COLEGIUL AGRICOL „TRAIAN SĂVULESCU”

TÂRGU MUREȘ

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE

NIVEL IV

DEMODECIA LA CÂINI

ELEV, PROFESOR COORDONATOR,

CLASA a XII – a ing. TIMEA ISZLAI
BOROȘ PAUL IONUȚ
 CUPRINS

Argument……………………………………………………………………………..….…pag.3
Cap.1 Cum recunoaștem un câine bolnav……………………………………..………......pag.4
1.1 Clorura de sodiu (NaCl)…………………………………………………………….….…pag.6
Cap.2 Investigații dermatologice veterinare…………………………………………….....pag.7
2.1 Identificarea cauzei…………………………………………………………………….…pag.7
2.2 Examinarea dermatologică ……………………………………………………………….pag.8
2.3 Când să mergeți la veterinar pentru un consult dermatologic?...........................................pag.8
Cap.3 Demodecia la câini.…………………………………………………………...…..….pag.9
3.1 Specii incriminate……………………………………………………………………..…..pag.9
3.2 Prezenți pe pielea tuturor câinilor……………………………………………………..….pag.9
3.3 Îmbolnavire…………………………………………………………………………….....pag.9
3.4 Diagnostic…………………………………………………...…………………………..pag.10
3.5 Leziuni…………………………………………………………………………………...pag.10
3.6 Demodecie localizată……………………………………………………………………pag.11
3.7 Demodecie generalizată…………………………………………………………………pag.11
3.8 Tratament……………………………………………………………………………..…pag.11
Cap.4 Studiu de caz - demodecie la câine……………………………………..…………pag.13

Bibliografie …………………………………………………………………………...…….pag.15

2
ARGUMENT

3
 Cap1. CUM RECUNOAȘTEM UN CÂINE BOLNAV ?

Iată câteva semne mai importante, dupa care proprietarul unui câine poate aprecia instalarea
unei stări de boală.

1. Animalul refuză hrana. Această situație poate fi produsă de o indispoziție pasageră, dar
daca dureaza mai mult de o zi, trebuie solicitat medicu1 veterinar.

2. Voma. Câinele este un animal care vomează ușor, chiar și atunci când a mâncat puțin mai
mult decât trebuia. O singură vomă nu trebuie să ne alarmeze. Dacă însă vomele se repeta și
mai ales daca sunt cu lichid galben sau sangvinolent, trebuie anunțat de urgențș medicul.
Poate fi vorba doar de o gastrită, dar și de o boală infecțioasa gravă sau de prezenșa unui corp
străin în stomac.

3. Diareea se manifesta prin scăderea consistenței materiilor fecale și creșterea numărului de

scaune pe zi. In acest caz este vorba de o simpla inflamare a intestinului, cu cauze alimentare
sau paraziți, dar poate fi și simptomul unei boli infecțioase. Trebuie controlată temperatura și
evitată deshidratarea prin administrarea de ceaiuri, de preferat cel de menta.

4. Constipația se manifesta prin cresterea consistenței materiilor fecale, eforturi mari la

defecare sau prin lipsa totală a scaunului. Dacă se observă din prima zi, se rezolvă prin
administrarea uleiului de parafină, dacă au trecut mai multe zile, trebuie facută neapărat o
clismă.

5. Mucoasa conjunctivală (mucoasa care captușește pleoapele, se vede ușor la pleoapa

inferioară) trebuie să fie de culoare roz. Ea poate fi puternic congestionată în cazul bolilor
febrile, sau gălbuie, în cazul icterului. Mucoasa conjunctivală palidă indică o stare de anemie.
Prezența secreției purulente pe conjunctivită poate fi semnul unei conjunctivite banale, dar de
cele mai multe ori este simptomul celei mai grave boli infecțioase.

4
6. Urechile trebuie sa fie curate in interior, eventual cu o cantitare mica de cerumen galbui.
Daca se constată o cantitate mare de secreție maron închis și urât mirositoare, este vorba de
un catar auricular. Daca secreția este purulentă, este simptomul unei otite.

7. Trufa uscată sau crapata indică sau o boala cronica, sau faptul ca a trecut in ultimul an
printr-o boala infectioasa, jigodia.

8. Nările trebuie să fie umede si curate. Prezența unei secreții abundente mucoase sau
purulente indică o afecțiune a aparatului respirator.

