HINDUISMUL ȘI ASISTENȚA SOCIALĂ

Prefață
De ce hinduismul?
Pentru că în prezent se practică peste tot în lume, pe toate continentele, pentru că există
asemănări între ortodoxismul spațiului românesc și hinduism, pentru că promovează toleranța
față de celelalte religii, pentru că ar fi multe motive, argumente și curiozități. Dumnezeu e
același, indiferent ce nume îi dăm. Și Dumnezeu e în fiecare dintre noi.
Cel mai documentat autor accesibil în România care a studiat despre hinduism este, după cum
se știe, Mircea Eliade. El vorbea, în urmă cu nouăzeci de ani, despre Kali-yuga, perioada de
fier, în care a început perioada cu cele mai multe reîncarnări și plăți karmice, însă Eliade vedea
hinduismul ca fiind apanajul spațiului indian și al timpului respectiv. Probabil că, dacă ar mai
fi trăit în zilele noastre, lui Eliade nu i-ar fi venit să creadă că oamenii din spațiul occidental ar
putea efectua acele practici ezoterice, că ar învăța să se vindece fizic și spiritual, să se elibereze
de tot ce nu este divin. Populația occidentală, în căutare de noi manifestări de spiritualitate, s-a
îndreptat, în ultimii cincizeci de ani, odată cu dezvoltarea curentului internațional „Flower-
Power”, spre Orient. De acolo vine Cunoașterea, Lumina, Adevărul… Adevărul e că suntem
cetățeni ai aceluiași Pământ și diferențele de limbă și de caracteristici fizice nu au nici o
importanță pentru eforturile de dezvoltare a nivelului de conștiință peste 3%, singurul lucru care
poate salva omul de la auto-distrugere, din perspectiva sensului în care ne îndreptăm (după cum
a atras atenția și Oswald Spengler, în „Declinul Occidentului”). Cumva, omenirea a ajuns pe
fundul prăpastiei și singura direcție e în sus, trebuie să învățăm să ne acceptăm, să ne valorizăm
și să ne respectăm, pe sine și pe ceilalți; numai așa putem deveni oameni solari, oameni ai lui
Dumnezeu, vrednici de încrederea pe care ne-a acordat-o Creatorul că avem capacitatea de a ne
iubi pe noi înșine și planeta pe care ne-a dat-o în grijă.

DESPRE HINDUISM
Semnificație etimologică: Cuvântul „hindu” este legat de fluviul Indus și desemnează locuitorii
spațiului indian, înainte de sec. al XIX-lea neexistând cuvântul hinduism. Etimologic vorbind,
sensul cuvântului este de origine persană și înseamnă „oamenii de dincolo de Indus”. Acest
cuvânt a fost inventat prin mimetism de la termenii creștinism, iudaism, etc. Este religia care a
primit numele (ca și iudaismul) după numele poporului, nu al fondatorului sau doctrinei.1

1
Wikipedia, hinduism

1
Hinduismul reprezintă o colecție de mai multe credințe religioase. Conceptele spirituale ale
triburilor ariene nomade ce au invadat spațiul indian s-au amestecat cu dogmele din Valea
Indusului, formând o religie unică, în sensul că, spre deosebire de altele, nu are un întemeietor
singular, bazându-se în schimb pe un mare număr de zeități locale.
Între religiile lumii, hinduismul ocupă al treilea loc ca număr de credincioși (și fiind în continuă
creștere), originară din India, aproximativ 1500 î.H., cu influență reciprocă asupra altor religii.
Textele principale ale hinduismului sunt Vedele (considerate cele mai importante),
Upanișadele, Mahabharata și Ramayana. Aceste scrieri conțin imnuri, incantații, filosofii,
ritualuri, poeme și povestiri, din care hindușii își fundamentează credințele. Alte texte folosite
în hinduism includ Brahmanele, Sutrele și Aranyacele. Vedele (Știința sacră) sunt considerate
de origine divină, și conțin imnuri închinate unor elemente sau puteri din natură, zeificate.
Rugăciunile, invocațiile rituale și laudele aveau ca scop îndeplinirea cererilor către zei: viața
îndelungată, recolte bogate, sănătate. Unele dintre aceste texte cuprind întrebări legate de
originea lumii, a timpului, de structura personalității umane. La început, ceremonialul religios
era condus de către capul familiei și cuprindea ritualuri de inițiere, ritualuri de purificare,
precum și ofrande zilnice aduse zeilor. Apoi a apărut un cult public, templul fiind în centrul
preocupărilor religioase.
Upanișadele, lucrări elaborate pe baza Vedelor, reprezentau un compendiu de speculații
metafizice și filozofice, fiind puse în circulație în jurul anului 900 î.Hr. Aceste texte conțin
instrucțiuni asupra modului de viață al unui adept al hinduismului. Potrivit textelor Vedice,
destinul unui hindus este determinat de toate acțiunile sale și de consecințele acestora de-a
lungul fazelor succesive ale existenței. Destinul său este numit Karma. O viață corectă în
prezent constituie garanția unei existențe mai bune mai târziu. O viață vicioasă în prezent va
avea drept consecințe reîncarnarea într-un animal inferior. Acest ciclu continuu al nașterii și
morții este încheiat doar atunci când sufletul atinge o stare de perfecțiune, printr-o viață
ideală.

