1.

ordinea instrumentelor pe masa de operatie

2.testarea reactiei la anestezice(dilutia 1/100)
3.testarea reactiei la anestezice (dilutia 1/10)
4.anestezia locala
5.noduri chirurgicale cu ambele maini si pe portac
6.tratarea abcesului subcutan
7.imobilizarea pumnului pe atela gipsata
8.bandajul Velpeau- def, indicatii, mod de utilizare
9.instalarea benzii hemostatice la brat
10.sutura cu fire separate si indepartarea nodurilor
11.sutura cu fir continuu si indepartarea firului
12.hemostaza chirurgicala utilizand pensa hemostatica –ligatura unui vas de sange
13.instalarea cateterului urinar
14.bandajul mainii – def, indicatii, mod de utilizare
15.atela de deget si indepartarea inelului de pe degetul traumatizat
16.capelina
17.asezarea campurilor sterile la abdomen
18.asezarea campurilor sterile la cap
19.asezarea campurilor sterile la membre
20.descrierea instrumentarului chirurgical:manevrare si utilizare
21. Simptomele in abces subcutanat
22. Instrumente si materiale care se folosesc in drenarea abcesului
23. Definiti: Hemostaza chirurgicală, hemostaza fiziologică.
24. Care sunt deosebirile intre igienizare,decontaminare si sterilizare?
25. Avantajele campurilor sterile de unica folosinta
26. Ce este betadina? Avantaje și dezavantaje
27. Ce semne clinice trebuie urmarite in primele 24-48h dupa montarea atelei gipsate la pumn?
28. Diferentele dintre plaga chirurgicala si plaga accidentala si cum se vindeca fiecare.
29. La cat timp schimbi pansamentul unu pacient, dupa o interventie de incizie si drenare a unui
abces superficial? De ce?
Îngrijirea postoperatorie
- monitorizarea zilnică a stării generale a pacientului
- pansamente zilnice în cursul cărora se va lava cu apă oxigenată şi betadină
- eventual se va păstra o meşă (care a fi schimbată la fiecare pansament), pentru a evita închiderea
plăgii
- se apreciază zilnic starea tegumentelor vecine
- lavajul zilnic se va continua până când nu se mai constată nici un semn de infecţie, iar cavitatea
restantă este curată.
- plaga poate fi suturată ulterior cu puncte separate sau poate fi lasată să se închidă spontan

Trebuie determinate cauzele care au dus la apariţia abcesului, a factorilor de risc sau favorizanţi, se
va investiga statusul imunologic al pacientului, pentru a evita o repetare a procesului infecţios.

30. Cum se face dilutia de 1/10.

31. Ce recomandari dai unui pacient caruia i-ai pus atela ghipsata la pumn.
32. definitie: sutura, plaga
33. Care sunt complicatiile ce pot aparea daca atela la pumn este mentinuta pe o perioada mai
indelungata de timp?
Erori și complicații
- Atelă gipsată subțire ( ture insuficiente de fașă gipsată ) care determină fisurarea acesteia și
imobilizare deficitară
- Mișcarea pumnului pacientului în timpul întăririi gipsului determină fisurarea atelei gipsate
- Atelă gipsată fixată larg la pumn și antebraț (culisează față de antebraț și nu asigură fixare eficientă)
- Atelă prea lungă (depășeșete capul metacarpienelor sau plica cotului )
- Atelă prea scurtă - nu realizează o imobilizare eficientă
- Stoarcerea excesivă a atelei gipsate duce la pierderea unei mari cantități de ghips, fașa ramânând
prea uscată – aceasta va duce la priza rapidă a gipsului fără o modelare corectă
- Stoarcerea insuficientă a atelei gipsate și aplicarea cu exces de apă va determina uscarea acesteia
într-un timp foarte lung
- Atela gipsată aplicată cu cute, insuficient mulată sau mulată cu degetele poate determina jenă sau
dureri continui – necesită înlocuirea atelei
- Imobilizarea pumnului in flexie și nu in poziție funcționlă ( rectitudine sau discretă extensie )
- Atelă gipsată constrictivă datorată strângerii exagerate a feșei de tifon ( se traduce prin disconfort,
durere, modificări de colorație tegumentară ) - necesită secționarea de urgență a feșei și fixare cu o
fașă de tifon „trasă mai larg” sau o fașă elastică

