1.Drenajul este o metodă chirurgicală prin care se asigură evacuarea la exterior 2.
2. Un gips este o carcasa realizata in general din ipsos (gips) care imbraca un
a unor lichide, patologice sau nu, din anumite cavităţi naturale sau create
postoperator, cu ajutorul unor mijloace sau metode speciale.Drenurile pot fi
deverse atit dupa forma cit si dupa materialul din care sunt
confictionate.scopurile de folosire a drenurilor sunt pentru evacuarea
continutului,de asanare a cavitatii,de dioagnostic-introducerea substantelor de
contras ,ca manevra de urgenta in retentia acuta a urinei.Pentru drenarea
organelor cavitare pe cale fiziologica se utilizeaza drenurile tubulare din metal
sau cauciug ca :sonda gastrica,duodenala,cateter vezical. Pregătirea psihică a
pacientului :se explică necesitatea îngrijirii sau schimbării tubului de dren,se
obţine consimţământul pacientului,se explică modul de desfăşurare
al procedurii..Pregătirea fizică:se asigură intimitatea pacientului, dacă este
cazul.se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie îngrijit,
pentru a-i fi cât mai comod.se studiază cu atenție tubul de dren si continulul
acestuia,se goleste continutul pungii de dren sau se inlocuiește punga,se curăţă
tegumentul din jurul plăgii de urmele de leucoplast cu substanţe degresante,se
îndepărtează din jurul plăgii eventualele secreţii prin tamponare cu comprese
sterile uscate şi se aruncă fiecare compresă utilizată
în tăviţă,se toarnă înjurul plăgii apa oxigenată, avâd rol dezinfectant, hemostatic
şi de îndepărtare a impurităţilor şi secreţiilor(prin efervescenţa produsă),se
curăţă marginile plăgii periferic si tubul de dren, de câteva ori, la fiecare ştregere
se foloseste un alt tampon steril,se şterg marginile plăgii cu un tampon uscat,se
dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat 1%; tinctură
de iod sau alcool de 70 grade,se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să
depăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm, sau îmbibate cu soluţii
antiseptice indicate.se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o
faşă în funcţie de regiune
3. Traheostomia este o operatie de maxima urgenta, efectuata de medici,
indiferent de specialitate ce consta in deschiderea traheei.Materiale
necesare: materiale de protectie - manusi, halate si masca sterile, campuri
sterile, solutie antiseptica; trusa de resuscitare cardio - respiratorie, canula
traheala; trusa sterila de traheostomie prevazuta cu bisturiu, foarfeca, pensa
chirurgicala, departatoare de plaga Farabeuf, fire de sutura(Catgut sau fire de
nylon);seringi si ace sterile de unica folosinta; substante anestezice ( solutie de
Xilina sau Procaina 1%); medicamente in caz de urgente,seringi sterile, camp
steril; casolete cu pansament steril; sursa de O2, cateter de aspiratie pentru
secretii.Scopul:- asigurarea ventilatiei in caz de urgenta, edem glotic din socul
alergic sau anafilactic;- obstructia cailor aeriene inferioare cu corpi straini;- in
neoplasm de laringe stadiu avansat caz in care se aplica ca tratament paliativ.
Ingrejirea pacientului: Se aspira secretiile si falsele membrane cu un aspirator
sau cu o seringa prin canula traheala; Se supravegheaza functiile vitale pe
monitor Se previne deplasarea canulei prin pozitionare corecta;Se efectueaza
toaleta locala cand exista sangerare; Se scoate canula interioara in caz de
infundare si se spala cu apa oxigenata si apoi se reintroduce;Se face educatia
sanitara a pacientilor purtatori de canula pentru a respecta regulile de
igiena, Scoaterea canulei se efectueaza dupa cateva zile( 4 - 5 zile), cand a
trecut pericolul asfixiei. Plaga se inchide spontan si se va pansa steril pana la
vindecare. Bolnavii purtatori de canula traheala vor fi supravegheati, deoarece
canula se poate astupa si trebuie curatata cu un mandren si repusa Pentru ca
aerul care patrunde sa fie umidificat, se va aplica in fata orificiului canulei o
compresa de tifon umeda si se va lega in fata anterioara a gatului o batista de
bumbac; Se va schimba la intervale de timp regulate;Pentru prevenirea infectiilor
se administreaza antibiotice;
5.Aplicarea atelei Kramer. scopul oricarei imobilizari este:-de a impiedica
membru (uneori chiar portiuni mari de corp) pentru a stabiliza si sustine
structurile anatomice -cel mai adesea fiind vorba de un os rupt (sau mai multe) la
locul/pozitia potrivita, pana cand vindecarea este confirmata rolul de a preveni