9. Dinții trebuie examinati regulat, în special maselele, pentru a descoperi eventualele

depozite de tartru (piatra), care se recunosc după culoarea galbenă de la baza maselelor și
mirosul neplăcut pe care îl exală gura câinelui. Câinele trebuie dus imediat la medic pentru
îndepartarea tartrului (operație de detartraj).

10. Tusea este un semn al bolilor aparatului respirator și trebuie luate măsuri imediate după
apariția ei.

11. Părul. Pierderea luciului părului este semnul unei boli generale, carente alimentare sau
boli parazitare. Căderea părului, insoțită sau nu de modificari ale aspectului pielii si de
mâncărimi, este totdeauna semnul unei boli care cere un tratament îndelungat (eczema sau
dermatomicoza) care cu cât este început mai devreme, cu atât șansele de vindecare sunt mai
mari.

12. Schiopăturile au ca principal motiv corpurile straine (țepi, cioburi) care au intrat în sau
între pernițele de pe talpă. După ce se examinează această zonă, dacă nu se gasește corpul
străin, se va apela la medic.

13. Temperatura peste 39,2 °C indică totdeauna o stare de boală. Mult mai gravă este
scăderea temperaturii sub 37,5 °C. Aceasta scădere indică sau o intoxicație, sau o stare
precomatoasă sau comatoasă.

14. Scurgerile vaginale sangvinolente cu tumefierea buelor vulvei sunt normale in perioada
ciclului. De asemenea, scurgerile sangvinolente timp de două săptamani după naștere.

5
Scurgerile de orice natură, în afara acestor două perioade, sunt patologice. Scurgerile
purulente sunt un motiv de alarmă, indiferent în ce perioadă apar.

15. Glanda mamară trebuie examinată periodic. Indurațiile limitate reprezinta tumori
mamare ce trebuie îndepartate printr-o intervenție chirurgicală.

16. Deformațiile articulare la cățeii tineri sunt semne de rahitism.

17. Urina trebuie sa fie galbenă și limpede. Urina sangvinolentă sau tulbure este un simptom
extrem de grav.

18. Comportamentul psihic trebuie sa fie vioi si bucuros la vederea stapanului. Daca
animalul devine apatic, somnolent, cu tendința de a sta mai mult culcat si caută locurile reci,
este un semn de boală. De asemenea, câinii care în mod obișnuit sunt blânzi, dar devin
agresivi și muscă atunci cand sunt mângâiați, înseamnă că au o durere violentă undeva. Când
animalele se ascund în locuri întunecoase sub mobile, au fotofobie, provocată de obicei de
boli infecțioase cu manifestări oculare.

1.1 Clorura de sodiu (NaCl)

– sau sarea, după denumirea bine cunoscută – este indicată și necesară în alimentația câinelui.
Este greșită concepția conform căreia alimentele destinate câinelui nu trebuie să conțină sare
și, ca urmare, prepararea alimentelor făra acest ingredient esențial.

Sarea este un constituent de bază al organismului, așadar este indispensabilă pentru câinele
sănătos. În plus, cățelele care alăptează au nevoie de o cantitate crescută de sare în rația
alimentară!

Sarea poate fi evitată în cazul în care rația câinelui conține o cantitate mare de carne, dar
această procedură nu trebuie să devină o regulă, deoarece carnea în exces poate genera boli de
nutriție – dermatite alergice și afectiuni ale ficatului. Astfel, se pot oferi câinelui mese mai
bogate în carne și mai sarace în sare, dar nu zilnic. Problema care poate însă apărea este
refuzul hranei care conține mai puțină carne – așadar, este indicat să păstrăm în mod normal
un echilibru între cantitățile ingredientelor care alcătuiesc masa câinelui.
6
 Cap.2 INVESTIGAȚII DERMATOLOGICE VETERINARE

Unele dintre cele mai frecvente motive pentru a vizita cabinetul veterinar împreună cu

pisica sau câinele dumneavoastră sunt afecțiunile dermatologice. Acestea pot reflecta atât
probleme localizate cât și generalizate, de origine infecțioasă sau parazitară, cauzate de factori
iritativi, hipersensibilitate, disfuncții genetice sau dobândite ale organelor și sistemelor
organismului, sau au ca sursă o alimentație deficitară. 
 