HINDUISM ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

În societatea hindusă, religia și, în particular, hinduismul acționează ca un important agent de
control. Modul în care hinduismul privește asistența socială are legătură cu sistemul de caste.
În trecut, acest sistem era foarte rigid și nu admitea excepții de la regulă. În ultimul secol,
lucrurile s-au mai schimbat, odată cu evoluția istorică, cu prezența lui Mahatma Ghandi ca
reprezentant al Indiei la nivel internațional și cu influența societății britanice.

2
Potrivit credinței hinduse, casta reprezintă un atribut înnăscut, fără de care un om nu-și poate
găsi locul în societate și nu se poate căsători. Chiar și în prezent, brahmanii sunt singurii
hinduși care au dreptul de a citi din Vede imnurile, versetele, incantațiile și tratatele ce datează
din perioada invaziilor ariene și care sunt fundamentul învățăturilor hinduse.
Societatea hindusă a cunoscut împărțirea în patru caste, ordonate ierarhic: preoții (brahmanii),
domnitorii și războinicii (kshatriya), negustorii și agricultorii (vaisyas) și servitorii (sudras).
Cei aflați în afara sistemului de caste erau numiți paria (pauchamas). Doar reîncarnarea putea
face trecerea de la o castă la alta.2
Casta brahmanilor este cea mai înaltă în ierarhia socială, face regulile și deține puterea. Din
casta brahmanilor fac parte astăzi profesorii universitari, ziariștii, oamenii politici. Casta
kshatriya cuprinde prinții și militarii; protejează casta brahmanilor și asigură aplicarea
regulilor în societate. Casta negustorilor (vaisyas) asigură buna funcționare a societății din
punct de vedere economic; cuprinde agricultori, meșteșugari și negustori, a căror
responsabilitate este de a face ca țara să prospere. Din ultima castă, sudras, fac parte
mesteșugarii, croitorii, pescarii. Categoria paria cuprinde măturătorii de străzi, care nu au
niciun fel de drepturi, sclavii, cei fără putere și fără dharmă, încărcați cu karmă negativă. În
prezent, sistemul de caste a devenit mai flexibil, datorită migrării populației spre mediul
urban, care permite o anumită independență financiară și materială, odată cu diversificarea
locurilor de muncă.
Practica asistenței sociale a existat în India de la începutul omenirii, dar ca profesie își are
originea în secolul al XX-lea. Asistența socială ca profesie și-a început drumul cu conceptul
de caritate, filantropie, pentru a ajunge la statutul contemporan de disciplină profesională.
Practica asistenței sociale în formă instituțională este de origine recentă, profesia de asistent
social în India încă mai are de luptat pentru obținerea statutului profesional.
Începutul educației formale în asistența socială în India s-a realizat prin înființarea la Mumbai,
în anul 1936, a Colegiului de Asistență Socială Sir Dorabji Tata, cunoscut în prezent ca
Institutul Tata de Științe Sociale. Programa universitară în asistența socială a fost
împrumutată din modelul Marii Britanii și al Statelor Unite ale Americii. Majoritatea
Universităților din India au adoptat un model occidental pentru educația și programa din
domeniul asistenței sociale, uneori fără a verifica adaptabilitatea acestor modele în contextul
local. Nici până în prezent, în pofida celor opt decenii de activitate în domeniul educației în
asistența socială, nu s-a putut realiza o programă specifică asistenței sociale din India.

