PSEUDOPESTA AVIARA Boala de Newcastle

NDV=virusul bolii de Newcastle. Boala extrem de contagioasa, epizootica-panzootica, specifica galinaceelor, produsa de un paramixovirus cu actiune sistemica. Tabloul clinic si lezional sunt polimorfe: sindrom febril, respirator, digestiv, nervos, perturbari ale productiei de oua (leziunile sunt de tip hemoragico-necrotic la nivelul organelor cu circulatie capilara, adica mucoase si seroase). Leziunile caracteristice sunt proventriculita si tiflita hemoragiconecrotica in focare. Economic concureaza cu holera aviara. Morbiditate 1005, mortalitate in functie de patogenitatea tulpinii si de reactivitatea imuna 9095%. Nu exista tratament curativ. Vaccinarea se face dupa scheme ce presupun mai multe administrari ceea ce presupune costuri foarte mari. La adulte inceteaza ouatul in cazul infestarii cu tulpini inalt patogene; boala are focalitate naturala in anumite regiuni geografice, unde disemineaza pe distante mari. Paramixovirusul este un virus ARN, monocatenar (cu reverstranscriptaza), prezinta capsida helicoidala (anvelopa cu spiculi mari) ce determina antigenele (glicoproteine) in functie de asocierea lor variind patogenitatea tulpinilor: neurominidaza principalii factori ai patogenitatii factor de fuziune celular hemaglutinina constant prezenta. Neurominidaza sufera frevcent modificari ce influenteaza patogenitatea tulpinii. Factorul de fuziune este elementul ce asigura penetrarea virusului in celula tinta, diseminarea virusului de la o celula la alta. Structura chimica, numarul de grupari amino din structura determina patogenitatea: doua terminatii bazice au tulpinile cele mai agresive, care determina infectie sistemica. Toate tulpinile induc sinteza de anticorpi specifici protectori deci imunoprofilaxia este posibila. Patogenitatea in functie de expresia clinica difera in functie de categoriile de varsta. Cele mai patogene tulpini sunt cele ce imbolnavesc galinaceele indiferent de varsta, mai putin patogene sunt cele care imbolnavesc doar tineretul si cel mai putin patogene nu omoara nici macar oul embrionat. In functie de expresia clinica exista tei grupe mari de patogenitate: 1. velogene 2. mezogene 3. lentogene Cele velogene sau salbatice identifica doua grupe de tulpini, tulpini viscerotrope care determina aparitia de infectii insotite de tulburari digestive, nervoase sau respiratorii si nervoase. Imbolnavesc toate categoriile de varsta deci au patogenitate deplina. Cele mezogene au patogenitate medie, nu imbolnavesc adultele. Tineretul de pana la 2 luni sunt susceptibili la imbolnavire, prezinta simptome respiratorii, nervoase si perturbarea productiei

de oua. Lentogenele sunt nepatogene, nu produc boala ci infectii asimptomatice, tulburari respiratorii discrete. Induc aparitia anticorpilor specifici ceea ce inseamna ca sunt candidate principale pentru realizarea vaccinurilor. Schemele de apreciere a patogenitatii in vivo, in vitro prin testare pe materiale biologice: tulpina embrioni 9pui 1 zi adult 8 saptamani 11 zile intracere intramuscular/intraveno inoculare bral s intraalntoidiana velogena moarte moarte moarte mezogena moarte moarte lentogena moarte Cultivate pe culturi celulare in cazul tulpinilor velogene diametrul insulelor este de 2-4 mm, in cazul tulpinilor mezogene, diametrul este mai mic de 2 mm. Galinaceele, porumbelul, pasarile salbatice sunt susceptibile, palmipedele nu fac pseudopesta (diagnostic diferential fata de holera). Factorii de risc tin de tulpina, patogenitate, structura factorului de fuziune; de gazda-varsta, status imun (exista anticorpi specifici protectori); factori care depind