2.1 Identificarea cauzei

Este esențială pentru un tratament eficient, cu rezolvare durabilă – deziderate ale fiecărui
proprietar de animale. Când vă prezentați la veterinar cu o problemă dermatologică este necesar
să oferiți medicului toate informațiile pe care vi le solicită, dar puteți veni pregătiți de acasă cu o
listă de răspunsuri le întrebările: 
 
1. Care este principala problemă și de cât timp a apărut?
2. Rasa animalului și vârsta la care au apărut problemele.
3. Care a fost evoluția bolii – de la debut până în prezent, inclusiv dacă s-au mai aplicat
tratamente.
4. Ce boli mai are sau a mai avut animalul?
5. Care sunt zonele în care există sau au fost probleme?
6. Care este frecvența îmbăierilor și când a fost cea mai recentă baie?
7. Sunt pureci, păduchi, căpușe sau alți paraziți pe animal?
8. Animalul a intrat în contact cu alte animale care i-ar fi putut transmite boli?
9. Care este mediul de viață; au avut loc schimbări recente?
10. Ce alimentație primește? 
 

7
 2.2 Examinarea dermatologică

În funcție de simptomatologie și de anamneză, veterinarul va efectua o serie de examene

– va fi nevoie sa aduceți animalul la veterinar pentru a obține un diagnostic precis. 

Prima etapă va consta în realizarea unei consultații generale pentru determinarea stării de
sănătate în ansamblu. Ulterior, medicul veterinar va decide dacă vor fi necesare alte investigații
precum examinarea cu lampa Wood, amprenta dermică sau testul cu banda adezivă, raclarea
tegumentului, prelevarea de fire de păr și vizualizarea microscopică, pieptănarea blănii
pentru vizualizarea paraziților sau a detritusurilor celulare, realizare de culturi
bacteriene sau fungice, biopsie de țesuturi, teste
serologice, sangvine, urinare și coproparazitologice sau teste imunologice. 
 
2.3 Când să mergeți la veterinar pentru un consult dermatologic?

Atunci când animalul dumneavoastră are una din următoarele manifestări:

- pierde în exces blana

- i-au apărut zone alopecice

- i s-a decolorat blana sau pielea în anumite zone

- are pielea înroșită, decolorată sau înnegrită, cu leziuni erozive sau în relief

- se scarpină sau se mușcă în mod repetat în anumite zone

- ați văzut paraziți pe corpul animalului

- alte probleme care vă îngrijorează.

8
 Cap. 3 DEMODECIA LA CÂINI

Demodex este un gen de acarieni ce rezidă în mod natural, în număr mic, pe pielea
animalelor și chiar a omului. Ocazional, când bariera de protecție a pielii este slăbită, acești
acarieni pot produce infecții ce pot varia în intensitate de la ușoare/ localizate până la foarte
grave/ generalizate. Speciile care produc îmbolnăviri animalelor nu se transmit la om și nu sunt
contagioase, cu excepția D. gatoi, specie contagioasă pentru pisici.
Provoacă îmbolnăviri în special în rândul animalelor tinere, dar când afectează animalele adulte,
pot fi suspectate boli sistemice care au permis instalarea demodeciei.

3.1 Specii incriminate

La câini: Demodex canis, Demodex injai, Demodex cornei La pisici: Demodex cati, Demodex
gatoi

3.2 Prezenți pe pielea tuturor câinilor

Acești paraziții se pot transmite de la mamă la pui în primele 72 de ore de la fătare. Studii
recente (1) arată că diferite specii de Demodex colonizează în număr redus pielea tuturor câinilor.
Cu excepția Demodex gatoi care este considerat contagios în rândul pisicilor, producând
îmbolnăviri odată cu transmiterea, despre celelalte specii nu se poate spune că sunt contagioase.
Se consideră, totuși, că predispoziția genetică joacă un rol important în declanșarea bolii, dar și
stările de imunosupresie sau bolile metabolice pot juca un rol important în declanșarea bolii. (2

3.3 Îmbolnăvire

Boala apare mai frecvent la câini decât la pisici, poate avea o formă juvenilă (la animalele sub 18
luni), sau adultă; localizată, sau generalizată.
Mai predispuși sunt câinii din rasele pure: un studiu din Moscova a identificat rasele Pug și
Bulldog Englez mai predispuse la demodecie (5), în timp ce un studiu din India indică Tibetan