34. Criterii suplimentare in asezarea campurilor la pacientul in decubit lateral stang pentru o
interventie pe axila dreapta
35. Pregatirea pacientului pentru testarea reactiei la anestezic.
36. Etapele recoltarii dintr-un abces subcutanat
37. Materiale necesare: banda hemostatică și scopul ei (în cazul unei hemoragii la mână)
Definiție: bandaj compresiv utilizat cu scopul de a controla aportul sanguin arterial și întoarcerea
venoasă într-un segment de membru, pentru o perioadă de timp determinată6. Practic, prin
intermediul acestui bandaj aplicăm, circumferențial, o presiune asupra părților moi ale segmentului
de membru, presiune care se va transfera pereților vasculari și va împiedica, temporar, curgerea
sângelui. Reprezintă o modalitate simplă și rapidă de oprire a hemoragiei la nivelul unui membru
toracic sau pelvin, aplicabilă în urgență, atât la locul accidentului cât și pe timpul transportului
pacientului către spital și sala de operație.
Scop
a. realizarea de intervenții chirurgicale în câmp exsang, ceea ce ne asigură limitarea hemoragiei
inraoperatorii și o mai buna vizibilitate, mai ales în cazul abordării chirurgicale a structurilor fine,
sub lupe sau microscop chirurgical;
b. obținerea hemostazei temporare în cazul traumatismelor membrelor, asigurată pe timpul
transportului către spital.

38. Contaminarea bacteriana si dezinfectia

Contaminare= prezenta microorg. pe suprafata si multiplicarea lor, fara o reactive deosebita din
partea gazdei
Dezinfectie= distrugerea formelor vegetative ale microorg, dar nu neaparat si a sporilor de pe
suprafete inerte
39. Ai un pacient caruia urmeaza sa i se faca o interventie chirurgicala la nivelul toracelui, cum il
asezi pe masa de operatie.
În cazul intervențiilor chirurgicale pe membrul toracic, la masa de operație se atașează masa
specială pentru mână. Aceasta este prevăzută cu un picior lateral cu înălțime reglabilă și are un
profil particular ce permite operatorilor să adopte poziția specifică intervențiilor chirurgicale
realizate sub microscop: poziție șezând pe scaune mobile, cu coatele și marginile ulnare ale
antebrațelor și mâinilor sprijinite pe planul orizontal. Pe această masă laterală se va așeza membrul
toracic inclus în câmpul operator, în abducție la 900 față de axul corpului, extensie completă a
antebrațului pe braț și supinație sau pronație, în raport cu localizarea anterioară sau posterioară a
leziunii.

40. Complicatiile imediate ale imobilizarii antebratului cu atela gipsata

Complicațiile aparatelor gipsate
Perfecționarea tehnicilor chirurgicale și a implantelor pentru osteosinteză a dus în ultimii ani la
limitarea progresivă a utilizării imobilizării gipsate (folosită mai mult la membrul superior),
complicațiile acestei metode fiind recunoscute: deplasare secundară, compresiuni vasculo-
nervoase, redori articulare, atrofii musculare, algoneurodistrofie, complicații trombo-embolice.

