TEST BOLI INFECȚIOASE

BOALA LUI AUJESKY

RABIA

BLUETO NGUE

TUBERCULOZA BOVINĂ

PARATUBERCULOZA
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

CAP.7 BOALA LUI AUJESZKY

(PSEUDORABIA)

DEFINIȚIE
Boala lui Aujeszky (pseudoturbarea) este o entitate
infecţioasă comună mai multor specii animale domestice şi
sălbatice, caracterizată clinic prin semne de encefalomielită şi
prurit.

ETIOLOGIE
Agentul cauzal
- virus din familia Herpesviridae, subfamilia Alpha-
herpesvirinae genul Varicellovirus, Suid herpesvirus 1.
- virus ADN unic din punct de vedere antigenic, dar cu diferenţe
de patogenitate;
- este constituit din două glicoproteine majore: glicoproteina II
cu rol în fenomemul de virus neutralizare şi glicoproteina I cu
rol în virulenţă.
Rezistenţa la factorii de mediu:
- virusul îşi poate păstra capacitatea infectantă timp de până la 7
ore în mediul ambiant, dacă umiditatea relativă este de cel puţin
55% şi poate fi transportat până la 3 kilometri ca aerosol. În
condiţii favorabile poate supravieţui câteva zile în apa şi
fecalele contaminate.
- în organe provenite de la animalele infecate, păstrate la
congelator, virusul rămâne infectant timp de 2-3 ani.
- agentul viral este distrus într-un minut de acţiunea clorurii de
var 5% şi în 15 min sub acţiunea formolului 2%.

47
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

EPIDEMIOLOGIE
Receptivitate
- suinele reprezintă principala specie receptivă, fiind singurele
mamifere care dezvoltă o infecţie latentă, virusul ramânând în
stare latentă la nivelul ganglionului trigemen;
- mai rar bovinele, ovinele, caprinele şi carnivorele.
Surse de infecţie:
- purceii infectaţi la care virusul se găseşte localizat la nivelul
tonsilelor, vaginului, prepuţului, în lapte şi urină, eliminându-
se un timp de două săptămâni în cazul infecţiilor acute;
- virusul aflat în stare de latenţă în ganglionii trigemeni poate fi
reactivat sub acţiunea unor factori stresori precum transportul
animalelor, lotizări, supraaglomeraţia şi tratamente injectabile
cu corticosteroizi.
Transmitere:
- infecţia se transmite pe cale respiratorie sau oro-fecală.
Distribuţie geografică
- boala a fost diagnosticată în Europa, Mexic, Cuba, Braziliam
Noua Zeelandă, Asia de sud-est şi în America de nord.
Patogeneză
- virusul se replică la poarta de intrare (în submucoasă) apoi cale
limfatică şi cale sangvină ajunge în ţesuturi şi organe:
o SNC – leziuni degenerative şi infiltrative
(meningoencefalomielită);
o limfonoduri;
o pulmon;
o aparat genital (la femelele gestante).

48
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Replicare în epiteliul nazofaringian şi tonsile

Difuzare la limfonodurile regionale

Viremie

Difuzare în SNC prin intermediul Diseminare în organism : ficat,

nervilor craniali, cauzând splină, limfonoduri. În formele
meningoencefalită nesupurativă respiratorii determină traheită
manifestată prin tulburări nervoase. necrotică şi pneumonie.

Fig. 7.1. Mecanismul patogenetic al virusului

bolii lui Aujeszky

DIAGNOSTICUL
Morfoclinic
- perioada de incubaţie la suine este de aproximativ de o
saptămână.
- la purceii sugari de până la 60 de zile infecția se caracterizează
prin:
o hipertermie;
o inapetenţă;
o simptome de meningoenecefalomielită: hiperestezie, crize
epileptiforme, paralizia faringelui, afonie, convulsii şi
tremurături;
o moarte în decurs de 3-6 zile.
- la porcii la îngrăşat (3-5 luni) boala evoluează cu.
o abatere, inapetenţă, hipertermie moderată;
o simptome respiratorii: tuse, dispnee, strănut;
49
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

o întârziere în creştere;
o mortalitate rară.
- la porcii adulţi infecția se caracterizează prin:
o la femele gestante: avort, mortinatalitate, agalaxie şi
infertilitate;
o anorexie şi uşoare tulburări respiratorii.
- la mistreț infecţia evoluează de cele mai multe ori inaparent
- la bovine şi caprine
o boala evoluează de cele mai multe ori fatal, terminând-se
prin moartea animalului;
o principalul simptom este pruritul intens în anumite regiuni
ale pielii care de regulă duc la automutilări prin ligere,
scărpinare şi frecare de supafeţe dure;
o pot apare convulsii, scrâşniri din dinţi, paralizie faringiană şi
aritmie cardiacă ;
- la carnivore
o infecţia evoluează asemănător ca la bovine, în plus putând
apare hipersalivaţia.
- leziuni macroscopice sunt reprezentate de:
o leziuni cutanate legate de prezenţa pruritului la carnivore;
o la purcei pot apare focare necrotice la nivelul ficatului şi
splinei.
o la puceii la îngraşat –edem pulmonar şi pleuropneumonie.
- leziuni microscopice sunt reprezentate de leziuni de
encefalomielită virală cu necroză neuronală şi incluzii
intranucleare.
Diagnosticul de laborator:
Probele care se recoltează:
- de la suine – encefal, amigdale, pulmoni, avortoni, sânge, sau
cadavre întregi în cazul purceilor sugari.
- de la carnivore – encefal, amigdale.
- de la rumegătoare – encefal, maduvă osoasă vertebrală din
regiunea pruritului, dacă acesta nu se localizează la nivelul
capului.
50
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Examenul virusologic constă în:

- izolarea virusului pe culturi celulare (linia PK 15) şi urmărirea
apariţiei efectului citopatic în decurs de 24-48 ore;
- identificarea virusului prin seroneutralizare sau
imunofluorescenţă directă.

