Micoplasmoza respiratory (MRA)
Eiologie:
Agentul cauzal este Mycoplasma
gallisepticum, unele tulpini fiind patogene iar
altele nu. Adeseori actioneaza in asociatie cu
alti germeni bacterieni sau virali boala
capatand un caracter grav.
Caractere epidemiologice:
Micoplasmoza respiratorie afecteaza gainile,
curcile, fazanii, bibilicile, prepelitele, paunii.
Cele mai receptive sunt gainile si in special
puii in varsta de 15 zile, precum si puii de
curca. Puii de gaina sunt mai susceptibili
deoarece imunitatea mostenita este slaba si
devine neglijabila dupa 3 saptamani de viata.
Sursele de infectie sunt reprezentate de
pasarile bolnave si de cele cu infectii
inaparente, care poarta germenii in aparatul
respirator si ii elimina prin exsudatul cailor
respiratorii.
Calea principala de transmitere a infectiei este
prin oul infectat, efectivele matca infectata
fiind vectori permanenti.
Patogeneza:
Patrunse in organism pe cale respiratorie,
micoplasmele determina o inflamatie catarala
a mucoasei sinusurilor, cavitatii nazale si
traheei. Ulterior micoplasmele se localizeaza
in sacii aerieni unde se multiplica masiv si
determina inflamatii fibrino-cazeoase.
Tablou clinic:
Incubatia naturala in cazul contaminarii prin
contact direct este de 10-30 de zile. Evolutia
si manifestarile clinice sunt in functie de
varsta si de localizarea procesului inflamator,
infectiile secundare prezenta.
Puii 1-3 luni: intarzierea in dezvoltare,
scaderea progresiva a apetitului; jetaj sero-
mucos, stranut, tuse, raluri la nivelul traheei.
Respiratia se face cu ciocul deschis sau
intredeschis; sinuzie infraorbitale cu caracter
exsudativ, enterita.
Bronsita infectioasa aviara
Etiologie:
Agentul etiologic este un virus filtrabil
Avicoronavirus incadrat taxonomic in genul
Gammacoronavirus famalia Coronaviridae.
Caractere epidemiologice:
Sunt receptive gainile de toate varstele, dar
cei mai sensibili sunt pui in varsta de 1-2
saptamani pana la 5-6 saptamani la care
determina si mortalitate.
Sursele de infectie sunt reprezentate de
pasarile bolnave si purtatoare inclusive cele
cu infectie asimptomatica. Virusul este
eliminat prin exsudatul bronsic, tracheal,
nazal si prin materii fecale si oua. Starea de
purtator si eliminator de virus nu depaseste 49
de zile.
Patogeneza:
Virusul patruns in organism pe cale
respiratorie se multiplica cu precadere la
nivelul tesuturilor tractusului respirator, in
celulele epiteliale ciliate, de unde trece in
sange si produce viremia. Apoi se difuzeaza
in intreg organismal cu precadere in oviduct,
rinichi, bursa lui Fabricius.
Tablou clinic:
Simptomele apar dupa o perioada de incubatie
scurta.
Puii 2-10 zile: adinamie, aglomerarea lor in
locurile calduroase, tulburari respiratorii:
dispnee, respiratie horcaitoare cu ciocul
deschis si gatul intins, raluri sit use chintoasa,
accese de sufocatie; mucozitatile si si
exsudatul cazeos acumulat in bronhii sunt
eliminate. Evolutia dureaza 5-6 zile si se
termina prin moarte la 30-50% din cazuri.
Puii de peste 3-6 saptamani: fenomenele
respiratorii mai putin evidente prezentand
doar dispnee, raluri traheale si tuse; nu
prezinta semne de coriza.
Gainile ouatoare: semnele respiratorii sunt
neinsemnate sau lipsesc singura manifestare
Tineret 5-6 luni: la inceput se manifesta
nespecific doar prin scaderea apetitului.
Ulterior apare tusea, stranutul, jetajul,
respiratie dispneica cu ciocul deschis,
zgomotoasa, cu raluri la nivelul larinxului si
traheei; diaree; sindromul laringo-traheita cu
o durata de 2-4 luni.
Adulte peste 10 luni: boala evolueaza benign
si se manifesta prin sindrom de aerosaculita si
scaderea productiei de oua.