de mediu-sezon in sistemul extensiv (modul de succesiune a generatiilor de pasari), inceputul primaverii, sfarsitul toamnei. Sursele: primare:pasari infectate ce elimina virusul prin fecale, secretii respiratorii, lacrimale, cadavrele pasarilor trecute prin boala; pasarile ce supravietuiesc si raman cu sechele in urmatrecerii prin infectie, pasarile adulte ce contacteaza tulpinile mezogene, acestea se multiplica si sunt eliminate prin diverse excretii. Pasarile ce contacteaza o tulpina de NDV, fac boala in functie de patogenitate, dezvoltarea infectiei, multiplicare, dar excreta tulpina respectiva. Virusul rezista la actiunea factorilor de mediu, se poate transmite la mari distante prin vectori vii sau neanimati, pasivi. Tipul de exploatatienu respecta principiul totul plin-totul gol (sistem extensiv). secundare:toate obiectele contaminate. Contaminare: aerogena, digestiva, transcutanata; prin intermediul oului. Epidemiologie: Epizootie cu morbiditate maxima, mortalitate variabila in functie de varsta, status imun si patogenitatea tulpinii. Este un virus endoteliotrop, afecteaza celulele endoteliale determinand tulburari circulatorii, extravazari de sange, leziuni hemoragice, necroze. Este o boala sistemica; tropism neural determinand degenerari neuronale, proliferari gliale. Expresia clinica variaza in limite foarte largi in functie de factorii de risc, status imun, virus, patogenitatea tulpinii, toate acestea determinand expresii clinice diverse ca simptome si severitate. Boala este polimorfa, acuta de obicei, mortala. Nu evolueaza pe un subiect mai mult de 4-5 zile: sindrom febril, digestiv, respirator, nervos, scaderea ouatului. Evolutia supraacuta este cea mai frecventa: maxim 36 ore, cu leziuni hemoragico-necrotice incepand de la cavitate bucala pana la cloaca.

Leziunile de la nivelul faringelui, laringelui si cloacei se pot examina la animalul in viata. La nivelul fantei laringo-faringiene se constata hemoragii in focare sub aspectul unor puncte negricioase. In proventricul, varful papilelor glandulare prezinta inflamatie hemoragico-necrotica in focare sau in brau hemoragico-necrotic la intrarea si la iesirea din proventricul. Tot inflamatie hemoragico-necrotica se constata si la nivelul bifurcatiei sacilor cecali, in duoden, cloaca, pulmon. Continutul digestiv este constituit din fecale verzui cu strii hemoragice, in ingluviu continutul este in putrefactie. Caracterul hemoragico-necrotic in focare are mare importanta in orientarea pentru diagnostic, in holera inflamatia are caracter difuz. In functie de asocierea sindroamelor, patologia tulpinii, afectarii productiei de oua se face diagnostic diferential fata de laringotraheita infectioasa, bronsita infectioasa, micoplasmoza. Sindroamele viscerale si sindromul nervos orienteazadiagnosticul. Diagnosticul de confirmare: 1. izolare:pe ou embrionat de gaina, inoculat intraalantoidian cu triturat de SNC; se determina patogenitatea, semnul multiplicarii unui paramixovirus se investigheaza dupa moartea embrionului, prin capacitatea hemaglutinanta a lichidului alantoidian (lichid in amestec cu suspensie de hematii). 2. identificare: prin reactia de inhibare a hemaglutinarii (IHA) cu ajutorul serurilor specifice cunoscute. 