Sunteți pe pagina 1din 14

BRONSITA INFECTIOASA AVIARA

Baiceanu Alexandru

Este o boala infectocontagioasa de natura virotica, a puilor de gaina, cu evolutie acuta,


produsa de un virus filtrabil, caracterizata din punct de vedere anatomoclinic prin
inflamatia bronhiilor (ca si a traheei si a laringelui), cu semne respiratorii grave. La adulte
boala se traduce prin tulburari ale ouatului, fara alte manifestari morbide.

a. Istoric, raspandire, importanta:


A fost descrisa prima data in S.U.A. de catre Shalk si Hawn (1931) Beach si Schalm
(1933) dovedesc prin probe de imunitate incrucisata diferenta intre laringotraheite si
bronsita infectioasa.
La inceput boala a fost semnalata la puii mici, sub o forma grava si cu o raspandire rapida;
ultrrior boala s-a constatat si la puii mai mari, sub o forma mai putin grava.
Boala este foarte pagubitoare , prin mortaltatea mare la pui si raspandirea rapida in
untatiile mari de crestere a puilor; puii mai mari, trecuti prin boala, raman intarziati in
dezvoltare. La gainile adulte se constata o scadere accentuata a ouatului

b. Etiologie:
Virusul bronsitei infectioasa (BI) face parte din fam.Coronaviridae,gen.Coronvirus, cu
dimensiuni de 70-105m. Se cultiva pe oul embrinat de gaina, in varsta de 9-12 zile.
Izolarea virusului pe embrionul de gaina este destul de dificila, deoarece el nu produce, de
regula, moartea embrionilor in primele 4-6 pasaje.
In cadrul virusului BI s-au constatat diferente imunologice ; pana in prezent s-au pus in
evidenta 5 tipuri imunologic distincte.
Rezistenta virusului, in conditiile mediului exterior, este mica. Pastrarea virusului, in
conditiile mediului exterior este mica. Pastrarea virusului sub forma de lichid
alantoamniotic necesita temperaturi sub -45C; sub forma liofilizata este valabil peste un an.
Dezinfectantele uzuale in concentratii obisnuite distrug repede virusul

c. Receptivitate:
Pui de gaina pana la varsta de 5-10 zile au receptivitatea maxima. Puii mai mari fac
forme mai usoare de boala, iar gainile adulte fac forma inaparenta de boala, exprimata
numai prin tulburari ale ouatului.
Porumbelul este refractar la infectie.
Pasaril trecute prin boala castiga imunitate puternica si de lunga durata, transmisibila
prin vitelus la pui, pe care ii protejeaza fata de infectie pana la 2 luni.

d. Surse de infectie si mod de contaminare:


Pasarile bolnave si recent trecute prin boala constituie sursa principala de infectie.
Jetajul (exudatul bronsial, traheal si nazal) contine virus. De asemenea, sangele si
organele interne de la pasarile bolnave sunt virulente.

Virusul este eliminat in special prin jetaj. Prin fecale, virusul este eliminat incepand cu
ziua a 3-a pana in ziua a 24-a dupa infectie; incepand cu ziua a 35-a dupa vindecare,
virusul nu a mai putut fi pus in evidenta nici la pasarile trecute prin boala, nici in oua,
ceea ce pledeaza pentru inexistenta purtatorilor de virus de lunga durata in bronsita
infectioasa.

Contaminarea naturala se face direct, prin coabitare; mai rar indirect, prin intermediul
apei si al alimentelor contaminate.

Calea de infectie naturala, este cea respiratorie, mai rar cea digestiva. In mod
experimental, infectia se poate realiza prin instilatia nazala si laringiana a mucusului
virulent. Pe cale digestiva, subcutanata si intravenoasa, infectia se realizeaza inconstanat.

e. Simptomatologie:
Perioada de incubatie in boala naturala este de 36 ore pana la 6 zile.
La puii in varsta de 2-10 zile. Puii sunt lipsiti de voiciune, se ingramadesc in locurile
calduroase, stau somnolenti. Tulburari respiratorii traduse prin dispnee, puii stau cu
cioicul deschis si gatul intins; respiratie bucala horcaitoare, raluri si tuse chintoasa, cu
accese de sufocatie. - Atitudine tipica in bronsita
infectioasa a puilor.
In timpul acceselor de tuse, mucozitatiile si exudatul cazeos acumulat in bronsii si
partea inferioara a traheei sunt eliminate in exterior. Nu se constata exudat
sanguinolent ca in laringotaheita. Nu se observa niciodata semne nervoase.
Se constata si semne de conjuctivita si rinita, cu jetaj seros, stranut; adeseori si
inflamatia sinusurilor infraorbitale.
Durata bolii este de 3-10 zile.
La puii mici sub 10 zile mortalitatea este de 50%;
La puii peste 3 saptamani: mortalitatea este mica dar puii raman inapoiati in
dezvoltare, manifestand mult timp dispnee si raluri.

