SCOPUL LUCRARII Necesitatea unui diagnostic rapid al bolilor respiratorii ale pasarilor , aparute in unitatiile de crestere fie ele

industriale, fie gospodaresti, a rid icat ponderea unui diagnostic morfopatologic si a unui diagnostic clinic , la un nivel superior. Specialistul veterinar de astazi trebuie sa fie atat un bun clinician, dar si un bun morfopatolog, care prin necropsiile zilnice pe care le efectueaza sa aiba permanent in fata potentialul patogen existent in unitatea de crestere. Se va putea inarma astfel cu tot arsenalul de masuri preventive si curative pent ru ca o eventuala izbucnire de boala sa fie rapid lichidata si pierderile sa fie cat mai reduse. In combaterea bolilor respiratorii ale pasarilor, fie ele infectioase, fie parazitare, tehnicianul veterinar trebuie sa urmareasca aplicarea regulilor de igiena si alimentatie corespunzatoare unei exploatari rationale si economice. Pentru a preciza daca un animal este sau nu bolnav si de ce afectiune s ufera, se cer de la ingrijitor orice lamuriri cum ar fi: Cand si cum a observat inbolnavirea? Daca animalul a mai fost bolnav si de ce boala? Daca mai sunt in jur si alte animale bolnave? Cum s-a intervenit?

Adica date antecedente de istoric al bolii ce poarta numele de anamneza; ele ne dau uneori un sprijin pretios in stabilirea diagnosticului si al prognos ticului. In acelas timp, animalul contentionat in scopul de a permite examinarea sa este investigat clinic prin metode curente cum ar fi: inspectia, palpatia, p ercutia, ascultatia si termometria. Uneori sunt necesre si alte examene speciale , examene de laborator. Metaforic vorbind, sanatatea animalelor influenteaza intr-o masura consi derabila sanatatea umana. Asadar este imperios necesar ca pasarile domestice si produsele lor sa fie crescute, intretinute si procesate dupa toate normele igien ice si sanitar-veterinare in vigoare. Lucrarea de fata Bolie respiratorii ale pasarilor doreste sa fie o sinteza a elementelor indispensabile de cunoastere in domeniul patologiei, semiologiei si terapeuticii respiratorii a pasarilor. Daca nu am reusit sa redau totul, sa nu uitam ca noul apare in fiecare z i si in patologie ca in orice domeniu al vietii. Patologia de astazi nu mai seamana cu cea de ieri, si cu siguranta patol ogia de maine va fi alta fata de ceea pe care o cunoastem astazi. PASTRAREA SANATATII PASARILOR NOASTRE Ar trebui sa fim foarte preocupati de mentinerea sanatatii pasarilor. Gainile bo lnave nu se mai oua, nu cresc cum trebuie si nu sunt potrivite pentru inmultire. De aceea, orice crescator ar trebui sa-si dea osteneala, sa-si insuseasca cunos tintele cele mai importante despre boli, cauzele lor, simptomele, combaterea lor si despre metodele terapeutice posibile.Numai asa putem scuti pasarile noastre de suferinta. Fiindca in aceasta lucrare voi vorbi numai despre cele mai importante boli, va r ecomand ca, in caz de nevoie sa consultati si alte carti de specialitate mai det aliate. Totusi, cunostintele preluate din aceste carti de specialitate nu inlocuiesc sfa turile medicului veterinar. Este strict necesar sa recunoastem simptomele cazuri lor de imbolnaviri grave. Putem a evita astfel suferinta pasarilor, dupa exemplu l dat in relatarea care urmeaza. De cate ori pasarile prezinta simptome neobisnuite, crescatorii se grabesc sa ta ie pasarile care au probleme. Este bine sa rezervam un sector separat din adapos t pentru animalele bolnave sau ranite sau sa amenajam un loc unde sa putem izola , un timp, animalele bolnave pentru a le ajuta sa se vindece mai rapid si a le f

eri, pe cele sanatoase, de o eventuala contaminare cu germeni. Dupa insanatosire , le putem reintegra in card fara nici un fel de probleme. Pasarea sanatoasa si cea bolnava Inainte de a prezenta tabloul clinic al bolilor, cauzele lor posibile si tratame ntul corespunzator, ar trebui sa stim foarte bine cum trebuie sa arate o gaina s anatoasa. Ochii trebuie si fie luminosi, limpezi, penajul neted si stralucitor, iar creasta si gusa de un rosu deschis, sunt primele semne ale unei stari perfec te de sanatate. Cand respiratia deabia i se aude si nu exista scurgeri oculare, nazale sau orale, vom cerceta animalul mai indeaproape. Mucoasa cailor respirato rii trebuie sa fie rosie, de un rosu deschis sau sangeriu, nu palida sau galbuie . Si excrementele constituie un element important: nu trebuie sa fie apoase. Dia reea se recunoaste usor dupa penele murdare din juful cloacei. O gaina sanatoasa este usor de recunoscut: ea este atenta, ciuguleste si cotcoda ceste, isi ingrijeste penele, mananca si bea regulat cu o pofta de mancare norma la. Pasarea sanatoasa este vioaie. Primele semne de boala sunt lipsa poftei de mancare sau, dimpotriva, foamea si s etea exagerate. Pasarile bolnave se izoleaza de card, stau retrase, apatice, cu aripile atarnand, cu penele zburlite si cu capul varat intr-un colt, sunt slabit e iar penajul este lipsit de stralucire si friabil. Daca observam lucruri suspec te, trebuie sa luam masuri. Cum putem preveni aparitia acestor simptome, vom ved ea in continuare. Pasarea sanatoasa Sa previi este mai bine decat sa vindeci Preventia-i mama sigurantei Curatenia, ingrijirea adecvata si o hrana selectionata constituie cea mai buna garantie pentru intretinerea sanatoasa a pasarilor noastre. Este strict necesar sa se indeparteze excrementele de pe podelele adapostului si sa se controleze ca racteristicile acestora (consistenta, culoare, miros) pentru prevenirea bolilor. Si suporturile pe care stau pasarile trebuie curatate constant de impuritati. O data pe saptamana vom schimba asternutul in cusca. In adapost vom observa daca asternutul este uscat, curat si fara praf. De 3-4 ori pe an, din toamna pana in primavara cand pasarile stau mai ales in adapost iar pericolul de infectii creat e, ar trebui sa reinnoim asternutul de paie. Baia de nisip pe care trebuie sa le-o asiguram va fi alcatuita din nisip fin, u scat, putin rumegus ca si praf de var si deparazitata cu insecticid praf. Medicul veterinar poate recomanda si alte metode antiparazitare. In orice caz, i nainte de a le inchide, toamna, in adapost, cel putin o data pe an, grajdul va f i curatat temeinic. Stiu din experienta cat de solicitanta este aceasta operatic , dar merita. Toate partile componente ale adapostului vor fi curatate cu lesie fierbinte de s oda si periate. Tot asa si peretii - dupa curatare, vor fi varuiti pentru a nu m ai da nici o posibilitate capuselor si puricilor. Pentru un plus de precautie, i n laptele de var putem adauga si un dezinfectant. Mica farmacie a adapostului Pentru amintitele masuri de prevenire si ingrijire ca si pentru cazuri de necesi tate ar trebui, in orice caz, sa fim pregatiti. Pentru aceasta se recomanda sa a lcatuim, la sfatul medicului veterinar, o farmacie a adapostului. Ea ar trebui sa contina: - un preparat cu multivitamine pentru tratarea si prevenirea bolilor cauzate de deficitul de vitamine (de exemplu rahitismul) si pentru intarirea generala a or

ganismului, mai ales in faza de boala si dupa vindecare. - un medicament antiparazitar pentru curele obisnuite - un medicament pentru tratarea bolilor diareice - un dezinfectant pentru tratarea ranilor pielii si dermatozelor - un medicament impotriva ectoparazitilor ca puricii si capusele - o alifie pentru rani si contra degeraturilor - solutie borica (2%) si ceai de musetel pentru tratamentul inflamatiilor oculare. Medicamentele trebuie sa stea incuiate si sa nu fie accesibile copiilor. 1.VIROZE RESPIRATORII AVIARE 1.1. LARINGOTRAHEITA INFECTIOASA A PASARILOR (Laryngotracheitis Infectiosa Avium) Este o boala infectocontagioasa a galinaceelor, cu mers enzootic, produsa de un virus filtrabil, caracterizata din punct de vedere anatomoclinic prin inflamatia acuta alarinxului si traheei, cu semne respiratorii grave. a. Istoric, raspandire: A fost descrisa prima data in Canada (1922) si S.U.A. (1925), de unde a fost int rodusa, prin importul de pui, in Germania (1932). Beaudette sustine ca boala este produsa de un virus, dar dovada experimentala a anaturii virotice a bolii o face Beach (1931). Seifried (1931) pune in evidenta, in clulele epiteliale ale traheei, incluziile intranucleare specifice. Dupa introducerea bolii in Germania ea s-a raspandit in Europa, fiind semnalata in Rusia, Anglia, Spania, Italia, Polonia. La noi in tara a fost identificata intr-o singura unitate in 1967. b. Etiologie: Agentul etiologic este un virus cu marime de 80-100 m?. Trece usor prin filtrele Berkefeld V., partial prin N., dar nu prin W. Virusul se cultiva in embrionul de gaina de 9-12 zile, prin inocularea material ului virulent pe cale carioalantoidiana. De asemenea, se cultiva in culturi de t esuturi (celulele aparatului respiator, celule renale). In embrionul de gaina produce pe alantocorion leziuni caracteristice de marimea uni bob de mei. In celulele epiteliale din mucusul traheal si laringian de la pasarile bolnave ca si in epiteliile ectodermice ale embrionului de gaina pe care s-a cultivat vi rusul, se constata prezenta de incluzii intranucleare colorabile cu solutia Giem sa (incluziile Seifried). Virusul nu aglutineaza globulele rosii de pasare, nici nu formeaza in organism anticorpi fixatori de complement. Rezistenta virusului este slaba in conditiile mediului exterior. Sub forma de mu cus traheal, virusul este distrus la temperatura camerei pana in 10 zile, la lum ina solara directa in 6-7 ore. In cadavre, putrefactia il distruge foarte repede . c. Receptivitatea: In mod natural sunt receptive gainile si fazanii. Celelalte pasari, precum si an imalele de laborator sunt refractare la infectie. Tineretul aviar in varsta de 4-8 luni este mai sensibil. In mod experimental, boala poate fi reprodusa prin badijonarea larinxului, a muc oasei conjunctivale sau cloacale cu material virulent constituit din broiaj al m