Fig.7.2. Rezultat pozitiv în reacţia de imunofluorescenţă

directă pe pe probe de ţesut pulmonar

Examenul serologic se realizează în vederea:

- depistarea anticorpilor prin tehnica ELISA convenţională
(depistarea anticorpilor totali).
- depistarea anticorpilor prin tehnica ELISA diferenţială (ELISA
Atc-gE) ce permite diferenţierea porcilor infectaţi de cei
vaccinaţi cu suşe vaccinale deletate (lipsite de gE).
Examenul histopatologic evidențiază:
- leziuni de encefalită nepurulentă limfohistiocitară localizate în
tuberculii cvadrigemeni, bulb şi coarnele inferioare ale măduvei
spinării;
- incluzii intranucleare în neuroni.

51
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Fig.7.3. Incluzii virale intranucleare în neuroni

Proba biologică:
- se execută pe iepure;
- constă în inocularea s.c. sau i.m. 2 ml din suspensia preparată
din materialul patologic recoltat;
- în cazul bolii lui Aujeszky iepurele prezintă prurit intens la locul
de inoculare şi moartea în decurs de 3-5 zile.

PROFILAXIA
Măsuri sanitare
- achiziţionarea de animale din efective indemne;
- carantina profilactică timp de 30 de zile a animalelor nou
achiziţionate;
- interzicerea câinilor şi pisicilor în fermele de porcine;
- executarea de deratizări periodice ale adăposturilor;
- efectuarea de dezinfecţii profilactice.
Măsuri medicale
- vaccinarea cu vaccinuri inactivate: Pseudorabivacol – se aplică
la toate categoriile de vârstă cu rapel după 3 săptămâni de la
prima vaccinare şi apoi bianual;
- vaccinarea cu vaccinuri vii deletate: Pseudorabivac (tulpină
lipsită de gE)– se aplică preventiv şi de necesitate de trei ori pe
52
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

an la efectivul matcă şi la tineret la vârsta de 8,12 şi 16

săptămâni, în doză de 2 ml;
- vaccinarea cu vaccinuri modificate: Auvac (cu tulpină
avianizată)– administrat s.c. În doză de 1 ml, cu rapel la 21 zile
si apoi bianual (nu se vaccinează purceii sub vârsta de 24 ore şi
animalele după transport).

COMBATEREA
- se declară oficial boala şi se instituie carantina;
- se sacrifică în abator porcii bolnavi cu greutate corespunzătoare,
iar carcasele se sterilizează;
- se ucid porcii sugari bolnavi, iar scroafele se trimit la abator;
- animalele sănătoase din efectivul contaminat se ţin sub
observaţie sanitară veterinară şi se vaccinează de necesitate.

53
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

CAP. 8 RABIA
(TURBAREA)

DEFINIȚIE
Turbarea (rabia), este o boală infecţioasă, întâlnită la toate
speciile de animale homeoterme, transmisibilă la om, caracterizată
prin grave tulburări nervoase, exprimate prin hiperexcitabilitate şi
agresivitate urmate de paralizie şi moarte.

ETIOLOGIE
Agentul cauzal:
- virus din familia Rhabdoviridae, gen Lyssavirus
- virus ARN cu proprietăţi neurotrope a cărei particulă virală
conţine:
o antigene de suprafaţă ce induc anticorpi neutralizanţi,
protectori şi inhibanţi ai hemaglutinării;
o antigene nucleo-proteice ce induc anticorpi fixatori de
complement, anticorpi precipitanţi şi anticorpi pentru
imunofluorescenţă.

- în momentul de față au fost identificate următoarele serotipuri

virale:
o Serotipul 1
o Serotipul 2 (virusul Lagos al liliecilor)
o Serotipul 3 (virusul Mokola)
o Serotipul 4 (virusul Duvenhage)
o Serotipul 5 şi 6 - virusul liliacului european (EBL-1 şi EBL-
2)
- virusul «sălbatic» («de stradă») prezintă variaţii de
patogenitate:
o tulpini atenuate natural (izolate în special de la ierbivore);
o tulpini cu virulenţă exaltată.
54
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

- tulpini atenuate :
o tulpina Flury – tulpină de virus avianizat
o “virus rabic fix„ – prin trecerea repetată pe iepure, prin
inoculare intracerebrală.
Rezistenţa agentului cauzal la acțiunea factorilor de mediu:
- virusul poate fi inactivat sub acţiunea solvenţi lipici (eter,
cloroform, acetonă), hipoclorit de sodiu 1%, eter 45%-75%,
formaldehidă, sau de pH.ul scăzut;
- virusul este sensibil la acţiunea radiaţiilor ultraviolete şi este
inactivat într-o oră la 500C. Este rapid inactivat de acţiunea
radiaţiilor solare, neputând supravieţui decât o peroadă foarte
scurtă de timp în mediul amdiant (exceptând locurile
întunecoase şi reci).