sau a reduce contractiile musculare si poate oferi imobilizare in special in urma
unei interventii chirurgicale. Gipsul imobilizeaza practic articulatia de deasupra si
pe cea de dedesubtul zonei lezate pentru a o mentine dreapta si a impiedica
miscarea (de exemplu in cazul unei fracturi a antebratului, gipsul va imbraca
articulatia incheieturii si a cotului). Aparatul gipsat este aplicat circular (spre
deosebire de atele gipsate care sunt aplicate semicircular), este realizata in mod
individual pentru fiecare caz in parte (in functie de problema asociata si de
particularitatile anatomice) putand imbraca diverse forme si marimi, iar
materialele cel mai des utilizate sunt gipsul si fibra de sticla.In general (mai ales
la noi in tara) este realizat din gips (de culoare alba), mai ales cand se
impune reducerea unei fracturi (repozitionarea osului), deoarece poate fi
modelat mai bine, sustinand mai precis osul in pozitia corecta. Din pacate insa,
gipsul este destul de greu si trebuie pastrat in permanenta uscat (apa
distorsioneaza forma si poate conduce la probleme in vindecare). Aparatul gipsat
din fibra de sticla (poate avea mai multe culori si modele) este de obicei folosit
cand osul nu este iesit din pozitia normala sau cand procesul de vindecare a
inceput deja, fiind mai usor, cu o durata mai lunga de purtare si prin care pielea
respira mai bine (necesita si mai putina intretinere). Ambele variante presupun
infasurarea initiala in fese/benzi de tifon pentru a proteja pielea (in cazul celui din
fibra de sticla exista si un material alternativ, impermeabil). Timpul pentru care
trebuie mentinut variaza de la un caz la altul in functie de problema si de varsta
(difera timpul de recuperare).Inainte de aplicarea gipsului, membrul
trebuie curatat si degresat/dezinfectat. Apoi se aplica un strat de tifon de
bumbac, unul de vata sub forma de benzi rulate din fasii subtiri si a unei alte fasii
de tifon, urmand fesele gipsate dinspre partea mai indepartata spre cea
apropiata; se lasa la inmuiat in apa calda si se utilizeaza cand nu mai degaja bule,
storcandu-se in prealabil si aplicandu-se gradual una peste alta. Dupa aplicarea
primului strat se introduc atelele confectionate din acelasi material (urmarindu-se
o textura uniforma) si din nou alte fese gipsate. Este important sa stiti ca se
asteapta pana la intarirea fiecarui strat gipsat si se mentine pozitia
membrului/fracturii, la final decupandu-se in dreptul pliurilor de flexiune
(respectiv la degete daca este vorba de membre), dar se pot introduce si alte
decupaje pentru monitorizarea eventualelor plagi sau flictene.
4. Orice interventie chirurgicala se incheie cu sutura plagii operatorii. Scoaterea
firelor de la nivelul plagii constituie actul final al vindecarii, care permite
externarea bolnavului chirurgical.De la punerea firelor si pana la scoaterea lor,
plaga trece printr-o serie de faze. Daca plaga evoluiaza fara nici o problema, firele
se scot in a 5-a zi la operatiile mici, in a 8-a zi la operatiile mijlocii si in a 10-l2 zi la
neoplazici, varstnici, denutriti.Plaga va fi controlata zilnic la vizita. Daca evolutia
este normala, ea este supla,nedureroasa, iar pansamentul este curat. In acest caz
pansamentul se schimba la doua zile. Pansamentul imbibat cu secretii se schimba
zilnic, iar daca secretia este abundenta, se schimba de mai multe ori pe zi, pentru
a evita iritarea pielii prin stagnarea secretiilor.In cazul unei evolutii nefavorabile a
plagii, in a treia sau a patra zi de la operatie, apare febra insotita de senzatia de
tensiune, durere, usturime la nivelul plagii. La ridicarea pansamentului se
constata o zona congestionata (rosie, bombata cu tegu-mente locale calde).
Uneori printre fire se scurge lichid seropurulent. Explorarea plagii se face cu un
stilet sau cu pensa, constatandu-se aparitia unei serozitati, sange sau puroi.
Aparitia puroiului impune scoaterea firelor, debridarea plagii, spalarea cu apa
oxigenata si cloramina, si eventual drenarea ei. Se va recolta puroi intr-o
eprubeta sterila pentru examenul bacteriologic si antibiograma. Plagile supurate
pot conduce la complicatii severe (septicemii, gangrene, evisceratii etc.).Plagile
drenate din timpul operatiei, vor fi controlate zilnic pentru a se urmari
eficacitatea si calitatea drenajului, permeabilitatea tubului, cantitatea secretiilor
drenate. Cand secretiile se reduc, tuburile vor fi mobilizate, scurte si fixate cu ace
de siguranta.
