COLEGIUL. EMIL NEGRUȚIU.

TURDA
SPECIALITATEA. TEHNICEAN VETERINAR

ATESTAT
Scabia la animale

Elevă.Popa Georgiana-Cristina

Scabia
 Este o boală caracterizată prin leziuni tegumenţare însoţită de prurit
(mâncărime), prezentă la animale şi om.
Îmbolnăvirile sunt menţionate de foarte multă vreme, pericolul bolii
constând în contagiozitatea ridicată prin transmiterea cu uşurinţă de la om la
om sau de la animal la om. Este amintită în cele mai vechi scrieri.
Boala are o răspîndire universală, dar condiţiile actuale de creştere
raţională şi igienă a animalelor a limitat frecvenţa ei şi posibilitatea
contaminării omului.
Cauza bolii, rezervor de paraziţi, mecanism de transmitere. Boala se
datoreşte paraziţilor din familia Sarcoptidae sau Acaridae cu genuri diferite
(Sarcoptes, Psoroptes, Chorioptes) şi cu varietăţi caracteristice speciilor de
animale parazitate. Se prezintă sub formă ovoidă, avînd la extremitatea
cefalică un rostru ce serveşte la hrănire, iar pe partea dorsală spini cu rol în
pătrunderea parazitului în piele. Paraziţii din genul Sarcoptes specifici
animalelor domestice varietas caprae, varietas equi, varietas canis, varietas
suis pot fi transmişi accidental şi la om. Îmbolnăvirile umane se pot datora
atât paraziţilor de provenienţă animală cât şi celor proprii — Sarcoptea
scabiae varietas hominis. Paraziţii din genul Sarcoptes se localizează în stratul
superficial al tegumentului, în epiderm unde sapă galerii numite şanţuri
acariene. Femelele îşi depun ouăle în aceste şanţuri în număr de 30—40
pentru fiecare exemplar, din care vor ieşi larve. Ele părăsesc galeriile şi ajung
pe pielea sănătoasă. După 2—3 năpîrliri, trecînd prin stadiul de nimfă, se
transformă în femele şi masculi puberi care prin acuplare vor da naştere
femelelor fecunde. Acestea sapă noi galerii în piele unde îşi depun ouăle,
invadînd noi porţiuni de tegument sănătos.
Paraziţii nu mai pot părăsi şanţurile săpate, datorită dispoziţiei spinilor
dorsali. Se hrănesc cu celule ale pielii şi cu limfă exercitînd o acţiune iritantă
şi traumatică asupra pielii. Sarcoptul este destul de rezistent la condiţiile
mediului extern şi se menţine cîteva zile în crustele detaşate de pe
tegumentele parazitate. Sursa de paraziţi o reprezintă animalele şi omul
bolnav care au în piele numeroşi acarieni.

RAIA SARCOPTICĂ LA OVINE ȘI CAPRINE

 Leziunile tegumenţare sunt la început congestive, urmate de vezicule care
vor genera cruste. Localizările se fac la nivelul capului, în jurul buzelor şi
ochilor, pe gât, spate şi, în formele grave în special la capre, cu propagarea
pe restul tegumentului. Crustele formate sunt groase, de culoare albă-cenuşie
şi se pot detaşa. Firele de lână sau păr devin friabile, cad şi în unele porţiuni
apar zone lipsite de păr. Animalul are prurit accentuat, se scarpină de
obiectele din grajd, de garduri, pomi etc. Ele pierd pofta de mâncare, slăbesc
şi dau un randament economic scăzut.
Boala apare în condiţii neigienice de întreţinere a animalelor, în saivane
foarte aglomerate şi la animale insuficient hrănite.
 RAIA LA CAINI- SCABIA CANINĂ

Aceasta forma de raie, este cauzata de acarianul Sarcoptes scabiei var canis. Acest
parazit extrem de contagios, se gaseste la cainii din intreaga lume. Este adesea,
numita scabie canina. Desi, acarienii care provoaca raia, prefera cainii, oamenii si
alte animale care vin in contact cu un caine infectat, se pot infecta si ei.
Intregul ciclu de viata (17 pana la 21 de zile) al acestor acarieni, este cheltuit pe
cainele infestat. Femelele fac tuneluri in piele, pentru a depune oua. Raia se
raspandeste usor intre animale, prin contact.
Transmiterea indirecta, cum ar fi prin asternutul infestat, este mai putin frecventa,
dar poate aparea
Perioada de incubatie, variaza de la 10 zile la 8 saptamani, in functie de cat de grav
este infestat cainele, de o parte a corpului afectata, de numarul de acarieni
transmisi si de sanatatea si igiena fiecarui caine.

