite aspecte ale vieții. Religia a fost o parte
importantă a societății grecești antice și a influențat arta, literatura și politica.
Zeii și zeițele greci erau adesea personificate ca ființe umane cu caracteristici și abilități
supranaturale. În mitologia greacă, zeii și zeițele erau considerați a fi responsabili pentru
evenimentele din lume și pentru ajutorarea oamenilor în nevoi. De exemplu, zeul Zeus era
considerat conducătorul zeilor și protectorul oamenilor, iar zeița Atena era zeița înțelepciunii
și a războiului.

Religia greacă a inclus numeroase rituri și ritualuri. Unul dintre cele mai cunoscute rituri a
fost jocurile olimpice, care au fost organizate în cinstea lui Zeus o dată la patru ani. Aceste
jocuri au avut o importanță culturală și socială semnificativă, adunând sportivi din toată
Grecia.

Religia a influențat arta și literatura. Multe opere de artă, cum ar fi sculpturile și picturile, au
fost inspirate de mitologia greacă. În plus, multe tragedii grecești celebre, cum ar fi "Oedip
Regele" și "Antigona", se bazează pe mitologia greacă și includ personaje mitologice.

Religia greacă a avut, de asemenea, o influență semnificativă asupra politicii.

În concluzie, religiile primare, cum ar fi animismul și politeismul, au jucat un rol important în

dezvoltarea religioasă și culturală a umanității. Ele au fost o încercare de a explica lumea care
ne înconjoară și de a oferi oamenilor o cale de a înțelege natura și viața. În timp, aceste religii
au evoluat și au dus la apariția religiilor monoteiste, care continuă să fie importante în cultura
și istoria lumii de astăzi.
 Iudaismul

Religia iudaică este una dintre cele mai vechi și mai influente religii din lume, fiind practicată
de evrei de mai multe mii de ani. Această religie se bazează pe credința într-un singur
Dumnezeu, care a creat lumea și toate ființele vii.

Originea religiei iudaice se regăsește în tradiția biblică a poporului evreu, care își are
rădăcinile în zona Orientului Mijlociu, în special în teritoriul actual al statului Israel. Biblia,
denumită și Tanach, reprezintă textul sacru al evreilor și este alcătuită din trei părți: Tora,
care conține primele cinci cărți ale Vechiului Testament, Profeții și Scripturile.

În religia iudaică, Tora reprezintă fundamentul credinței și este considerată a fi cuvântul lui
Dumnezeu transmis prin intermediul profetului Moise. Tora conține reguli și legi morale care
ghidează viața comunității evreiești, precum și povestiri despre istoria și cultura evreilor.

Una dintre cele mai importante sărbători ale religiei iudaice este Sabbath-ul, care are loc în
fiecare săptămână și începe vineri seara și se încheie sâmbătă seara. În această zi, evreii se
abțin de la muncă și se concentrează pe rugăciune, studiul Torei și petrecerea timpului cu
familia.

Alte sărbători importante ale religiei iudaice includ Rosh Hashanah, care marchează începutul
anului evreiesc și este considerată o sărbătoare a introspecției și a reflectării asupra vieții, și
Yom Kippur, care este o zi de post și rugăciune în care evreii își cer iertare pentru greșelile
lor și își exprimă dorința de a fi mai buni în anul următor.

Religia iudaică pune un accent puternic pe studiul Torei și înțelegerea în profunzime a

textului sacru. În cadrul sinagogilor, care reprezintă locul de rugăciune și învățare al evreilor,
se organizează cursuri de studiu ale Torei și se dezbat probleme legate de tradiția și cultura
evreiască.

De asemenea, în cadrul religiei iudaice, există și tradiții și obiceiuri legate de alimentație,

cum ar fi respectarea legilor kasher, care reglementează alimentele permise și cele interzise.
Alte obiceiuri includ tăierea împrejur a băieților în ziua a opta după naștere, purtarea șalului
de rugăciune (talit) și a filacteriilor (tefilin) în timpul rugăciunilor.
 Creștinismul

Creștinismul este una dintre cele mai importante religii din lume, cu un număr estimat de
peste 2,4 miliarde de adepți la nivel global. Aceasta a apărut în Orientul Mijlociu în secolul I
d.Hr. și s-a răspândit în întreaga lume prin intermediul misiunilor religioase și a colonizării
europene.

