Boala lui Carré

(Jigodia)
 Etiologie

Familia Paramyxoviridae
Gen Morbilivirus
virusul distemper canin
 unic din punct de vedere antigenic, dar
cu variaţii mari de patogenitate;
 aglutinează inconstant eritrocitele de
găină şi de cobai.
Tablou clinic
 Boala lui Carré se poate prezenta sub o formă supraacută, acută, subacută şi
cronică.
 forma supraacută sau catarală, se caracterizează prin;
 febră intensă, un catar nazal seros sau sero-mucos şi un catar conjunctival;
 sfârşit letal în 12-24 ore, animalele mor în hipotermie;
 forma acută, este cea mai frecventă;
 localizarea la mucoase (sindromul cataral sau forma catarală), se manifestă
printr-un catar al mucoasei căilor respiratorii anterioare;
 localizarea pulmonară (sindromul respirator sau forma respiratorie)
 localizarea digestivă (sindromul digestiv sau forma digestivă),
 localizarea cutanată (sindromul cutanat, forma cutanată),
 localizarea la aparatul urinar (sindromul urinar),
 localizarea nervoasă (sindromul nervos sau forma nervoasă)
 localizarea plantară, sau boala călcâiului tare (Hard-Pad-Disease),
 forma subacută se caracterizează prin aceleaşi simptome, dar cu o evoluţie
mai îndelungată şi cu o frecvenţă mai mare a infecţiilor secundare, bacteriene.
 Forma cronica.
 Aspecte clinice

Jetaj mucopurulent

Conjunctivită mucopurulentă
Aspecte clinice

Sindrom respirator și cataral la vulpi cu boala lui Carré

Aspecte clinice

Localizarea cutanată-exantem pustulos

pe abdomen
 Aspecte clinice

Hipercheratoza perniţelor plantare (boala călcâiului tare)

Aspecte anatomopatologice

Leziuni ale aparatului respirator

A-bronhopneumonie purulentă; B-traheită hemoragică
 Diagnostic
 Probele care se recoltează:
 probe de sânge;
 jetaj;
 cadavre proaspete;
 organe: pulmon, creier, splină, ficat, rinichi, limfonoduri
intestin.

 Testul imunocromatografic rapid-pentru evidentierea antigenului

 Examenul virusologic
 inocularea materialului patologic pe:
 culturi celulare renale şi testiculare de câine sau dihor,

 membrana corioalantoidiană a embrionilor de găină.

 multiplicarea virusului produce efect citopatic manifestat

prin formarea de celule cu nuclei giganţi , cu citoplasma
vacuolizată şi cu prezenţa de incluzii intranucleare şi
intracitoplasmatice.

 evidenţierea virusului se face prin testul de

imunofluorescenţă directă pe culturi celulare.
Testul de imunofluorescenţă

Evidenţierea virusului
(culoare galben-verzuie) în
duoden

Evidenţierea virusului
(culoare verde) în cerebel,
la un câine cu fenomene
nervoase
 Examenul serologic
 urmăreşte evidenţiere anticorpilor specifici
folosind:

 testul de seroneutralizare în culturi celulare;

 reacţia de hemoaglutinare;

 testul imunoenzimatic ELISA.

 Examenul histopatologic
 evidenţiază prezenţa în nevraxul (în celulele gliale)
câinilor cu forme nervoase de boală, a unor incluzii
oxifile, intracitoplasmatice şi intranucleare = corpusculii
Lentz – Sinigaglia.

 incluziile mai pot fi evidenţiate în stomac, pancreas,

măduva spinării, limfonoduri, epiteliu bronşic, alveole
pulmonare, ficat, splină.