EPIDEMIOLOGIE
Receptivitate
- carnasiere, taurine, ovine, cabaline, porcine şi caprine.
- focalitatea naturală: vulpi, lupi, şobolani, hiene, şacali, liliecii
hematofagi.
Surse de infecţie
- animalele infectate care elimină virusul prin salivă, rar prin
lapte;
- virusul este eliminat de 50-90% din animalele infecate, excreţia
de virus fiind dependentă de de specia gazdă şi de tulpina virală.
Virusul se elimină prin salivă înainte de apariţia semnelor
clinice, titrul lui în salivă fiind variabil. Pisicile elimină virusul
prin salivă cu 1-5 zile înaintea apariţiei semnelor clinice,
bovinele cu 1-2 zile înainte, iar liliecii cu 2 săptămâni. La câni
excreţia virusului prin salivă apare cu 1-5 zile înaintea semnelor
clinice, totuşi unele studii experimentale (folosind tulpini de
origine mexicană sau etiopiană) au evidenţiat prezenţa virusului
în salivă cu 13 zile înainte ca simptomele sa apară;

55
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

- purtătorii asimptomatici sunt destul de frecvenţi, virusul fiind

cantonat la nivelul glandelor salivare şi tonsilelor, dar nu şi la
nivelul sistemului nervos sau în alte organe.
- ţesut nervos provenit de la animalele infecate.
Transmitere
- virusul se transmite cel mai frecvent de la animalul infectat prin
muşcătură sau zgârietură; Animalele cu forme de rabie sunt mai
susceptibile de a transmite infecţia, comparativ cu cele cu forme
paralitice;

Fig.8.1. Modul de transmitere al virusului rabic

- foarte rar se poate transmite prin contactul dintre saliva infectată

sau ţesut nervos infectat cu mucoasele sau pielea lezionată (
virusul nu poate pătrunde prin pielea integră).
Distribuţie geografică:
o infecţia este răspândită pe toate continentele.
În funcţie de arealul de răspândire a bolii se deosebesc:
o Tipul sălbatic
o Tipul urban

56
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

PATOGENEZA
- de la locul de pătrundere (locul muşcăturii) virusul se propagă
centripet pe calea filetelor nervoase către centrii nervoşi
(neuroprobazie rabică) multiplicându-se la nivelul sistemului
nervos central, după care se propagă centrifug pe calea filetelor
nervoase spre periferie (septinevrita rabică) şi în glande
salivare, eliminându-se prin salivă.
- virusul nu se elimină prin fecale şi urină.
- la nivelul sistemului nervos central virusul produce:
o iritaţia celulelor nervoase senzitive → semne prodromale;
o hiperexcitaţia centrilor nervoşi corticali şi subcorticali;
o fenomene inflamatorii ce afectează celulele nervoase şi
pereţii vasculari.

DIAGNOSTICUL
Morfoclinic
- perioada de incubaţie variază în funcţie de cantitatea de virus
inoculată prin muşcătură, tulpina virală, locul de inoculare (cu
cât locul de inoculare este mai aproape de cap cu atât perioada
de incubaţie este mai scurtă);
- la câni şi pisici perioada de incubaţie poate fi de 10 zile -6 luni,
iar la rumegătoare poate varia de la 25 de zile până la 5 luni.
- infecția poate evolua sub 3 forme:
o Forma furioasă
o Faza prodromală
o Faza de excitaţie
o Faza paralitică
o Forma paralitică
o Forma atipică
Forma furioasă este datorată infecţiei sistemului limbic,
fiind forma predominant întâlnită la pisici.
- Faza prodromală se caracterizează prin simptome nespecifice
reprezentate de agitare, anorexie sau o creştere a apetitului,

57
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

vomismente, o uşoară creştere a temperaturii corporale,

dilatarea pupilelor şi hipersalivaţie.
-

Fig.8.2. Faza prodromală:

hipersalivaţie

- Faza de excitaţie se caracterizează prin nelinişte, polipnee,

dromomanie, lătrături continue, agresivitate faţă de alte
animale, oameni sau obiecte. Frecvent animalele bolnave aflate
în această evoluţie a bolii consumă diferite obiecte precum beţe
din lemn sau pietre. La bovine se caracterizează printr-o stare
de permanentă alertă, iar fazele finale ale bolii pot apare
convulsii. Moartea se poate produce la carnivorele aflate în
acest stadiu datorită mutilărilor.

58
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Fig. 8.3. Manifestări clinice în

faza de excitaţie

- Faza paralitică este stadiul final al formei furioase,

caracterizându-se prin incoordonare în mers şi paralizie
ascendentă. De regulă animalul moare în decurs de 4-8 zile de la
instalarea semnelor clinice
Forma paralitică se caracterizează prin paralizie
progresivă. Debutează prin paralizia musculaturii maseterice şi a de
la nivelul gâtului, animalul nu mai poate degluti şi apare
hipersalivaţia. Deasemena se poate instala paralizia musculaturii
faciale. La rumegătoare se poate manifesta prin somnolenţă,
depresie, oprirea rumegării. Apoi apare ataxia, incoordonarea în
mers, pareza sau paralizia ascendentă. Moartea survine în decurs de
2-6 zile ca urmare a afectării (paraliziei) aparatului respirator.
Simptomele caracteristice nu apar în toate cazurile de turbare,
fiind destul de dificil de diferenţiat o formă furioasă de una
paralitică. Un semn important este reprezentat de schimbările de
temperament şi instalarea paraliziilor. În unele cazuri de rabie la
pisici nu se observă nici o schimbare de comportament, boala
debutând cu ataxie şi instabilitatea trenului posterior, urmată de
paralizia ascendentă. Caii şi măgarii prezintă semne de agitaţie, care
pot fi confundate cu colicile. Paralizia laringiană determină

