Examen la chirurgie plastica

Student,anul VI: Hubencu-Farima Cristina

Medicina Nr.1
USMF,,N.Testemițanu’’

1. Ce particularități are microchirurgia?

Microchirurgia este o tehnică chirurgicală realizată cu ajutorul sistemelor de magnificație

(microscop operator, lupe), în care se practică anastomoza de vase sanguine, limfatice sau nervi
cu diametru mai mic de 2 mm, în scopul revascularizării sau reinervării de membre sau țesuturi.
Aceste tehnici se aplica atât în procedurile de replantare, cât şi în cele de microchirurgie
reconstructivă.
Din definiție:microchirurgia reconstructivă este domeniul chirurgical care utilizează
transferul de țesuturi revascularizate pentru repararea defectelor congenitale sau dobândite.
Replantarea este definită ca reatașarea unui segment care a fost complet separat de corp,
implicând revascularizarea segmentului amputat şi recuperarea lui funcțională. O definiție mai
completă se particularizează la extremităţi, descrie amputația ca fiind intervenția asupra
segmentului amputat şi bontului de membru, în care se efectuează: stabilizare osoasă, refacerea
structurilor neurotendinoase, a cel puțin unei căi arteriale şi a două căi venoase, reperfuzând şi
reintroducând astfel extremitatea în economia organismului.
Revascularizarea reprezintă reatașarea unui segment incomplet amputat (mai există conexiuni
prin diferite țesuturi) la care s-a lezat axul vascular principal. Ea presupune repararea vasculară
necesară pentru a preveni apariția necrozelor la nivelul segmentului amputat. Uneori necesită
doar anastomoza arterială, reîntoarcerea venoasă fiind asigurată de plexul subdermal situat în
puntea de țesut ce face legătura cu corpul. Transferul tisular microchirurgical presupune
autotransplantarea la distanţă a unei structuri tisulare (lambou) axată pe un pedicul vascular şi
revascularizarea lamboului prin anastomozarea arterei şi a venei/venelor din pedicul la vasele din
zona receptoare.

Particularități:

1)Pentru realizarea tehnicilor chirurgicale sunt necesare numaidecît sistemele de magnificație

(microscop operator, lupe) pentru o vizualizare mai bună a structurilor vasculare și nervoase.

2)Instrumentele folosite în microchirurgie sunt extrem de delicate, permiţând chirurgului să
execute cele mai precise şi exacte manevre.Trusa microchirurgicală elementară conține: 2 pense
(având lățimea de 0.1-0.3 mm, cu lungimea de 12-15 cm în funcție de preferinţa chirurgului, iar
greutatea optimă în jur de 20 de grame), o microfoarfecă dreaptă şi una curbă tip Jacobson cu
lungimea de 12-15 cm, un portac cu vârful curb (de preferat cu mânerele rotunde), 2 clipuri
vasculare, un aproximator vascular, un aplicator pentru clipuri.

3)Materialele de sutură sunt atraumatice,fine si de obicei scumpe.

4)Alte echipamente: materiale de background - sunt plasate în spatele structurilor ce trebuie
suturate pentru a îmbunătăți vizualizarea lor: pentru artere şi vene cel mai bun contrast îl conferă
culorile închise - verde sau albastru, iar negrul pentru nervi; acele de irigat; electrocoagulatorul
cu pensă bipolară; soluțiile de irigat - soluție salină (0.9%) sau Ringer lactat;
5)O altă particularitate a microchirurgiei ce ține de tehnica anastomozei termino-terminală (cap
la cap) Este cea mai folosită metodă deoarece spasmul este mai redus şi fiindcă uneori în injuriile
extremităţilor există doar un singur vas viabil. Într-o anastomoză a arterei radiale se foloseşte
nylon 9-0; nylonul 10-0 e cel mai potrivit pentru replantarea digitală, în timp ce nylonul 11-0 e
folosit pentru vasele mici la copii şi pentru chirurgia microlimfatică. Se folosesc de obicei
suturile prin toată grosimea peretelui vascular, mai puţin pretenţioase ca suturile extraintimale,
acestea din urmă fiind însă mai eficiente.

6)În ceea ce privește anastomoza termino-laterală, tehnica laterale se foloseşte în cazul suturii a
două vase cu diferenţe importante de diametru, sau când unul din vase este atât de important
încât nu poate fi sacrificat pentru o anastomoza termino- terminală.Curgerea laminară asigură
modul cel mai eficient de conservare a energiei cinetice, în timp ce curgerea turbulentă duce la
disiparea energiei şi scăderea vitezei sângelui. Turbulenţele sunt create de orice modificare
bruscă de direcţie, viteză sau calibru vascular. În cazul anastomozei termino-laterale curgerea
turbulentă depinde de unghiul dintre cele două vase, de forma şi dimensiunile orificiului dintre
ele.