ucoasei traheale de la o pasare bolnava. Receptivitatea pasarilor este marita si boala capata o extindere mare prin actiu nea unor factori favorizanti: carentele alimentare si vitaminice, in special hip ovitaminoza A, supraaglomerarea in adaposturi (mai ales in sistem de crestere in baterii), exesul de umiditate, frigul, transporturile obositoare, parazitismul intestinal, reactiile postvaccinale dupa diferite imunizari active, asocierea cu alte boli (difterovariola, holera). Pasarile trecute prin boala castiga imunitate. Ele transmit anticorpi prin vitel us, astfel ca puii eclozionati din astfel de oua au o imunitate pasiva pana la 4 -10 zile, rezistand la infectie. d. Surse de infectie si mod de contaminare: Sursele de infectie sunt pasarile bolnave si cele trecute prin boala, care raman purtatoare si eliminatoare de virus timp indelungat, pana la 500 zile. Astfel s e explica aparitia an de an a bolii in unele ferme avicole. Materiile virulente sunt mucusul traheal, bronsic, jetajul, secretiile conjuncti vale. Pe coaja oualelor si in ouale provenite de la gainile infectate nu s-a put ut pune in evidenta prezenta virusului. Contaminarea se face direct prin coabitare intre pasarile bolnave sau eliminatoa re de virus si cele receptive. Transmiterea prin ou nu se face. Cotaminarea poate fi si indirecta, prin pasarile refractare la infectie si perso nalul de ingrijire a pasarilor. De asemenea sobolanii pot fi transmitatori (vect ori) ai virusului. Calea de infectie este calea respiratorie, prin stropii virulenti inhalati o dat a cu aerul. Se admite si posibilitatea infectiei pe cale digestiva, prin apa si alimentele contaminate. Experimental infectia se realizeaza prin badijonarea mucoasei conjunctivale sau laringiene. e. Patogeneza: Virusul patrunde prin mucoasa nazala sau bucala. El are o afinitate pronuntata p entru mucoasa traheala, unde se multiplica, producand inflamatia acesteia. De la locul de multiplicare, virusul trece si in sange, dar nu se multiplica. Prin in terventia germenilor microbieni secundari de la suprafata mucoasei respiratorii, procesul inflamamato initial se complica, agravandu-se. f. Epizootologie: Boala apare in tot cursul anului, dar mai ales toamna si iarna. Frecventa mai ma re in sezonul de toamna se explica prin completarea efectivului matca cu pasari tinere receptive la infectie, introduse in efectivul dce pasari adulte, trecute prin boala si ca atare purtatoare de virus. Caracterul stationar al bolii, de la an la an, cu frecventa maxima toamna, se ex plica prin existenta purtatorilor de virus si nu prin persistenta virusului in m ediul exterioe. Boala are un mers enzootic, fara tendinte de raspandire in alte ferme la distant a, afara de cazul cand se scot pasari eliminatoare de virus, pentru completarea efectivului. De fapt insa, in modul acesta, prin pasari purtatoare de virus, se introduce infectia in ferma indemna. g. Simptomatologie: Incubatia naturala este de 6-12 zile; in infectia experimentala incubatia este m ai scurta si variaza dupa calea de inoculare. Boala evolueaza sub forma acuta subacuta si cronica. Forma acuta: (hemoragica) se intalneste la inceputul epizootiei. Ea incepe cu fe bra puternica (44 grade C), iapetenta si sete puternica; prostratie, cianoza muc oaselor aparente, a crestelor si a barbitelor. In scurt timp apa tulburari respi

ratorii grave- dispnee puternica. In momentul inspiratiei,pasarea isi ridica si isi intinde capul cu ciocul larg deschis, percepandu-se un zgmot de glu-glu si u n fel de tipat plangator; in expiratie capul se lasa in jos, cu ochii inchisi, p ana cand ciocul atinge solul. Pasarile stranuta puternic, sunt cuprinse de o tuse spasmodica. Isi scutura cu p utere capul, eliminand un jetaj mucos, sanguinolent, uneori chiar chiaguri de sa nge sau sange lichid. In cazurile mai usoare se constata numai o respiratie horcaitoare, raluri in tim pul respiratiei si tuse. Moartea se produce in decurs de 2-4 zile, in 50-90% din cazuri, prin asfixia pro dusa de chiagurile de sange care obstrueaza larinxul, prin edemul laringotraheal sau prin toxiemie. In cele mai multe cazuri insa,simptomele sunt mai putin severe, manifestandu-se prin dispnee, raluri traheala, tuse, ciocul intredeschis Forma subacuta: manifestarile respiratorii sunt mai benigne. Pasarile pot elimin a, in timpul stranutului sau tusei, un exudat consistent sau pseudomembrane. Une le pasari prezinta un catar oculo-nazal si chiar sinuzita infraorbitara sau ofta lmie purulenta. Boala se poate constata si la puii tineri, de 10-20 zile, cu semne de conjunctiv ita si diaree grava. Durata acestei forme este de 1-3 saptamani, cu mortalitate de 10-15%; la puii ti neri mortalitatea se ridica la 50-100%. Forma cronica:poate aparea de la inceput, ca atare, sau ca urmare a formei subac ute. Se intalneste de regula spre sfarsitul enzootiei. Se manifesta prin respira tie dispneica, bucala, siflanta, cu prezenta de pseudomembrane traheale, cu cara cter cazeos, la orificiul traheal. Exudatul se muleaza sub forma de mansoane dea lungul traheei, producand obstructia larinxului si moartea prin asfixie. Durat a bolii este de 1-1,2 luni, cu o mortalitate de 5%. Se pot constata si forme benigne de boala, cu tulburari respiratorii putin accen tuate, asemanatoare altor boli respiratorii ale pasarilor. La pasarile ouatoare ara loc o scadere a ouatului, in medie pe efectiv cu 12%, uneori insa pana la 50 %. Toate formele clinice de boala pot evolua, simultan sau succesiv, in cursul u nei enzooti. h. Modificari anatomopatologice: In forma acuta se constata o traheita hemoragica: mucoasa este tumefiata, cu pet esii si un mucus sanguinolent la suprafata, uneori coaguli de sange. In forma subacuta se observa o laringotraheita: mucoasa este edematiata, cu un e xudat fibrinos la suprafata. Chiaguri de sange pe mucoasa inflamata a traheei. In forma cronica se constata pseudomembrane cazeoase in faringe, laringe si trah ee. In examenul histopatologic se constata incluziuni intranucleare, in celulele epi trliale ale mucoasei laringelui si traheei, colorabile in roz prin metoda Giemsa prelunita ( Seifried, 1931). -Incluzii Seifried in celulele mucoasei traheale. Ele se constata usor in faza initiala a bolii, pana nu sa produs alterarea pronu ntata a mucoasei, observandu-se frecvent in forma acuta de boala rareori in cea cronica. Aceste incluziuni se pot constata insa si in epiteliile pleoapelor si a le bronhiilor. Intr-un nucleu se constata de regula o singura incluziune rotunda , ovala sau neregulata, ocupand aproape jumatate de nucleu (Poliakova, 1951).

In general, mai ales in formele acute si subacute, modificarile anatomopatologice, macroscopice si microscopice sunt carcteristice si precizeaza diagnosticul. i. Diagnostic: Datele epizootologice si anatomoclinice permit un diagnistic in formele acute si tipice; in formele mai putin grave si cronice, diagnosticul clinic este dificil sau imposibil din cauza asemanarii cu alte boli respiratorii. Laringotraheita i nfectioasa afecteaza rareori puii tineri, desi acestia sunt sensibili la infecti e cu virusul LTI. Scaderea ouatului in LTI nu este asa de accentuata ca in pseud opesta, nici chiar ca in bronsita infectioasa a gainilor. Pseudopesta aviara, forma respiratorie, este mai difuzibila, scaderea ouatului m ai pronuntata, in multe cazuri exista sindrom digestiv si nervos. Boala poate fi confirmata prin izolarea virusului si identificarea lui prin reactia HA si IHA. Difterovariola aviara prezinta leziuni cutanate, pseudomembranelese gasesc mai a les pe mucoasa bucala, iar dupa detasarea lor mucoasa apare sangeranda. Bronsita infectioasa, la gainile adulta, prezinta un sindrom respirator mai puti n accentuat, iar la pasarile peste varsta de 2 luni, de regula, nu se inregistre aza mortalitate. In schimb la puii pana la vrsta de 10 zile boala are un tablou clinic destul de caracteristic. Micoplasmoza aviara are o evolutie cronica, iar leziunile principale sunt de aer osaculita, cu depozite fibrinoase. De astfel aceste infectii pot coexista. Coriza infectioasa prezinta modificari anatomopatologice ale mucoasei nazale, co njunctivale, a sinusurilor intraorbitare, niciodata ale mucoasei laringotraheale . Boala este, in genera, beningna cu mers cronic. Hipovitaminoza A este caracterizata si ea prin pseudomembrane, dar acestea sunt albicioase si usor detasabile; in faringe si esofag se constata zone alb-galbui, datorita uei materii cazeoase la orificiile glandelor mucoase. Diagnosticul de laborator se face prin reproducerae experimentala a bolii, prin izolarea virusului LTI si prin examen histopatologic. Pentru infectia experimentala se utilizeaza mucusul traheal filtrat si aseptizat cu antibiotice, cu care se tamponeaza mucoasa traheala a puilor sensibili si re zistenti la infectie. Puii sensibili fac de regula o forma acuta si tipica de bo ala. Pentru izolarea virusului se inoculeaza embrioni de gaina de 9-10 zile. Examenul histologic al mucoasei respiratoriii in formele acute si subacute, in special la inceputul bolii, este de o inalta valoare diagnostica si este decisiv (a se vedea modificarile histopatologice). In studiile epizootologice sunt utilizabile testele serologice de SN si seroprec ipitare in gel de agar. j. Tratament, profilaxie si combatere: Nu exista un tratament specific si eficace. In formele subacute, tetraciclinele amelioreaza starea cinica prin actiunea lor fata de germenii secundari. Pastrarea indemnitatii fermelor avicole se obtine prin controlu si carantina de 14 zile a pasarilor nou introduse in ferma. In perioada de carantina se introduc martori de contact, din efectiul propriu al fermei. Dupa aparitia bolii se vor sacrifica si valorifica pasarile din lotul unde a apa rut boala, urmata de dezinfectia radicala a adapostului cu formol 1 . Spre a se ev ita pericolul excretorilor de lunga durata, repopularea se va face numai dupa 3 luni. In cazul cand din considerente economice nu se poate recurge la sacrificarea pas arilor bolnave si suspecte de contaminare, se va proceda numai la sacrificarea c elor bolnave si vaccinarea celor aparent sanatoase din ferma contaminata. Vaccinul este un virus- vaccin viu, preparat pe embrionul de gaina, livrabil sub forma liofilizata. Aplicarea lui se face dupa solubilizarea intr-un diluant spe cial, prin tamponarea mucoasei cloacale, cu ajutorul unei pensule aspre. Se prod uce o inflamatie a mucoasei cloacale, urmata de istalarea imunitatii dupa 9 zile

pe o perioada de 6 luni. Acest vaccin viu are inconvenientul ca pasarile vaccinate raspandesc virusul un anumit timp dupa vaccinare. Din efectivele unde s-a aplicat vaccinarea nu vor fi scoase pasari de vanzare in scopul cresterii. Aplicarea vaccinului se mai poate face pe pielea deplumata sau pe mucoasa ocular a. Pasarile vaccinate vor fi controlate dupa 4-6 zile, iar cele la care nu s-a prod us reactia locala vor fi revaccinate. Efectivul vaccinat va fi crescut si exploatat separat pana la valorificarea lui totala. Repopularea adaposturilor unde au stat pasarile vaccinate se va face num ai dupa 2-3 dezinfectii riguroase si dupa trecerea a 2 saptamani vara si 6 sapta mani iarna de la lichidarea efectivului si efectuarea dezinfectiei finale. 1.2.BRONSITA INFECTIOASA AVIARA (Bronchitis infectiosa avium) Este o boala infectocontagioasa de natura virotica, a puilor de gaina, cu evolut ie acuta, produsa de un virus filtrabil, caracterizata din punct de vedere anato moclinic prin inflamatia bronhiilor (ca si a traheei si a laringelui), cu semne respiratorii grave. La adulte boala se traduce prin tulburari ale ouatului, fara alte manifestari morbide. a. Istoric, raspandire, importanta:

A fost descrisa prima data in S.U.A. de catre Shalk si Hawn (1931) Beach si Scha lm (1933) dovedesc prin probe de imunitate incrucisata diferenta intre laringotr aheite si bronsita infectioasa. La inceput boala a fost semnalata la puii mici, sub o forma grava si cu o raspan dire rapida; ultrrior boala s-a constatat si la puii mai mari, sub o forma mai p utin grava. Boala este foarte pagubitoare , prin mortaltatea mare la pui si raspandirea rapi da in untatiile mari de crestere a puilor; puii mai mari, trecuti prin boala, ra manintarziati in dezvoltare. La gainile adulte se constata o scadere accentuata a ouatului. b. Etiologie:

Virusul bronsitei infectioasa (BI) este un mixovirus, cu dimensiuni de 70-105m. S e cultiva pe oul embrinat de gaina, in varsta de 9-12 zile. Izolarea virusului p e embrionul de gaina este destul de dificila, deoarece el nu produce, de regula, moartea embrionilor in primele 4-6 pasaje. In cadrul virusului BI s-au constatat diferente imunologice ; pana in prezent sau pus in evidenta 5 tipuri imunologic distincte. Rezistenta virusului, in conditiile mediului exterior, este mica. Pastrarea viru sului, in conditiile mediului exterior este mica. Pastrarea virusului sub forma de lichid alantoamniotic necesita temperaturi sub -45C; sub forma liofilizata est e valabil peste un an. Dezinfectantela uzuala in concentratii obisnuite distrug repede virusul. c. Receptivitate:

Pui de gaina pana la varsta de 5-10 zile au receptivitatea maxima. Puii mai mari fac forme mai usoare de boala, iar gainile adulte fac forma inaparenta de boala , exprimata numai prin tulburari ale ouatului. Porumbelul este refractar la infectie. Pasaril trecute prin boala castiga imunitate puternica si de lunga durata, trans misibila prin vitelus la pui, pe care ii protejeaza fata de infectie pana la 2 l uni.

d.

Surse de infectie si mod de contaminare:

Pasarile bolnave si recent trecute prin boala constituie sursa principala de inf ectie. Jetajul (exudatul bronsial, traheal si nazal) contine virus. De asemenea, sangel e si organele interne de la pasarile bolnave sunt virulente. Virusul este eliminat in special prin jetej. Prin fecale, virusul este eliminat incepand cu ziua a 3-a pana in ziua a 24-a dupa infectie; incepand cu ziua a 35a dupa vindecare, virusul nu a mai putut fi pus in evidenta nici la pasarile tre cute prin boala, nici in oua, ceea ce pledeaza pentru inexistenta purtatorilor d e virus de lunga durata in bronsita infectioasa. Contaminarea naturala se face direct, prin coabitare; mai rar indirect, prin int ermediul apei si al alimentelor contaminate. Calea de infectie naturala, este cea respiratorie, mai rar cea digestiva. In mod experimental, infectia se poate realiza prin instilatia nazala si laringiana a mucusului virulent. Pe cale digestiva, subcutanata si intravenoasa, infectia se realizeaza inconstanat. e. Simptomatologie:

Perioada de incubatie in boala naturala este de 36 ore pana la 6 zile. La puii in varsta de 2-10 zile. Puii sunt lipsiti de voiciune, se ingramadesc in locurile calduroase, stau somnolenti. Tulburari respiratorii traduse prin dispn ee, puii stau cu cioicul deschis si gatul intins; respiratie bucala horcaitoare, raluri si tuse chintoasa, cu accese de sufocatie. - Atitudine tipica in bronsita infectioasa a puilor. In timpul acceselor de tuse, mucozitatiile si exudatul cazeos acumulat in bronsi i si partea inferioara a traheei sunt eliminate in exterior. Nu se constata exud at sanguinolent ca in laringotaheita. Nu se observa niciodata semne nervoase. Se constata si semne de conjuctivita si rinita, cu jetaj seros, stranut; adeseor i si inflamatia sinusurilor infraorbitale. Durata bolii este de 3-10 zile. La puii mici sub 10 zile mortalitatea este de 50%; La puii peste 3 saptamani: mortalitatea este mica dar puii raman inapoiati in de zvoltare, manifestand mult timp dispnee si raluri. La puii peste 6 saptamani: semnele respiratorii sunt mult mai putin evidente. P uii prezinta dispnee, raluri traheale si tuse. De regula, puii nu mai prezinta s emne de coriza. Dezvoltarea puilor se face necorespunzator cu varsta. La tineretul peste 2 luni si pasarile adulte: tulburarile respiratorii sunt puti n evidente; se constata o slabire progresiva. Pasarile consuma grauntele, dar re fuza uruielile; nu se constata tulburari digestive, nici nervoase. La gainile ou atoare se constata o scadere a ouatului; ouale sunt deformate, cu coaja subtire si aspra sau fara coaja. Adeseori se constata gaini fals ouatoare , adica pasari cu aparenta normala care cauta cuibul, dar nu oua. Mortalitatea este neansemnata. f. Modificari anatomopatologice:

Leziunile nu sunt caracteristice. Se constata o traheita catarala: petesii si ex udat bogat seromucos pe mucoasa laringotraheala; nu se constata aspectul sanguin olent al exudatului ca in laringotraheita infectioasa. - Cheaguri de sange in mucoasa tumefiata si inflamata a traheei. La gaini: degenerari ovariene, atrezii foliculare, oua cu coaja moale si deforma ta.

- Modificari in aspectul si consistenta cojii oualelor. In pulmoni: focare de bronhopneumonie, cu exudat serogelatinos in bronhii si sac ii aerieni, uneori cu aspect cazeos. In unele cazuri se observa pericardita fibr inoasa. La ehamenul histologic nu se constata incluziispecifice ca in laringotraheita in fectioasa. In faza acuta se constata o infiltrare celulara in lamina propria, fa ra modificareaepiteliului cilindric traheal. Mucoasa este puternic ingrosata. g. Diagnostic:

Diagnosticul anatomoclinic este foarte dificil sau chiar imposibil, deoarece boa la are multe asemanari cu celelalte boli respiratorii ale pasarilor: formele sub acute si cronice de laringotraheita, formele benigne respiratorii de pseudopest a aviara, micoplasmoza aviara, holera cronica si difterovariola aviara. In tabel ul I se redau unele diferente intre BI si forma respiratorie a pseudopestei avia re, produsa de tulpini mai putin patogene. Foarte adesea aceste infectii pot coe xista in acelas efectiv, ceea ce impune un diagnostic complex de laborator pentr u confirmarea sau infirmarea prezentei virusului BI. Tabelul I: Bronsita infectioasa Pseudopesta aviara Incubatia 18-96 ore, matim 6 zile 4- 11 zile Mortalitatea Numai la puii foarte mici La toate varstele Dispneea La numeroase pasari deodata Numai cateva pasari deodata Simptome nervoase Nici unul Frecvente Consum de hrana Redus la jumatate Nul La necropsie Exudat seromucos in trahee si bronhii; uneori petesi Petesii pot aparea peste tot Ouatul Scade rapid (uneori la zero). Inca normal la primele semne. Pe o lunga p erioada de timp, ouatul este scazut si nu se restabileste decat partial. Scadere rapida la zero. Diminuarea se produce de la primele semne de boala. Ouat ul se restabileste dupa cateva saptamani Examenul virusologic,pentru punerea in evidenta a virusului BI,se face prin inoc ularea materialului suspect (mucus bronsic,broiaj de pulmon, aseptizate bacterio logic) in oul embrionat de gaina in varsta de 9-10 zile si adaptarea lui prin pa saje succesive pana la aparitia nanismului.Identificarea virusului BI din embrio nul de gaina se face prin testul de SN pe embrionul de gaina, cu un ser anti-BI de referinta. De asemenea se poate recurge la infectia experimentala a puilor mici, indemni de BI, si a martorilor imunizati, prin inocularea intratraheala a materialului sus pect. In formele asimptomatice sau cronice se poate recurge la testul de SN pe oua emb rionate. In acest scop, serul pasarilor de cercetat se pune in contact, in vitro , timp de 30`, cu o tulpina de virus de referinta cu titru ridicat, iar amestecu l este inoculat in oua embrionate in varsta de 10 zile, provenite din gaini veri ficate ca indemne de BI.Testul de SN se considera pozitiv daca 50% din embrioni au ramas in viata dupa 8 zilede la inoculare. In afara de testul de SN se poate utiliza si seroprecipitarea in gel de agar. h. Tratament, profilaxie si combatere:

Tratamentul curativ cu streptomicina (intramucular sau per os) are o valoare dis cutabila.

Pentru prevenirea bolii se vor folosii la incubatienumai oua de la pasari si din ferma indemne de boala. Puii mici vor fi crescuti separat de pasarile adulte. C ompletarea efectivului de pasari se va face numai cu pui sanatosi. In loturile de pui unde apare boala se va proceda radical: puii bolnavi vor fi s acrificati, executandu-se dezinfectia adapostului. In locul unde apare boala vac cinarea nu da rezultate, din cauza difuzarii rapide a infectiei. Loturile amenintate de contaminare vor fi supuse vaccinarii. Puii peste varsta d e 6 saptamani pot fi supusi imunizarii active cu un virus vaccin viu atenuat pe cale nazala, oculara, sau intramusculara. Profilaxia si combaterea bolii, mai ales la puii tineri, se bazeaza, in special, pe masuri generale. Se vor asigura conditii optime de crestere pentru puii tine ri. Puii din efectivele contaminate vor fi crescuti si destinati consumului cand aju ng la greutatea de valorificare, fiind contraindicata retinerea lor pentru repro ductie. Dupa eliberarea adaposturilor de aceste efective se va executa o dezinfectie, ia r dupa o luna se poate trece la repopularea lor cu efective sanatoase. 1.3. PSEUDOPESTA AVIARA (Boala de Newcastle, Pesta Aviara Asiatica, Pneumoencefalita, Pesta Aviara Atipi ca)

Pseudopesta aviara este o boala infectioasa, de tip evolutiv acut, mai r ar subacut, enzootica specifica galinaceelor, produsa de un virus filtrabil si c aracterizata clinic prin semne respiratorii si digestive, insotite sau urmate de manifestari nervoase, asociate diferit, iar anatomopatologic prin proventriculi ta, enterita si tiflita hemoragico-necrotica. a. Istoric, raspandire, importanta:

Pseudopesta poate fi considerata ca fiind cea mai grava boala a pasarilor, cu ce a mai mare putere de difuziune. A fost diagnosticata pe toate continentele. La noi in tara boala a fost introdusa in anul 1942, provocand anual pierderi import ante atat in sectorul industrial cat si in unitatile gospodaresti, in care nu se respecta normele de profilaxie generala si specifica. Aceste pierderi sunt cons ecinta morbiditatii si mortalitatii foarte ridicate cu care boala evolueaza, a r estrictiilor impuse in cadrul masurilor de combatere si a cheltuielilor antrenat e de aplicarea masurilor profilactice. In prezent se mai inregisteaza focare limitate, doar acolo unde se incalca masur ile de profilaxie. b. Etiologie:

Agentul patogen al pseudopestei este un virus care se cultiva pe oua embrionate ca si pe culturi de celule. Culturile pe oul embrionat servesc la prepararea vac inurilor antipestoase. Virusul pseudopestei se absoarbe pe eritrocitele de gaina si provoaca aglutinar ea lor (hemaglutinarea). In organismul pasarilor, virusul determina formarea ant icorpiior specifici, care ii inhiba propietatea hemaglutinanta, ca si anticorpi care-i neutralizeaza actiunea patogena. Aceste propietati se folosesc in cerceta rile de diagnostc la identificarea virusului. Intre tulpinile de virus izlolate in diferite zone ale globului nu exist diferen te antigenice. In schimb, puterea patogena a vrusului poate varia in functie de tulpina, deosebindu-se dinacest punct de vedere trei tipuri de tuilpini: cu pato genitate foarte scazuta (lentogene), cu patogenitate medie, patogene numai pentr u pui (mezogene) si cu patogenitate ridicata (velogene). Tulpinile din primele 2 grupe se utilizeaza ca vaccinuri vii, iar cele din ultima grupa se izoleaza obi

snuit din focarele grave de boala. Virusul este destul de rezistent in mediul exterior. Caldura il distruge repede iar razele solare in cateva minute, pana la 1-2 zile. La temperatura camerei rez ista pana la 17 saptamani, in apa 10-15 zile, iar in cotete pana la 250 de zile. In carcase si oua rezista pana la 200 de zile, iar cand acestea sunt congelate pana la doi ani. Antisepticile obisnuite (soda caustica, clorura de var, formolu l, etc), in concentratii uzuale, distrug virusul in cateva minute pana la o ora. c. Caractere epizootologice:

Receptivitate: In conditii naturale sunt receptive :gaina, curca, bibilica, faza nul, paunul. Celelalte pasari nu sunt receptive sunt refractare, imbolnavinduse exceptional. Ele pot face infectii inaparente clinic, jucand un mare rol in difu zarea boli. Surse de infectie : sunt reprezentate de pasarile bolnave, care elimina cantitat i masive de virus prin toate produsele de secrectie si excretie (fecale, jetaj). Difuzarea boli se realizeaza si prin produsele si subprodusele pasarilor bolnav e (carne, oua, pene), prin cadavre, ca si prin toate lucrurile venite in contact cu pasarile bolnave (furaje, apa, obiecte de inventar, custi, mijloace de trans port, etc). Omul poate vehicula virusu pasiv sau face infecti benigne sau inaparente, deveni nd purtator activ. Mod de contaminare:transmiterea boli se face direct prin cohabitarea pasarilor b olnave cu cele santoase si indirect pe cale respiratorie si digestiva, cu apa, f uraje si particule de praf contaminate. Dinamica epizootica:dupa ce a aparut intr-un efectiv, pseudopesta evolueaza grav , cuprinzand intr-un timp scurt 90-100% din pasari. In cazul in care nu se iau m asuri corespunzatoare, boal are o evidenta tendinta la evolutia epizootica, difu zand in afara focarului si cuprinzand teritorii mari, evoluand ca cea mai contag ioasa boala a pasarilor. In efectivele incomplet imunizate datorita vaccinarilor incorecte, se intalnesc aspecte enzootice, in care numarul cazurilor de inbolna vire variaza intre 20-80%. Enzootiile cele mai grave in sezoanele reci si umde, cand virusul rezista mai mult in mediul extern. d. Tabloul clinic: Boala apare dupa o incubatie scurta, de 3-10 zile si evolueaza acut,in 1-5 zile, rar mai mult. Semnele clinice sunt caracterizate printr-o stare generala grava, insotita de tulburari digestive, nervoase si respiratori. Pasarile sunt abatute, somnolente, fara pofta de mancare, cu creasta si barbitele cianozate. In cavitatea bucala se constata un exudat mucos, abundent, iar pe mucoasa se obs erva hemoragii punctiforme sau focare necrotice mici de culoare cenusie galbuie. Gusa este impastata (indigestie ingluviala). Un semn foarte frecvent este enter ita, manifestata prin diaree, cu fecale galben-verzui, cu miros respingator. Pe mucoasa cloacala se constata adeseori focare hemoragico-necrotice. Frecvent se intalnesc si semne nervoase (convulsii sau paralizii). Sindromul respirator sau laringotraheal, tot de natura nervoasa, este manifestar ea clinica cea mai caracteristica pseudopestei si se traduce prin respiratie acc elerata, dispneica si zgomotoasa, horcaitoare. Pentru a se elibera de mucusul ca re obstrueaza caile respiratori anterioare, pasarile scot un zgomot asemanator cu stranutul, scturand in acelasi timp capul. Acest concert de respiratie zgomot oasa, horcaitoare si stranut-tuse este caracteristic pseudopestei. - Dispnee La curca, boala evolueaza mai benign si predomina sindromul digestiv si nervos. Boala evolueaza in majoritatea cazurilor mortal. Pasarile nu mai rareori se vind eca, dupa o convalescenta lunga sau raman cu tare nervoase sub forma de paralizi ii.

e. Modificari anatomopatologice: La pasarile moarte de pseudopesta se constata leziuni grave si foarte importante pentru diagnostic. Astfel in cavitatea bucala, faringiana, laringiana, in trahee se gaseste o canti tate mare de mucus filant, gros, uneori sub forma de depozite difteroide, usor d etasabile. La nivelul mucoasei bucofaringiene, uneori si esofagiene se mai po t gasi mici noduli galbeni-cenusii, cu continut mucopurulent sau cazeos, uneori inconjurati de o zona hemoragica. - Laingot raheita consecutiva. In stomacul glandular se observa hemoragii si necroze localizate de obicei la va rful papilelor glandulare sub forma unui brau la intrarea si iesirea din stomac ( proventriculita hemoragico-necrotica ). Pe mucoasa intestinala, mai frecvent l a baza sacilor cecali si intestinul gros, dar si pe restul intestinului, se obse rva focare hemoragico-necrotice, punctiforme sau sub forma de ulcere mai mari. - Hemoragii in mucoasa stomacului glandular. In restul organelor se pot intalnii leziuni hemoragice sau degenerative. La puii mici, pana la varsta de 2 luni, leziunile sunt mai putin constante si ma i discrete. Ca modificari histopatologice importante pentru diagnostic se citeaza si leziuni de encefalita nepurulenta, intalnite la 88-89% din cazuri. - Focare hemoragiconecrotice in intestin la gaina f. Diagnostic:

Se stabileste pe baza difuzibilitatii accentuate, a tulburarilor generale intens e, dominate de simptome digestive, nervoase si respiratorii si a leziunilor de p roventriculita si tiflita hemoragico-necrotica. Boala s-ar putea confunda cu holera, tifoza laringotraheita si cocidioza. Holera evolueaza mai rapid, cu leziuni de hepatita miliara necrotica, fara prove ntriculita si tiflita hemoragico-necrotica. Tifoza este mai rar intalnita si evolueaza trenant si subacut cu anemie si tulbu rari digestive si cu leziuni hepatice grave, care lipsesc in pseudopesta aviara. Laringotraheita evolueaza numai cu simptome respiratorii, iar cocidioza apare ob isnuit la tineret si evolueaza numai cu simptome respiratorii. Cocidioza apare obisnuit la tineret si evoluaza cu diaree si tiflita hemoragica difuza. In cocidioza , examenul microscopic al fecalelor este edificator. In focarele atipice de boala, inregistrate uneori la pasarile vaccinate si la pu i, este absolut necesara confirmarea diagnosticului prin examene de laborator. I n acest scop se expediaza la laborator mai multe pasari bolnave si cadavre. Cerc etarile de laborator constau in izolarea si identificarea virusului, prin inocul ari la pui sau embrioni si examene serolologice- reactia de hemaglutinare si inh ibare a hemaglutinarii si seroneutralizarii. g. Prognostic:

Este grav, boala avand o evolutie mortala, cu caracter epizootic, nedispunand de mijloace curative eficace. h. Profilaxie:

In efectivele contaminate boala se combate prin masuri generale si specifice, ca

re constau in: - declararea bolii si instituirea carantinei de gradul II. - sacrificarea pasarilor bolnave si darea lor in consum conditionat, dupa steril izarea prin fierbere; uneori, pentru eradicarea bolii se poate hotari sacrificar ean intregului efectiv contaminat. - distrugerea cadavrelor si asternutului prin ardere sau ingropare. - dezinfectia halelor, cotetelor si padocurilor cu soda custica 2% sau formol 3% . -vaccinarea de necesitate a pasarilor sanatoase, cu vaccin H sau Roakin, daca su nt in varsta de pana peste 2 luni si cu vaccin La Sota la tineretul sub 2 luni. Prevenirea aparitiei pseudopestei in efectivele indemne se realizeaza prin masur i generale si specifice. Ca masuri generale se vor executa dezinfectii profilact ice si se va reglementa circulatia persoanelor, vehiculelor, etc. trebuie avuta o deosebita grija la achizitionarea pasarilor, oualelor pentru incubatie si fura jelor, ca acestea sa provina din efective si localitati sigur indemne. Profilaxia specifica consta in vaccinarea profilactica periodica a tuturor pasar ilor. La noi in tara se utilizeaza in mod curent vaccinul antipseudopestos La So ta. Vaccinul antipseudopestos La Sota este preparat dintr-o tulpina mai atenuata ( l entogena ). Se prezinta in fiole, sub forma liofilizata ce se dilueaza in diferi te proportii, in diluant. Se administreaza individual pe cale conjunctivala sau subcutan in doza de 0,5 ml la gaina si 1ml la curca, la pui se poate administra incepand cu varsta de 8-10 zile. In efectivele mari se poate aplica in apa de ba ut sau sub forma de aerosoli. La pasarile adulte, mai aleas la cele apartinand r aselor perfectionate, este indicata vaccinarea in continuare cu vaccinul La Sota din 3 in 3 luni. Se mai folosesc cu succes si alte vaccinuri cuma ar fi: vaccinul antipseudopesto s viu din tulpini mezogene ( H sau Roakin ) si vaccinul uleios inactivat, aceste a fiind folosite mai des in fermele de selectie la curci si gaini. Trebuie retinut faptul ca indiferent de tipul de vaccin utilizat lupta antiepizo otica impotriva pseudopestei nu va fi incununata de succes daca nu se respecta t oate masurile profilactice generale. - Tehnica vaccinarii antipseudopes toase la gaina

1.4. GRIPA AVIARA ( Avian influenza )

a. Istoric si raspandire. Gripa aviara (Avian influenza), este o boala infectjioasa a pasarilor cauzata d e mutatia de tip A a virusului gripal. Boala a fost descoperita in Italia in ju rul anului 1900, de atunci raspandindu-se in intreaga lume. b. Etiologie: Toate pasarile sunt considerate predispuse la infectie cu gripa aviara, desi une le specii sunt mai rezistente la imbolnavire, Pasarile migratoare (in special ra tele salbatice) sunt considerate principala sursa de gripa aviara, acestea fiind si cele mai rezistente la infectie. Pasarile domestice, in schimb, inclusiv gai nile si curcanii, sunt deosebit de predispuse la epidemiile de gripa letale. Per ioada de incubatie este de la trei la cinci zile, iar simptomele variaza de la u n individ la altul. Izbucnirile formelor foarte patogenice pana acum au fost cauzate de virusul grip al de tip A, din familia Orthomyxoviridae, care actioneaza ia nivelul acidului r ibonucleic, ARN (subtipurile H5 si H7). Din 16 subtipuri de virusi ai tipului A