2
Nicu Gavriluță, Sociologia religiilor. Credințe, ritualuri, ideologii, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 124-125

3
Valorile, principiile, etica și deontologia asistenței sociale profesionale își au originea în
textele sacre ale religiei hinduse, având totuși recunoaștere și legitimitate oficială și formală
redusă în contextul discursului profesional. Educația în domeniul asistenței sociale
profesionale în India neagă categoric relevanța și implicațiile tradițiilor pe baza textelor
vedice în soluționarea problemelor individuale, de grup sau ale comunității, care ar trebui
incluse în curricula universitară pentru profesia de asistent social. Cunoașterea localnicilor a
ontologiei și epistemologiei textelor vedice poate fi eficientă în soluționarea problemelor
psiho-sociale ale indivizilor, grupurilor și comunităților, necesitând introducerea lor fără
întârziere în programa de predare.3

Hinduismul și profesia de asistent social

Filosofia hindusă propagă, în cadrul serviciilor sociale, valorile altruismului, compasiunii,
sprijinului reciproc și interdependenței, a iubirii necondiționate pentru categoriile vulnerabile
și grija față de comunitate, considerate esențiale în educația și practica asistenței sociale.
Putem face referire aici la textul religios din hinduism Mahabharata, în care se spune: „nu
caut împărăția, cerul sau renașterea, ci alinarea celor fără de noroc”. În Upanișade se
menționează „toți să devină fericiți și sănătoși”, ca deziderat pentru toată lumea. Hinduismul
crede în filosofia „Sarve Bhavantu sukhina, sarve santu niramayaah, sarve bhadrani
pashyantu, maa kaschit dukhmaapnuyatt” – toți să devină fericiți, toți să devină liberi de
boală, toți să trăiască în siguranță și nimeni să nu cunoască tristețea. În Bhaghavad gita se
promovează altruismul, datoria, devoțiunea și meditația, ca parametri ai mod de trai corect; în
Mahabharata este descrisă esența eternei religii, a non-violenței, a adevărului și a depășirii
sentimentului de mânie.
Hinduismul promovează Bhakti – devoțiunea, Dharma – corectitudinea și Yoga – disciplina,
în scopul datoriei în slujba umanității. Legea karmei în hinduism se referă la legea morală
care determină responsabilitatea socială. Practica dharmei duce la o viață caracterizată prin
adevăr, non-violență, bunăstare pentru ceilalți și oferirea serviciului altruist în slujba
umanității. În Rig-veda (în capitolul 1, XIII, 2) se menționează „fie ca cel care dă mai multă
strălucire să evidențieze importanța carității”. În Upanișade este încurajată, de asemenea,
caritatea. Asistentul social trebuie să mențină într-un mod amabil întenția găsirii unei soluții
pentru problema clientului într-o manieră responsabilă și sacră.

3
Dr. Bishnu Mohan Dash, Relevance of Hinduism in Social Work Education, www.newdelhitimes.com

4
Sfântul indian Sri Chaitanya Mahaprabhu a promovat bunăstarea celorlalți, indiferent de
casta și cultul de care aparțin. Ajutarea și sprijinirea celor în nevoie sunt încorporate și
valorizate în textele religioase și culturale indiene. Daan (caritatea) era considerată cel mai
bun mod de a obține „punya” sau binecuvântarea lui Dumnezeu.
Un alt sfânt indian, Padmapuranam, menționa „cei care întotdeauna îi hrănesc pe
neputincioși, pe orbi, pe copii, pe bătrâni, pe bolnavi și aceia care îi ajută pe cei fără ajutor se
vor bucura de fericire în ceruri după moarte”.
După cum este menționat în Upanișada Chhandogya, „viața este o succesiune de yagna” –
sacrificiul în slujba umanității. Caritatea nu este doar o datorie socială, ci este aproape ca o
rugăciune. Conceptul de caritate motivează filantropia, nu numai în India, ci peste tot în lume
ca asumare a activităților caritabile, în scopul obținerii bunăstării în special a categoriilor
vulnerabile și dezavantajate ale populației, vârstnici, văduve, orfani, persoane cu dizabilități și
șomeri. Caritatea în asistența socială este considerată ca paradigmă naturală în practica
asistenței sociale.
Modelul hindus de voluntariat și asistență socială profesională are ca scopuri în egală măsură
preocuparea comună pentru bunăstare socială, ca și pentru dezvoltarea comunitară. Sunt
evidente tendințele de bază ale hinduismului în discursul asistenței sociale profesionale.