59
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

modificări ale vocii, reprezentate de mugete anormale la bovine sau

de lătrăt voalat la carnivore.
Leziunile microscopice se caracterizează prin:
- encefalomielită limfocitară nepurulentă:
o vasele sunt congestionate;
o manşoane perivasculare limfocitare;
o neuronii suferă cromatoliză, vacuolizarea nucleului
urmată de carioliză;
o neuronofagie;
o corpusculii Babeş-Negri
 oxifili, cu structură granulară,
 intracelulari
 situaţi în cornul lui Ammon, cerebel, bulb şi
cortex.

Fig. 8.4. Celulă neuronală cu incluzii virale intracitoplasmatice

Diagnosticul diferențial se impune față de:

- boala lui Aujeszky
- meningoencefalita din boala lui Carré
- paralizia maxilară nespecifică
- oprirea de corpi străini în cavitatea bucală şi faringiană.

60
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Diagnosticul de laborator
Probele care se recoltează sunt reprezentate de sistem nervos
central: bulb, cornul lui Amon, cerebel;

Fig. 8.5. Bulbul cerebral

Fig. 8.6. Cerebelul

Fig. 8.7. Cornul lui Amon (hipocampul)

61
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Examenul virusologic constă în efectuarea reacţiei de

imunofluorescenţă directă.

Fig. 8.8. Rezultat pozitiv la reacţia de imunofluorecenţă

Examenul imunohistochimic permite evidenţierea antigenului în

probele de ţesut nervos fixate în formalină utilizând anticorpi
specifici antirabici marcați cu o enzimă;

Fig. 8.9. Evidenţierea incluziilor virale intracitoplasmatice

neuronale (de culoare roşie)

62
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Examenul electronomicroscopic relevă prezența virusului punând

în evidență următoarele caracteristici:
A-forma de glonţ a virusului
B - aspectul striat dat de ribonucleoproteine
C- evidenţierea glicoproteinelor sub forma unor
spiculi

Fig. 8.10. Imagine electronomicroscopică a agentului viral

Proba biologică
- se efectuează pe şoareci albi în vârstă de 3 săpt. sau pe şoareci
nou-născuţi;
- materialul patologic se inoculează intracerebral;
- începând cu a 4-a zi de la inoculare se sacrifică şoarecii
inoculaţi, se recoltează SNC şi se efecuează examenul
histopatologic şi reacţia de imunofluorescenţă;
- simptomele de turbare la şoarecii inoculaţi apar între a 7-a şi a
10 –a zi.

PROFILAXIA
Măsuri sanitare
- catagrafierea câinilor;
- capturarea câinilor vagabonzi;
63
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

- reglementarea circulaţiei câinilor în locurile publice şi

obligativitatea portului botniţei şi lesei;
- ţinerea sub control a densităţii populaţiilor de carnivore
sălbatice;
- efectuarea de deratizări profilactice.
Măsuri medicale
o Vaccinuri vii modificate prin pasaje repetate pe ouă
embrionate: - tulpina Flury
 L.E.P – obţinută după 40-50 de pasaje pe ouă
embrionate, liofilizată, utilizată la vaccinarea
câinilor cu vârsta mai mare de 3 luni;
 H.E.P. - obţinută după 180 de pasaje pe ouă
embrionate, liofilizată, utilizată la vaccinarea
câinilor, bovinelor şi pisicilor.
o Vaccinuri inactivate
 tulpina vaccinală este cultivată pe culturi celulare
(linia BHK), iar apoi inactivată.
o Vaccinurile inactivate:
 sunt lipsite de patogenitate reziduală;
 sunt mai stabile;
 au o putere imunogenică de mai scurtă durată.
o Vaccinurile vii atenuate:
 prezintă patogenitate reziduală care se poate
exprima la anumite specii sau la anumiţi indivizi
care în mod normal nu sunt sensibili.
o Vaccinurile preparate din suşe virale cultivate pe creier
de animale:
 pot conţine factori cu patogenitate encefalică.
o Vaccinurile preparate prin tehnici de inginerie genetică
(vaccinuri subunitare):
 sunt lipsite de patogenitate reziduală;
 însă trebuie apreciată inocuitatea vectorului viral
purtător.