(numite H) fiecare cu 9 sub-sub-tipuri (numite N), doar trei -H5, H7 sj H9 sunt capabile sa treaca granitele dintre diferite specii (in special de la pasare la om). Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus din noua fragmente c are codifica 144 proteine virale (combinatii intre N si H, rnateriaiul genetic a l virusului). Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le uneste for rnand nucleoproteidul. invelisul exterior este constituit dintr-o membrana lipid ica; lipidele sunt raspunzatoare pentru complicatiile grave care afecteaza indiv idul in timpul bolii. Combinatia H5N1, cea care a permis trecerea de la pasari la om, prezinta particu laritati din mai multe puncte de vedere. H5N1 se modifica rapid si prezinta tend inta de a dobandii gene de la virusi, infectand si alte specii de animale. Ablii tatea sa de a cauza boala acuta la oameni a fost confirrnata. Mai mult, studiile de laborator au demonstrat ca acest virus are o patogenitate ridicata si poate cauza boli acute si la oameni. in mod normal, virusii gripei aviare nu afecteaza si alte specii decat pasarile si porcii, in schimb, virusii care au suferit mutatii s-au dovedit capabili sa p rovoace efecte catastrofale. Transmiterea bolii se face prin aer si prin excrementele pasarilor (de la un an imal bolnav la altul), in primul rand, apoi prin alimente contaminate, apa, echi pamente si imbracaminte; nu au fost inregistrari, pana acum, de infectare prin m ancare gatita din carne de pasare (de la animale bolnave la om si de la un om bo lnav la altul). in absenta masurilor prompte de control sustinute de o buna supraveghere, epidem iile pot dura ani. Pentru ca virusii gripali suporta schimbari genetice frecvent e, este nevoie de o monitorizare permanenta a situatiei gripei la nivel global s i ajustari anuale in compozitia vaccinurilor antigripale, activitati ce au fost prioritare pentru Programul Global de Gripa al Organizatiei Mondiaie a Sanatatii (OMS) inca de la inceputul lui in 1947. Prima infectie cu un virus de gripa aviara inregistrata la om a aparut in Hong K ong in 1997, cand tulpina de tip H5N1 a cauzat boli respiratorii acute la 18 per soane, dintre care 6 au murit. Infectia la oameni a coincis cu o epidemie de gri pa aviara, cauzata de aceeasi tulpina, la populatiile de pasari domestice din Ho ng Kong. Investigatiile legate de izbucnirea epidemiei au stabilit ca sursa infectarii oa menilor a fost contactul direct cu pasarile afectate. Studiile efectuate ulterio r la nivel genetic au aratat ca virusul a trecut direct de la pasari la oameni. Transmiteri s-au inregistrat si la lucratorii de asistenta medicala, dar nu au c auzat boii acute. Despre gripa aviara s-a pomenit din nou spre sfarsitui anului 2003, cand milioan e de pasari au trebuit sacrificate in rnai multe tari asiatice pentru a preveni raspandirea infectiei, pagubele provocate industriei avicole din aceste tari fii nd colosale. Dupa modelele precedente, epidemiile de gripa se asteapta sa apara, in medie, de trei patru ori intr-un secol, cand un nou subtip de virus apare. O ricum incidenta epidemiilor de gripa este imprevizibila. In secolul al XX-lea, m area epidemie de gripa dintre 1918-1919, care se estimeaza ca a cauzat moartea a 40-50 milioane de oameni in intreaga lume, a fost urmata de epldemii in 1957-19 58 si 1968-1969. Expertii in domeniu considera ca o alta epidemie de gripa este inevitabila si po sibil iminenta.

c. Tabloul clinic: Tabloul clinic al infectiilor gripale aviare este foarte variat, dependent de ti pul de virus, specia de pasari, varsta si conditiile de intretinere. Formele cli nice cele mai grave le prezinta pesta aviara, cu tulburari respiratorii, circula torii, digestive si nervoase. Exista o mare asemanare sub aspect clinic intre pe

sta aviara si pseudopesta aviara (boala de Newcastle), cu deosebirea ca in pesta aviara apar frecvent si edeme ale tesutului conjunctiv subcutanat, localizate m ai ales la cap si gat. Edemele constituie semne caracteristice, foarte important e pentru orientarea diagnosticului, dar acestea sunt inconstant prezente si apar nu numai in pesta aviara. Uneori gripa pasarilor evolueaza numai cu manifestari respiratorii sau digestive si chiar asimptomatic. Forma asimptomatica poate fi demonstrata numai prin evidentierea anticorpilor serici. d. Modificari anatomopatologice: Modificarile anatomopatologice constau in leziuni asemanatoare cu cele din pseud opesta, la care se adauga prezenta edemelor gelatinoase in tesutul conjunctiv su bcutanat, a exsudatelor seroase, sero-fibrinoase sau sero-hemoragice in cavitati si a hemoragiilor pe seroase si mucoase. In proventricol pot sa apara hemoragii diseminate sub forma de inel, dar lipsesc modificarile cu caracter necrotic-dif teroid, obisnuit intalnite in pseudopesta. In gripa aviara cu manifestari predom inent respiratorii, obisnuit, se constata catar conjunctival, rinita, traheita, sinuzita, aerosaculita si pneumonie interstitiala. Diagnosticul de certitudine a l bolii se bazeaza pe izolarea si identificarea virusului gripal sau si pe evide ntierea anticorpilor in serul sanguin al pasarilor trecute prin boala. e. Tratament : Impotriva lui H5N1 nu exista deocamdata decat un vaccin aflat in stadiu experime ntal. Chiar daca acesta se va dovedi eficient, cantitatile necesare in cazul une i epidemii globale ar depasi cu mult capacitatea rnondiaia de produce. Acelasi l ucru este valabil si in cazul singurului tratament antiviral care pare sa fi dat pana acum rezultate impotriva gripei aviare.

f. Masuri de profilaxie : Vaccinarea pare sa fie singura posibilitate certa de prevenire a gripei aviare, dar utilizarea vaccinurilor in acest scop este limitata din considerente economi ce. Vaccinurile inactivate dau o imunitate de scurta durata si utilizarea lor pr esupune o permanenta cunoastere a tipurilor existente in teritoriu, pentru o con tinua adecvare a compozitiei antigenice a vaccinului corespunzator evolutiei pro cesului de reasortare genomica a virusurilor care produc boala. Pentru combatere a bolii la pasari in focarele diagnosticate, este necesara sacrificarea intregul ui efectiv si efectuarea de dezinfectii generale riguroase in adaposturile depop ulate, In abatoare si in intreprinderile de valorificare a deseurilor organice. Pentru protectia populatei umane fata de contaminarea cu virusul gripal aviar es te esentiala respectarea normelor de igiena veterinara pe tot parcursul procesul ui de crestere a pasarilor si de obtinere si de prelucrare a produselor avicole. Vaccinarea antigripala obisnuita, care se practica anual in tara noastra, nu asi gura o protectie fata de virusurile gripale aviare, deoarece acestea sunt diferi te din punct de vedere antigenic. Pe plan mondial, a fost pusa la punct preparar ea de vaccin contra tipului aviar H5N1, dar OMS apreciaza ca in cazul aparitei u nei pandemii de gripa aviara nu ar fi posibila o productie suficienta de vaccin, nici macar pentru populatia Europei. De aceea, se considera ca protecta pasaril or si a oamenilor fata de gripa aviara trebuie realizata preponderent prin masur i de protectie generala, nespecifica. In transmiterea la distanta a acestor viru suri un rol important revine pasarilor salbatice migratoare, care nu trebuie sa vina in contact cu pasarile domestice si nici cu furajele si apa destinata acest ora. Este mai ales important ca pasarile domestice sa fie crescute in spatii inc hise, in care nu au acces pasarile salbatice. Aceasta masura trebuie aplicata cu prioritate in localitatiile aflate pe culoarele de migrate a pasarilor saibatic e acvatice. In Romania, exista doua culoare mari de migrate a pasarilor: din nor

d (mai ales din Marea Baltica) si din sud (Delta Nilului, Dakkar si Africa subsa hariana) spre Delta Dunarii sau alte lunci din sudul tarii. Dinspre nord (Marea Baltica), dar posibil si din est (Marea Caspica) migratia pasarilor ameninta ter itoriul Romaniei cu gripa aviara, iar dinspre sud cu virusul encefalitei West Ni le, care se manifesta tot mai frecvent, fiind transmis de tantari (la animale si la om). Transmiterea virusurilor gripale pe alte cai si mai ales prin ou, desi pare pos ibila, nu a fost inca constatata in conditii naturale. Tratamentul termic al car nii si oualor exclude posibilitatea infectarii omului pe aceasta cale, iar spala rea cu apa calda si sapun a mainilor si in general a suprafetlelor contaminate, ca si utilizarea de antiseptice si dezinfectante uzuale, asigura distrugerea vir usului gripal in decurs de cateva minute.

2.BACTERIOZE RESPIRATORII AVIARE 2.1.CORIZA CONTAGIOASA A PASARILOR ( Coryza infectiosa avium )

Este o boala infecto-contagioasa a pasarilor, cu o etiologie complexa, cu mers e nzootic, caracterizata din punct de vedere clinic printr-un catar oculonazal si tumefierea fetei, insotit adeseori si de catarul sinusurilor infraorbitale. Prin etiologia ei multipla, termenul de coriza este mai mult un termen generic d ecat al unei boli distincte. a. Istoric, raspandire, importanta:

Coriza contagioasa a fost mult timp considerata ca un simptom al altor boli spec ifice (difterovariola aviara, holera cronica). In 1931, De Blieck pune in evidenta, in secretiile nazale ale pasarilor bolnave de coriza, o bacterie fina gram-negativa, colorabila bipolar, avand caracter hem oglobinofil ( B. Hemoglobinophilus coriaze gallinar um). El reproduce boala la pasare, prin cultura acestui germen instilata nazal. De Blieck, ca si Fally mai inainte (1918), a facut dovada experimentala ca acea sta coriza, cu caracter contagios, nu este produsa de virusul difterovariolei av iare. Mai multi autori americani izoleaza si descriu un germen asemanator cu cel descr is de De Blieck, cu care reusesc sa reproduca boala, pe care il denumesc hemophi lus galinarum cu toate ca el n-ar prezenta absolut toate caracterele acestuia. Boala este destul de raspandita in toarte tarile cu avicultura intensiva. b. Receptivitate:

In mod natural sunt receptive gaina, curca, porumbelul si fazanul. Foarte putin receptive sunt palmipedele. In cadrul aceleas specii, tineretul intre 3-8 luni este mai sensibil. Sensibilit atea la infectie este influentata intr-o mare masura de deficienta factorilor zo oigienici. c. Etiologie:

Etiologia corizei contagioase este inca neprecizata, cu toate multiplrle cerceta ri microbiologice facute in acest scop. Hemophilus gallinarum este un bastonas cocoid, imobil, gram-negativ, colorabil b ipolar. Este hemofil; se cultiva in agarul cu sange 5%, intr-o atmosfera cu CO 10 %, sub forma unor picaturi fine de roua. De asemenea se cultiva bine in agar cu ser de gaina si medii cu drojdii. Cultivarea repetata pe medii artificiale duce la pierderea patogenitatii pentru gaina. Rezistenta germenului este mica in conditiile mediului exterior. La temperatur d e 22?C rezista apna ia 4 zile; temperatura de 45-50?C il distruge imediat. Germenele descris de Nelson (1923-1936) s-a stabilit ulterior ca apartine grupul ui PPLO, fiind astazi considerat ca agent al bolii cronice respiratorii. Se mai considera de catre unii ca agetul etiologic ar fi un virus filtrabil cult ivabil pe oul embrionat de gaina. Indiferend de germenii microbieni in cauza, aparitia si raspandirea infectiei in tr-un efectiv de pasari sunt influentate, intr-o mare masura, de o serie de ca uze favorizante. Timpul rece, umed, adaposturile cu curenti reci de aer, asternu tul umed, ventilatia insuficenta a adaposturilor, suprapopulare a acestora, supr aincalzirea si lipsa de oxigen legata de suprapopularea adaposturilor constituie factori favorizanti ai aparitiei si raspandirii boli. Alimentatia carentata, hipovitaminoza A, favorizeaza aparitia bolii; de altfel e ste cunoscuta coriza de nutritie , datorita carentei in vitamina A, care are rol im portant in mentinerea integritatii epiteliilor. In afara cauzelor enumerate mai sus si alti factori ca:oboseala de transport, pa razitismul, joaca un rol favorizant. Coriza contagioasa are un pronuntat caracter sezonier; apare mai ales toamna spr e iarna, o data cu aparitia timpului rece, umed si avariatilorbruste de temperat ura. Evolueaza sub forma enzootica; in gospodariile in care factorii favorizanti actioneaza timp indelungat, boala capata un caracter stationar. Boala este dest ul de raspandita in toate tarile mai ales in un itatile mari avicole. d. Simptomatologie:

Incubatia naturala este de 1-3 zile, uneori pana la 8 zile. Boala se traduce pri ntr-o coriza subacuta.

La inceput, pasarile scutura capul, stranuta, se scarpina cu piciorul la nari. D upa 2-3 zile se constata o secretie limpede, mucoasa; de asemenea o secretie con junctivala serosa. Mucusul nazal se amesteca cu praful din atmosfera, formandu-s e conclomerate murdare, uscate, in jurul orificiilor nazale - Conjuctivit a , jetaj si sinuzita. Dupa cateva zile, jetajul devine mucopurulent, gros, producand uneori o o bstructie a narilor. In acest caz, pasarile erespira pe cavitatea bucala si tin ciocul cascat. Din cauza respiratiei bucale, limba se usuca si pasarile in timpu l respiratiei fac un zgomot special, cunoscut in limbajul popular sub denumirea de tfna . Inflamatia mucoasei nazale se extinde si la mucoasa conjuctivala a sinusur ilor. Secretia conjuctivala la inceput seroasa devine mucopurulenta, pleoapele s unt tumefiate, sensibile, se lipesc. Mai rar se constata semne de cheratita, ulc eratia cornei si chiar panoftalmie. In cazul inflamatiei sinusurilor infraorbitare, acestea sunt destinse, capul tum efiat, cu aspect uneori de cap de bufnita . La presiune, pe regiunea sinusurilor in fraorbitare, acestea sunt destinse, adeseori exudatul iese prin orificiile naza le. Mai tarziu exudatul din cavitatile sinusurilor devine consistent, cazeos. - Aspect de cap de bufnita Sinusurile se dilata mult, pielea in dreptul lor este edematiata, pasarile tin ochii inchisi. Uneori, din cauza destinderii enorme a sinusurilor, prin exudatul consistent care nu se mai evacueaza sre cavitatile nazale, se produce deformare a boltii palatine spre cavitatea bucala, ceea ce duce uneori la imposibilitatea inhiderii ciocului. Pe mucoasa bucala apar pseudomembrane de culoare gri-alburie, dupa detasarea car ora mucoasa ramane putin modificata.` Mult mai rar, procesul inflamator de la mucoasa oculara si nazala se poate extin de spre trahee si bronhii. In atmosfera adaposturilor neaerisite in care se gasesc numeroase cazuri de cori za contagioasa se percepe un miros dulceag, urat, caracterisric. Boala este afebrila; pasarile la inceput au apetit normal, apoi pe masura ce boa la avanseaza, se constata micsorarea apetitului, scaderea productiei de oua si s labirea progresiva a pasarilor Durata evolutiei bolii este de 2-4 saptamani, cu o mortalitate de 2-10%. Cand co nditiile zooigienice sunt nesatisfacatoare, procentul de mortalitate poate fi mu lt mai ridicat. Durata enzootiei intr-o crescatorie cu efectiv mare de pasari este de cateva iun i, uneori enzootia capatand un caracter stationar, aceasta in cazul cand nu se r emediaza conditiile zooigienice si nu se iau masuri de combatere. e. Diagnostic: Din punct de vedere epizootologic si clinic, coriza contagioasa se aseamana cu n umeroase boli ale pasarilor, fata de care trebuie sa se faca un diagnosic difer ential. Holera aviara: forma cronica, se manifesta in animite cazuri sub forma de coriza cronica. In holera aviara insa, formele de coriza coincid sau sunt precedate de forme acute, septicemice. Modificarile anatomopatologice si examenul bacteriolo gic precizeaza diagnosticul. Pseudopesta aviara: forma subacuta benigna, se aseamana cu coriza contagioasa. E a este insa mai difuzabila, starea generala mai grava, dispneea accentuata si de regula exista si forme acute de boala, cu o simptomatologie caracteristica. Pre

cizarea pseudopestei se face prin examen virusologic ( inocularea oualelor embrionate cu o suspensie din broiaj de creier, lichidul a lantoamniotic producand aglutinarea globulelor rosii de gaina). Difterovariola aviara: in formele atipice, se traduce uneori prin coriza. Examin area in masa a uni efectiv de pasari ne da posibilitatea sa constatam si forme t ipice de difterovariola: leziuni nodulare pe pielea capului, pseudomembrane dift eroide in cavitatea bucala, care prin detasare lasa o mucoasa sangeranda. Examenul histologic poate ajuta diagnosticul. Diferentierea se mai poate face si prin diagnosticul terapeutic. Streptomicina i njectata intramuscular are efect terapeutic bun in coriza si este ineficace in d ifterovariola. Difterovariola mai poate fi precizata si prin infectia experimentala. Prin broia j de pseudomembrane suspendate in ser fiziologic, aplicate pe pielea deplumata a unui membru, se produce dupa cateva zile, in caz de difterovariola, leziunea ca racteristica. Laringotraheita infectioasa: este o boala cu manifestari si leziuni traheo-bronh ice, cu evolutie supraacuta si acuta. Boala cronica respiratorei: este foarte greu de diferentiat clinic si chiar anat omopatologic. In aceasta boala avem leziuni de aerosaculita, cu depozite fibrinoase galbui in sacii aerieni. Hipovitaminoza A: se manifesta prin pseudomembrane alb-galbui, care prin detasar e lasa mucoasa putin modificata. Caracteristice in aceasta boala sunt leziunile din mucoasa laringiana si faringiana, sub forme de pete alburii, cu dimensiunea de 1-2 mm, datorate acumularii unei substante cazeoase in glandele mucoasei. Pri n presiune se evacueaza din glandele mucoasei materia cazeoasa sub forma de cili ndrii de 2-3 mm lungime. Diagnosticul de laborator: consta in izolarea din cavitatea nazala a agentului p atogen (hemophilus galinarum) si infectia experimentala cu cultura acestui germe n. In caz de coriza contagioasa se reproduce, dupa cateva zile de la instilatia nazala, un catar nazal tipic, iar din secretia nazala se izoleaza germenele resp ectiv. f.Tratament, profilaxie si combatere: Prima si cea mai importanta masura profilactica si curativa este imbunatatirea c onditiilor de adapostire si alimentatie, fara de care celelalte mijloace sunt ef icace. Adaosul de vitamina Ain alimente joaca un rol important. Sulfamidele (sulfadiazolul, sulfametazina) administrate in apa de baut reprezin ta un tratament comod in efectivele mari de pasari. Sulfametazina se administreaza timp de 3-5 zile in apa de baut in concentratie de 0,2%. Sulfadiazolul se administreaza timp de 7-10 zile in apa, in concentratie de 0,5% . Tratamenrul profilactic al pasarilor sanatoase dintr-un efectiv contaminat se fa ce prin administrarea antibioticelor din grupa tetraciclinelor. Teramicina sau Hostaciclina se adauga in hrana concentrata in proportie de 200-4 00 mg pentru 1kg de concentrate. Concomitent, pasarile cu coriza vor fi tratate si local, prin aplicarea in cavit atea nazala a unor oleuri antiseptice (antibiotice, oleuri eterice, vitamina A i n oleu de vaselina). Daca tratamentul cu antibiotice se aplica parenteral, nu pe cale bucala in apa s au furaje, nu este necesar si tratament local. In scop profilactic este utila administrarea antibioticelor furajere in zilele s i perioadele cu timp rece si umed. Imunoprofilaxia activase poate face printr-un vaccin inactivat dintr-o cultura d e H. Gallinarum; valoarea profilactica a vaccinarii este relativa. Pentru eradicarea bolii intr-o crescatorie contaminata este recomandabila valori ficarea prin consum prin consum a intregului efectiv, cand pasarile ajung la gre utatea de valorificare, dezinfectia radicala a adaposturilor si repopularea cres

catoriei, dupa doua saptamani de la dezinfectia finala, cu pasari din efective v erificate ca indemne de boala.

Coriza contagioasa aviara- aspect clinic

3. PARAZITOZE RESPIRATORII AVIARE

3.1. SINGAMOZA GALINACEELOR ( Singamidoze ) a. Definitie:

Sunt boli cunoscute si sub numele de helmintozele aparatului respirator, care se produc la galinacee si anseriforme in urma dezvoltarii helmintilor din familia Syngamidae la nivelul traheei, al bronhiilor si chiar al plamanului. b. Istoric si si raspandire:

Cu toate ca boala este cunoscuta inca din secolul al XV-lea sub denumirea de vier mii rosii ai gatului , primele lucrari stiintifice asupra ei apar in secolul al XV III-lea. Boala este raspandita in aproape toate tarile lumii, atat la pasarile domestice cat si salbatice. Printre cele domestice sunt afectate: gainile, curcanii, pauni i si anseriformele, iar dintre cele salbatice, cu importanta mai mare sunt fazan ii. In tara noasatra a fost semnalata si de Simionescu E. (1952) si apoi de Lungu V. , si Suteu E. (1956) c. Etiologie:

Agentul patogen , Syngamus trachea este un vierme de culoare rosie, masculul si femele formand in permanenta un cuplu asemanator literei Y. Gura este orbiculara si are o capsula bucala puternica in fundul careia se gasesc 7-9 dinti. Masculul masoara 2-6 mm lungime pe 0,2 mm latime, iar femela poate ajunge pana l a 30 mm lungime, masculul este prevazut cu o bursa caudala, cu ajutorul careia e ste fixat de femela in permanenta dand cuplul caracteristic. In stadiul adult, f emela se gaseste fixata pe mucoasa traheala in special.