7)Microchirurgia este atraumatică.Pentru a realiza acest lucru manevrele chirurgicale trebuie să

fie blânde, câmpul exsang. Hemostaza minuţioasă este obligatorie.

8)Anestezia trebuie să fie una de calitate,intr-ucît intervențiile sunt de durată lungă. Anesteziile
de lungă durată pot fi şi anesteziile plexale şi/sau tronculare, efectuate cu substanţe anestezice
corespunzătoare.

9)În legătură cu planul terapeutic,în microchirurgie trebuiesc Cuprinse problemele capitale şi

modalităţile de rezolvare pentru fiecare etapă, precum şi pronosticul şi recuperarea
postoperatorie.Planul terapeutic este absolut necesar de efectuat înaintea începerii tratamentului.
El este individual, etapizat şi trebuie să includă modalităţile de rezolvare a problemelor strategice
şi tactice ce pot apare în fiecare moment. El trebuie să aprecieze riscurile şi să prevadă
complicaţiile. Trebuie să evite alegerea unor soluţii cu risc crescut, să ţină seama de condiţiile
oferite de pacient (vârstă, tare, posibilităţi de colaborare etc) şi să aleagă soluţia optimă pentru
cazul dat.

10)În legătură cu: Reperfuzia segmentului amputate.Odată anastomozele arteriale sau grefele de
interpoziţie realizate, clemele microchirurgicale sunt îndepărtate. Toate anastomozele sunt
spălate în soluţie de Xylocaine 2% sau Papaverină, iar extremitatea este irigată cu soluţie salină
călduţă. Restaurarea cu succes a perfuziei degetului sau extremităţii amputate e confirmată prin
reapariţia turgorului tisular, colorarea patului unghial şi reumplerea capilarelor din falanga
distală. În plus, pot fi remarcate sângerări de un roşu deschis la capătul segmentului amputat.
Cauzele întârzierii perfuziei (obiectivată prin întârzierea înroşirii segmentului reataşat) sunt:
- vasospasmul(pentru înlăturarea vasospasmului se aplica local sol.Xylocaine 2% sau
Papaverină);
- probleme tehnice ale anastomozei arteriale;
- flux arterial proximal inadecvat.

11)În legătură cu reparația nervilor aceasta poate fi primară sau secundară.Primară se efectuează
după leziune,reparaţia secundară va avea loc după vindecarea rănii, de obicei la 3 săptămâni sau
mai mult de la accident. Pentru ataşarea precisă a capetelor proximal şi distal ale nervilor se
folosesc suturi epineurale cu nylon 9-0 sau 10-0, sub microscop, există și varianta folosirii
substanțelor adezive de tip medical pentru suturile nervoase. În cazul amputaţiilor de încheietură,
antebraţ şi braţ, reparaţiile grupurilor fasciculare se fac folosind suturi cu nylon 9-0. Nervul
median, ulnar şi radial se suturează fără tensiune, lucru posibil datorită scurtării osului.
 2. Cum se conservează și transporta amputatul?

În cadrul primului ajutor care se realizează nemijlocit la locul accidentului,se ia o atitudine

serioasă atît față de bontul proximal cît și față de segmentul amputat.
-fata de bontul proximal: depinde,desigur,de nivelul amputatiei. Oprirea hemoragiei se face
(dupa curățirea minimă,elementara a plagii cu soluție fiziologică sau Ringer) prin pansament
compresiv și poziție elevată în leziunile distale de articulația pumnului si prin garou hemostatic
(notând exact ora montării) în leziunile situate proximal de articulatia radiocarpiana. Clamparea
vaselor este contraindicata deoarece determina leziuni care impun scurtarea acestuia, îngreunând
tentativa de reconstructie vasculara.
-fata de segmentul amputat este unul din factorii cei mai importanti ce influenteaza decizia de
replantare. Primul lucru ce trebuie făcut este găsirea imediată,cît mai rapidă a segmentului
amputat.Dupa gasirea lui, segmentul amputat va fi spalat cu solutie Ringer sau ser fiziologic apoi
refrigerat la 4 grade C,fără a grăbi procesul prin contact diferct cu obiecte înghețate sau super
reci,într-ucât acestea pot cauza necroză tesuturilor.  
Exista doua modele de conservare si transport ale segmentelor amputate:
1)învelirea segmentului amputat în pansament umed obligator (umectat cu solutie Ringer sau ser
fiziologic), introducerea într-o pungă închisă ermetic și imersia în amestec de apa cu gheata (2/3
apa si 1/3 gheata);
2)imersia segmentului amputat într-o punga cu una dintre solutii si plasarea pungii în gheata;
Este foarte important de a evita contactul direct al tesuturilor cu gheața,și protejarea acestora
prin pansament sau pungă,pentru a menține viabilitatea țesutului și a evita necroza acestora.
După conservarea riguroasă se realizează un transport rapid care sa se încadreze în 6 ore pentru
amputatii majore si în maxim 24 ore pentru segmentele mai mici si mai distale(degete).