miscarile active si pasive,pentru a pune in repaus organele si tesuturile
traumatizate;-de a mentine axarea corecta a membrului atunci cand fragmentele nu
sunt deplasate,sau cand au putut fi reduse corect,cu ocazia acordarii primului
ajutor;-de a diminua durerile ,care in cazul fracturilor sunt deosebit de
chinuitoare;-de a evita complicatiile pe care le poate provoca miscarea in focar a
unui fragment osos rupt si devenit taios:sectionari ale unor nervi si vase;♦sfasierea
musculaturii din jurul osului;perforarea tegumentului si transformarea fracturii
inchise intr-una deschisa;-suprimarea sau atenuarea reflexelor nociceptive si
ameliorarea unoe tulburari functionale(respiratie paradoxala si altele.imobilizarea
de transport se efectuiaza la lucul unde sa produs accidental,in caz de hemoragie
se aplica garoul Esmark sau garou improvizoriu,inainde de imibilizare se suprima
sindromul algic,se dezenfecteaza preventive marginile plagii cu antiseptic ,iar pe
plaga se aplica pansament aseptic,inainte de imabilizare,atela se acopera cu
captuseala din vata si tifon, apoi musama,atela se masoara si se modeleaza pe
membru sanatos,se imobilizeaza 2-3 articulatii vecine sanatoase,se aplica direct pe
imbracaminte,membrultraumatizat I se creaza o pozitie fiziologoca,se evita
miscarile bruste ce pot provoca dureri,atela see fixeaza circular cu fasa de tifon,se
transporta de urgenta in sectia de traumatologie in caz contral in sectia de chirurgie
.
6. Prelucrarea primar chirurgicală a plăgii – aceasta este prima operaţie
chirurgicală efectuată bolnavului cu plagă cu respectarea regulelor aseptice şi cu
anestezie Etapele :transecţia sau debridarea plăgii;revizia canalului plăgii;
excizia marginilor, pereţilor şi a fundului plăgii; Metodica exciziei marginilor,
pereţilor şi a fundului plăgii, hemostaza restabilirea integrităţii a organelor şi
structurilor traumate.. Pansamenul compresiv constituie cel mai simplu mod
de a face o hemostaza provizorie si se realizeaza astfel: peste compresele sterile
care acopera rana curatata, se pune o bucata de vata peste care se ruleaza
strans o fasa. In acest fel, vasul este comprimat numai in locul in care este ranit,
in timp ce sangele continua sa circule sub leziune, prin vasele sanguine care au
ramas intacte. Acest tip de hemostaza poate fi aplicat si acolo unde garoul nu
poate fi folosit. Dupa oprirea hemoragiei, urmatorul pas este curatarea si
pansarea ranii. Primul lucru care trebuie sa-l facem este sa ne spalam bine pe
maini cu apa si sapun, pentru a nu introduce microbi in rana. Analizam apoi
rana si, daca este cazul, indepartam cu grija resturile de pamant, pietricele,
aschii de lemn etc., introduse in rana de agentul traumatic. Dupa aceea, spalam
marginile ranii cu apa si sapun si stregem tegumentul din jurul ranii cu
comprese sterile imbibate in alcool sau tinctura de iod, pornind din marginile
ranii catre exterior. Alcoolul si tinctura de iod sunt substante deosebit de
iritante, din cauza ca trebuie sa atinga rana. Vom turna apoi peste rana apa
oxigenata care, prin bulele care le formeaza scoate in afara ranii resturile mici
de gunoaie, noroi etc., care se ascund in diversele neregularitati ale plagii. Apoi
se toarna substante antiseptice neiritante ca: rivanol, manganat de potasiu.
Daca corpii straini nu sunt indepartati de lichidul turnat, ii extragem cu o
penseta streilizata la flacara, sau cu degetele, dupa ce in prealabil ne-am spalat
pe maini cu apa si sapun si apoi cu alcool. Dupa ce am dezinfectat rana, o
acoperim cu comprese sterile, iar in lipsa lor cu una sau mai multe batiste
curate. Mentinerea pansamentului se face cu ajutorul feselor. De aceea, peste
vata si comprese tragem mai multe ture de fasa. Aceasta metoda se numeste
bandajare.
10.Aplicarea unei sonde nazogastrice Sondajul naso-gastric Sondajul naso-gastric
este manevra prin care se introduce un tub Än lumenul stomacului. Manopera
permite evacuarea stomacului, recoltarea unei probe din cotinutul gastric,
precum si lavajul gastric sau introducerea uunor substante Än lumenul gastric.
Contraindicatii Sondajul naso-gastric este contraindicat la pacientii cu
traumatisme faciale severe. Complicatii Sondajul poate induce o senzatie de
sufocare si varsatura. Principalul risc este aspiratia continutului gastric Än trahee.