3. testarea patogenitatii tulpinilor izolate pentru incadrarea in tipul de patogenitate. Se fac vaccinuri cu tulpini vii lentogene, apatogene pentru adulte. Pasarilor de diferite varste li se inoculeaza tulpini pe diferite cai urmarind patogenitatea ei. Statusul imun este uniformizat dar exista posibilitatea circulatiei tulpinilor salbaticepe subiecti tarati, cu diferite expresii ale tabloului clinic, leziuni caracteristice, fara elemente epidemiologice. Se introduc pasari nevaccinate (santinela) in efectiv. Diagnosticul: prin examen serologic, seroneutralizare, IHA. Se folosesc antigene cunoscute, se stabileste nivelul de anticorpi serici. Titrurile care inhiba hemaglutinarea ating valori foarte mari in raport cu titrurile postvaccinale. Se instituie carantina de grad I, este boala declarabila si carantinabila; alaturi de carantina este necesara distrugerea efectivului. Imunoprofilaxia: se utilizeaza doua tipuri de vaccinuri: unul inactivat, adjuvantat si altul viu, care se folosesc in functie de tipul de exploatare, de destinatia efectivului. Pasarile ouatoare, pentru selectie si reproductie se vaccineaza cu vaccinuri inactivate. Pentru pasarile de carne se folosesc vaccinuri vii (exista portaj si excretie de tulpini vaccinale, nu impiedica circulatia virusurilor salbatice; nu ne propunem sa eradicam boala, ci supravietuirea pasarilor). Se prepara vaccinuri din tulpini lentogene (le multiplica, elimina virusul, se vaccineaza intreg efectivul). Avantajele vaccinurilor vii: 1. induce bun raspuns imun protector 2. interferenta virala este anterioara atingerii nivelului maxim protector al anticorpilor specifici 3. uniformizarea protectiei la nivelul populatiei (tulpina vaccinala este excretata de pasarile imunizate)

4. costul scazut al manoperei ca urmare a administrarii lor prin apa, aerosoli, in furaj. Dezavantaje: 1. intarzierea uniformitatii gradului de protectie in populatie (imunizarea este mai tardiva) 2. incompatibilitate cu programele de eradicare. Administrarea in apa de baut a vaccinurilor presupune cateva ore de dieta hidrica; cantitatea de apa bauta de o pasare in functie de vaccin trebuie sa fie cunoscuta iar apa sa provina de la o fantana cu apa neclorinata. Toate pasarile trebuie sa aiba aces la frontul de adapare. Administrarea prin aerosoli presupune intreruperea ventilatiei cu cateva ore inaite de administrare dar cum densitatea este mai mare in sezonul cald pot sa apara probleme. Instalatia de aerosoli trebuie calibrata astfel incatdirectia aerosolilor sa nu permita patrunderea aerosolilor in bronhii dar sa aiba acces in caile respiratorii anterioare. Daca dimesiunile sunt prea mici, pasarile nu se mai imunizeaza, daca sunt prea mari, aerosolii patrund in bronhiole determinand afectiuni respiratorii nespecifice. Exista si varianta dispersarii la nivelul solului sau la nivelul ultimului rand de baterii dar dispersia se realizeaza in timp suficient astfel incat virusul sa se mentina viabil si sa poata fi inhalat. Vaccinarea cu vaccinuri inactivate are urmatoarele avantaje: 1. raspunsul imun etse uniform 2. elimina riscul excretiei virale Dezavantaje: 1. administrarea este individuala In urma vaccinarii se urmareste acoperirea din punct de vedere imunologic a virusurilor critice, presiunea infectiilor de intensitate variabila exista in permanenta. La gain i si pui vaccinarea se face la 9-10 zile apoi la 21 sau 42 de zile cu vaccinuri vii. Apoi la 70 de zile si din 3 in 3 luni la gainile ouatoare cu vaccinuri inactivate. La puii de o zi anticorpii protectori de origine vitelina exista dar daca mamele au fost vaccinate dupa 9-10 zile, scade nivelul anticorpilor si se impune vaccinarea. In situatii critice se vaccineaza si puii de o zi. Reducerea presiunii infectiei se realizeaza prin deratizare, dezinsectie, dezinfectie, prin limitarea accesului pasarilor salbatice, prin limitarea circulatiei persoanelor. Vaccinarea pasarilor din sistemul extensiv se face doar daca se afla in jurul fermelor de mare exploatatie industriala.