Anatomopatologic:
In faza intiala: rinita si sinuzita seroasa,
uneori si laringita seroasa sau
serohemoragica.
Ulterior: leziuni ale traheei, sacii aerieni
opacifiati si ingrosati iar la deschiderea
acestora se gasesc mase fibroase sau
cazeoase.
La majoritatea cadavrelor: hepatoza, nefroza,
splenomegalie, salpingita, focare degenerative
in masa musculara pectorala.
Diagnosticul:
Confirmarea diagnosticului se face prin
metode bacteriologice si serologice. Se fac
insamantari pe medii speciale (Edward,
PPLO) din mucoasa sinusala si traheala,
pulmon, saci aerieni, oviduct, oua.
Diagnosticul serologic se realizeaza prin teste
de seroaglutinare rapida, hemaglutinare
rapida, seroaglutinare lenta, aglutinare rapida
cu vitelus, inhibarea hemaglutinarii si testul
de inhibare a cresterii. In ultimii ani aceste
teste au fost inlocuite de testul ELISA.
Prognosticul:
Defavorabil atat pentru individ cat si pentru
efectiv.
Profilaxie:
Eradicarea infectiilor in efectivele matca;
supravegherea serologica permanenta si
periodica prin testul de seroaglutinare rapida
la intreg efectivul in varsta de 16-24
saptamani; vaccinuri inactivate si vaccinuri
fiind scaderea ouatului. Ouale sunt deformate
cu coaja subtire moale sau rugoasa,
depigmentate , albus apos, granular si
amestecat cu galbenusul.
Anatomopatologic:
La pui: inflamatia catarala a mucoasei
traheobronsice si a sacilor aerieni, exsudat
seros, cazeos sau fibrinos.
La gainile ouatoare: leziuni respiratorii
discrete sau absente; predomina leziunile la
nivelul genital: ovar atrofiat, ovule
degenerate, moi, pediculate, aspect piriform.
Diagnosticul:
Dificil sau chiar imposibil deoarece boala are
multe asemanari anatomo-clinice cu celelalte
boli respiratorii ale pasarilor. Sunt necesare
examene de laborator.
Virusul se izoleaza prin inoculari
alantoidiene, la embrioni de 9-11 zile. Cu
lichidul alantoidian recoltat de la embrionii cu
nanism sau morti se reproduce boala la puii
susceptibili la 24-48 de ore de la incolarea
intratraheala. Virusul izolat este identificat
prin reactia de seroneutralizare pe embrioni
sau pe culture celulare.
Serologic: ELISA, seroneutralizarea,
imunodifuzia in gel de agar,
imunoflorescenta, inhibarea hemaglutinarii.
Prognosticul:
Vital rezervat sau grav la puii in varsta de
pana la 3-6 saptamani si favorabil la gainile
adulte.
Profilaxie:
Prin masuri de supraveghere pasiva care
vizeaza asigurarea unor conditii optime de
microclimate si de furajare, evitarea
supraaglomerarii, respectarea cu strictete a
principiului all in all out, evitarea contactului
intre pui si pasarile adulte, introducerea la
incubat numai a oualor provenite de la
effective indemne, executarea dezinfectiilor
profilactice.
vii atenuate.
Combatere:
Extrem de dificila in special in efectivele
mari. Pasarile bolnave se scot imediat din
efectiv si se sacrifica iar restul pasarilor se
supun unui tratament preventiv. Tratament:
antibiotice si chimioterapice active fata de
micoplasme (tetracicline, eritromicina,
streptomicina, nitrofuran, furazolidona)
asociate cu premixuri vitaminizate.
In Romania se prepara si se folosesc vaccinuri
vii attenuate din tulpinile H-120 si H-52,
comercializate sub denumirile Biromvac H-
52, Biromvac H-120, NDBIVAC.
Combatere:
Se notifica si se instituie masuri de carantina.
In focar: se inlatura factorii stresanti si se
combat infectii secundare(micoplasmoza
colibaciloza), se interzice folosirea oualor
pentru incubat, pe toata durata evolutiei bolii
si apoi inca 3 saptamani de la revenirea la
normal, asanarea prin sacrificarea la abator a
tuturor pasarilor, daca in 4 saptamani de la
debutul bolii, procentul de ouat nu revine la
parametrii economici, dezinfectia riguroasa a
adaposturilor, repopulare unitatii cu efectiv
indemn.