8.DERMATITA NODULAR VIRAL (Dermatitis Nodularis lat.; Lumpy Skin Disease engl.; Dermatose Nodulaire des Bovides fr.

fr.) Dermatita nodular viral (DNV) este o boal infecioas specific bovinelor, caracterizat prin febr, erupie cutanat si limfadenit, cu evoluie n general benign la animalele adulte, dar grav la tineret. Istoric
DNV a fost descris pentru prima dat de McDonald si Morris n sudul Africii, n anul 1931, sub numele de pseudourticarie. n anul 1945 Le Roux a descris-o sub numele de lumpy skin disease (boala nodular a pielii). n legtur cu numele bolii, de-a lungul timpului s-au manifestat serioase neconcordane n literatura de specialitate din diverse ri, ceea ce a creat posibilitatea unor confuzii. n literatura de specialitate de limb francez aceast boal a fost si este cunoscut sub numele de dermatose nodulaire contagieuse sau dermatose nodulaire des bovides sau maladie nodulaire cutanee des bovides (57). n literatura de limb german a fost denumit iniial knopvelsiekte sau hautknotenkrankheit (38), dar apoi s-a adoptat denumirea englezeasc a bolii de lumpy skin disease (3). n literatura de specialitate din limba romn a fost descris cnd sub numele de dermatita nodular (4, 13) sau de dermatoza nodular contagioas (70), sub influena literaturii franceze, cnd sub numele de dermatita nodular viral (32, 60), ntr-o traducere aproximativ a denumirii din limba englez, n ncercarea de a evita confuzia cu boala descris sub numele de dermatita nodular (27) cu etiologie probabil micobacterian. Avnd n vedere c n prezent aceast boal este cunoscut aproape pretutindeni n lume sub numele de lumpy skin disease, inclusiv n toate documentele tehnice ale OIE, dar si posibilitatea confuziei cu dermatitele de alte etiologii, probabil c ar fi preferabil denumirea adoptat n titlul acestei prezentri, dac nu chiar adoptarea denumirii din limba englez, ca atare, asa cum o gsim si n literatura german.

Mediul intens alcalin sau intens acid le distruge. De asemenea, le distruge formolul 1%, eterul 20%, fenolul 2% si unii detergeni (71). Au o rezisten remarcabil n mediul ambiant. n esuturile cutanate necrozate si uscate rezist cel puin 33 de zile (20).
Boli virotice si prionice 208 ale animalelor

Inoculate experimental la bovine, virusurile de tip Neethling produc leziuni cutanate nodulare, fr tendin de generalizare, care se elimin n timp.

Caractere epidemiologice
Sunt receptive la infecia natural taurinele, zebu si bubalinele domestice. Antilopele Oryx si Impala sunt sensibile la infecia experimental dar rolul lor, ca si al altor biongulate, n epidemiologia bolii, ca posibil rezervor de virus, nu a fost demonstrat. Cert este c nu au fost nregistrate cazuri clinice la aceste specii n decursul epidemiilor care au afectat taurinele (20). Omul nu este receptiv. Cele mai sensibile sunt rasele cu constituie fin, femelele lactante si tineretul, n special exemplarele subnutrite. Sursele de infecie si cile de transmitere sunt numai parial cunoscute. Un anumit consens exist n recunoasterea rolului de ageni transmitori unor specii de insecte hematofage. Dar boala apare si n celelalte sezoane, cnd acestea lipsesc si cnd transmiterea se face, probabil, prin intermediul surselor secundare de infecie, contaminate cu saliv, cruste, secreii, sau alte materiale virulente provenite de la animalele bolnave. Nu a fost identificat un anumit vector animat, de prezena cruia s fie legat apariia si difuzarea bolii, dar, pe baza observaiilor epidemiologice, un posibil rol mai nsemnat se atribuie unor specii de nari, din genurile Culex si Aedes si de muste, din genurile Stomoxys si Biomyia. Tot pe baza unor asemenea observaii se consider c, contactul direct dintre animale joac un rol minor n difuzarea bolii (20, 71). Au existat focare de DNV n care sursa de infecie nu a putut fi deloc identificat. Dinamica epidemiilor de DNV este variabil. Uneori evolueaz ca o veritabil epidemie, cu mare putere de difuzare, alteori ns difuzeaz lent, cu mbolnviri sporadice.