Raie la caini - Diagnosticarea si tratarea raiei sarcoptice

„Scabie incognito” este un termen folosit, pentru a descrie raia greu de
diagnosticat. Daca, un caine este scaldat in mod regulat si are o blana bine
ingrijita, acarienii ar putea fi greu de gasit, chiar daca animalul prezinta semne de
infestare, cum ar fi mancarimea. Celelalte semne, tipice de raie – cruste si scuame
de pe piele – sunt indepartate prin baie regulata.
 Scabia la pisici

Râia este o boală extrem de contagioasă, mai rar întâlnită la pisici decât la câini,
care provoacă mâncărimi și iritații puternice la nivelul pielii, din cauza cărora
felinele își pot pierde parțial blana în zonele în care se scarpină mai des. În acest
material vei afla dacă râia de la pisici se transmite la om, care sunt cauzele
apariției scabiei, cum se manifestă, cum se diagnostichează și metodele de
tratament și prevenire ale acestei afecțiuni.
Râia sau scabia, așa cum mai este cunoscută, este o afecțiune a pielii care este
provocată de un parazit extern, mai precis un acarian – Sarcoptes scabiei. Odată
ajuns pe corpul pisicii, acest parazit începe pur și simplu să sape galerii în piele,
provocând astfel mâncărimi violente, iritații și chiar infecții.
Infestația cu râie poate fi recunoscută destul de ușor, pentru că la nivelul pielii apar
pete roșii și inflamații, cruste, iar blănița începe să se rărească. De asemenea, pisica
va începe să se scarpine mai des și mai violent în zonele afectate.
Deși se poate manifesta la nivelul întregului corp, râia apare cu preponderență la
urechi, articulațiile picioarelor, coadă, zona ochilor și a nasului.
Simptomele infestației cu râie la pisici
La început, pe piele apar pete roșii, astfel că în fază incipientă râia poate fi trecută
cu vederea sau poate fi confundată cu o banală iritație. Însă, după câteva zile,
încep să apară simptomele specifice care sunt:
erupțiile cutanate;
zgârieturi provocate de scărpinare;
cruste;
infecții locale;
stări de agitație;
căderea părului.
Răspândirea râiei se realizează, în principal, prin contactul direct cu un animal deja
bolnav. O simplă atingere este suficientă pentru ca parazitul să ajungă pe corpul
pisicii sănătoase. Odată ajuns aici, începe să acționeze, însă primele efecte pot
apărea destul de târziu, chiar și după câteva săptămâni. Prin urmare, dacăobservat
Deși se întâmplă în cazuri rare, râia poate fi luată și din vegetație, alte spații
deschise, sau din locuri în care există mai multe animale, cum ar fi adăposturile.
Parazitul care provoacă râia rămâne în viață între 2 și 4 săptămâni în medie, astfel
că se poate întâmpla ca pisica ta să se îmbolnăvească, chiar dacă contactul direct
cu un animal infestat a fost exclus.
Scabia se poate transmite chiar și în perioada de tratament, astfel că toate
măsurile de precauție trebuie respectate câteva săptămâni, în funcție și de
recomandarea veterinarului.
Cauzele apariției scabiei la pisici
Principala cauză a apariției scabiei este contactul cu animale care au deja
afecțiunea. Acarienii care stau la baza ei se deplasează cu o rapiditate uimitoare de
la un animal la altul, astfel că o expunere limitată este suficientă pentru
transmitere.
De asemenea, felina se poate îmbolnăvi dacă are acces în locuri în care a stat un
animal bolnav.
 SCABIA LA CABALINE

