PARATUBERCULOZA

CARACTERE GENERALE
Numita si boala lui Johne, paratuberculoza este o boala infectioasa cronica a rumegatoarelor produsa de Mycobacterium avium subsp. paratuberculosis, manifestata prin diaree care duce la cahexie, datorata enteritei proliferative difuze. Initial a fost semnalata numai la bovine dar apoi a fost semnalata si la ovine, cu o frecventa chiar mai mare decat la bovine, dar cu o arie de raspandire ceva mai restransa. Prevalenta bolii este mai mare in cresterea intensiva, in conditii de stabulatie. La ovine si mai ales la caprine se manifesta enzootic iar pierderile datorate prevalentei mai mari a bolii sunt de regula mai ridicate decat la bovine. In tara noastra paratuberculoza bovina a fost semnalata demult, dar la ovine a aparut mai recent

ETIOLOGIE
Agentul etiologic este M. paratuberculosis, reclasificat recent ca M. avium subsp. paratuberculosis. Numit si bacilul lui Johne, este o micobacterie bacilara, imobila, necapsulata si nesporulata. Fiind acidorezistenta, apare colorata in rosu prin metoda Ziehl-Neelsen, sub forma de gramezi in frotiurile din leziuni. Au fost descrise trei tipuri biologice de M. paratuherculosis: 1. un tip larg raspandit in lume, izolabil mai ales din fecalele sau tesuturile bovinelor, mai putin a ovinelor, care creste relativ usor pe mediile de cultura, in timp de 6-12 saptamani: 2. un tip biologic prezent in numar mare in fecalele ovinelor si caprinelor, dar foarte greu cultivabil 3. un al treilea tip biologic a fost identificat numai la ovine, in Islanda si Canada. Au fost izolate micobacterii si din cazuri de paratuberculoza la alte specii de rumegatoare, dar incadrabile in cele trei tipuri. Bovinele nu se imbolnavesc cu germeni din tipul 2 sau 3, dar ovinele si caprinele se pot imbolnavi si cu germeni din tipul 1. Din punct de vedere antigenic nu exista diferente intre cele trei tipuri dar exista o foarte mare asemanare antigenic cu M. avium.

EPIDEMIOLOGIE
Receptivitate: - taurine, ovine si caprine adulte, dar si rumegatoare salbatice: cerbi, caprioare, mufloni, yakul, zebul, lama, antilopa, camila. -rar unele solipede si porcii. Surse de infectie: - primare: animalele bolnave clinic, dar si animalele fara semne clinice de boala dar infectate (elimiarea agentului patogen prin fecale, colostru, lapte si urina). -secundare: lapte, apa sau furaje contaminate cu germeni. Calea de contaminare: digestiva, transplacentara. Dinamica bolii: sporadico-enzootica.

PATOGENEZA
Infectia pe cale orala are ca urmare multiplicarea germenilor la nivelul portiunii terminale a mucoasei intestinului subtire, a colonului precum si in formatiunile limfoide din peretele. In functie de activitatea macrofagelor la acesti nivel exista mai multe situatii: - limitarea infectiei, iar animalele nu elimina germeni (animale pozitive serologic si alergic); - reactie inflamatorie moderata, germenii fiind eliminati cu intermitenta (animale pozitive serologic si alergic); - evolutie progresiva, animalele devin cazuri clinice, mari eliminatoare de germeni (animale pozitive serologic si alergic); Proliferarea macrofagelor la poarte de intrare determina ingrosarea peretelui intestinal. Reactia inflamatorie este de tip granulomatos difuz, cu participarea celulelor gigante, epitelioide, limfocitare si granulocitare. In paralel se produce si necroza enterocitelor care acopera vilozitatile intestinale si o reactie inflamatorie de tip granulomatos a limfonodurilor aferente intestinului.