Materiale necesare: Toate materialele necesare trebuie sa fie colectate la patul
bolnavului Änainte de Änceperea manoperei. Acestea sunt: manusi tub naso-
gastric o seringa de 50 ml care poate fi adaptata la tubul pentru sondaj lubrifiant
hidro-solubil leucoplast punga de drenaj un pahar cu apa SONDAJUL NASO-
GASTRIC Pozitia Fowler Alegerea narinei folosite pentru sondaj. Pacientul acopera
succesiv cate o nara si respira pe cealalata. Se alege nara cea mai permeabila.
Masurarea lungimii sondei; se marcheaza lungimea (cu leucoplast sau cu un
marker) www.chirurgiagenerala.ro 1 din 5 o tavita renala (pregatita pentru
eventualitatea varsaturii) Å benzi pt. pH Tehnica sondajului identificarea
pacientului; explicarea manoperei (pt. pacient) colectarea materialelor necesare
Ämbracarea manusilor pacientul este asezat Än pozitie semisezÇnda examinarea
narinelor pentru a aprecia care este potrivita pentru introducerea tubului se
solicita pacientului sa ocluzioneze cÇte o narina si sa respire pe cealalta se alege
nara prin care aerul trece mai usor masurarea lungimii potrivite pentru
introducerea tubului capatul tubului se tine la vÇrful nasului si tubul se aplica pe
lobul urechii homolaterale apoi se masoara distanta de la lobul urechii la vÇrful
apendicelui xifoid la locul stabilit se aplica un semn (cu o banda de leucoplast sau
cu un marker) se lubrifiaza vÇrful sondei (4-5 cm) cu pacientul avÇnd gÇtul extins
se introduce tubul Än nara aleasa si se directineaza tubul inferior si posterior;
cÇnd sonda ajunge Än faringe pacientul poate avea o senzatie de sufocare sau de
greata se solicita pacientului sa coboare barbia Än piept si sa Änghita (apa cu
paiul) cu fiecare deglutitie se avanseaza tubul cu cÇtiva cm; nu se avanseaza cÇnd
pacientul inspira; nu se introduce tubul fortat; daca e nevoie se poate roti tubul
daca pacientul se sufoca sau tuseste persistent se verifica pozitia sondei apasÇnd
limba cu o spatula si inspectÇnd faringele Introducerea sondei prin narina cea mai
permeabila Trecerea sondei in faringe declanseaza senzatia de greata; dupa ce
pacientul se linisteste incepe sa inghita apa La fiecare deglutitie se avanseaza cu
sonda cate 3-5 cm pana cand sonda intra pana la semn Verificarea pozitiei sondei
(introducerea aerului cu seringa si auscultatia concomitenta a epigastrului)
Verificarea pozitiei sondei (aspirare cu seringa urmata de examinarea aspiratului
si testarea aciditatii acestuia) www.chirurgiagenerala.ro 2 din 5 se avanseaza
sonda pÇna la marcaj se scoate tubul daca statusul respirator al pacientului se
altereaza sau daca tubul a trecut Än gura si se rasuceste aici verificarea pozitiei
sondei se ataseaza o seringa la sonda si se aspira si se observa aspectul
aspiratului de asemenea se poate introduce cu seringa aer pe sonda si
concomitent se face auscultatia regiunii epigastrice cu stetoscopul; borborismele
care se aud confirma pozitia corecta a sondei testarea aspiratului cu o banda de
pH arata aciditatea (pH < 6) fixarea sondei cu leucoplast lipit pe aripile nazale
atasarea pungii colectoare asigurati-va ca starea pacientului e buna Sondajul
duodenal Sondajul duodenal este rar indicat. Se face in felul urmator: dupa ce
sonda a ajuns in stomac pacientul trece din pozitia semisezanda in decubit lateral
drept si sta in acest fel 5-10 minute (in acest fel sonda se "aseaza" pe curbura
mica a stomacului) se avanseaza cu sonda inca 15-20 cm se aspira; aspectul bilios
al aspiratului ne confirma ca sonda a ajuns in duoden.
11.Aplicarea cateterului urinar Cateterul urinar este un tub flexibil de plastic
folosit pentru drenarea urinei din vezica in cazul imposibilitatii de a urina. Un
medic va introduce cateterul in vezica prin uretra. O data introdus cateterul in
vezica urinara un mic balon este umflat pentru a-l mentine in pozitie. Cateterul
permite drenarea urinei din vezica urinara intr-o punga atasata de coapsa.