Rspndire si importan
Mult vreme cantonat n cteva ri din sudul Africii, DNV este astzi extins spre nord, pn la nisipurile sahariene, exceptnd doar cteva ri africane. Cele mai recente ri afectate de DNV au fost Kuweitul, n 1986, Egiptul n 1988, Israelul n 1989, Mauratius, Mozambic si Senegal n 2001, unele dintre acestea redevenind apoi indemne, ca urmare a msurilor drastice de combatere care au fost ntreprinse (20, 71). DNV este considerat una dintre cele mai importante boli infecioase ale animalelor, aflat permanent sub observaia OIE, care a inclus-o n Lista A, printre cele mai atent supravegheate 15 boli ale animalelor. Prezena bolii ntr-un efectiv determin pierderi economice concretizate n principal prin mortalitate la tineret, pierdere n greutate, scderea produciei de lapte, deprecierea pieilor, predispunerea la alte mbolnviri, infertilitate, avorturi etc.

Tabloul clinic
Perioada de incubaie este de 1-5 sptmni n infecia natural si de 1-3 sptmni n cazul infeciei experimentale. Tabloul clinic al bolii variaz ntre evoluii inaparente si evoluii foarte grave, cu mers acut, subacut sau cronic. La debutul bolii se instaleaz febra, anorexia, salivaia si jetajul, la care se adaug, dup 48 de ore, erupia cutanat nodular pe bot, gt, periocular, piept, coapse ca si pe restul corpului, dar si pe mucoasa nazal si bucal. Nodulii sunt durerosi, duri la palpare, circumscrisi, cu diametrul de 0,2-5 cm, situai profund n grosimea pielii si extinzndu-se pn n derm, esutul subcutanat si chiar pn n muschi, iar pe seciune sunt slninosi, de culoare glbuie. Apariia nodulilor este nsoit de regul de o limfonodit regional pronunat si persistent. Adesea nodulii se necrozeaz si coninutul lor se elimin n timp de 7-8 zile, lsnd n loc

Etiologie
Agentul etiologic al DNV este un virus din fam. Poxviridae, genul Capripoxvirus. Prototipul virusurilor recunoscute ca ageni etiologici ai DNV sunt virusurile de tip Neethling. Acestea sunt virusuri de dimensiuni mari, de 170260/300-450 nm, care se cultiv pe membrana corioalantoid a embrionilor de gin sau pe diferite tipuri de culturi celulare, producnd efect citopatic si incluzii intracitoplasmatice oxifile. Nu prezint pluraritate antigenic si sunt foarte strns nrudite antigenic cu virusul variolei ovine, de care nici nu pot fi deosebite prin testele serologice obisnuite (20). Sunt virusuri foarte rezistente la aciunea agenilor fizici si chimici. Temperatura de 55C le distruge n dou ore, iar cea de 65C n 30 min.

leziuni crateriforme, care se vindec n timp de 20-90 de zile. Leziunile se vindec, formndu-se cicatrici persistente. La animalele adulte terminarea bolii este vindecarea, n aproape toate cazurile, mortalitatea nedepsind 1-2% dar, la tineret, evoluia este mai grav, uneori chiar foarte grav. Au fost observate focare n care s-a nregistrat o frecven foarte ridicat a cazurilor cu evoluie malign, cu erupie masiv att pe piele ct si pe mucoase, cu edeme subcutanate ntinse si cu complicaii secundare bacteriene, n care mortalitatea a atins 75% din animalele mbolnvite. n astfel de cazuri se pot nregistra si alte manifestri ca: schiopturi, din cauza inflamaiei tendoanelor, sinoviilor si tecilor vaginale, sau a edemelor articulare, precum si mamite, avorturi, endometrite postavortive, sterilitate, diverse manifestri aleatorii cauzate de infeciile secundare. n astfel de cazuri cu evoluie grav, dac nu survine moartea, vindecarea se produce anevoie, n rstimp de 2-6 luni, leziunile mai pot fi finalizate timp de nc unu sau doi ani (20).

seroneutralizare a virusului pe culturi celulare, fie prin reacia de imunofluorescen indirect. Diagnosticul diferenial n DNV trebuie s aib n vedere n primul rnd telita ulcerativ herpetic cu virus herpetic de tip 2 (Allerton), dermatita nodular si farcinul bovin (ambele cu etiologie bacterian) si hipodermoza. Virusurile de tip Allerton au fost cndva suspicionate de unii c ar contribui chiar la etiologia DNV, alturi de virusurile Neethling, dar ulterior s-a convenit c virusurile herpetice de tip Allerton produc o afeciune doar asemntoare cu DNV, numit pseudolumpy skin disease, care se deosebeste n principal, prin faptul c nodulii cutanai nu au tendin de eliminare n timp.