TABLOU CLINIC
BOVINE: primii 2-3 ani decurg fara manifestari clinice evidente, insa germenii sunt prezenti in fecale. Apoi animalele incep sa bea multa apa si sa piarda in greutate, inregistrandu-se scaderi in productia de lapte si reducerea sporului in greutate. Ulterior se instaleaza diareea, initial moale, pastoasa si intermitenta, apoi continua, mai fluida dar fara fragmente de mucoasa, sange sau miros fetid, urmand a se transforma intr-o diaree apoasa aruncata sub forma de jet la distanta. Ca urmare, se constata o deshidratare severa si o emaciere musculara avansata, ducand la epuizarea indivizilor. Durata bolii poate varia de la 1-2 luni la 1-2 ani. OVINE: boala are evolutie mai scurta, cu o diaree mai putin grava care insa in final determina tot deshidratare severa si emacierea maselor musculare, la care se adauga caderea lanii. Uneori diareea poate absenta.

Cahexie

http://www.johnes.org/dairy/_Guernsey_rear.html

LEZIUNI
BOVINE: leziunile au localizare la nivelul intestinelor si a limfonodurilor aferente, constatandu-se ingrosarea peretelui intestinal cu pana la de 15 ori fata de normal, mucoasa aparand incretita precum circumvolutiunile cerebrale. Se constata de asemenea hiperplazia limfonodurilor aferente, care prezinta aspect de inflamatie proliferativa asemanatoare cu cea din peretele intestinal. Granuloamele nu au tendinta de cazeificare sau calcificare. Histopatologic se constata leziuni de enterita proliferativa granulomatoasa difuza, cu acumulare de celule epitelioide si celule gigant- multinucleate. OVINE: peretele intestinal este mai putin ingrosat, cu mucoasa mai putin incretita, dar se observa fenomene de cazeificare si calcificare, atat in peretele intestinal, cat si in limfonodurile aferente.

Stanga: mucoasa intestinala de porc cu aspect normal Dreapta: mucoasa incretita datorita paratuberculozei

http://dc225.4shared.com/doc/WM3-E-0y/preview.html

DIAGNOSTIC
Se suspicioneaza la taurine pe baza semnelor clinice: diaree cronica, slabire progresiva, cu edeme, ochii retrasi in fundul orbitelor si de asemenea la animalele cu reactii pozitive la testul tuberculinei de tip aviar. Diagnosticul diferential se face fata de enterite cronice cu alte etiologii (alimentare, infectioase-TBC, salmonele) Confirmarea se face prin examene bacteriologice, serologice si alergice.

PROFILAXIE
O prima masura de profilaxie o reprezinta testarea animalelor din import ( testarea se face cu : kituri pentru RFC care contin antigen standardizat si probe martor pozitive si negative, paratuberculina (Johnina) sau, in lipsa acesteia, PPD aviar) si carantina profilactica timp de cel putin 3 luni. 0 foarte mare importanta are mentionarea expresa in certificatul sanitar veterinar a indemnitatii efectivului de origine si a datelor privind controlul pentru paratuberculoza facut inainte de livrarea animalelor. 0 alta masura importanta ar fi evitarea utilizarii pasunilor in comun cu efective infectate sau a furajelor recoltate de pe terenuri contaminate. Vaccinarea contra paratuberculozei este recomandata numai de necesitate, in focare clinic declarate de boala.

COMBATERE
Paratuberculoza este o boala declarabila si carantinabila, instituindu-se carantina de gradul III si asanare, cu dirijarea spre abator a tuturor animalelor considerate paratuberculoase in faza clinica sau subclinica, depistate pe baza a doua teste repetate la un anumit interval de timp (coproculturi si Elisa).

BIBLIOGRAFIE
1. Boli infectioase ale animalelor - bacterioze, Radu Moga Manzat 2. Veterinary Microbiology and Microbial Disease, P.J.Quinn, ed. Blackwell Science 3. OIE General Disease Information Sheets Paratuberculosis