64
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

 la câine prima vaccinare antirabică se face după vârsta de 3 luni,

cu vaccinare ulterioară anuală.
 la pisică prima vaccinare antirabică se efectuează la vârsta de
11-14 săpt., cu vaccinare ulterioară anuală.
 la bovine prima vaccinare se face de la vârsta de 6 luni,
vaccinarea de întreţinere făcându-se la 2 ani

COMBATEREA
- se declară oficial boala şi se instituie carantina;
- se recoltează probe pentru examenul de laborator şi se distrug
cadavrele;
- în cazul animalelor de rentă (bovine, ovine, caprine, porcine)
o se confiscă animalele în întregime în cazul în care au existat
semne clinice de turbare sau au trecut mai mult de şase zile
de la muşcatura infectantă.
o se confiscă capul, coloana vertebrală şi locul muşcăturii în
cazul când animalele au fost tăiate înainte de şase zile de la
muşcatură. Restul cărnii şi subprodusele comestibile se dau
în consum fără restricţii.
- animalele (carnivorele) suspecte de turbare care au muşcat sau
zgâriat se ţin sub observaţie sanitar veterinară timp de 10 zile;

65
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

CAP. 18 BOALA LIMBII ALBASTRE

(BLUETONGUE)

DEFINIȚIE
Boala limbii albastre, cunoscută şi sub numele de febra
catarală, este o boală infecţioasă acută a rumegătoarelor,
caracterizată prin febră şi inflamaţia catarală sau ulcero-necrotică
a mucoasei nazale, bucale şi a bureletului coronarian.

ETIOLOGIE
- agentul cauzal este un virus încadrat în genul Orbivirus, familia
Reoviridae;
- prezintă pluralitate antigenică, până în prezent fiind identificate
24 de serotipuri;
- virusul este transmis şi se replică în insectele din genul
Culicoides;
Rezistenţa agentului patogen în mediul exterior:
- temperatura: este inactivat la 50°C în 3 ore şi în 15 min la 60°C;
- pH: este sensibil la pH<6,0 şi >8,0;
- substanţe chimice: este inactivat de β-proppiolactone;
- dezinfectante: este inactivat de iodofor şi compuşi fenolici;
- este foarte stabil în substraturi de natură proteică (ex. a
supravieţuit ani în sânge conservat la 20°C).

EPIDEMIOLOGIE
Receptivitate
- ovine: la care evoluează clinic, cu variaţii în funcţie de
susceptibilitatea efectivului;
- bovine, caprine, dromaderi, rumegătoare sălbatice: la care
evoluează frecvent sub formă de infecţii inaparente.

170
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Transmitere
- prin intermediul vectorilor: insecte hematofage din genul
Culicoides spp.

Fig. 18.1. Posibilități de transmitere ale infecției

cu virusul bolii limbii albastre
Surse de infecţie
- insecte hematofage infectate;
- animalele infectate;
- sânge şi material seminal.
Dinamică epidemiologică
- infecția se caracterizează prin mortalitate scăzută, în caz de
epizootii putând depăşi 10%;
- virusul este prezent într-un număr mare de ţări, infecţia fiind
depistată serologic în regiuni în care vectorul (genul Culiciodes)
este prezent (ex. Africa, Australia).

PATOGENEZA
- insectele vector preiau virusul prin hrănirea pe animale infectate,
în special ovine şi bovine în stare de viremie;
171
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

- după o perioadă de cel puţin 10 zile, virusul se localizează în

glandele salivare ale insectelor. Ulterior, atunci când înţeapă alte
rumegătoare receptive, virusul trece împreună cu saliva la animalul
gazdă;
- virusul pătruns în organismul animal ajunge în sânge unde
produce viremie, ulterior având afinitate pentru epitelii, el se
replică în celule de la nivelul limbii, buzelor, esofagului rumenului
şi pielii;
- celulele epiteliale infectate suferă un proces de degenerare
inflamatorie şi uneori chiar necrotică, iar prin desprinderea lor apar
eroziuni şi chiar ulcere;
- la femelele gestante virusul traversează bariera placentară având
tropism pentru fetus; infecția în prima fază a gestației se soldează
cu hidrocefalie şi hipoplazie cerebrală.

DIAGNOSTICUL
- perioada de incubaţie este de 5-20 de zile;
Din punct de vedere clinic infecția se caracterizează prin:
- hipertermie (42°C), depresie;
- inflamarea, ulcerarea, eroziunea şi eroziunea mucoasei bucale;
- limba este edemaţiată şi cu aspect cianotic uneori;
- şchiopătură dată de pododermatită sau miozită;
- avort;
- emaciere musculară;
- pneumonii;
- boala se termina fie prin moarte în decurs de 8-10 zile sau cu o
lungă perioada de convalescenţă, oile prezentând alopecie,
sterilitate şi întârzieri în creştere.

172
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Lezional se constată:
- congestii, edeme, hemoragii şi ulceraţii ale mucoasei digestive
şi respiratorii (cavitate bucală, esofag, stomac, intestin, mucoasa
traheală);
- congestia ţesutului lamelar podal şi a regiunii coronariene;
- hipertrofia limfonodurilor şi splenomegalie;
- bronhopneumonie bilaterală severă (când apar complicaţii).

Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de:

- ectima contagioasă
- febra aftoasă
- pneumonii
- reacţii de fotosensibilizare
- poliartrite, pododermatite, abcese podale
- intoxicaţii cu plante
- pesta micilor rumegătoare
- cenuroză
- boala epizootică hemoragică a căprioarelor.

Diagnosticul de laborator
Probele patologice care se recoltează în vederea confirmării
infecției sunt:
- pentru izolarea şi identificarea agentului etiologic:
o de la animalele în viaţă: sânge recoltat pe heparină;
o de la cadavre proaspete: splină, ficat, maduvă osoasă de
la oasele lungi, sânge cardiac, limfonoduri;
o de la avortoni şi de la animalele nou-născute infectate
transplacentar: ser recoltat în faza precolostrală şi
aceleaşi probe ca cele prelevate de la cadavrele
proaspete;

173
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

o toate probele recoltate se condiţionează la 4°C (nu se

congelează).
- pentru examenele serologice:
o probe de ser sanguin.

