Febra de West Nile

 Banari Maricica MV, anul III,

837A
Introducere
• Febra West Nile este o boală cauzată de virusul West Nile (WNV), care este un flavivirus înrudit cu virușii care provoacă
encefalita St. Louis, encefalita japoneză și febra galbenă. Majoritatea indivizilor infectați prezintă puține semne de
boală, însă unii dezvoltă boli neurologice severe ce pot fi fatale. Virusul West Nile prezintă o gamă extrem de largă de
specii gazdă. Se reproduce la păsări, reptile, amfibieni, mamifere, țânțari și căpușe [1].

 Fig.1 Speciile susceptibile la

infectia cu virusul West Nile [2].
 Etiologie

Virusul are un genom ARN

monocatenar care codifică
aproximativ 11.000 de nucleotide.
Este tradus ca o poliproteină sub
forma a 3 proteine structurale și 7
proteine virale nestructurale.
Amplificarea sau replicarea se
realizează la un titru ridicat în cadrul
populației de păsări, făcându-le
susceptibile pentru a transmite
infecția la țânțari. Aceștia, prin
ințepare, pot reinfecta populația de
păsări, perpetuând în continuare
infecția enzootică sau pot duce
infecția la mamifere, cel mai
frecvent la oameni și cai [3].

Fig.2 Ciclul de transmitere la

mamifere [4].
 Înveliș proteic

Strat dublu lipidic

Structura generală a
virusului West Nile Genom viral

Nucleocapsidă

Tegument viral

Fig.3 Structura particulei virale [5].

Virologie si
patogeneză
La vertebrate, inițial infecția se
realizează la nivelul epiteliului și este
cauzată de componentele salivare ale
țânțarului. Celulele dendritice sau
keratinocitele infectate migrează către
ganglionii limfatici, de aici infecția este
transmisă către organele viscerale și
către sistemul nervos central.
Replicându-se la nivelul creierului poate
provoca sechele neurologice și diverse
patologii pe termen îndelungat [6].
Fig.4 Patogeneza infecției
cu WNV [7].
Forme clinice de
manifestare a bolii
1. Semne clinice întâlnite la cai [1]:
• Pierderea poftei de mâncare
• Febră
• Depresie
• Contracții musculare
• Paralizie parțială
• Tulburări de vedere
• Incapacitatea de a înghiți
• Comă și moarte.

Fig.5 Paralizia membrelor

         posterioare la cal [8].
Forme clinice de
manifestare a bolii
2. Semne clinice întâlnite la păsări [9]:
• Lipsa coordonării
• Înclinarea capului
• Tremor
• Slăbiciune
• Letargie

Fig.6 Înclinarea capului la vultur [10].

 Tablou necropsic

Fig.7: (1) Creier flamingo.Hemoragie

multifocală în cerebel și emisferele
cerebrale; (2) Inimă flamingo. Zone de
necroză și inflamație miocardică; (3)
Viscere cioară. Splină umflată și duoden
hiperemic; (4) Intestin flamingo. O
membrană difterică difuză acoperă
suprafața mucoasei [11].
Diagnosticul bolii

Suspicionarea bolii: tablou general clinic, epidemiologic și

anatomo-patologic.
Confirmarea bolii: identificarea virusului de west nile în
sânge și țesuturi.
Metode de diagnostic:
• Real-Time Polymerase Chain Reaction (RT-PCR)  
• IgM Antibody Capture Enzyme-Linked
Immunosorbent Assay (MAC-ELISA)
• Antigen Capture ELISA (ACE)
• Imunoflorescență indirectă
Diagnosticare prin
Real-Time PCR
Se bazează pe detectarea și cuantificarea unui
marker fluorescent.
Este un test rapid, are sensibilitate și Fig.8 Test Real-Time PCR pozitiv [13].
specificitate ridicată.
De asemenea, este utilizat ca metodă de
screening pentru supravegherea pe scară largă
a apariției infecției la țânțari și păsări, odată cu
prezicerea riscului de transmitere la om [12].
 Anticorpi de captură
MAC-ELISA Anticorpi de detecție
pentru detectarea Conjugatul
anticorpilor
(2)
MAC-ELISA permite (1)
detectarea infecțiilor (4)
acute (seruri prelevate la
8-45 de zile după infecție),
deoarece depistează (3) (5)
precoce anticorpii în ser
sau lichidul cefalorahidian
[14].
Fig.9 Etapele reacției [15]
(1)Se adaugă cultura în suportul solid ce conține anticorpi de captură
(2) Spălare, vor rămâne antigenele care nu au reușit să se lege de anticorpi
(3) Antigenele sunt captate de către anticorpi
(4)Adăugăm anticorpii de detecție
(5)Adăugăm conjugatul, soluția de stopare și determinăm titrul de anticorpi prezent
în probă
 Detectarea exactă a virusului West Nile (WNV) la
corvide este esențială pentru monitorizarea
răspândirii virusului în timpul sezonului
țânțarilor. Viremia la corvide este foarte mare,
cu titruri apropiindu-se de 108 particule
virale/ml. În acest scop, au fost evaluate teste
ELISA (ACE) și imunohistochimice (IHC) de
captare a antigenului. Pielea, probele de tampon
cloacal și penele de la corvide au fost supuse
testării prin utilizarea ACE, rezultatele fiind
comparate cu cele obținute în urma analizei RT-
PCR. Dintre cele 3 tipuri de mostre, pielea a
Antigen prezentat cea mai bună sensibilitate (98%) și
specificitate (100%). Creierul, rinichii și splina de
Capture la corvide au fost analizate prin IHC [16].