Un cateter urinar devine necesar in urma mai multor probleme medicale cum ar
fi: prostatamarita, imposibilitatea de a urina sau dupa o interventie chirurgicala la
nivelul pelvisului sau cailor urinare. De asemenea un cateter urinar este instalat
daca partea inferioara a corpului este paralizata. Este recomandata spalarea pe
maini, atat inainte cat si dupa intrarea in contact cu cateterul. Sfatul medicului
trebuie urmat intocmai. Pacientul trebuie sa se asigure ca urina curge in punga de
drenaj si ca tubul sa nu fie rasucit sau blocat. Este de asemenea recomandat sa se
verifice zona din jurul uretrei in eventualitatea aparitiei unor semne de infectie,
cum ar fi piele irtata, umflata sau de consistenta anormala. Punga de drenaj
trebuie sa fie tinuta sub nivelul vezicii iar tubul si punga de drenaj nu trebuie sa
traga cateterul afara din vezica. Daca un medic nu a recomandat altceva se poate
face dus cu cateterul introdus.Este recomandat sa se curete cu apa si sapun zona
din jurul tubului de drenaj de doua ori pe zi dupa care sa se usuce zona cu un
prosop curat. Nu este recomandat sa se traga sau sa se zmuceasca cateterul. Nu
trebuie folosite pudre sau lotiuni la locul de insertie al cateterului si nu este
recomandata intretinerea de relatii sexuale cu cateterul instalat. Este recomandat
infasurarea cateterului la locul de iesire cu o bucata de fasa sau material textil
steril. Fasa trebuie schimbata cand se uda si de fiecare data cand se curata
cateterul. In timpul noptii punga de drenaj poate fi pusa la marginea patului. Nu
trebuie permis pungii sa traga cateterul.
12.Pregatirea pacientului catre operatiePregatirea pacientilor inainte de
interventie chirurgicala este un proces complex care cuprinde maimulte etape si
care poate imbraca aspecte diferite in raport cu motivul pentru care se practica
interventia chirurgicala (tipul de interventie chirurgicala), starea generala a
pacientului, precum sitimpul pe care il avem la dispozitie, pana in momentul in
care se face interventia chirurgicala. Suntsituatii in care pregatirea preoperatorie
se poate f ,, ca la carte’’, cu toateetapele ei. Sau suntsituatii de urgenta in care
pregatirea operatorie este sumara, reducandu-se la gesturi esentiale siabsolut
necesare, pentru a scurta cat mai mult posibil timpul, cum este cazul urgentelor
chirurgicalemajore. O buna pregatire preoperatorie a pacientului imbunatateste
prognosticul interventieichirurgicale sei reduce mortalitatea intra-
si postoperator.Scopul pregatirii preoperatorii este acela de a echilibra pacientul,
din toate punctele devedere, cat si de a-i creste capacitatea de aparare a
organismului, la stresul anestezico-chirurgical, prevenind in felul acesta posibilele
complicatii.In linii mari pregatirea preoperatorie a pacientului cuprinde
doua laturi principale:-pregatirea generala-pregatirea speciala Pregatirea
generala a pacientului consta in primul rand, in identificarea constantelor
biologicesi aplicarea unor tratamente, pentru normalizarea lor. Tot in cadrul
pregatirii generale intra sicresterea rezistentei organismului, in fata actului
chirurgical, prin echilibrarea hidro-electrolitica sihemodinamica, vitaminizare si
in cazuri speciale, antibioterapie preoperatorie. Tot in cadrul pregatiriigenerale
intra si igienizarea pacientului preoperator, adica toaleta generala, imbaiere si
epilare( raderea zonei paroase) unde va avea loc interventia
chirurgicala si de asemenea, golirearezervoarelor naturale a organismului,
prin clisma evacuatorie si montarea unei sonde
urinare.In unele situatii, medicul poate indica spalarea unor cavitati, daca este caz
ul( spalatura gastrica,spalatura vaginala).
13. Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea unei legaturi intre
cavitatea pleurala si mediul exteriror prin intermediul unui ac de punctie.
Scopul explorator al toracocentezei este de a pune in evidenta prezenta
lichidului pleural si recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si
calitativa.Acest tip de punctie are si un scop terapeutic ce consta in evacuarea
lichidului si administrarea medicamentelor in cavitatea pleurala dupa spalarea
cavitatii. Medicamentele pot fi antibiotice sau citostatice.
Se recomanda toracocenteza in cazul bolilor inflamatorii, tumori pulmonare,
insuficenta cardiaca insotita de colectii lichidiene in cavitatea pleurala.