Examenul virusologic
- izolarea agentului viral:
o inocularea pe ouă embrionate, intravascular la embrioni în
vârstă de 7-9 zile;
o inocluarea pe culturi celulare: KC (linie celulară de
insecte), Vero, BHK-21;
- identificarea agentului viral:
o seroneutralizarea în plăci (pentru serotipizare).

Examenul serologic are în vedere identificarea anticorpilor

specifici utilizând:
- metoda ELISA de competiție
- imunodifuzia în gel de agar
- reacția de virusneutralizare
- reacţia de fixare a complmentului.

PREVENIREA
Măsuri sanitare de profilaxie:
- în zonele indemne: respectarea carantinei profilactice pentru
animalele nou achiziţionate şi supravegherea lor serologică;
- controlul numărului populaţiilor de vectori prin efectuarea de
dezinsecţii.
Măsuri medicale de profilaxie:
- vaccinuri vii atenuate, inactivate și recombinate sunt
disponibile; în Africa de Sud au fost utilizate vaccinuri vii atenuate
de peste 50 de ani și sunt cunoscute a induce o imunitate eficientă
și de durată;

174
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

- serotipul din care este preparat vaccinul trebuie să fie aceleaşi cu

cel care produce boala în regiunea respectivă.

COMBATEREA
- se declară oficial boala şi se instituie carantina;
- oile bolnave se izolează şi se sacrifică în condiţii speciale de
supraveghere sanitar-veterinară sau se aplică măsura radicală
stamping-out, de sacrificare a întregului efectiv contaminat;
- se aplică întregul complex de măsuri sanitar-veterinare menite
să împiedice extinderea bolii în efectiv şi difuzarea ei în afara
focarului.
- în focar se poate aplica imunoprofilaxia de necesitate la
animalele neinfectate;

175
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
PROFILAXIE
COMBATERE ÎN
TUBERCULOZA BOVINĂ
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

DIAGNOSTICUL
Diagnosticul tuberculozei bovine se bazează pe examene
clinice și morfopatologice și trebuie confirmat întotdeauna prin
examene de laborator. Depistarea animalelor infectate, dar fără
manifestări clinice, se face prin test alergic intradermic.

Morfoclinic
Forma acută este foarte rară (de obicei secundară şi apare
prin reactivarea focarelor tuberculoase preexistente).
Forma cronică poate avea mai multe localizări:
- Localizarea pulmonară
- Localizarea pe seroase
- Localizarea digestivă
- Localizarea mamară
- Localizarea limfoganglionară
- Localizarea genitală
- Localizarea cerebrală
- Localizarea hepatică
- Localizarea articulară
- Localizarea cutanată

Fig.12.1.1 Localizarea în limfonoduri superficiale

104
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Din punct de vedere lezional:

- în forma acută se constată formaţiuni micronodulare, înconjurate
de zone congestive în organe şi limfonodulii sateliţi iar în forma
cronică sunt prezente leziuni cu caracter exsudativ, cu aspect
cenuşiu-slăninos la început, apoi sub formă de cazeificări difuze.
- localizarea pulmonară evidențiază focare cazeoase (ce pot
evolua fie spre calcificare, fie spre ramoliţie cu formare de
caverne).

Fig.12.1.2 Focare cazeoase-granulomatoase în pulmon

Fig.12.1.3 Focare cazeoase pulmonare

- localizarea pe seroase poate îmbrăca două forme: tuberculoza

perlată – cu caracter nodular și tuberculoza cazeoasă – cu
caracter exudativ.
105
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Fig.12.1.4 Tuberculoza perlată

Fig.12.1.5 Leziuni granulomatoase pericardice

Fig.12.1.6 Limfonod cu noduli tuberculoşi – aspect pe secțiune

106
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Fig.12.1.7 Limfonoduri mediastinale cu focare de tuberculoză

Fig.12.1.8 Focare cazeoase uterine

Diagnosticul diferențial se impune față de:

- leucoza enzootică bovină
- actinomicoză
- necrobaciloză
- paratuberculoză
- abcese

107
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Diagnosticul de laborator
Probe care se recoltează și se expediază către laborator:
- cadavre
- organe cu leziuni: pulmon, glandă mamară, ficat, splină, intestin,
limfonoduri;
- expectoraţii,
- lapte,
- secreţii vaginale.
Examenul bacterioscopic
- efectuarea de frotiuri prin strivirea nodulilor între două lame sau
prin ştergerea secţiunilor organelor lezionate;
- frotiurile se colorează prin metoda Ziehl-Neelsen;
- la bovine organele sunt paucibacilare.

Fig. 12.1.10 Bacili acido-alcolo-rezisteți (colorați în roșu) în

frotiu col Ziehl-Neelsen, x 400

Examenul bacteriologic
- utilizează medii speciale, cum ar fi Lowenstein-Jensen,
Petragnani, Stonebruk etc.
- mediile însămânțate se incubează la 37oC timp de 8-10
săptămâni, timp în care cultura de Mycobacterium bovis se

108
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

dezvoltă în 5-8 săptămâni. Pe medii solide se formează colonii

albe, umede, rugoase.
- cultura de Mycobacterium tuberculosis se dezvoltă în 3-4
săptămâni iar pe medii solide formează colonii umede, difuze,
netede, lucioase.
- pentru diferențierea tulpinilor bovine de cele umane se utilizează
teste biochimice.

