Familia Rhabdoviridae

Genul Lissavirus
Virusul rabic
• aspect de glonţ (180/75 nm), genom tip ARN
monocatenar de sens negativ,
• capsida helicală cu peplos în care sunt implantaţi
spiculi constituiţi din glicoproteina G cu rol de
ligant (stimulează Ac cu rol protector);
• prezintă neurotropism, fixându-se pe receptorii
pentru acetilcolină de pe suprafaţa neuronilor
din creier şi măduvă, pătrunde prin endocitoză,
replică în citoplasmă şi părăseşte celula prin
înmugurire;
Virusul rabic
• propagare pe cale centrifugă prin nervii periferici
spre glandele salivare și alte ţesuturi;

• nucleocapside acumulate în citoplasma neuro-

nilor infectaţi formează incluzii i.c. (corpusculii
Babeş-Negri);

• cultivă pe culturi de celule, embrioni de raţă,

animale de laborator (inoculare intracerebrală la
şoricei n.n.).
 Negatively stained Rhabdovirus
as seen through an electron
Rabies virus budding microscope.
from an inclusion Notice the bullet shape of the
(Negri body) into the virus (A).
endoplasmic reticu- See the "bee hive" like striations
lum in a nerve cell. of the RNP (B).
A = Negri body. B = Notice the glycoprotein spikes in
abundant RNP in the the outer member bilayer (C).
inclusion. C = Budding
rabies virus.
IF- directă

Positive dFA Negative dFA

Rezultatele testului PCR pentru virusul rabiei.
Săgețile indică pozițiile benzilor pozitive
Infecţia rabică la om
• zoonoză acută mortală care afectează animale sălbatice
sau domestice, transmisă la om prin saliva acestora care
ajunge în plaga muşcată sau zgâriată;

• incubaţie variabilă, virusul migrând centripet pe cale

nervoasă spre SNC;

• encefalomielita rabică evoluează în 3 stadii clinice:

- prodromal (2-4 zile),
- de excitaţie (3-5 zile) şi
- paralitic;
• deces prin insuficienţă acută cardio-respiratorie;
Infecţia rabică la om
Diagnostic de laborator
• intravitam: evidenţierea virusului în biopsie de piele
sau în salivă prin IF, ELISA sau prin inoculare pe
culturi de celule;

• la cei decedaţi:amprente sau secţiuni de creier

(cornul Amon) cu evidenţierea corpusculilor Babeş-
Negri sau mai specific prin IF.
 1.Diagnosticul direct
 La animal: examinăm- fragmente de
biopsie creier, măduva spinării, glandele
salivare, cornee.
 Secţiunile din creier (cornul lui Amon, hipocamp,
cerebel) sunt utilizate pentru:
◦ MO - corpusculii Babeş Negri
◦ IF - permite aprecieri semicantitative privind
încărcătura antigenică
◦ RT-PCR - în centrele de referinţă pentru
Lyssavirusuri.
 La om, pre-mortem
 Produse patologice recoltate:
◦ raclat corneean
◦ biopsie cutanată (se recoltează 10 foliculi piloşi de la nivelul cefei)
◦ biopsie de la nivelul mucoasei bucale
◦ salivă

Cultivarea se face pe - culturi de celule

- şoricei: apar paralizii spastice în trei săptămâni
Identificarea:
 IF: pe preparate de creier de la animale cu boala experimentală
 RN: pe șoarece, cu seruri specifice mono- şi policlonale
 ELISA/IF - identificarea antigenelor.

 Post mortem- se recoltează orice produs din zonele de elecţie

 Diagnosticul serologic
 NU este util datorită evoluţiei rapide şi fatale
a bolii;

 evaluarea eficienţei vaccinării; la toate

persoanele investigate pentru demonstrarea
prezentei Ac după vaccinările ante- sau
postexpunere s-a demonstrat creşterea
titrului anticorpilor

 Serologia - utilă la cei care trebuie

revaccinaţi.
 Profilaxia specifică
Nu există tratament al infecţiei rabice manifeste clinic

• la persoanele cu risc de a face infecţie rabică se administrează

o doză de Ig specifice şi 5 doze de vaccin (zilele 0, 3, 7, 14 şi
28 zile) reprezentat de virus cultivat pe culturi de celule,
ulterior inactivat;

• când animalul suspect este ţinut sub observaţie şi rămâne

sănătos în ziua a 10-a de la muşcătură, se sistează vaccinarea;

• la persoanele expuse riscului profesional se recurge la o

schemă diferită de vaccinare care asigură o protecţie timp de 2
ani;

• vaccinarea animalelor de agrement (câini, pisici);

• în experiment, un vaccin viu atenuat pentru profilaxia infecţiei
rabice la animale sălbatice (vulpi).