Se va face punctie pleurala atunci cand cantitatea de lichid pleural depaseste un
litru si jumatate si exercita o presiune asupra inimii si plamanului,
impiedicandu-le sa functioneze normalNu se recomanda toracocenteza atunci
cand exista tulburari de coagulare a sangelui(hemofilie) si cand pacientul tine
un tratament cu anticoagulante. Pregatirea punctiei Pentru acest tip de punctie
sunt necesare urmatoarele materiale: instrumente sterile (2-3 ace de 10 cm
lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace
pentru anestezie, pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese),
romplast, eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare (Dieulaloy sau Potain),
recipiente pentru colectarea lichidului, tavita renalaTotodata, se vor administra
si medicamente precum cele tonice-cardiace, atropina, morfina, solutiile
anestezice.Pentru reactia Rivalta este necesar un pahar conic de 200 ml, 50 ml
apa distilata, solutie de acid acetic glacial, pipet Pacientului i se administreaza
cu 30 minute inainte executie punctiei o fiola de atropina pentru a preveni
accidentele.Atropina scade excitabilitatea generala si a nervului
pneumogastric.Apoi se asaza in pozitie sezand la marginea patului sau a mesei
de examinare cu picioarele sprijinite pe un scaunel, cu mana de partea bolnava
ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu trunchiul usor aplecat in fata,
cu antebratele flecate pe brate, cu mainile la ceafa, coatele inainte.Pacientii cu
stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite pe
spatarul scaunului iar cei in stare grava se asaza in decubit laterak, pe partea
sanatoasa, la marginea patului. Ingrijirea ulterioara a pacientului- se asigura
repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic- se supravegheaza pulsul,
tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor periodic- se informeaza
medicul imediat in cazul aparitiei cianozei (coloratie albastra cu nuanta cenusie
sau violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina), dispneei,
tahicardiei, secretiilor bronhice.
7. Pansamentul trebuie să:acopere complet plaga (conferind izolare faţă de
mediul extern);materialul din care se realizează pansamentul să aibă o bună
putere absorbantă (pentru plăgile secretorii),să fie confecţionat din materiale
sterile, să nu conţină particule sau componente toxice;să fie atraumatic
(executarea pansamentului să nu provoace durere);materialul de fixare al
pansamentului să fie suficient de elastic, dar suficient de bine strans, încât să
menţină pansamentul fix, fără să producă constricţie. Pregătirea psihică a
pacientului :se explică necesitatea efectuării sau schimbării pansamentului,se
obţine consimţământul pacientului,se explică modul de desfăşurare
al procedurii Pregătirea fizică și procedura de lucru:se asigură intimitatea
pacientului, dacă este cazul,se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul
care trebuie pansat, cât mai comod,dezinfectarea mâinilor,îmbrăcarea
mănuşilor,se examinează plaga şi tegumentele din jur. Dacă plaga a fost
pansată se desface faşa şi se ridică pansamentulvechi cu multă blândeţe, pentru
a nu produce dureri prin dezlipire brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie cu
cloramina şi apoi se ridică pansamentul cu pensa sterilă.Îndepărtarea vechiului
pansament se poate face şi cu mănuşile, care ulterior se aruncă şi se îmbracă
altele pentru toaleta şi dezinfecţia plăgii:În cazul unei plăgi operatorii cu
vindecare per primam:se aseptizează plaga cu soluţie betadină prin ştergere,se
dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgiise acoperă plaga cu 2-3
comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm,se
fixează cu leucoplast.
14. Plagă purulentă - reprezintă plăgi posttraumatice vechi cu reţinere de
ţesuturi devitalizate şi plăgile care sînt implicate în procesul infecţos deja
existent în organismul pacientului. Această afirmaţie ne sugerează că agenţii
patogeni ce au provocat infecţia postoperatorie erau prezenţi în plagă pînă la
intervenţia chirurgicală. Pentru a trata rănile purulente, este necesar să se
ofere factori pentru efectele locale și generale asupra corpului. Acești factori
diferă în diferite faze de vindecare a rănilor și acest lucru a fost menționat în
secțiune decât pentru tratarea rănilor purulente .Etapele procesului de rană:
inflamație, regenerare, epitelizare.Toate măsurile medicale sunt efectuate în
strictă concordanță cu etapele procesului de rană. Pentru fiecare etapă există
sarcinile de tratament, precum și modalitățile de a le atinge. Obiectivele fazei
de tratament: scurgerea ranii pentru a elimina puroiul, țesuturile necrotice și
toxinele; controlul infecției. Această secvență este valabilă chiar și atunci
când rana este îngrozitoare . Drenarea plăgii poate fi activă (cu utilizarea
aspirațiilor) și pasivă (tuburi de drenaj, benzi de cauciuc, șervețele de tifon și
turunde umectate cu soluții apă-sare de antiseptice.) Medicamente
(medicinale) pentru tratamentul.Cel mai frecvent utilizat de chirurgi este o
soluție de 10% de clorură de sodiu (așa-numita soluție hipertonică).În chirurgie,
diferite unguente sunt folosite pe bază de grăsime și vaselină-linolenic; Unguent
Vișnevski, emulsie sintomicină, unguente cu a / b - tetraciclină, neomicină etc.
Dar aceste unguente sunt hidrofobe, adică nu absoarbă umezeala. Din acest
motiv, tampoanele cu aceste unguente nu asigură o scurgere de secreție a
plăgii, ele devin doar un dop. Utilizarea justificată patogene a unor unguente
solubile în apă hidrofilă - levosin, levomicol, acetat de mafenid. Activitatea
osmotică a acestor unguente depășește 10-15 ori acțiunea soluției hipertonice
și durează 20-24 ore, astfel încât un singur dressing pe zi este suficient pentru o
acțiune eficientă asupra plăgii.