9
apso, Doberman, Alsacian apoi metiși (3), iar în forma juvenilă rase mai frecvent afectate sunt,
conform unui studiu realizat în SUA, American Staffordshire terrier (35.6%), Staffordshire bull
terrier (17.1%) și Chinese shar-pei (7.2%) (4). Dintre pisici, predispuse sunt pisicile Siameze și
Burmese(2).
La câini, mecanismul de instalare a bolii este incomplet elucidat, totuși s-a descoperit că în cazul
formei generalizate, limfocitele acestora prezintă niște anomalii. Factorii genetici, imunosupresia
și factorii metabolici joacă un rol important.
La pisici apare în cazul bolilor sistemice imunosupresive: ex. FIV, autoimune: ex. lupus
eritematos sistemic, sau metabolice: ex. diabet zaharat, cu excepția Demodex gatoi care apare și
la indivizi cu imunitate puternică. Terapia locală sau sistemică cu imunosupresive (ex.
corticosteroizi) poate declanșa
demodecia.

3.4 Diagnostic

Poate fi obținut prin examinarea microscopică a unor probe obținute prin raclare de pe
suprafețele afectate, prin realizarea unei trichograme , sau chiar prin biopsie la câinii din rasa
Shar Pei.
Pot fi necesare examene complementare, întrucât afecțiunea poate coexista cu alte patologii, iar
gradul de succes al tratamentului este condiționat de controlul acestora (ex. hipotiroidismul,
diabetul zaharat, hipercorticism etc).
Click aici pentru mai multe informații cu privire la examinarea dermatologică.

3.5 Leziuni

Demodecia se manifestă prin alopecie, furfură, depozite seboreice, cruste, eritem,

hiperpigmentare, lichenificare. Pruritul apare dacă speciile infectante sunt Demodex cornei sau
Demodex gatoi, dacă boala evoluează concomitent cu o dermatită atopică, alergie sau dacă se
complică bacterian sau micotic. În cazul suprainfectării bacteriene pot să apară papule, pustule,
furuncule, însoțite de febră, limfadenopatii, durere locală.

10
 3.6 Demodecie localizată

Se manifestă prin leziuni de dimensiuni reduse ce afectează cel mult șase arii corporale. În
general se instalează la nivelul capului producând leziuni în jurul ochilor, pe bot și în jurul gurii,
la nivelul membrelor anterioare, interdigital sau pe trunchi. Apare în general la animalele tinere
și se vindecă în peste 90% din cazuri în decurs de 6-8 săptămâni, cu sau fără tratament.
Afecțiunea se poate generaliza dacă factorii predispozanți nu sunt ținuți sub control.

3.7 Demodecie generalizată

Afectează mai mult de șase arii corporale și este una dintre cele mai serioase probleme
dermatologice, putând duce la decesul animalelor afectate. Pe pielea animalelor afectate apar
plăci eritematoase, alopecice, crustoase. Odată cu dezvoltarea unui număr mare de acarieni în
interiorul foliculului pilos, acesta se destinde, permițând pătrunderea bacteriilor și apariția
infecțiilor, furuncule. Progresând, boala duce la apariția unor inflamații severe, exsudative,
granulomatoase. Odată cu trecerea timpului, datorită iritațiilor persistente pielea devine
negricioasă, îngroșată – lichenifiere.

3.8 Tratament

În faza localizată leziunile se pot rezolva spontan, în 6-8 săptămâni, sau se pot generaliza. În
faza generalizată este necesar un tratament acaricid adaptat rasei și extinderii leziunilor,
tratament antibiotic în cazul afectării bacteriene, tratament antipruritic atunci când acesta este
prezent, îmbăieri periodice, suplimentarea dietei cu acizi grași esențiali și nu în ultimul rând,
tratament țintit asupra afecțiunii primare ce a permis scăderea imunității. Cel mai important este
că tratamentul va pune la încercare răbdarea proprietarului fiindcă se extinde pe parcursul amai
multor luni, iar rezultatele pozitive sunt cel mai adesea vizibile după numai două-trei luni de
tratament. Lunar se vor face raclaje cutanate pentru identificarea paraziților, iar pentru succes,

11
tratamentul va continua o luna după ce ultimul examen microscopic a infirmat prezența
paraziților în leziuni.