Filosofia vedică și relevanța acesteia în teoria și practica asistenței sociale profesionale

În filosofia și religia hindusă, întotdeauna sunt promovate ca valori fundamentale dragostea și
respectul pentru ființa umană. Educația în domeniul asistenței sociale necesită studiul
filosofiei, ontologiei și epistemologiei vedice, ca fiind extrem de relevantă pentru asistentul
social ca potențial îndrumător în demersul său de furnizare eficientă a serviciilor sociale.
Principiul dreptului și auto-determinării clientului, demnității și valorizării persoanei și
principiul acceptării, care este fundamental și central pentru profesia de asistent social sunt
cuprinse în ontologia vedică.4
Cuvintele unui sfânt indian, Swami Vivekananda, amintesc: „aveți încredere în om, indiferent
dacă vi se pare că este un învățat sau un ignorant. Aveți încredere în om, indiferent dacă vi se
pare că e un înger sau un demon”.
Conceptul Sinelui, promovat de profesorul american din domeniul asistenței sociale Mary
Richmond nu e un concept nou, dar este foarte asemănător cu conceptul din hinduism de „Sine
Superior” (Janardan seva), datoria față de individ este serviciul în slujba lui Dumnezeu, care

4
Paramahansa Yogananda, Autobiografia unui yoghin, Editura Mix, București, 2016

5
duce la expansiunea Sinelui. Filosofia hindusă menționează, de asemenea, conceptul
„Ahimsa” (non-violența), considerată celei mai înalte forme de dharma (ahimsa paramo
dharma). Aceasta semnifică nu doar abținerea de la a face rău intenționat altora, nu doar
toleranța, ci include, de asemenea, compasiunea, iertarea, altruismul, pacea și armonia.
Textele hinduse vorbesc despre o varietate de valori și principii etice ca sam yam, toleranță,
ospitalitate, protecție, înțelepciune, austeritate, onestitate, considerate ca valori de importanță
majoră pentru profesia de asistent social. În „Manusmriti” se promovează, de asemenea,
bunăstarea și dezvoltarea oamenilor și asigură corectitudinea, egalitatea și justiția.
În „Arthashastra” se promovează principiile bunei guvernări și a administrației eficiente în
scopul obținerii bunăstării și dezvoltării oamenilor de rând.
Conceptele vedice sunt relevante pentru înțelegerea comportamentului și problemelor
persoanelor. Problemele psihologice ale indivizilor pot fi soluționate utilizând teoria vedică
guna. Aceasta constă în evaluarea și evidențierea de către asistentul social a situației
clientului, începând procesul de sprijinire a acestuia prin considerarea situației din perspectiva
clientului. Filosofia vedică descrie diferite stări de conștientizare a nevoilor de bază ca hrana
sau adăpostul, prin termenul vijnana-maya, realizarea filosofică, sau prin conceptul anand-
maya, realizarea extazului prin accesarea Sinelui Superior. Un client poate beneficia în ultimă
instanță de atingerea acestor stări, iar asistentul social poate relaționa cu clientul la nivelul la
care acesta se situează ca evoluție spirituală, stabilind o conexiune bazată pe încredere, ca
bază pentru realizarea fundamentului în soluționarea problemelor și în realizarea introspecției.
Cercetările au dovedit că practica yoga este extrem de folositoare pentru rezolvarea diferitelor
probleme psihologice ale indivizilor. De asemenea, studiile au arătat că practica „japa” s-a
dovedit a fi o tehnică terapeutică eficientă în tratarea dependenței de fumat. Un număr de
astfel de intervenții și terapii sunt amintite în textele vedice, nefiind totuși nici documentate în
literatura indiană din domeniul asistenței sociale, nici aplicată în practica asistenței sociale.
Meditația, practicile yoga și japa sunt terapii eficiente în tratarea diferitelor probleme psiho-
sociale ca dependența de droguri, stresul psihologic, depresia etc; bineînțeles că yoga
reprezintă o formă de exerciții fizice, însă unifică, de asemenea, corpul, mintea și sufletul.

