1.1 Rolurile multiple ale rinichilor in homeostazie. Anatomia functionala a rinichilor.

Nefronul ca unitate functionala a rinichiului. Organele anexe pentru excretie.

Mictiunea. Anatomia functionala a vezicii urinare. Inervatia vezicii urinare. Reflexul de
mictiune. Tulburari de mictiune.
Rinichii sunt organele care au functia primordial de eliminare din organism a produsilor finali de
metabolism si a unora dintre substantele ingerate. Ei isi indeplinesc functiile prin filtrarea
plasmei si epurarea cu rate variabile a substantelor de filtrat, in functie de necesitatile
organismului. La finalul procesului, substantele inutile sunt eliminate din filtrat prin excretia
urinara, in timp ce substantele necesare organismului sunt reeabsorbite in torentul circulator.
Asadar, acestia detin urmatoarele functii intru mentinerea homeosaziei:
- Excretia rodusilor finali din metabolism si a substantelor chimice exogene
- Reglarea echiibrului hidro-electric
- Reglarea osmolaritatii si a concentratiei electrolitice a lichidelor organismului
- Reglarea presiunii arteriale
- Secretia, metabolismul acido-bazic
- Gluconeogeneza
Anatomia functionala a rinichilor. Rinichii sunt localizati extraperioneal, la nielul peretelui
abdominal posterior. Greutatea unui rinichi este de cca 150 grame, avand marimea similara cu a
unui pumn.La nivelul fetei mediale se gaseste hilul renal, prin care trec artera, vena renala,
vasele limfatice, nervii ce asigura enervatia rinichiului si ureterul. Fiecare rinichi are o capsula
fibroasa rezistenta. La sectiunea in plan frontal vom vedea ca el are doua regiuni princiale:
corticala si medulara. Zona medulara e impartita in piramidele renale. Baza fiecarei piramide
este situata la limita dintre cele doua straturi, iar varful este situat la nivelul papilei, care se
proiecteaza in pelvisul renal-structura ce continua cu segmentul rpoximal al ureterului. Marginea
externa a pelvisului este subimpartita in calicele mari, care se divid in calicele mici, ce
colecteaza urina prin papile. Acestea se varsa rin ureter in vezica biliara, de unde lichidul e
eliminat prin mictiune.
In rinichi patrunde artera renala, care se va ramifica in artere interlobare, artere arcuate, artere
interlobulare, arteriole aferente din care pornesc capilarele glomerulare, a caror segmente distale
se numesc arteriole eferente, care se ramifica pentru a forma o retea de vase capilare, capilarele
peritubulare. Rinichiul e unic prin aceea ca dispune de 2 retele capilare, glomerulara si
peritubulara, dispuse in serie si separate prin arteriole eferente, care contribuie la reglarea
presiunii hidrostatice la nive acestora.
Nefronul este unitatea functionala a rinichiului. In fiecare rinich se gasesc cca 1 mln de nefroni,
care nu au capacitate de regenerare.Fiecare nefron contine un ghem de capilare glomerulare
denumit glomerul, la nivelul caruia sunt filtrare cantitati mari de plasma si un tubul cu lungime
mare, la nivelul caruia filtratul este transformat in urina pe masura ce este transportat catre
pelvis. Glomerul contine o retea de capilareglomerulare ramificate si anastomozate, la nivelul
carora pres.hidrostatica e ridicata, in interior continand celule epiteliale, iar la exterior, are o
capsula-Bowman.
Mictiunea este procesul prin care vezica urinara este evacuata. Procesul include 2etape: 1.
Umplerea vezicii progresiv pana la momentul cand tensiunea peretilor sai atinge o anumita
valoare prag. 2. Declansarea reflexului de mictiune, care induce dorinta constienta de a urina.
Aceste reflex este unul medular autonom transmis prin nervii spinali.
Vezica urina este alcatuita din 2 parti principale: corp si col. Mm neted al vezicii e denumit
detrusor, cu fibrele dispuse in toate directiile. Contractia fibrelor creste presiunea vezicala pana
la o valoare cuprinsa intre 40 si 60 mm Hg. Pe peretele post. al vezicii se gaseste trigonul
vezical- portiune cu o mucoasa neteda. Colul vezicii e alcatuit din fibre ale mm. Detrusor
intrepatrunse cu fibre elastice. Componenta musculara a acestei structuri e denumita sfincter
vezical intern, ce impiedica patrunderea urinei in uretra si evacuare vezicii urinare pana la
cresterea presiunii. Distal de uetra posterioara , uretra strabate diafragma urogenitala, in structura
careia exista un strat denumit sfincter vezical extern.
Inervatia vezicii urinare este asigurata de nervii pelvieni, care pornesc e la nivelul plexului
sacral si contin in special fibre nervoase cu originea la nivelul segmentelor S2-S3 ale maduvei
sacrale. N.pelvieni contin fibre nervoase senzoriale(gradul de distensie a vezicii) , cat si
motorii(enerveaza m. detrusor)-sunt fibre parasimpatice. De asemenea, vezicia urinara e enervata
si de fibrele motorii ce vin de la n rusinosi(sfincter vezical extern), dar si de fibre somatice ce vin
de la segmentul L2 al maduvei spinarii.
Reflexul de mictiune. Odata cu umplerea vezicii, se produc niste contractii e mictiune, care se
datoreaza reflexului determinat de stimularea receptorilor senzoriali de intindere la nivelul
peretelui uretrei posterioare. Aceste impulsuri se transmit prin n. Pelvieni catre seg. Sacrale ale
maduvei spinale, iar de la acest nivel revin la vezica pe calea fibrelor nervoase parasimpatice.
Asadar, reflxul este un ciclu care consta in: 1. Cresterea progresiva si rapida a presiunii, 2.
Perioada in care presiunea ramane constanta, 3. Revenire presiunii la valoarea bazala, care
corespunde tonusului de fond al m.detrusor.
Tulburari de mictiune:
1. Atonia vezicii urinare(distrugerea fibrelor nervoase senzoriale)
Incontinenta, vezica tabetica
2. Automatismul vezical(lezarea maduvei spinarii)