15.Aplicarea drenajului Biulau Evacuarea colectiilor endotoracice -
aeriene, lichidiene sau mixte. Reexpansiunea parenchimului
pulmonar colabat - urmareste desfiintarea cavitatilor pleurale prin aducerea
plamanului la perete. Dezintoxicarea organismului - in colectiile pleurale
purulente. Realizarea unei simfize “fiziologice” - indeosebi in tratamentul
pneumotoraxului spontan si a pleureziilor secundare maligne. Refacerea
echilibrului mediastinal - modificat prin prezenta
colectiilor intrapleurale. Obiective de decizie terapeutica indeosebi in
hemoragiile pleurale posttraumatice sau postoperatorii, in functie de cantitatea
si viteza pierderilor sangvine, evolutia lor si necesitatea unei interventii
chirurgicale. Pozitia bolnavului :decubit lateral pe partea sanatoasa sub care se
introduce un sul, cu membrul superior de partea bolnava in abductie. pozitia in
sezut - la pacientii cu fistule pleurobronsice mari, ce nu pot suporta decubitul
lateral. decubit dorsal - pentru amplasarea drenajului pe linia medioclaviculara,
indeosebi in cavitati restante dupa lobectomie superioara. A fost descrisa
pentru prima data de Bülau in 1891, care a folosit o metoda de drenaj
prin sifonaj, pentru empieme, care respectand notiunile de fiziologie a pleurei,
s-a impus rezectiei costale si drenarii deschise a cavitatii pleurale. incizia
tegumentului pe 1 - 1,5 cm, pe marginea superioara a
coastei subjacente spatiului intercostal ales. disectia
urilor musculoaponevrotice subjacente cu o pensa Pean pana cand se
penetreaza spatiul intercostal. se introduce tubul de dren, montat pe o
pensa Pean, in cavitatea pleurala; se retrage apoi pensa si se impinge tubul de
dren in cavitatea pleurala pe o lungime de 8 - 10 cm. se pune un fir de nylon de
fixare a tubului de dren si un alt fir, de asteptare, care se va strange dupa
scoaterea tubului de dren din cavitatea pleurala. racordarea tubului de dren la
un sistem de aspiratie pasiva (tip Beclere) sau activa. pansament local
16 .Drenajul constă în scurgerea lichidelor conţinute într-o plagă, într-unorgan
sau într-o cavitate patologică cu ajutorul unui dren, unor meşe carese lasă pe
loc sau a unor laniere în scopul obţinerii unei cicatrizări rapide Drenul este un
tub suplu sau rigid, din cauciuc, material plastic, careserveşte la evacuarea
lichidelor patologice dintr-o plagă.Indicaţii- drenarea puroiului, a unei infecţii,
colecţii;- epanşamente pleurale;- evacuarea lichidului în perioada post
operatorie.Materiale: ste nevoie de un cărucior supraetajat, curat şi
decontaminat!e etajul superior se aşează tot ce este steril şi curat- trusă pentru
pansamente conţinând"- pense #ocher;- comprese sterile;- câmp steril;- soluţii
antiseptice iodate tip $etadină;- ser fiziologic;- mănuşi nesterile;- material
protector pentru pat;- benzi adezive;- un bisturiu sau o foarfece sterilă;- un ac
de siguranţă steril în caz de lanieră- o pereche de mănuşi sterile.!e etajul
inferior- tăviţe renale;- saci pentru colectarea deşeuri un container pentru
ace.Realizarea procedurii- se îndepărtează pansamentul murdar cu o pensă sau
cu o mănuşă deunică folosinţă;- cu o foarfecă sterilă, se despică compresele în
%&', cu condiţia să fie puse apoi într-o pungă sterilă;- se îndepărtează acul de
siguranţă vechi astfel"- se prinde acul cu o pensă anatomică;- se fi(ează cu
pensa )ocher şi apoi se deschide cu pensa anatomică;- se depun pensa #ocher şi
acul de siguranţă în recipientul rezervat;- se curăţă şi se dezinfectează plaga
începând cu partea cea mai curată;- se curăţă în jurul drenului prin mişcări
circulare sau centrifuge;- se fi(ează drenul, se trece acul de siguranţă prin dren
si se închide apoicu o pensăanatomică;- se taie segmentul de dren aflat
deasupra acului de siguranţă;- dacă trebuie să se injecteze un antibiotic"- se
dezinfectează drenul;- se clampează apoi drenul cu o pensă #ocher;- se înţeapă
drenul pe partea laterală, sub pensă şi se injectează soluţia;- se îndepărtează
seringa şi acul, se declampează tubul de dren;- se înconjoară drenul cu
comprese sterile crestate pe mijloc;- se acoperă apoi partea de deasupra
drenului cu alte compresenecrestate;- se fi(ează prin bandajare sau cu benzi
adezive hipoalergice;- se observă zilnic aspectul lichidului, cantitatea, i