Sunt viermi ovipari, femela eliminand oua deja embrionate in momentul eliminarii lor. In mediul exterior, ele ajung fie o data cu tusea sau stranutul pasarilor, dar mai exact o data cu excrementele, ouale fiind deglutite. Aceste oua se pot dezvolta in mediul exterioor daca au temperatura in jurul a 25C si umiditate sufi cienta; in timp de cel mult 7 zile apare o larva de 280 lungime pe 15 largime. In acest stadiu este infestanta si poate contamina si alte pasari, in cazul cand su nt inghitite. Sunt pareri ca pentru a se dezvolta, Singamus trachea are nevoie , ca gazda inte rmediaras, de rame din genul Lumbricus. Larvele ingerate de pasari si ajunse in tubul digestiv trec pe cale circulatorie in plamanul acestora, localizandu-se apoi in trahee. Sunt insa pareri ca locali zarea in trahee s-ar face fara a fi nevoie de migratia larvelor prin circulatie. Se pare insa ca ajungerea in trahee direct din tubul digestiv anterior este mul t mai grea. Evolutia se face deosebit de repede, astfel ca in 14-21 de zile de l a ingerarea larvelor infestate deja se pot gasi oua in fecalele pasarii infestat e. d. Epizootologie:

Boala se gaseste numai in unele regiuni unde se mentine de la an la an. Sunt cer cetari care au demonstrat ca atat ramele cat si unele gasteropode terestre pot a cumula in organism formele larvare de Syngamus, constituind in acest fel un izvo r de contaminare de la an la an. Pasarile salbatice contribuie, de asemenea, la mentinerea si intinderea focarului. In tara noastra, boala este cantonata in cat eva regiuni, ca: Bucuresti, Arges etc., pe suprafete mici, dar cu reaparitii de la an la an. e. Contaminare

Aceasta se poate face direct prin ingerarea formelor larvare impreuna cu aliment ele sau apa, dupa cum si prin ingerarea formelor facultative aratate. f. Modificari anatomopatologice

Mai ales in sfertul anterior al traheei se gaseste un numar variabil de perechi de Syngamus, in general 3-6 perechi. Se poate intampla ca numarul parazitilor sa fie mai mare si sa formeze ghemuri mai, ales la fazan. Leziunile de mucoasa traheala se datoresc capsulei bucale a viermilor si ele se prezinta ca mici timefactii, uneori continand o mica masa cazeoasa sau numai pur ulenta, alb-galbuie. De asemenea se pot gasi fie noduli miliari pe trhee, fie mi ci abcese. - Trahee de pui cu Singamus tracheea. g. Simptimatologie:

Manifestarea clinica este in functie de varsta pasarilor. La varsta de 3-4 sapta mani sunt semnele respiratorii. Puii fac eforturi penibile de inspiratie, actul respirator devenind extrem de dificil. Ciocul este tot timpul intredeschis si pu ii au tendinta sa inghita mereu. Din cand in cand se aude o tuse puternica si br usca, dupa care gatul este intins si respiratia accelerata. Pofta de mancare scade treptat, pui slabesc si mor, mortalitatea putand ajunge p ana la 80% la puii in varsta de 2-3 luni. h. Diagnostic:

Semnele clinice, tusea, tendinta de asfixie, ciocul in permanenta deschis, in sp ecial la puii tineri, sunt suficiente pentru diagnostic. la puii foarte tineri s e pot vedea, la o lumina puternica prin transparenta, viermii in trahee. Se poat

e confirma diagnosticul prin examenul ovohelmintoscopic. i. Prognostic:

Pentru tineretul sub 2-3 luni, prognosticul este grav, atat la puii de gaina cat si la fazan; vindecarea spontana este o raritate. j. Tratament:

Cu toate ca s-au incercat multe substante chimice, totusi pana acum nu se dispun e de un tratament usor de aplicat. Se foloseste tetraclorura de carbon, cu ol. olivarum sausimpla, in doza de 0,251 ml per os, chiar in alimente, administrata de 3 ori la interval de 2 zile. Solutia Lgol (iod metalic 1g, iodura de potasiu 2g si apa distilata 250 ml) a dat bune rezultate, atat la fazani cat si la gaini si pui, pe cale intratraheale, i noculand pana la 1 ml. Tot pe aceasta cal s-au folosit solutii alcoolice de acid salicilic 8% cu rezult ate mai bune. S-a observat ca ingerarea de usturoi da, in unele cazuri cele mai bune rezultate . k. Profilaxia:

Se izoleaza pasarile bolnave. Se face deparazitarea cotetelor si se iau masuri c a puii pana la varsta de 1,5 luni sa nu consume rame. Este indicat sa se foloseasca padocurile cat mai uscate , de preferat pe locuri nisipoase unde ouale de helminti nu se pot dezvolta.

- Dezvoltarea la Singamus trachea. 4. MICOPLASMOZE RESPIRATORII AVIARE

4.1. MICOPLASMOZA RESPIRATORIE AVIARA ( BRC= Boala respiratorie cronica) a. Definitie :

Este o boala infectioasa a galinaceelor, cu mers enzootic, caracterizata clinic

prin semne respiratorii cronice: raluri traheale, tuse, urmate de intirzierea in dezvoltare a tineretului aviar, de slabirea progresiva a gainilor adulte, scade rea ouatului, ajungind uneori pina la cahexie. Anatomopatologic se traduce prin aerosaculite, adeseori cu depozite fibrinoase. La curci evolueaza sub forma de s inuzita periorbitara. b. Istoric, raspindire : Boala a fost descrisa prima data in S.U.A, de De-laplane si Stuart (1943). Boal a este foarte raspindita in S.U.A., Canada, Anglia, Olanda, acolo unde rasele de gaini au atins o specializare mare. Prin importul de pui si oua de reproductie, boala s-a raspindit in-tr-un numar mare de tari. In Romania, boala s-a constatat prima data in 1958, dupa importul de pui din Canada. Astazi este foarte raspind ita in fermele avicole din sistemul intensiv de crestere. Importanta economica a bolii este mare ; desi mortalitatea este mica, totusi pag ubele economice sint mari din cauza intirzierii in dezvoltare a ti-neretului avi ar, a micsorarii productiei de oua si carne, a procentului redus in fecunditate si ecloziune, deprecierii calitative a carnii si necesitatii unor tratamente cos tisitoare.

c. Etiologie: Agentul etiologic este Mycoplasma gallisepticum. De la pasarile bolnave ea se iz oleaza in mod regulat unele tulpini sint patogene, altele nu. Adeseori acest PPL O actioneaza in asociatie cu alti germeni bacterieni sau virali. Cind actioneaza microorganismul singur, acesta determina o boala in general benigna in asociati e cu alti germeni boala capata insa un caracter grav. M. gallisepticum se izoleaza obisnuit din organele respiratorii ale pasarilor bo lnave, mai ales din sacii aerieni. Se cultiva pe mediile cu ser si in embrionul de gaina pe care-1 omoara, producind leziuni pe aparatul respirator. Tulpinile pa togene produc aglutinarea globulelor rosii de pasare. Anticorpii aglutinanti din serul gainilor infectate natural pot fi pusi in evidenta prin reactia de agluti nare cu un antigen de M. gallisepticum. Serul pasarilor infectate in contact cu c ultura de M. gallisepticum inhiba fe-nomenul de aglutinare a eritrocitelor de ga ina. d. Epizootologie:

Sursele de infectie si modul de contaminare. Sursele primare sint reprezentate p rin pasarile bolnave si cu infectii inaparente, care poarta ger-menii in aparatu l respirator si-i elimina prin exsudatul cailor respiratorii. Patrunderea bolii intr-un efectiv indemn se face prin introducerea de pasari cu forme cronice de b oala sau cu infectie inaparenta, iar transmisia se face prin contact pe cale ori zontala. Un alt mod de transmitere este calea verticala, prin oua infectate, pro-venite d e la gainile bolnave sau purtatoare de micoplasme (transmisie transovariana). Infectia puilor tineri poate ramine mult timp latenta, pina intervin o serie de factori favorizanti, ca: supraaglomerarea din adaposturi, micro-climatul necores punzator din adaposturi, alimentatia deficitara, diverse afectiuni respiratorii, parazitismul intestinal, fortajul fiziologic in timpul ouatului la puicile in v irsta de 5 6 luni, reactiile postvaccinale mai ales cu vaccinuri vii etc., care de termina exprimarea clinica a infectiei. Incidenta si gravitatea formelor clinice este in directa legatura cu actiunea factorilor favorizanti. Calea de infectie naturala este cea respiratorie ; agentul etiologic produce init ial inflamatia catarala a mucoasei respiratorii si a sacilor aerieni. In cazul i nfectiei transovariene, puii eclozionati sint infectati inca din viata embrionar a.

e. Simptomatologie. Incubatia naturala, in cazul contaminarii prin contact, este de 10 30 zile. Manife stable clinice variaza in mare masura dupa virsta la care apare boala. La puii in virsta de 1 3 luni se constata : apetit redus, jetaj seromu-cos, stranu t, rareori tuse, raluri fine traheale, dispnee. Puii stau cu ciocul intredeschis , adesea au sinuzita infraorbitara si enterita. Aceasta stare morbida este urmat a de intirziere in dezvoltare. - Dispnee accentuata. La puicile in virsta de 5 6 luni, boala debuteaza uneori cu semne de coriza cronic a, dar tabloul clinic se caracterizeaza in principal prin semne respiratorii, da torita aerosaculitei : tuse, altermnd cu stranut, dispnee, ciocul intredeschis, r espiratie horcaitoare, raluri la nivelul larinxului si traheei. Pasarile scad in greutate, productia de oua scade cu 10 50%. Uneori apare o diaree cronica, conju nctivita, keratite, sinuzite cu colectie f ibrinoasa-cazeoasa. Pasarile peste virsta de 10 luni fac, in generall forme benigne de boala sau inf ectii inaparente. Ele dau oua cu procent scazut de fecunditate. La curca, boala se manifesta, de regula ca sinuzita uni- sau bilaterala. Sinusur ile infraorbitare sint dilatate de un exsudat seromucos sau cazeos, care uneori deformeaza capul. Boala evolueaza cronic, timp de 2 4 luni. Mortalitatea la tineret variaza intre 10 si 30/o; la adulte, pierderile prin mortalitate sint neinsemnate atunci cind con ditiile de intretinere sint bune. f. Modificari anatomopatologice : Modificarile anatomopatologice sint variabile dupa virsta pasarilor si stadiul b olii. In stadiul initial al bolii se constata un exsudat mucos pe traiectul apar atului respirator (sinusuri, trahee, bronhii, sacii aerieni). Intr-un stadiu mai avansat, exsudatul devine purulent sau cu particule cazeoase. Exsudatul cazeos nu adera la mucoasa, el se poate forma in cavitatile nazale, trahee, bronhii, sa cii aerieni. Adeseori se formeaza adevarate depozite cazeoase galbui in sacii ae rieni si orificiul traheal. Peretii sacilor aerieni sint ingrosati si opaci (aer osaculita). Uneori se produce, perihepatita sau serozita generalizata, enterita cronica. Ficatul si alte organe interne sint acoperite cu o membrana fibrino-caz eoasa. Rareori apar focare necrotice in ficat. - Dopuri caz eoase la orificul laringeal Examenul histologicc al mucoasei sinusurilor si traheei arata o hiper plazie a mucoasei, glandele mucoasei traheale prezinta prelungiri tubulare care sint considerate caracteristice pentru BRC. g. Diagnostic: Diagnosticul clinic si anatomopatologic dispune de suficiente date pentru preciz area bolii. Clinic, boala trebuie diferentiata de bronfita infecfioasa; laringotraheita infe cfioasa; pseudopesta aviara, lenta, respiratorie ; diftero-variola aviara si hip ovitaminoza A. Anatomopatologic, leziunile sint caracteristice. Leziunile din aspergiloza si or nitoza, care se aseamana in parte cu cele din BRC, pot fi precizate prin examen bacteriologic. Leziunile histologice ale mucoasei traheale sint caracteristice. - Sectine histologica in mucoasa traheala