EXEMPLU DEMODECIE CÂINE 1

EXEMPLU DEMODECIE CÂINE 2

12
 Cap.4 STUDIU DE CAZ - DEMODECIE LA CÂINE

ACARIAN DEMODEX LA MICROSCOP

Un cățel abandonat în vârstă de 6-8 săptămâni, rasa Labrador Retriever a fost adus la
medicul veterinar dermatolog întrucât prezenta prurit sever și o dermatită crustoasă generalizată
de durată necunoscută. Istoria lui medicală nu se cunoștea.

Leziunile cutanate cuprindeau întreaga față, gâtul, membrele, coatele, jaretele,

abdomenul, pieptul și regiuni ale trunchiului. În aceste locuri, leziunile primare erau constituite
din papule și cruste cu pierdere profundă de păr. Leziunile secundare erau reprezentate de
îngroșarea și închiderea la culoare a pielii și excoriații produse de prurit și automutilare.

13
 Cauze: principala cauză a fost prezența paraziților care determină prurit și căderea
părului la căței.

Au fost realizate teste de bază de către dermatolog, printre care examen citologic cutanat,
raclaj superficial și profund cutanat precum și o examinare a fecalelor.

Examenul citologic a relevat piodermită și foliculită bacteriană superficială (infecții

cutanate bacteriene). În urma raclajului profund s-a confirmat prezența acarienilor Demodex și s-
a pus diagnosticul de demodecie juvenilă debutantă. De asemenea, s-au descoperit și acarieni
sarcoptici și s-a elaborat diagnosticul de râie sarcoptică. În urma examinării fecalelor, s-au găsit
viermi rotunzi și acarieni Demodex.

Tratament: planul inițial de tratament a fost constituit din antibiotice și șampon cu

peroxid de benzoil pentru dermatită și Selamectin pentru tratarea râiei sarcoptice. De asemenea, i
s-a administrat un deparazitar și i s-a alcătuit un plan nutrițional de către medicul veterinar
primar. Inițial, nu i-a fost prescris nimic împotriva Demodex pentru că, având o vârstă fragedă,
acest tratament ar fi putut îngreuna funcționarea sistemului imunitar. Astfel, i s-a permis
sistemului imunitar să se refacă și să elimine acarienii fără a fi nevoie de medicament.

După 4 săptămâni de la tratamentul inițial, evoluția cățelului a fost bună. Pruritul, râia
sarcoptică și infecția bacteriană cutanată au fost rezolvate, iar părul a crescut considerabil.
Selamectinul a fost întrerupt, tratamentul cu antibiotice a fost finalizat, iar frecvența îmbăierii a
fost redusă la o dată la 14 zile. La o reevaluare facută prin raclaj profund de pe zonele încă fără
păr, a fost descoperit un număr mare de acarieni Demodex în 5 locuri. Astfel s-a recurs la un
tratament cu Ivermectin în doze care să fie eficiente pentru Demodex. După încă două vizite,
dermatologul a confirmat ca nu mai existau acarieni, dar tratamentul a fost continuat încă 2
săptămâni.

Rezultat tratament

Câinele s-a recuperate complet.

14
 Bibliografie

1. Facultatea de Medicină Veterinară București: Tematica licență iulie 2009 - Parazitologie

și boli parazitare
2.  Site-ul UMF Carol Davila, București, disciplina Dermatologie: Curs 4 - Infecții fungice
cutaneomucoase; Infecții parazitare cutanate, secțiunea 2.4 Demodecidoza/Pitiriasis
folicular (accesat la 27 iulie 2010)
3.  Site-ul UMF Carol Davila, București, disciplina Dermatologie: Curs 4 - Infecții fungice
cutaneomucoase; Infecții parazitare cutanate, secțiunea 2.4 Demodecidoza/Pitiriasis
folicular (accesat la 27 iulie 2010)
4. MarcoVet.ro: Râia demodecică a câinelui
5. Narcisa Radbea, G. Radbea, I. Cosoroabă, Gh. Dărăbuș, I. Oprescu, S. Morariu, C.
Baniță: din revista Scientia parasitologica, ISSN 1582-1366 , vol.3, nr.1/2002, pag. 111-
117
6. Sofia Coman , B. Băcescu, N. Bercaru, T. Petruț: Boli parazitare și micoze la animale de
companie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007, 

15