3. Ce studiază chirurgia plastică?

Chirurgia plastică reprezintă un domeniu al chirurgiei care se ocupa cu repararea, restaurarea,
remodelarea sau reconstructia unei parti traumate/deformate, cu modificări sau malformatii,
amputate ale corpului uman în urma unui accident sau patologii,dacă vorbim de cea
recontructivă și a unor părți/zone normale în cazul celei estetice. De aici si obiectul de studiu al
chirurgiei plastice: numeroase tehnici prin care se realizeaza repararea, restaurarea, remodelarea
sau reconstructia. Cu tendință evidentă de a elabora noi metode și tehnici prin care ar deveni
mult mai puțin invazivă și puțin traumatizantă pentru corpul uman supus.
Deci chirurgia plastică studiază metode și tehnici pentru realizarea operațiilor din următoarele
domenii pe care aceasta le cuprinde:
a.Proceduri subordinate:
- microinjectii cu Botox; 
- microinjectii cu colagen; 
- indepartarea pilozitatii cu ajutorul serului; 
- scleroterapia;
b.Remodelare corporală:
- abdominoplastia; 
- liftingul feselor; 
- marirea/ implantul gambei; 
- liftingul coapsei interioare; 
- labioplastia; 
- liposuctia la nivelul abdomenului; 
- liposuctia la nivelul gambei, genunchiului/ gleznei/ coapsei/sodurilor/ maxialrului  inferior;
c.Chirurgia sânilor: 
- marirea sanilor (submuscular, subglandular);
- reconstructia sanilor (in urma unei mastopexii provocate de cancer); 
- reconstrucita mameloanelor; 
- reductia sanilor; 
- ginecomastia; 
- mastopexia ;
- implanturile mamare;
d.Lifting-ul frontal și al sprâncenelor; 
e.Arsuri reabilitare și recontrucție 
f.Chirurgia cranio-facială
g.Proceduri de intensificare/mărire a trăsăturilor feței
- implanturi faciale: maxilar, mandibula, barbie, nazal, injectare cu grasime;
h.Chirurgia pleoapelor:
- blefaroplastie inferioara/ superioara; 
- reconstructia pleoapei; 
i.Chirurgia ce vizează implantul,remodelarea țesuturilor
- tansfer tisular; 
î.Proceduri de implant par
j.Chirurgia mâinii.
k.Chirurgia gâtului și capului
- reconstructia si remodelarea urechii si a buzelor; 
l.Reconstructia extremităților inferioare ale corpului
- reconstructie picior, genunchi, tibie; 
m.Chirurgia nasului:
- reconstructie; 
- rinoplastie; 
- septoplastie; 
n. Ritidectomie
- lifting facial (tipuri diverse, in functie de metoda si tehncicile folosite) ; 
o. Microchirurgie.
Mai nou,chirurgia plastică se ocupă si cu cercetări în domenii inovative, cel de inginerie
cosmetica, ingineria tesuturilor(posibilitatea de crea in mediu de laborator generatii de tesuturi,
ce vor fi putea folosite pentru a inlocui portiuni de piele sau ale corpului, distruse). Cercetarile
sunt continuate spre incercarea de a reproduce grefe de piele, tesut mamar, tesut muscular si
chiar nervi. 

4. Ce patologii tratează chirurgia estetică?

Chirurgia estetica alături de cea reconstructivă, sunt ramuri ale chirurgiei plastice,si exista nu
pentru a trata patologiile unui sistem propriu de organe,ci pentru a modifica aspectul fizic al unui
organism prin corectia chirurgicală a unor segmente sau zone normale (spre deosebire de cea
reconstructivă, în care are loc corectarea unor defecte sau anormalitati ale fetei sau corpului
cauzate de factori genetici, daune/vatamari/arsuri, sindroame, tumori, diverse boli sau procesul
de imbătrânire).Chirurgia estetica este o chirurgie a frumusetii, “aesthetica” fiind un cuvant de
origine latina, ce semnifica ,,forma de creare si receptare a frumosului’’. Scopul chirurgiei
estetice este de a crea sau a mentine un corp si față frumoasă.
Din tot acest context și reiese ideea că în chirurgia estetică pacientul nu este un om bolnav ci
unul sănătos care singur dorește să schimbe careva aspecte fizice care nu-l satisfac. Excepție fac
persoanele care creează o dependență psihologică,fiind la nesfîrșit nemulțumiți de cantitatea și
calitatea intervențiilor,dezvoltînd tulburare dismorfica corporala (sindromul “urateniei “).Aceste
personae,evident,necesită consultația psihiatrului.