Profilaxie
Pentru prevenirea apariiei bolii, legislaia sanitar veterinar a majoritii rilor indemne de DNV prevede interdicia importului de taurine, carne si piei de taurine din rile n care DNV exist. OIE a inclus DNV pe lista A la poziia A7, n rndul celor 16 boli infecioase ale animalelor a cror prezen n teritoriu este monitorizat prin raportri permanente, iar Legea Sanitar Veterinar 60/1974 o consider o boal supus declarrii oficiale obligatorii si carantinrii de gradul I. n caz de apariie confirmat a bolii, bovinele bolnave si cele suspecte de contaminare se lichideaz n condiii speciale de supraveghere sanitar veterinar si prevenire a difuzrii bolii. n rile n care DNV este endemic nu se merge pe asemenea msuri radicale, deoarece acestea s-ar putea dovedi inutile, implicnd costuri suplimentare nejustificate, pe fondul existenei unui rezervor natural de virus nc insuficient cunoscut si controlat, care poate determina n orice moment reapariia bolii. De-a lungul timpului, n aceste ri au fost utilizate mai multe tipuri de vaccinuri, preparate dup diverse formule, rezultatele cele mai bune fiind obinute cu vaccinurile preparate din tulpini de tip Neethling atenuate prin pasaje succesive pe culturi celulare sau pe culturi celulare si ou embrionate. n lipsa acestora se foloseste uneori un vaccin contra variolei ovine, care produce un anumit grad de imunitate ncrucisat contra DNV. n rile n care DNV este endemic se aplic msuri complexe de combatere, care includ vaccinarea bovinelor sntoase, sacrificarea sau tratarea animalelor bolnave cu antibiotice, pentru diminuarea pierderilor cauzate de infeciile secundare, aspersarea de substane insecticide pentru distrugerea agenilor transmitori, dezinfecii, limitarea miscrii animalelor etc. Dintre acestea, dezinseciile repetate, de la care s-ar putea astepta cele mai bune rezultate, au inconvenientul c distrug nu numai narii implicai n transmiterea DNV, dar si o mare varietate de alte artropode, n special insecte, determinnd astfel grave dezechilibre ecologice.

Diagnostic
n zonele endemice de DNV diagnosticul se stabileste clinic, de ctre practicieni, dar dac suspiciunea de DNV apare ntr-o ar indemn, diagnosticul trebuie confirmat cu certitudine prin examen de laborator, n care scop se execut: examenul histologic al esutului lezionat si izolarea si identificarea virusului.
Boli produse de virusuri din fam. Poxviridae 209

Att pentru examenul histologic, ct si pentru examenul virusologic, se preleveaz prin biopsie fragmente de esut din leziuni cutanate nodulare recente. Modul de prelevare, mediul de transport si condiiile de temperatur si pH care trebuie asigurate sunt n detaliu precizate n manualul de standarde pentru teste de diagnostic si vaccinuri al OIE (69). Examenul histologic evideniaz leziunile microscopice caracteristice si prezena incluziilor intracitoplasmatice. Izolarea primar a virusului se poate face cel mai bine pe culturi testiculare de miel de diverse rase dar, n mod deosebit se preteaz rasele europene specializate pentru producia de ln (69). Aproximativ n ordinea descrescnd a sensibilitii, izolarea virusului DNV se mai poate face pe culturi de celule testiculare de bovine, culturi de celule renale de ovine sau bovine. Pe culturi celulare virusul DNV produce efect citopatic n termen de 2-10 zile, ceea ce permite identificarea virusului prin seroneutralizare. Dup ce a fost izolat pe culturi celulare, virusul DNV poate fi cultivat si pe MCA a embrionilor de gin n vrst de 7-9 zile. Multiplicarea virusului pe MCA poate fi demonstrat prin IF, electronomicroscopic sau n seciuni histologice colorate prin metoda cu hematoxilin-eozin, care relev prezena incluziilor acidofile dispuse intracitoplasmatic. Diagnosticul de DNV poate fi stabilit si prin evidenierea prezenei virusului n citoplasma celulelor din nodulii cutanai cu ajutorul reaciei de imunofluorescen direct. Statusul imunolgic al unui efectiv privind DNV poate fi controlat fie prin reacia de