41. testarea sensibilitatii la anestezic dilutia 1/10

42. etape premergatoare in vedera testarii sensibilitatii pacientului la anestezic
43. descrierea bisturiului – mod de manevr are+ realizati o incizii
Bisturiul este cel mai atraumatic instrument chirurgical, acesta trasând incizii cu margini nete,
neproducând nici o contuzie, strivire, etc.
Bisturiul este alcătuit din două părţi: mânerul şi lama.
- Mânerul bisturiului poate avea formă plată sau rotunjită. În ambele cazuri, de cele mai multe ori,
prezintă pe suprafaţa sa striuri care evită eventuala alunecare din mâna chirurgului, creând o bună
aderenţă. Uneori pe mâner poate exista un marcaj, asemănător unei rigle, putând fi folosit
intraoperator în acest sens.
- Lama bisturiului poate fi fixă sau detaşabilă. Pot avea diferite forme (drepte, late, înguste, convexe,
concave, etc.) în funcţie de regiunea anatomică abordată, scopul pentru care se face incizia, etc.
Lamele de bisturiu sunt diferenţiate prin numere: de ex. 10, 11, 15, 23, 24, etc. în funcţie de
carecteristicele menţionate.

Bisturiul poate fi de unică utilizare (de cele mai multe ori din plastic cu lamă metalică) sau cu mâner
sterilizabil (atât lama cât şi mânerul fiind metalice). Lama întotdeauna este de unică utilizare .
Pentru schimbarea lamei, la cele la care mânerul poate fi resterilizat, se foloseşte o pensă Pean şi nu
se manipulează cu mâna pentru a se evita accidentarea chirurgului. Se prinde partea lată a lamei cu
pensa şi se alunecă pe lăcaşul de la capătul mânerului. Pentru a scoate lama se procedează
asemănător, dar în sens invers .
Acest instrument, ca şi celelalte utilizate în chirurgie, sunt fabricate din oţel călit, oţel inoxidabil, oţel
carbon, etc.
Manipularea bisturiului se face prin prinderea sa între primele trei degete, asemănător unui
instrument de scris.
Bisturiul poate fi ţinut în trei moduri:
1. Precum un creion
2. Cu priză pe vârful degetelor
3. Cu priză palmară

Utilizarea şi prinderea bisturiului precum un instrument de scris este varianta cel mai des utilizată,
având avantajul că sunt folosiţi muşchii mâinii şi mai puţin cei ai antebraţului. Toate acestea fac să
poată fi executate incizii mici şi foarte precise.
Priza pe vârful degetelor se realizează ţănând bisturiul între police şi medius cu indexul pe marginea
lamei. Acest mod se susţinere a bisturiului este avantajos atunci când trebuie făcute incizii a căror
lungime este mare. Nu poate fi utilizat în chirurgia vasculară, oftalmologică, plastică... .
Cel mai rar utilizată este priza palmară. Bisturiul este susţinut în palmă. Este utilizată atunci când
este nevoie de a aplica o presiune mare pe ţesuturi ca urmare a densităţii crescute de la nivelul
acestora. Acest mod de utilizare a bisturiului este întâlnit numai la efectuarea necropsiilor şi uneori în
chirurgia veterinară.
Există şi bisturie acţionate electric, numindu-se bisturie electrice. Este folosit şi la disecţia ţesuturilor,
producând concomitent cu tăierea şi o arsură, coagulând astfel vasele de sânge (făcând hemostază).
Bisturiul este utilizat pentru realizarea unei incizii. Conform dicţionarului medical incizia este
definită ca fiind secţionarea chirurgicală a ţesuturilor, cu ajutorul bisturiului sau a altui instrument
tăietor, cu scopul de a crea o cale de acces către o colecţie patologică, organ afectat sau alte leziuni.
Pentru a practica o incizie la nivelul tegumentului, în orice situaţie, trebuie respectate normele de
asepsie şi antisepsie, montându-se un câmp operator conform regulilor menţionate la capitolul care
abordează acest subiect. Chirurgul va purta mască şi bonetă şi va fi îmbrăcat steril. Se va desena (cu
un marker steril) viitoarea linie de incizie. Aceasta va fi amplasată astfel încât abordul regiunii
anatomice avute în vedere să fie cât mai facilă. Incizia va fi plasată paralel cu liniile fiziologice ale
pielii, linii ce corespund fibrelor de colagen de la nivelul dermului. Respectând aceste linii, viitoarea
cicatrice va fi de o bună calitate şi nu va determina influenţe negative în funcţionalitatea segmentului
anatomic respectiv. Fiecărea regiuni anatomice şi fiecărei tehnici chirurgicale îi corespund incizii
specifice. Va fi aleasă lama de bisturiu după regiunea anatomică, mărimea inciziei, etc.
Incizia ideală trebuie să respecte mai multe condiţii:
- să permită accesul facil la structurile dorite
- să poată fi prelungită atât într-un capăt cât şi în celălalt dacă este nevoie
- să se vindece rapid şi cu cicatrici minime
- cicatricea restantă să fie estetică