Fig. 12.1.11 Aspect cultural -colonii de Mycobacterium bovis

Examenul histopatologic permite evidențierea mai multor tipuri

de leziuni. Astfel, în fazele incipiente ale bolii se observă :
- foliculi primordiali
- fenomene vasculare
- infiltraţii limfocitare
În fazele avansate ale bolii se observă granulomul tuberculos:
- zona centrală de necroză
- un brâu de celule gigante de tip Langhans și un strat
infiltrativ limfohistiocitar.
Proba biologică se face pentru tipizarea tulpinilor. Pentru
Mycobacterium bovis şi Mycobacterium tuberculosis se
inoculează:
- cobaiul cu 0,1 ml cultură semiuscată, i.m. → moartea cobaiului
în 6 săpt.;
- iepurele cu 0,01 ml cultură semiuscată, i.m. → moartea
cobaiului în 4-6 săpt.;
109
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Fig. 12.1.12 Aspectul structural al granulomului tuberculos

1. zona de necroză
2. şi 3. celule Langhans
3. şi 5. strat infiltrativ limfohistiocitar.

Testul de evidenţiere a sensibilităţii de tip întârziat

- se face pentru diagnosticul tuberculozei pe animalul viu;
- la mamifere: (i.d. în treimea mijlocie a gâtului)
 testul unic (TU)
- constă în inocularea i.d. a 0,1 ml tuberculină PPD de tip bovin;
- reacţia se citeşte la 72 ore;
- animalele rezultate reagente şi cu răspuns dubios se retestează
după 45 de zile prin TCS.
 testul comparativ simultan (TCS)
- constă în inocularea i.d. a 0,1 ml tuberculină PPD de tip bovin şi
a 0,1 ml tuberculină PPD de tip aviar;
- reacţia se citeşte după 72 de ore;
- animalele reagente sunt trimise către sacrificare.

110
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Tabel 12.1.1.
Interpretarea reacţiei la animale supuse tuberculinării
prin testul unic (T.U.)
Interpretarea
Îngroşarea pliului Caracterul reacţiei locale
reacţiei
cu până la 1 mm lipseşte; edem dur (E.D.) sau negativă
nodul (Nod)
cu 1 – 3 mm edem dur sau nodul dubioasă

cu până la 3 mm edem moale (E.M.) sau edem dubioasă

păstos (E.P.)
cu peste 3 mm indiferent de caracterul reacţiei pozitivă

PROFILAXIA
Măsuri generale
- supravegherea efectivelor de bovine se face prin examene clinice
şi tuberculinare.
- se va respecta carantina profilactică timp de 60 de zile a
animalelor nou achiziţionate.

COMBATEREA
- bovinele reagente la testul comparativ simultan se elimină şi
se trimit la abator, cu sacrificare în partidă sanitară;
- animalele sănătoase din efectiv se supun din 3 în 3 luni TCS;
după eliminarea reagenţilor se dezinfectează adăpostul.

111
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
PROFILAXIE
COMBATERE ÎN
PARATUBERCULOZĂ
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

- în urma replicării active se produce proliferarea celulelor

epiteliale cu formarea de granuloame epitelioide și macrofage
în foliculii limfoizi intestinali , ceea ce portă denumirea de afect
primar.
- ulterior are loc invadarea mucoasei, cu diseminarea pe traiectul
vaselor limfatice și replicarea în limfonodurile mezenterice
ducând la formarea complexului primar.
- în urma replicării bacteriei, macroscopic se constată îngroşarea
peretelui intestinal și hipertrofia formaţiunilor limfoide, ducând
la tulburări de absorbţie și slăbire progresivă.

DIAGNOSTICUL
Morfoclinic
- în evoluția clinică a paratuberculozei la bovine pot fi
identificate două faze:
o Faza preclinică ce durează între 3 şi 23 luni. Este o
evoluție fără semne clinice, însă animalul este purtător şi
excretor de germeni
o Faza clinică se caracterizează prin abatere, astenie,
scăderea secreţiei lactate, piele uscată fără elasticitate,
diaree iniţial intermitentă, apoi continuă, rebelă la
tratament. În această formă se observă slăbirea progresivă.

114
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Fig.12.2.1. Aspecte clinice la bovine

- materiile fecale sunt apoase, spumoase, cu mucus sau uneori

cu strii de sânge;

Fig. 12.2.2. Materii fecale apoase eliminate în jet

115
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

- edeme la nivelul pleoapelor, în regiunea submaxilară,

substernală, abdominală sau mamară;
- cahexie şi moartea animalului.

Fig. 12.2.3. Edeme submandibilare

- evoluția clinică a paratuberculozei la rumegătoarele mici este

ceva mai scurtă. iar diareea este mai puțin drastică, cu fecale
păstoase, însaă rezultatul final este tot deshidratarea și emacierile
musculare la care se poate adauga căderea lânii. Uneori animalele
pierd în greutate fără să prezinte diaree deloc.

116
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Fig. 12.2.4 Aspect clinic la ovine : slăbire progresivă

Anatomopatologic
- la necropsie se constată slăbire pronunţată, cadavre caşectice,
iar în zonele afectate intestinul este de culoare albicioasă şi dur la
palpare;

Fig.12.2.5 Hipertrofia mucoasei intestinale

- mucoasa intestinală este puternic îngroşată, cutată în falduri,

- la nivelul crestelor pliurilor se observă mici hemoragii capilare.