La cai, boala (râia corpului) este produsă de Sarcoptes scabiei var. equi şi se
manifestă prin reacţie inflamatorie la nivelul pielii, caracterizată prin apariţia
nodulului scabios. Prima manifestare vizibilă este mâncărimea care apare la 3-4 zile
de la contaminare şi se localizează în special în zona capului, pe laturile gâtului şi
pe interiorul jaretelor. La atingere se pot simţi vezicule şi mici nodului care se
desprind ca un nisip. Apar zone lipsite de păr, însoţite de cele mai multe ori de
cruste.
Diagnosticul râiei sarcoptice se confirmă prin evidenţierea paraziţilor din leziuni,
acest lucru realizându-se prin râcâirea zonei afectate, până ce apare sângele, şi
examinarea la microscop între lamă şi lamelă.
Râia psoroptică este produsă de Psoroptes equi, fiind o parazitoză foarte
contagioasă, dar care nu se transmite la om.
La cai, parazitul afectează zonele acoperite cu păr lung: moţ, comă şi coadă. Boala
debutează prin mâncărime accentuată și formarea veziculelor pline cu exudat
seros. Prin uscarea acestuia se formează cruste abundente ce se simt la pipăit.
Crustele au miros urât, respingător.
Diagnosticul se pune pe baza examenului microscopic al crustelor.
Râia chorioptică a cailor (râia picioarelor) este produsă de Chorioptes bovis var.
equi şi afectează chişiţa şi buletul, fiind afectate mai ales picioarele din spate. Se
caracterizează prin apariţia mâcărimilor observate mai ales după efort sau în
timpul nopţii; animalul bate din picior, tropăie, îşi freacă picioarele unul de altul,
apar zone lipsite de păr, uscate, iar firele de păr din jurul leziunii se smulg uşor.
Netratată, boala se extinde spre jaret, crupă și chiar abdomen.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, iar pentru confirmare se face
examen microscopic din raclaj.
 SCABIA LA BOVINE

Râia sarcoptică este cea mai gravă râie a bovinelor. Fiind foarte
contagioasă, mai ales în adăposturile aglomerate, are o tendință de generalizare și
provoacă pagube importante la tineret, prin scăderea sporului zilnic, iar la adulți,
prin scăderea producției de lapte. De obicei, boala începe în regiunea capului și a
gâtului. Scărpinatul este intens încă de la început, iar alopecia este prezentă în jurul
ochilor și a botului. Pielea este foarte inflamată, caldă, îngroșată, iar în zonele
afectate aceasta se încrețește și formează cruste cenușii. Pielea vizibil îngroșată își
pierde elasticitatea și formează crevase care pot sângera sau se pot infecta. În
fazele avansate de boală, animalul nu mai prezintă scărpinat evident, slăbește și
capătă aspect de animal rău întreținut. Prognosticul, din punctul de vedere
economic, este rezervat, dar din punct de vedere al sănătății animalului este bun
dacă se intervine la timp cu tratamentul corespunzător.
 SCABIA LA SUINE

Din multitudinea de tipuri de râie care afectează animalele domestice, porcii

pot fi afectați numai de raia sarcoptică, aceasta fiind produsă de parazitul numit
Sarcoptes scabiei, varietas suis. Râia se transmite prin contact direct între porcul
bolnav și cel sănătos, ca și indirect, prin intermediul ustensilelor, adăposturilor (mai
ales a părților lemnoase ale acestora) etc. Râia evoluează mai ales la tineretul între
5-6 luni. Apariția bolii poate să fie favorizată și de anotimp (apare mai ales iarna),
de condițiile necorespunzătoare de întreținere, ca și de nerespectarea condițiilor de
zooigienă.

Diagnosticul bolii
Diagnosticul bolii râia este ușor de pus. Principalul simptom fiind apariția
mâncărimii (prurit), după care apar leziuni ale pielii, sub forma unor pus­tule și apoi
a unor cruste, toate datorită scărpinatului intens și a lezionării pielii, în regiunile
parazitate. Cele mai frecvente localizări sunt pe pielea abdominală și pe fața
internă a coapselor, în cazul tineretului porcin, în vârstă de până la 3-4 luni.