44. descrierea foarfecelui chirurgical- mod de manevrare + realizarea unei incizii

În chirurgie, foarfece este utilizat la:
- disecţia ţesuturilor
- excizia diferitelor formaţiuni
- sutura tegumentelor (poate coexista pe aceleaşi braţe cu portacul)
- tăierea materialelor de sutură, etc.

Foarfecele este alcătuit din două părţi:

- braţele
- mânerele (terminate cu două inele de susţinere)

Mod de utilizare:
Prinderea şi men ţinerea corectă a foarfecelui se realizează cu policele şi degetul IV trecute prin
inelele braţelor, iar degetele II şi III (indexul şi mediusul) se spijină pe unghiul format de inel şi braţ,
asigurând astfel un bun control al instrumentului în timpul manipulării acestuia.

După incizia tegumentului sub forma a două arce de cerc care circumscriu o leziune cutanată, în
formă eliptică (descrisă la capitolul destinat acesteia), se va începe excizia.
Aceasta debutează la unul din unghiurile (capetele) elipsei susţinând şi ridicând tegumentul cu
ajutorul unei pense chirurgicale (de care ne vom ajuta pe tot parcursul intervenţiei). Cu ajutorul
foarfecelui de disecţie se începe tăierea ţesuturilor care nu au fost excizate de bisturiu. Se va
completa incizia tegumentului, apoi a ţesutului celular subcutanat până se ajunge la nivelul fasciei.
Excizia fiind suprafascială, aceasta din urmă va rămâne intactă. Odată creat planul de disecţie, se va
continua cu ajutorul foarfecelui, ridicând intreaga insulă cutaneo-grăsoasă
Excizia se va finaliza cu secţionarea ultimului ataşament din capătul controlateral celui de început,
astfel încât întrega însulă cutanată care circumscrie formaţiunea de excizat, împreună cu ţesutul
celular subcutanat va rămâne în pensa chirurgicală, susţinută cu mâna nondominantă şi de care ne-am
ajutat pe tot parcursul intervenţiei.
Excizia va fi urmată de o hemostază atentă şi completă. Aceasta va fi realizată cu ajutorul pensei
bipolare sau, în cazul unei sângerarări importante de la nivelul unui vas, prin ligaturarea acestuia.
Se va lava plaga chirurgicală nou creată, după care se va reverifica hemostaza.
Toate acestea fiind finalizate se va începe sutura plăgii plan cu plan sau într-un singur plan, după caz

45. antisepsie, asepsie

Antisepsie= distrugerea sau indepartartarea formelor vegetative ale microorg.,dar nu in mod
necesar si a sporilor, de pe suprafete vii
Asepsie= ansamblul metodelor prin care evitam contaminera unui substrat sau a unor elemente
de mediu, a caror conditie microbiologica trebuie respectata.
46. infectie contaminare dezinfectie
47. sterilizare
48. materiale care trebuie pregatite pentru anestezie
49. definitie camp steril, materiale necesare, mod de izolare
50. descriere: foarfecele de disectie, pensa hemostatica si portacul