Istoria creștinismului:

Creștinismul se bazează pe învățăturile lui Iisus Hristos, care au fost înregistrate în Noul
Testament al Bibliei. Iisus s-a născut în Betleem în jurul anului 4 î.Hr. și a fost botezat în
Iordan de către Ioan Botezătorul. Conform tradiției, acceptată în general ca adevăr
istoric, Isus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n. și a murit în jur de 30 e.n., fiind martirizat prin
răstignire. Creștinii cred că Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu și că a fost trimis să îi salveze
pe oameni de păcatele lor prin moartea și învierea sa

După moartea sa, discipolii lui Iisus Hristos au început să răspândească învățăturile sale prin
întreaga lume, formând comunități creștine. Aceste comunități au fost persecutate și supuse la
diverse forme de violență în timpul perioadei de început a creștinismului, dar acestea au
continuat să se răspândească în Orientul Mijlociu și în Europa.

În anul 313 d.Hr., împăratul roman Constantin cel Mare a emis Edictul de la Milano, prin
care a acordat toleranță religioasă creștinilor. Acest lucru a dus la o creștere rapidă a
numărului de adepți creștini și la o mai mare libertate de practicare a religiei în întreaga lume
romană.

În Evul Mediu, creștinismul a jucat un rol central în viața socială și culturală a Europei, iar
bisericile și catedralele medievale sunt încă vizitate de turiști din întreaga lume.

Creștinismul se bazează pe credința într-un Dumnezeu unic și suprem, care a creat universul
și îi iubește pe toți oamenii și pe Biblie, care este împărțită în două părți: Vechiul Testament,
care conține cărțile scrise înainte de nașterea lui Iisus Hristos, și Noul Testament, care conține
învățăturile lui Iisus și scrierile apostolilor săi.
Creștinismul are numeroase obiceiuri și ritualuri. Unele dintre cele mai importante obiceiuri
creștine includ:

Botezul - acesta este un ritual prin care o persoană este botezată cu apă pentru a marca
intrarea sa în comunitatea creștină. Botezul poate fi efectuat prin scufundarea completă în apă
sau prin turnarea apei pe cap.

Euharistia - acest ritual implică consumarea pâinii și a vinului, care sunt considerate a fi
trupul și sângele lui Isus Hristos.

Rugăciunea - rugăciunea este un aspect important al vieții creștine. Creștinii se roagă pentru
a-și exprima credința, pentru a cere iertare, pentru a mulțumi și pentru a cere ajutor.

Islamismul

Islamul este o religie monoteistă fondată în secolul VII d.Hr. în Peninsula Arabă de către
profetul Mahomed. În urmă cu aproape 1400 de ani, profetul Mahomed a primit primele
revelații divine în orașul Mecca, ceea ce a dus la crearea unuia dintre cele mai importante și
influente culte religioase din lume.

Credințele islamice se bazează pe cei cinci piloni principali: credința într-un singur
Dumnezeu, Allah, rugăciunea zilnică, milostenia, postul și hajj-ul sau pelerinajul la Mecca.
De asemenea, islamul promovează importanța familiei și a comunității, precum și etica și
moralitatea.

Textele sacre ale islamului sunt Coranul și Hadith-urile, care reprezintă cuvintele și faptele
Profetului Mahomed. Coranul este considerat a fi cuvântul lui Allah, transmis de Profetul
Mahomed, și este împărțit în 114 surate sau capitole, fiecare dintre acestea având un număr
diferit de versete.

Islamul are o mare diversitate culturală și etnică, cu comunități musulmane în întreaga lume.
În prezent, islamul este a doua cea mai mare religie din lume, după creștinism, cu peste un
miliard de credincioși în întreaga lume.

De-a lungul istoriei, islamul a avut o mare influență asupra dezvoltării culturii și civilizației
în întreaga lume. De exemplu, în secolul al VIII-lea, dinastia Abbasidă a creat un imperiu
islamic care s-a întins de la Spania până în India și care a promovat arta, arhitectura, filozofia
și știința.

O altă contribuție importantă a islamului la civilizație a fost sistemul său de învățământ și de

cercetare. În secolele al IX-lea și al X-lea, oameni de știință musulmani precum al-
Khwarizmi, Ibn al-Haytham și Ibn Rushd au făcut progrese semnificative în matematică,
astronomie, fizică și filozofie.

Deși islamul a adus multe contribuții pozitive la societate, religia a fost, de asemenea,
implicată în conflicte și tensiuni politice și sociale. În secolul al XX-lea, islamismul, o
mișcare politică și socială care promovează aplicarea principiilor islamice în guvernare și
societate, a devenit din ce în ce mai puternic și influent în lumea islamică.
 Budismul
Budismul este o religie și filozofie spirituală care a luat naștere în India în jurul anului 500
î.Hr. A fost fondată de către Siddhartha Gautama, cunoscut și sub numele de Buddha. Buddha
înseamnă "iluminat" și se referă la starea de conștiință superioară pe care a atins-o Gautama
după ce a meditat timp de șase ani în căutarea adevărului.