Examenul bacteriologic, pentru izolarea M. gallisepticum, nu se face in mod obis nuit, deoarece datele anatomoclinice sint in general suficiente pentru precizarea bolii. Izolarea agentului etiologic este dificila ea se poate face din mucusul traheal, pe medii speciale si pe embrionul de gaina, iar patogenitatea tulpinii izolate poate fi testata prin infectie experimentala in sacii aerieni ai puilor tineri, proveniti din efective indemne. Examenul. serologic pentru decelarea anticorpilor specifici este metoda care per mite stabilirea existentei infectiei intr-un efectiv de pasari. Se foloseste rea ctia de seroaglutinare cu un antigen din tulpini selectionate (Se). Reactia de s eroaglutinare lenta (RSAL) este mai precisa decit seroaglutinarea rapida (RSAR). Titrul de 1/40 in RSAL se considera pozitiv. Reactia de inhibare a hemoaglutina rii este insa si mai sigura decit reactia de aglutinare. Metodele serologice au o inalta valoare ca examen de masa, dar nu pentru diagnos tic individual. h. Tratamentul si combaterea: Pasarile cu forme grave de boala nu se trateaza, ci se elimina din efectiv. Formele usoare de boala se pot trata prin antibiotice, administrate preferabil p e cale parenterala. Se poate folosi Teramicina in suspensie uleioasa 2,5% (25 mg /ml) injectabila s.c. la git sau ceafa, in doza de 1 4 ml (pui pina la 8 saptamini , 1 ml; tineret intre 2 i 6 luni, 2 ml; gaini adulte, 4 ml). Tratamentul se repet a dupa 3 saptamini. Valorificarea pasarilor se poate face dupa 4 saptamini. Stre ptomicina (dihidro si sulfat aa) se admi-nistreaza in doza de 250 mg la gainile adulte, repetata dupa o saptamina. Aceste antibiotice amelioreaza evident starea clinica a pasarilor bolnave, in ca z de aerosaculite acute, dupa 48 ore de la administrare, daca nu sint complicati i cu alte infectii. Tratamentul curativ se poate aplica oral, in hrana. Teramicina sau Tetraciclina pura se administreaza in furaj fara saruri de calciu. Amestecul de antibiotic 1 g/1 kg furaj, bine omogenizat, se administreaza dimineata, calculat la 30 g fura j pe cap de pasare (30 mg antibiotic), timp de 3 4 zile consecutiv. In restul tain urilor, furajele se administreaza in mod normal, cu saruri minerale. Aceasta med icare produce vindecare sau ameliorarea clinica; ea este insa putin eficace in m icoplasmoza cailor respiratorii su-perioare. Un tratament profilactico-curativ eficace si comod de aplicat este administrarea Eritromicinei. In mod preventiv s-au obtinut rezultate bune dupa urmatoarea schema (Nemteanu si colab., 1967) : Eritromicina tiocianat (solubila in apa : produs de import = Ga llimycin) se administreaza la puii de o zi, in doza de 12,5 g/100 1 apa, 3 zile consecutiv. Administrarea se repeta din 30 in 30 zile, cite 5 zile consecutiv, i n doza de 12,5 g/200 1 apa. Produsul indigen, insolubil in apa Eritromicina baza se da in primele zile de hr anire, in doza de 100 g/tona de furaj, 5 zile consecutiv. Tratamentul se repeta d in 30 in 30 zile. Acest tratament profilactic, in absenta altor infectii asociate, are ca rezultat prevenirea aparitiei formelor clinice sau anatomopatologice s.i reducerea cu 50 % a reagentilor serologici in comparatie cu efectivele de origine. Se poate aplica si un tratament profilactic-curativ de masa, atunci cind formele clinice nu depatesc 10% din efectiv. Cazurile clinice se scot din efectiv si ev entual se trateaza pe cale parenterala, iar restul pasarilor sanatoase se tratea za preventiv pe cale orala. Eritromicina tiocianat se da in doza de 25 g/100 1 a pa, timp de 5 zile consecutiv, sau 200 g/tona de furaj, timp de 5 zile. Eritromi cina baza se da 200 g/tona furaj, 5 zile consecutiv. Aceasta medicare se poate r epeta lunar. Un alt antibiotic folosit pe scara mare este Tylan-ul (tartrat de tylosin). In s cop curativ, se administreaza sub forma injectabila, pe cale s.c. in doza de Im/

lkcorp, sau in apa de baut (Tylan solubil 0,5 g/litru), timp de 24 48 ore. In scop preventiv, Tylan-ul se administreaza in apa de baut 0,5 g/litru, in primele 3 z ile dupa ecloziune. Administrarea se repeta la virsta de 3 4 saptamini, sau dupa a 2-a vaccinare contra pseudopestei aviare, timp de 24 ore. In cazul micoplasmozei asociate cu alte infectii bacteriene se obtin ret zultate satisfacatoare printr-o medicatie asociata. In cazul asocierii cu E. coli, se a dministreaza streptomicina parenteral, de doua ori la interval de o saptamina, c oncomitent cu Furazolidona 0,04% in furaj, timp de 7 14 zile. In caz de asociatie cu Ps. aeruginosa, Streptomicina se administreaza simultan cu Sulfadimidin 0,2% in apa sau 0,5% in hrana, timp de 5 6 zile.

i. Profilaxia: Profilaxia micoplasmozei se bazeaza pe folosirea de oua pentru incubatie din ef ective indemne, verificate in prealabil prin control serologic. Introducerea de pasari in efectiv se va face numai din ferme indemne pe baza de certificat. Carantina profilactica pentru adulte trebuie sa fie de 30 zile, iar pentru pui, de eel putin 6 12 luni. Aceste masuri sint greu de aplicat si, in actu ala situate a raspindirii bolii in multe tari si la noi, sint aproape inaplicabi le. In tarile in care se urmareste eradicarea BRC, planul de actiune prevede cre area de efective de reproduce indemne de aceasta infectie. In acest scop, in fermele destinate furnizarii de oua pentru incubatie, se va ef ectua controlul prin RSAL a puilor la virsta de 12, 16, 20 saptamini, pentru dep istarea si eliminarea purtatorilor. De asemenea este necesara generalizarea sist emului de crestere in circuit inchis, cu popularea si depopularea totala a unei ferme avicole. Efectivele libere de micoplasme trebuie supuse unor masuri speciale pentru pastra rea indemnitatii. Pina atunci se urmareste micsorarea pericolului transmiterii i nfectiei prin ou, folosindu-se diverse metode de tratare cu antibiotice a oualor de incubat. Una din metode consta in imersia oualor in solutia de antibiotice, urmata de pat runderea solutiei in ou datorita temperaturii diferentiate. Ouale sint in preala bil incalzite la 37 C, dupa care se imerg in solutia de antibiotic la 4 C. Dupa 10 minute, ouale se scot, se usuca si se pun la incubatie. Alta metoda foloseste p resiunea diferentiata. Ouale spalate se introduc in solutia de antibiotic intr-u n container. Se face vid pina la 30 60 cm Hg, timp de 5 minute. Dupa aceea, presiu nea se egaleaza cu cea atmosferica, iar ouale se scot din container dupa 10'. Alta metoda foloseste inocularea directa a antibioticului in ou. La ouale intre a 7 la a 11-a zi de incubatie se perforeaza camera de aer si se inoculeaza solut ia de antibiotic, dupa care se astupa uvertura cu parafina. R i c h-t e r folose ste doza de 0,1 ml solutie 1% Tylosin in ser fiziologic, introdusa in camera ala ntoidiena. Tratarea oualor cu antibiotice inhiba dezvoltarea micoplasmelor din ou, dar nu l e omoara. Ca atare are un efect limitat, neputind duce la eradicarea infectiei. Pentru a preveni sau micsora transmiterea infectiei prin ou la pui s-a preconiza t injectarea gainilor, o data pe luna, in toata perioada cit se li-vreaza oua la incubat, cu doza de 200 mg Streptomicina.

Profilaxia BRC se realizeaza si prin conditii optime de intretinere, comsbaterea bolilor respiratorii, dehelmintizari periodice, administrarea de antibiotice in furaje timp de 5 zile la pasarile supuse diferitelor stress-uri (transporturi, v accinari, hemoaglutinari).

CONCLUZII

Lupta impotriva imbolnavirii cailor respiratorii este o preocupare continua, a t ehnicianului si medicului veterinar precum si a ingrijitorilor de animale si a a dministratorilor de ferma, care vor trebuii sa asigure animalelor conditii optim e de dezvoltare, astfel incat, rezistenta organismului animal sa nu scada, lucru care ar facilita aparitia bolilor de orice natura. Scopul combaterii bolilor respiratorii si nu numai este scaderea incidentei fact orilor fevorizanti si a surselor de infectie astfel incat acestia sa nu mai duca la declansarera bolii. Combaterea agentilor patogeni se realizeaza direct, prin introducerea antibiotic elor, sulfamidelor, calmantelor, antiparazitarelor, tonicelor generale, si indir ect sub forma masurilor de dezinfectie si curatenie, vestimentatia de protectie proprie adapostului, principiul totul plin-totul gol , utilizarea mijloacelor de tr ansport curate si dezinfectate, pe scut respectarea cu strictete a masurilor ese ntiale de zooigiena. Factorii care favorizeaza aparitia bolilor trebuie eliminati. Aceasta se realize aza prin: - Achizitionarea animalelor cu o origine cunoscuta, si cu o stare cunoscuta de s anatate, atestata prin certificat sanitar-veterinar. - Achizitionarea animalelor strict din efective cunoscute ca fiind cu siguranta indemne. - Combaterea efectiva a parazitilor din adaposturi, efectuarea periodica de dezi nfectii, dezinsectii, si deratizari. - Evitarea supraaglomerarii.

Climatizarea inseamna controlul si optimizarea gazelor daunatoare, a temperaturi i, a curentiilor, sis a umiditatii din aer. Ventilatia din adapost trebuie asigurata de personal specializat care va control a cotele de aerisire. Alimentatia trebuie sa se faca intr-un mediu igienizat si dezinfectat, fara germ eni si ciuperci, in functie de categoriile de varsta carora le apartin animalele si sa fie insotita de o adapare suficienta.

BIBLIOGRAFIE

1.

Baiesi I.; Bran L.: Bolile infectioase ale animalelor domestice. Editura Didactica si Pedagogica- Bucu resti- 1971 2. Baiesi I.; Bran L.: Bolile infectioase ale animalelor domesticeBoli virotice. Editura Didactica si Pedagogica- Bucu resti- 1965 3. Licperta E.; Appeltauer V.; Bogdan A.; Popoviciu A.; Moisiu M.: Patologie veterinara si controlul sanitar veterinar al alimentelor Editura Ceres- Bucuresti- 1986 Paul I. : Diagnostic morfopatologic veterinar. Editura Ceres- Bucuresti 1982 Niculescu A.: Parazitologie veterinara Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti- 1964 Peiz L.; Beate C.: Crestera gainilor Eitura M.A.S.T.- Bucuresti- 2004

4.

5.

6.