Hinduism și valori hinduse în domeniul asistenței sociale

Valorile de bază și dogmele specifice hinduismului sunt prezente în activități diferite, ca yoga,
exerciții și jocuri de rol în scopul dezvoltării personale a individului. În afară de aceasta, aceste
activități accentuează dezvoltarea unor valori ca: simțul civic, regulile vieții în comunitate și
patriotismul – fiecare dintre ele fiind asociate cu teoria și practica din domeniul asistenței

6
sociale profesionale. Chiar și voluntarii sunt pregătiți pentru acordarea de măsuri de prim-
ajutor, salvare și reabilitare. Aceștia sunt implicați deplin în dezvoltarea comunității din
localitatea în care trăiesc și sunt pregătiți să desfășoare diferite activități de dezvoltare în
domeniul reformei sociale, progresului economic sau gestionarea problemelor categoriilor
dezavantajate ale populației, reabilitarea și dezvoltarea breslelor profesionale.
Din păcate, studenții de la asistență socială din India sunt formați după diferite modele din
domeniul asistenței sociale preluate din societățile occidentale. Educația pe baza ontologiei și
epistemologiei vedice poate deveni o sursă semnificativă în soluționarea diferitelor probleme
sociale. Vedele, considerate cele mai sacre texte ale Indiei și o sursă vitală de cunoaștere, nu
sunt predate studenților de la asistență socială. Educația vedică și educația în spiritul
hinduismului poate fi inclusă în curricula universitară din domeniul asistenței sociale, în
beneficiul ambelor părți – atât a profesionistului, cât și a clientului.

Postfață
Ca urmare a celor prezentate în lucrarea de față, se pot formula câteva concluzii referitoare la
legătura între hinduism și asistența socială în societatea hindusă.5
 În India, legislația nu delimitează termenul de lucrător social de cel de asistent social
profesionist, deseori fiind confundat cu voluntariatul și activitatea filantropică și de
caritate.
 Nu sunt stabilite prin legislație proceduri de acreditare a furnizării serviciilor sociale,
existând un număr limitat de organizații profesionale.
 Asistenții sociali dețin o autonomie redusă de a produce schimbări radicale, gradul de
autonomie fiind determinat de limitările birocratice din societatea hindusă, existând
factori sociali și culturali care condiționează activitatea din domeniul asistenței sociale.
 Preponderența mediului de origine a populației în India este următoarea: 80% din
populație locuiește în mediul rural, în timp ce doar 20% din populație locuiește în
mediul urban, sistemul de caste fiind strict respectat preponderent în mediul rural.
 Statutul femeii în societatea hindusă este inferior celui masculin, în special în mediul
rural; în mediul urban, rolul femeii este în continuă creștere.
 Rolul familiei în India este fundamental pentru individ, astfel încât consilierea este mai
eficientă în grup sau în familie decât la nivel individual.

5
Susan Varghese, International Social Work – India, www.auhsd.us

7
  Normele și dogmele respectate în familie sunt în egală măsură dictate de sistemul
cultural și de sistemul religios.
 Sistemul familial se bazează pe relații de uniune, bătrânii având un rol special în cadrul
familiei, ei nefiind o problemă socială, ci având cele mai respectate poziții în familie și
autoritate implicită.
 Intervențiile în domeniul asistenței sociale sunt adesea influențate de stereotipuri,
credințe privind cauzele bolilor, credințe religioase (karma este cauza tuturor relelor din
viața omului).
 Relația clientului cu asistentul social întâmpină dificultăți din cauza lipsei auto-
determinării; clientul așteaptă să i se spună ce are de făcut, acționează pe baza inerției
și nu pune la îndoială sugestiile asistentului social.
 Stigmatizarea și stereotipurile se află în strânsă legătură cu accesarea serviciilor sociale,
clientul având rețineri în a discuta cu asistentul social despre problemele de relaționare
din familie; astfel, probleme ca dependența de alcool sau droguri, abuzul asupra
copilului, violența domestică sunt adesea trecute cu vederea și considerate normale.
 Lipsa resurselor bugetare pentru domeniul asistenței sociale face dificilă intervenția
asistentului social; legislația în domeniu prezintă lacune privind măsurile de protecție
socială; influența credințelor religioase este covârșitoare asupra sistemului de asistență
socială (nu întotdeauna în sens pozitiv).

Bibliografie:
1. Gavriluță, Nicu, Sociologia religiilor. Credințe, ritualuri, ideologii, Editura Polirom,
Iași, 2013
2. Eliade, Mircea, Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, Editura
Humanitas, București, 1994
3. Paramahansa Yogananda, Autobiografia unui yoghin, Editura Mix, București, 2016
4. www.wikipedia.org, hinduism
5. www.auhsd.us, Varghese, Susan, International Social Work-India
6. www.newdelhitimes.com, Bishnu Mohan Dash, Relevance of Hinduism in Social Work
Education