Budismul nu este o religie teistică, ci o cale spirituală care își propune să ajute oamenii să își
depășească suferința și să atingă iluminarea sau eliberarea din ciclul de naștere și renaștere
cunoscut sub numele de samsara.

În budism, suferința este considerată a fi rezultatul dorinței și atașamentului. Pentru a depăși

suferința, este necesar să se renunțe la dorințe și atașamente și să se trăiască în modul cel mai
simplu posibil. Aceasta este cunoscută sub numele de Calea de mijloc și este una dintre cele
Trei Mari Comori ale budismului.

Cele Trei Mari Comori ale budismului sunt Buddha, Dharma și Sangha. Buddha se referă la
Buddha istoric, Gautama Buddha, care a fondat religia. Dharma se referă la învățăturile sale,
care sunt considerate a fi o cale spre iluminare. Sangha se referă la comunitatea budistă care
practică aceste învățături.

Budismul are o serie de practici și ritualuri specifice, cum ar fi meditația, recitarea sutrelor,
rugăciunea și oferirea de ofrande. Practicanții budismului cred că aceste practici îi ajută să își
concentreze și să își clarifice mintea și să își îmbunătățească capacitatea de a trăi în prezent și
de a se concentra pe momentul prezent.
Budismul are două ramuri majore, Theravada și Mahayana. Theravada este cea mai veche
ramură și este predominantă în țări precum Sri Lanka, Myanmar și Thailanda. Mahayana este
cea de-a doua ramură și este predominantă în țări precum China, Japonia și Tibet.

Cele două ramuri diferă în principal în ceea ce privește învățăturile și practicile lor.
Theravada se concentrează pe învățăturile originale ale lui Buddha și se axează mai mult pe
practica individuală. Mahayana, pe de altă parte, își propune să ajute cât mai mulți oameni
posibil să atingă iluminarea și se concentrează mai mult pe practica în comunitate.

Vajrayana, cunoscut și sub numele de Budismul tibetan, este o ramură a budismului care se
concentrează pe tehnici tantrice și meditație avansată. Această ramură a budismului a apărut
în Tibet în secolul al VII-lea și a fost influențată de învățăturile budismului indian, dar și de
elemente din religia Bön, tradiția spirituală a Tibetului.

O caracteristică distinctivă a Vajrayanei este utilizarea ritualurilor elaborate, a mantrelor și a

mandalelor, care au rolul de a ajuta practicanții să își îmbunătățească concentrarea și să atingă
stările superioare de conștiință. Practicanții Vajrayanei cred că toți oamenii au un potențial de
iluminare și că tehnici precum meditația, visualizarea și mantrarea pot ajuta la atingerea
acestui potențial.

Un alt aspect important al Vajrayanei este utilizarea guru-ului sau a învățătorului spiritual.
Practicanții Vajrayanei își aleg un guru care îi poate ajuta să înțeleagă și să implementeze
învățăturile budiste avansate și care poate ghida practicantul pe calea spre iluminare.

Budismul tibetan a devenit extrem de popular în Occident în ultimele decenii, datorită

învățăturilor sale complexe și a practicilor meditative avansate. Acesta a ajuns să fie
recunoscut ca una dintre cele mai sofisticate și rafinate tradiții spirituale din lume, încurajând
oamenii să își exploreze natura interioară și să își atingă potențialul maxim.
 Alte religii ale lumii
Tenrikyo este o religie japoneză fondată în secolul al XIX-lea de către o femeie numită
Nakayama Miki. Această religie este influențată de Shintoism și de alte religii japoneze, dar
se diferențiază prin învățăturile sale despre esența divină a tuturor ființelor.

Tenrikyo învață că există o divinitate supremă numită Tenri-O-no-Mikoto, care este

considerată a fi creatoarea și susținătoarea universului. Această divinitate este percepută ca
fiind prezentă în fiecare ființă și în fiecare aspect al naturii. Învățăturile religiei spun că
oamenii trebuie să-și manifeste recunoștința față de divinitatea suprema prin îngrijirea
deplină a lumii și a celor din jur.