se notează în foaia de observaie;
8. Pansamentul ideal “ trebuie sa asigure:înlăturarea excesului de exudat şi a
toxinelor – previne macerarea,umiditate crescută la interfaţa plagă-pansament
– mediul uscat întarzie vindecarea plăgii,permisivitatea schimburilor gazoase
dintre plagă şi exterior,izolaţie termică – reduce temperatura la nivelul patului
plăgii,protecţie împotriva infecţiilor secundare- previne pătrunderea
microorganismelor în plagă,schimbarea atraumatică a pansamentului – nu
afectează procesul de vindecare şi reduce durerea.Toaleta şi dezinfecţia
plăgii:se observă plaga,se curăţă tegumentul din jurul plăgii de urmele de
leucoplast cu substanţe degresante,se îndepărtează din plagă eventualele
secreţii prin tamponare cu comprese sterile uscate şi se aruncă fiecare
compresă utilizată
în tăviţă,se toarnă în plagă apa oxigenată, având rol dezinfectant, hemostatic ş
i de îndepărtare a impurităţilor şi secreţiilor(prin efervescenţa produsă),se
curăţă marginile plăgii periferic, de câteva ori, la fiecare ştregere se foloseste un
alt tampon steril,se şterg marginile plăgii cu un tampon uscat,se
dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat 1%;
tinctură de iod sau alcool de 70 grade,se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile
care să depăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm, sau îmbibate cu soluţii
antiseptice indicate.se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu
o faşă în funcţie de regiuneÎngrijirea pacientului după tehnică:bolnavul se
aşează în poziţie cât mai comodă,regiunea lezată se pune în repaus pentru a se
reduce durerea şi a asigura vindecarea cât mai rapidăse acoperă bolnavul
,observăm faciesul şi comportamentul pacientului la durere observăm aspectul
tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia
9. Toaleta plăgii şi a tegumentelor din jur se face în condiţiile unei asepsie
perfecteSunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau a
regiunilor învecinate; prin aceasta s-ar putea provoca o diseminare a germenilor
din plagă determinându-se o
septicemie.Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă
. Pentru păstrarea asepsiei se poate întrebuinţa o pensă numai pentru servirea
materialului necesar(alta la fiecare pansament)În cazul pansamentelor
care produc dureri se administrează înaintea efectuării pansamentului ,
antialgice.Este strict interzisă expunerea plăgii la apă prin udarea
pansamentului.În cazul unei plăgi infectate pot exista mai multe grade de
încărcare cu bacterii:Contaminare. Plaga contaminată este caracterizată de
prezenţa bacteriilor în plagă fără reacţie din partea organismului gazdă.
Colonizare. Plaga colonizată este caracterizată de prezenţa bacteriilor în plagă
cu iniţierea unei reacţii din partea organismului gazdă (răspuns inflamator).
Colonizare critică. Colonizarea critica reprezintă multiplicarea bacteriilor în
plagă cu determinarea unei întârzieri în vindecarea plăgii, de obicei asociată cu
o exacerbare a durerii, încă fără o reacţie extinsă din partea organismului.
Infecţie. Plaga infectată este rezultatul multiplicării şi supraîncărcării plăgii cu
bacterii cu reacţie puternică a organismului gazdă (reacţie semnalată prin
prezenţa celor patru semne clasice ale inflamaţiei: rubor, calor, tumor şi
dolor).Complicaţii posibile:hemoragia – sângerare;nevralgia traumatică –
durere vie , continuă şi intermitentă în interiorul plăgii sau la distanţă. Este
datorată interceptării unor terminaţii nervoase de excitaţii mecanice din
plagă;edemul traunatic – este determinat de acţiunea directă a agentului
traumatic;embolia şi tromboza venoasă post traumatică;supuraţia
plăgii;cangrenă.Materiale folosite mănuşi sterile şi mănuşi de control,trusă de
instrumente sterile: foarfece, pense sterile, bisturiu, chiuretă, ;comprese
sterile ambalate individual;câmp steril;seringi sterile;anestezic
local;soluţii antiseptic: alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool iodat2%,
acid boric 4%, betadină, rivanol1%,apă oxigenată ;unguente şi pulberi cu
antibiotice, sulfamide;feşi de diferite mărimi;leucoplast sau adeziv, plasturi
adezivi.plasă de fixare tip ciorap,recipiente speciale pentru colectarea
deşeurilor( pericol biologic)muşama şi aleză(in funcţie de regiune);