Adenovirusuri

 Termenul a fost introdus in 1953

pentru a desemna un agent infecţios
izolat de la nivelul foliculilor
adenoidieni, fiind asociat cu izbuc-
niri epidemice de boli respiratorii, în
unităţi de recruţi.
 Izolat de Rowe et all.
Adenoviridae

 Cuprinde numeroase virusuri, izolate de la:

păsări, mamifere, marsupiale, amfibieni
 Determină:
 sindroame febrile

 sindroame respiratorii

 faringo-conjunctivite

 gastroenterite
Clasificare

 genul Mastadenovirus
- mamifere: om, maimuţă,
- ecvine, bovine, canine, porcine, ovine
 genul Aviadenovirus
- păsări: raţe, curcani, gâşte, fazani, găini
Alte genuri:
Atadenovirus, Ichtadenovirus, Siadenovirus
Genul Mastadenovirus

 Cuprinde 7 grupe
antigenice (A-G), pe baza:
- omologiei structurale;
- proprietăţilor hemaglutinante;
- capacităţii oncogene (doar experimental demonstrate, la
animale: înalt oncogene (A) şi slab oncogene (B);

 57 serotipuri (imunitate prin Ac neutrali-

zanţi, conferită de regiunea superioară a hexonului
şi a pentonei).
Structura si replicare:

 sunt virusuri ADN, neînvelite, cu diame-

trul de 70-90 nm si simetrie icosaedrică a
capsidei (capsida are 252 capsomere şi este compusa
din subunităţi cu 6 si respectiv 5 laturi (hexoni în număr
de 240 şi 12 pentone prevăzute cu câte o prelungire
fibrilară, numită fibra pentonei, cu rol în fixarea virionu-
lui la receptorii celulari).
 Genomul ADN este dublu catenar, linear.
Schematic
Structură antigenică:

 hexonii sunt antigene fixatoare de C’

care clasifică adenovirusurile în şapte
grupe antigenice (notate de la A la G); în
unele manuale, mai vechi, sunt menţio-
nate 6 grupe (A - F).
 pentonele şi fibra pentonei sunt
hemaglutinine;
 prin RIH şi reacţia de neutralizare s-
au pus în evidenţă peste 55 serotipuri de
adenovirusuri umane (în ultimele clasifi-
cări sunt 57 serotipuri).
Replicare:

 V. se ataşează la receptorii celulelor

susceptibile (celule epiteliale) prin fibrele
pentonei după care este preluat în celula
gazdă, pierzându-şi pentonele şi fibrele
acestora.
 După aceasta ajunge la nivelul nucleu-
lui unde ADN-ul este eliberat;
 fiind un virus ADN cu genom +/-, d.c.,
acesta este transcris asimetric (o singură
catenă transcrisă) pentru a forma ARNm.
 Ulterior se sintetizează în jur de 20 de proteine
NS “precoce” şi, ulterior, proteinele “tardive”.
 Acestea sunt produse în cantitate mare în
citoplasmă fiind mai ales structurale şi mai
târziu sunt preluate şi transportate înapoi spre
nucleu unde are loc asamblarea noilor
virioni.
 Vizualizarea după fixare şi colorare ca incluzii
IN sub forma unor “linii cristaline”.
Replicarea adenovirusurilor
ME
Adenovirusuri - ME
 Patogenie: infectează celulele epiteliale de la
nivelul mucoaselor tractusului respirator şi
digestiv.
 După replicarea locală, viremia cu răspândirea
v. la diferite organe poate fi semnalată mai ales
la imunosupresaţi.
 Virusul este celebru prin afinitatea sa pentru
ţesutul limfatic, unde poate deveni latent;
 infecţia se poate reactiva prin infectarea gazdei
de către un alt microorganism sau prin imun-
supresie.
Infecţii determinate:

 aparat respirator;
 ocular;
 alte localizări: digestiv, tractus
urinar, tegumente, muşchi, SNC,
tractus genital, etc.
Aparat respirator:

 La copii:
 Boli respiratorii de severitate medie cu febră,
coriză, tuse;
 rar severe şi cu evoluţie spre pneumonie, mai
ales la copii mici.
 Infecţii severe: serotip 7
 S-au citat în literatură infecţii generalizate cu
serotip 9, la nou-născuţi, ca fiind însoţite de
creşterea CRP.
 La copii mari şi adulţii tineri:
 infecţiile respiratorii pot afecta 30-80% dintre
recruţii unităţilor militare;
 serotipurile 3, 4, 7, 14, 21 au fost cele mai
frecvent semnalate.
 Evoluţie severă: relativ recent (2007, SUA),
serotipul 14 (o tulpină mutantă, diferită de varianta
iniţială izolată în 1953) a determinat mai multe
decese.
 Aproximativ 2% dintre pacienţi necesită
spitalizare;
 izbucniri epidemice în unităţi de copii cu circuit
închis.
Ocular:

 Epidemii de conjunctivită asociate serotipului 8

dar şi: 3, 4, 7, 19, 37.
 Cazurile de conjunctivită pot fi sporadice sau
epidemice, mai multe cazuri legate de scăldatul
în piscine, de unde şi de numirea de “conjuncti-
vită de piscină”.
 Keratoconjunctivită epidemică: serotipuri 8, 19.
Alte infecţii determinate de
adenovirusuri:
 Diaree determinată de serotipuri din grupul F
(40, 41 şi 52, recent implicat);
 în ultimii ani s-au descoperite şase serotipuri noi (42 - 47),
cinci dintre ele (43 - 47) fiind izolate din scaunul
pacienţilor cu SIDA; toate cele 6 serotipuri au fost izolate
însă şi de la copii sănă-toşi;
 ulterior au fost descoperite noi serotipuri;
 replicarea locală la nivelul intestinului determină
o diaree de severitate medie care se manifestă
prin : greţuri, vărsături, diaree, stare de slăbi-
ciune.
 Adenovirusurile serotip 11 şi 21 au fost asociate
cu cistite hemoragice mai ales la băieţi de
vârstă şcolară, semnalate, de regulă, după
transplant renal sau de măduvă.
 Sindromul tip “pertusis”;
 Alte afecţiuni semnalate: afectarea musculaturii,
infecţii genitale (cervicite, uretrite), cutanate sau
la nivelul SNC.
 Câteva tipuri de adenovirusuri, mai ales 12, 18,
31 sunt recunoscute ca oncogene, fapt demon-
strat prin studii experimentale efectuate pe
hamsterul nou-născut.
 Virusul nu mai poate fi reizolat de la nivelul
ţesutului tumoral pentru că ciclul de replicare
este abortiv;
 se sintetizează ADN viral, ARNm şi un antigen
tumoral, dar nu capside şi virioni progeni.
Imunitatea

 Este asigurată de Ac neutralizanţi, specifici de

tip, care persistă, probabil, toată viaţa.
 Este activat atât răspunsul umoral, cât şi cel
celular: răspunsul umoral este cel mai important
în inducerea Ac specifici de tip.
 Răspunsul celulelor T este mediat de celulele T
CD4 (+), proteinele structurale jucând un rol
foarte important.
Diagnostic de la borator:

 Diagnostic direct: prin ME pentru materii

fecale (cercetare); nu poate identifica serotipul.
 Detectarea de antigene virale utilizând ca
probe exsudatul nasofaringian, prelevat per
tampon, lichidul de spălătură nazală.
 Practic acest diagnostic se bazează pe eviden-
ţierea de Ag în preparate celulare:
- IF, ELISA, RIA, IEC, RN, RIH, IME; aceste teste rapide
enumerate nu pot diferenţia între statusul de “purtător”
şi cel de “bolnav”.
 Cel mai sensibil test: PCR.
PCR

 Este mai sensibilă decât cultivarea.

 Există mai multe variante multiplex.
 Ex: un test care identifică toate cele 9 serotipuri
ale grupului D, implicate în infecţi oculare.
 Identificarea tuturor celor 7 grupe antigenice.

 Localizarea oculară, uneori, cu caracter epidemic

a impus proiectarea acestor variante PCR.
 Nu există tratament, dar diagnosticul rapid
dictează măsuri de prevenţie nespecifice, pentru
stoparea epidemiei.
 Ideal diagnosticul se face prin cultivare.
 Produse patologice: aspirat nasofaringean,
exsudat nazal şi faringian sau ocular, prelevate
cu tamponul, dar şi fecale sau urină.
 Culturi de celule: HeLa, HEp2, KB, A549.
 Utilizarea liniei 293 (culturi de celule transformate de
către adenovirusuri) permite şi izolarea serotipurilor
necultivabile: 40, 41. Rotunjirea şi agregarea
celulelor apare după 1 - 4 săpt.
 Lichidul prelevat care conţine virus şi antigene
virale poate fi apoi utilizat pentru identificare
prin RIH sau RN.
ECP

 Apare în 4-6 zile, la periferie.

 Rotunjire, aglomerarea “în ciorchine” şi desprindere de pe
suport
 Nucleul creşte, apar IN, iniţial eozinofile, apoi bazofile, sub
forma unor “linii cristaline”.
 Tratament: nu ex. antivirale specifice.

 Epidemiologie
 Adenovirusurile recunosc o răspândire universală
şi par a fi transmise mai frecvent pe cale fecal-
orală decât respiratorie; calea respiratorie pare a
fi mai importantă pentru serotipurile cu număr
mic.
 Sezonalitatea evoluţiei îmbolnăvirilor este una-
nim recunoscută:
- multe dintre epidemiile de febră faringo-conjuntivală ce
afectează şcoli întregi izbucnesc vara;
- dimpotrivă, în unităţile de recruţi, epidemiile sunt
aproape exclusiv iarna.
 Infecţiile afectează copiii, precoce;
 până la 5 ani, aproape toţi copiii prezintă Ac cel
puţin faţă de un serotip.
 Se apreciază ca adenovirusurile determină cel
puţin 10% dintre infecţiile febrile ale căilor
respiratorii şi până la 20% din infecţiile TRS.
Profilaxie

 Vaccinarea a fost folosită cu oarecare

succes pentru prevenţia infecţiei;
 deşi s-au utilizat ambele tipuri de vaccin,
cel viu, atenuat ar conferi o protecţie mai
bună.
 Variante de trivaccin: 4, 7, 21 dau 3, 4, 7,
utilizate pentru unităţile militare deoarece
infecţia poate afecta până la 70% dintre
recruţi.
 http://wn.com/adenovirus