Tenrikyo pune un mare accent pe ideea că toți oamenii sunt frați și surori și trebuie să se
îngrijească unii pe alții într-un mod altruist. Religia încurajează practicile de meditație și de
rugăciune, dar acestea sunt considerate mai puțin importante decât manifestarea compasiunii
și a recunoștinței în viața de zi cu zi.
Religia are o ierarhie bine definită, condusă de către liderii spirituali numiți shimbashira.
Fiecare shimbashira este considerat a fi succesorul direct al fondatorului religiei, Nakayama
Miki.

Tenrikyo a devenit populară în Japonia și are aproximativ 2 milioane de membri în prezent.

Religia a fost introdusă și în alte țări, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Brazilia și
Australia.

În concluzie, Tenrikyo este o religie japoneză unică, care încurajează recunoștința față de
divinitatea suprema și manifestarea compasiunii și a ajutorului față de ceilalți. Religia are o
influență semnificativă în Japonia și a fost răspândită în alte părți ale lumii, de asemenea.

Cao Dai este o religie monoteistă fondată în Vietnamul de Sud la începutul secolului al XX-
lea. Cao Dai combină elemente din budism, taoism, confucianism, creștinism și islamism
într-un sistem unic de credință și practică.

Cao Dai crede într-o divinitate supremă numită Cao Dai, care este percepută ca fiind
creatoarea și susținătoarea universului. În plus, religia recunoaște existența altor divinități,
inclusiv Buddha, Confucius, Iisus Hristos și Muhammad, toate fiind percepute ca fiind surse
de iluminare spirituală.

Cao Dai are o structură bine definită, condusă de o ierarhie religioasă compusă din liderii
spirituali numiți Papi. Acești lideri sunt considerați a fi mediatori între divinitate și oameni și
sunt respectați de către credincioși ca autorități spirituale.

Religia are un set bine definit de practici și ritualuri, care includ rugăciunea, meditația și
ceremoniile religioase. Cao Dai încurajează, de asemenea, valorile etice, cum ar fi
compasiunea, iubirea și ajutorul pentru ceilalți.

Cao Dai a fost afectată de evenimentele politice din Vietnam în secolul al XX-lea și a fost
persecutată de regimul comunist care a preluat controlul în țară în 1975. Cu toate acestea,
religia a continuat să supraviețuiască și să se dezvolte, atât în Vietnam, cât și în alte părți ale
lumii, cum ar fi Statele Unite ale Americii și Franța.

În concluzie, Cao Dai este o religie unică care îmbină elemente din mai multe tradiții
spirituale într-un sistem unificat de credință și practică. Religia este bine organizată și are o
ierarhie bine definită, condusă de liderii spirituali numiți Papi. Deși a fost persecutată în
Vietnam, Cao Dai a supraviețuit și a continuat să se dezvolte în alte părți ale lumii.
Confucianismul este o filosofie și o religie care a fost fondată de Confucius în secolul al V-
lea î.Hr. în China. Confucianismul se concentrează pe importanța moralității, a educației și a
valorilor etice în viața cotidiană.

În confucianism, moralitatea este considerată cea mai importantă valoare, iar principiile
morale sunt aplicate la nivel personal, familial și social. Principiile fundamentale ale
confucianismului includ respectul pentru autoritate, loialitatea față de familie și
responsabilitatea socială.

Confucianismul pune un accent deosebit pe educație și consideră că educația este esențială

pentru a dezvolta o societate armonioasă. Confucius credea că educația ar trebui să fie
accesibilă tuturor și că aceasta ar trebui să fie axată pe dezvoltarea virtuților morale.

O altă valoare importantă în confucianism este ritualul. Confucius credea că ritualurile ar

trebui să fie respectate pentru a menține ordinea și armonia în societate. El credea că
ritualurile ar trebui să fie practicate nu din obligație, ci din respect pentru tradiție și cultură.

Confucianismul a avut o influență puternică asupra culturii și a societății chineze. În timpul

dinastiei Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.), confucianismul a fost adoptat ca ideologie oficială a
statului și a devenit baza educației și a guvernării.

În prezent, confucianismul continuă să aibă o influență puternică în cultura și în viața

cotidiană din Asia de Est, în special în China, Coreea și Japonia. Principiile confucianiste
sunt încă valorizate pentru promovarea armoniei sociale și a moralității personale.

În concluzie, confucianismul este o filosofie și o religie care pune accentul pe importanța

moralității, a educației și a valorilor etice în viața cotidiană. Confucianismul a avut o
influență puternică asupra culturii și a societății chineze, iar principiile sale continuă să fie
valorizate și respectate în Asia de Est.
-Bibliografie:
„Religiile lumii” de Jean Delumeau

-Webografie:
https://ro.wikipedia.org/
https://www.religionfacts.com/
http://www.bbc.co.uk/religion/religions/