La puii peste 6 saptamani: semnele respiratorii sunt mult mai putin evidente. Puii
prezinta dispnee, raluri traheale si tuse. De regula, puii nu mai prezinta semne de
coriza. Dezvoltarea puilor se face necorespunzator cu varsta.
La tineretul peste 2 luni si pasarile adulte: tulburarile respiratorii sunt putin evidente;
se constata o slabire progresiva. Pasarile consuma grauntele, dar refuza uruielile; nu
se constata tulburari digestive, nici nervoase. La gainile ouatoare se constata o
scadere a ouatului; ouale sunt deformate, cu coaja subtire si aspra sau fara coaja.
Adeseori se constata gaini fals ouatoare, adica pasari cu aparenta normala care
cauta cuibul, dar nu oua. Mortalitatea este neansemnata.

f. Modificari anatomopatologice:
Leziunile nu sunt caracteristice. Se constata o traheita catarala: petesii si exudat bogat
seromucos pe mucoasa laringotraheala; nu se constata aspectul sanguinolent al exudatului
ca in laringotraheita infectioasa.
- Cheaguri de sange in mucoasa
tumefiata si inflamata a traheei.
La gaini: degenerari ovariene, atrezii foliculare, oua cu coaja moale si deformata.

- Modificari in aspectul si consistenta cojii oualelor.


In pulmoni: focare de bronhopneumonie, cu exudat serogelatinos in bronhii si sacii
aerieni, uneori cu aspect cazeos. In unele cazuri se observa pericardita fibrinoasa.
La examenul histologic nu se constata incluzii specifice ca in laringotraheita infectioasa.
In faza acuta se constata o infiltrare celulara in lamina propria, fara modificareaepiteliului
cilindric traheal. Mucoasa este puternic ingrosata.

g. Diagnostic:
Diagnosticul anatomoclinic este foarte dificil sau chiar imposibil, deoarece boala are
multe asemanari cu celelalte boli respiratorii ale pasarilor: formele subacute si cronice
de laringotraheita, formele benigne respiratorii de pseudopesta aviara, micoplasmoza
aviara, holera cronica si difterovariola aviara. Foarte adesea aceste infectii pot coexista
in acelas efectiv, ceea ce impune un diagnostic complex de laborator pentru
confirmarea sau infirmarea prezentei virusului BI.

Examenul virusologic,pentru punerea in evidenta a virusului BI,se face prin


inocularea materialului suspect (mucus bronsic,broiaj de pulmon, aseptizate
bacteriologic) in oul embrionat de gaina in varsta de 9-10 zile si adaptarea lui prin
pasaje succesive pana la aparitia nanismului.Identificarea virusului BI din embrionul
de gaina se face prin testul de SN pe embrionul de gaina, cu un ser anti-BI de
referinta.
De asemenea se poate recurge la infectia experimentala a puilor mici, indemni de BI,
si a martorilor imunizati, prin inocularea intratraheala a materialului suspect.
In formele asimptomatice sau cronice se poate recurge la testul de SN pe oua
embrionate. In acest scop, serul pasarilor de cercetat se pune in contact, in vitro, timp
de 30`, cu o tulpina de virus de referinta cu titru ridicat, iar amestecul este inoculat in
oua embrionate in varsta de 10 zile, provenite din gaini verificate ca indemne de
BI.Testul de SN se considera pozitiv daca 50% din embrioni au ramas in viata dupa 8
zilede la inoculare.
In afara de testul de SN se poate utiliza si seroprecipitarea in gel de agar.

h. Tratament, profilaxie si combatere:


Tratamentul curativ cu streptomicina (intramucular sau per os) are o valoare
discutabila.
Pentru prevenirea bolii se vor folosii la incubatie numai oua de la pasari si din ferma
indemne de boala. Puii mici vor fi crescuti separat de pasarile adulte. Completarea
efectivului de pasari se va face numai cu pui sanatosi.
In loturile de pui unde apare boala se va proceda radical: puii bolnavi vor fi
sacrificati, executandu-se dezinfectia adapostului. In locul unde apare boala
vaccinarea nu da rezultate, din cauza difuzarii rapide a infectiei.
Loturile amenintate de contaminare vor fi supuse vaccinarii. Puii peste varsta de 6
saptamani pot fi supusi imunizarii active cu un virus vaccin viu atenuat pe cale
nazala, oculara, sau intramusculara.
Profilaxia si combaterea bolii, mai ales la puii tineri, se bazeaza, in special, pe masuri
generale. Se vor asigura conditii optime de crestere pentru puii tineri.
Puii din efectivele contaminate vor fi crescuti si destinati consumului cand ajung la
greutatea de valorificare, fiind contraindicata retinerea lor pentru reproductie.
Dupa eliberarea adaposturilor de aceste efective se va executa o dezinfectie, iar dupa
o luna se poate trece la repopularea lor cu efective sanatoase.

Bibliografie:
http://ludus2011.sunphoto.ro/tratamente-boli_gaini_1
http://aidvet.com/bronsita-infectioasa-aviara/
http://
www.arhiva.lumeasatului.ro/bronsita-infectioasa-aviara_l276.html
http://
www.slideshare.net/ossamamotawae/avian-infectiuos-bronchitis-phot
o-session-42020233
http://wwwnc.cdc.gov/eid/article/18/12/12-0552-f6

Multumesc pentru atentie