 Incluziile sunt evidenţiate în celulele gliale, spre

deosebire de turbare, în care incluziile sunt în neuroni.
 Corpusculii Lentz-
Sinigaglia în nevraxul
unui
câine cu localizare
nevoasă
 Proba biologică
 se realizează pe căţei, dihor sau nevăstuică;

 se inoculează s.c. suspensii aseptizate din broiaj de

organe sau i.v. sau i.m. când se administrează
sânge recoltat de la animale în faza febrilă a bolii.

 dacă virusul este prezent în materialul patologic

inoculat, semnele clinice apar după 3-5 zile ,
reproducând tabloul clinic al bolii lui Carre.
Prognosticul

-Variază în raport cu
- forma evolutivă şi clinică a bolii;
- natura şi precocitatea tratamentului aplicat;
- nu se poate aprecia ce animale vor face forma
nervoasă.

-Fenomenele nervoase de tip paralitic, localizate la trenul

posterior, cu crize epileptiforme sau tulburări nervoase cu
evoluţie rapidă, indică un prognostic grav.
 Profilaxia
 Măsuri generale
 asigurarea condiţiilor optime de îngrijire şi alimentaţie;

 aplicarea dehelmintizărilor preventive;

 efectuarea de dezinfecţii şi dezinsecţii profilactice în

adăposturile şi cuştile din canise;

 Limitarea câinilor cu animalele bolnave, trecute prin

boală şi produsele de excreţie şi secreţie ale acestora
 Profilaxia
 Imunoprofilaxia
 utilizarea vaccinurilor monovalente sau polivalente
(împotriva distemper virus, parvovirusului canin,
parainfluenţa, adenovirus-2, leptospira, coronavirus);

 Există mai multe tipuri de vaccinuri şi mai multe

procedee de imunizare activă:

 Vaccin viu atenuat, în urma adaptării virusului bolii lui Carre

la dihor, iepure sau

 Vaccin preparat pe tulpini avianizate, preparate pe embrion

de găină.
 Ca schema de vaccinare se recomandă:
 4 săptămâni prima deparazitare internă;
 5 săptămâni a doua deparazitare internă;
 6 săptămâni prima vaccinare cu vaccin monovalent Nobivac Parvo-C sau vaccin
bivalent Nobivac Puppy DP;
 8 săptămâni vaccinare cu următoarele variante de vaccin:
 Vaccinul Nobivac DHP sau Vaccinul Nobivac DHP + Nobivac Lepto;

 Vaccinul Nobivac DHPPi sau Vaccinul Nobivac DHPPi+ Nobivac Lepto;

 12 săptămâni repetarea vaccinării de la 8 săptămâni cu următoarele variante de

vaccin:
 Vaccinul Nobivac DHP sau Vaccinul Nobivac DHP + Nobivac Lepto;

 Vaccinul Nobivac DHPPi sau Vaccinul Nobivac DHPPi+ Nobivac Lepto;

 12 săptămâni se recomandă și vaccinarea câinilor antirabic cu vaccinul Nobivac

Rabies sau după caz Nobivac RL;
 următoarea vaccinare se va aplica la un an de la ultima vaccinare cu vaccin
polivalent.
 Combatere
 Animalele bolnave se izolează şi se supun:

 Tratamentului specific – urmăreşte evitarea

instalării fenomenelor nervoase:

 ser hiperimun: 20-50 ml, parenteral;

 ser de convalescent: 3-8 ml/kc;

 Gamaglobuline specifice.
 Tratamentului simptomatic

Trebuie orientat în funcţie de semnele clinice pe care le

prezintă animalul bolnav:
- antibioterapie;
- antivomitive;pansamente gastrointestinale;
- antipiretice;
- calmante
Tratamentul de susţinere

 tonice generale,
vitaminoterapie,
rehidratare cu seruri hipertonice, glucozate
administrate i.v., s.c.;
Tratamentului igieno-dietetic

 administrarea de alimente uşor digestibile, supe de

carne, lapte în proporţii egale cu ceai de muşeţel;

 asigurarea aşternutului curat şi uscat, ferit de

curenţi de aer.