ELISA (ACE)-
testul de
captare al
antigenului
 Metoda de
prelucrare a
probei  Adăugarea soluției de
Adăugăm proba și Spălare+adăugarea
anticorpii substratului stopare+ citirea rezultatelor

Fig.10 Kit special ELISA(ACE) [17].

Testul de
imunoflorescenț
ă indirectă
În 2019 a fost realizat un studiu
cu privire la izolarea virusului și
detectarea genomului WNV.
Virusul a produs efect citopatic
în a patra zi post-inoculare
caracterizat prin moartea
celulelor și formarea sincițiilor. Fig.11 Detectarea virusului West Nile prin imunoflorescență indirectă
În a șaptea zi, testul de [18].
imunofluorescență indirectă a (A) Antigenul WNV (verde) în celulele infectate detectat prin IFA
arătat prezența a aproximativ utilizând fluid ascitic de șoarece hiperimun reactiv la grupul de
75% celule pozitive atât pentru flavivirus.
Flavivirus, cât și pentru (B) Controlul celulelor neinfectate prin IFA folosind același fluid ascitic
anticorpii policlonali WNV [18]. de șoarece hiperimun.
Prevenire și control

Cheia pentru prevenirea răspândirii febrei West Nile este controlul

populațiilor de țânțari. Caii trebuie protejați de înțepăturile țânțarilor. De
asemenea, oamenii ar trebui să evite expunerea la țânțari, mai ales la
amurg și în zori, când aceștia sunt cei mai activi. În zonele în care boala
este frecventă, vaccinarea cailor este considerată a fi o măsură eficientă
de control. Programele de supraveghere a păsărilor sălbatice, în special a
ciorilor, permit autorităților competente să ia măsuri adecvate pentru
protejarea animalelor și a oamenilor [1].
Nu există un tratament specific pentru WNV la cai. Îngrijirea poate include
administrarea de medicamente antiinflamatoare și fluide intravenoase
[19].
Referințe
1. https://www.oie.int/en/disease/west-nile-fever/
2. Byas, & Ebel. (2020). Comparative Pathology of West Nile Virus in Humans and Non-Human Animals. Pathogens, 9(1), 48.
3. Ahlers, L. R. H., & Goodman, A. G. (2018). The Immune Responses of the Animal Hosts of West Nile Virus: A Comparison of Insects, Birds, and Mammals. Frontiers in
Cellular and Infection Microbiology, 8.
4. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/west-nile-virus/symptoms-causes/syc-20350320 
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Viral_tegument 
6. Petersen, L. R., Brault, A. C., & Nasci, R. S. (2013). West Nile Virus: Review of the Literature. JAMA, 310(3), 308.
7. Habarugira, G., Suen, W. W., Hobson-Peters, J., Hall, R. A., & Bielefeldt-Ohmann, H. (2020). West Nile Virus: An Update on Pathobiology, Epidemiology, Diagnostics,
Control and “One Health” Implications. Pathogens, 9(7), 589. 
8. https://www.agupdate.com/livestock/horse-owners-should-vaccinate/article_d121ffa0-f90e-5600-b95a-2e6d3b731f1d.html  
9. https://www.pgc.pa.gov/Wildlife/Wildlife-RelatedDiseases/Pages/WestNileVirus.aspx 
10. https://www.researchgate.net/figure/Head-tilt-in-a-Bald-Eagle-Haliaeetus-leucocephalus-with-West-Nile-virus-Photo-by-the_fig4_342992102  
11. Steele, K. E., Linn, M. J., Schoepp, R. J., Komar, N., Geisbert, T. W., Manduca, R. M., … McNamara, T. S. (2000). Pathology of Fatal West Nile Virus Infections in Native and
Exotic Birds during the 1999 Outbreak in New York City, New York. Veterinary Pathology, 37(3), 208–224. 
12. Dauphin, G., & Zientara, S. (2007). West Nile virus: Recent trends in diagnosis and vaccine development. Vaccine, 25(30), 5563–5576.
13. Kim, C.-Y., Oh, H., Song, J., Hur, M., Suh, J.-H., Jheong, W.-H., … Park, J.-H. (2016). First detection ofWest Nile virusin domestic pigeon in Korea. Journal of Veterinary
Science, 17(4), 587.
14. Dauphin, G., & Zientara, S. (2007). West Nile virus: Recent trends in diagnosis and vaccine development. Vaccine, 25(30), 5563–5576.
15. Shin, S. J., Anklam, K., Manning, E. J. B., & Collins, M. T. (2009). Rapid Mycobacterial Liquid Culture-Screening Method for Mycobacterium avium Complex Based on
Secreted Antigen-Capture Enzyme-Linked Immunosorbent Assay. Clinical and Vaccine Immunology, 16(5), 613–620.
16. Godhardt, J. A., Beheler, K., O’Connor, M. J., Whyte, T. J., Reisdorf, E. S., Ubl, S. J., … Toohey-Kurth, K. L. (2006). Evaluation of Antigen-Capture ELISA and
Immunohistochemical Methods for Avian Surveillance of West Nile Virus. Journal of Veterinary Diagnostic Investigation, 18(1), 85–89.
17. https://www.abcam.com/human-ace2-elisa-kit-ab235649.html 
18. Martins, L. C., Silva, E. V. P. da, Casseb, L. M. N., Silva, S. P. da, Cruz, A. C. R., Pantoja, J. A. de S., … Vasconcelos, P. F. da C. (2019). First isolation of West Nile virus in Brazil.
Memórias Do Instituto Oswaldo Cruz, 114(0).
19. https://ceh.vetmed.ucdavis.edu/health-topics/west-nile-virus