Fig. 12.2.6. Hemoragii capilare la nivelul pliurilor mucoasei

- limfonodurile mezenterice sunt mărite în volum, iar pe secţiune

prezintă focare alb-cenuşii.

117
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Fig. 12.2.7 Hipertrofia limfonodurilor mezenterice

- uneori pot apare plăci calcificate în peretele aortei.

Fig. 12.2.8. Plăci calcificate în peretele aortei

Modificările histopatologice sunt reprezentate de:

- leziuni de enterită proliferativă granulomatoasă difuză, cu
acumularea progresivă a unui număr imens de celule epitelioide și
rare celule gigante de tip Langhans în lamina propria și
submucoasa intestinală
- granuloame difuze în peretele intestinal;
- în uter, placentă și fetus, deși pot fi evidentiate micobacterii,
atât la bovine cât și la ovine nu s-au gasit leziuni specifice.
-

118
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Fig. 12.2.9. Bacterii în Fig.12.2.10 Celule gigante

celulele intestinale de tip Langhans

Diagnosticul de laborator:
Probe biologice care se recoltează sunt reprezentate de: materii
fecale, raclat din mucoasa rectală, sânge, porţiuni din intestin,
linfonoduri mezenterice.
Examenul bacterioscopic:
- frotiurile se colorează prin metoda Ziehl-Neelsen →germeni
bacilari coloraţi în roşu, dispuşi în grămezi.

Fig. 12.2.11. Aspect microscopic în frotiu – bacili roșii dispuși în

grămezi. Col. Ziehl-Neelsen, x 400

Examenul bacteriologic:
119
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

- germenul se dezvoltă la 37-39oC, pe medii ce conţin

micobacterina (extract de micobacterii) în decurs de 4-8 săpt.:
mediul Herrold cu gălbenuş de ou şi micobacterină, mediul Dubos
modificat;

Fig.12.2.12 Aspectul coloniilor de

M. avium subs. Paratuberculosis

Examenul serologic are ca scop evidenţierea anticorpilor serici

specifici prin:
- reacţia de fixare a complementului
- testul imunoenzimatic ELISA
- testul de imunodifuzie în gel de agar
- reacţia are valoare limitată în depistarea infecţiilor subclinice
îndeosebi la animalele tinere.

Testul alergic presupune stimularea reactivităţii organismului

infectat utilizând tuberculina de tip aviar sau paratuberculina.
Testele intradermice utilizate sunt: TTA (testul unic cu tuberculină
de tip aviar sau paratuberculină) și TCSP (testul comparativ
simultan cu paratuberculină). Reacția constă în inocularea
intradermică a 0,1 ml derivat proteic purificat din Mycobacterium
avium sau M avium subsp paratuberculosis. Citirea se face la 72
ore de la inoculare, observându-se reacţia locală.

120
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

Tabel 12.2.1.
Interpretarea TTA şi TCSP în paratuberculoză

PROFILAXIA
Programul național al acțiunilor strategice de prevenire și
combatere a bolilor la animalele din România prevede, în cazul
paratuberculozei, o serie de măsuri care însumează principiile
logice de luptă împotriva acestei boli.

La bovine, măsurile constau în următoarele:

-supravegherea clinică a animalelor:
a) din zonele în care există antecedente epizootice ;
b) din zonele în care s-a diagnosticat recent boala ;
c) aflate în tranzit ;
d) aflate în perioada de carantină profilactică după import.
-supravegherea bovinelor în vârstă de peste 12 luni prin
examen alergic, serologic, RFC și/ sau ELISA prin absorbție,
examen bacteriologic și histopatologic:
a) taurii și bivolii de reproducție la autorizare și de 2 ori pe
an, în trimestrele II și IV;
121
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

b)10 % din vaci, bivolițe, juninci și vițele ,o dată pe an în

trim. II sau IV;
c) bovinele cu reacții intens pozitive la tuberculina de tip
aviar, indiferent de reacția la tuberculina de tip bovin, se
controlează la 14-21 de zile de la T.C.S. prin examen serologic
(RFC, ELISA, AGID) sau test ELISA– gamainterferon și examen
bacteriologic al fecalelor și/sau al raclatului de mucoasă rectală.
d) bovinele cu manifestări clinice ce conduc la suspiciunea
de paratuberculoză se controlează prin examen alergic, serologic și
bacterioscopic ;
e) bovinele importate, în perioada de carantină, în primele 7-
14 zile de la intrarea în unitatea de carantină ,prin examen serologic
(RFC, ELISA, AGID) sau testul ELISA – gamainterferon și/sau
examen bacterioscopic;
f) la solicitarea administrațiilor veterinare sau a
beneficiarului din țările care importă bovine din România - cu cel
mult 30 zile înainte de livrare prin cele 3 examene.
Testările serologice se efectuează la LSVSA și IDSA pe
probele recoltate pentru bruceloză, leucoza enzootică bovină.

La ovine, în efective îndemne, măsurile sunt:

- supravegherea prin examene clinice, alergice, serologice și
bacteriologic, a ovinelor de peste 12 luni:
a. berbecii de reproducție la autorizare și de două ori pe an,
cu 14 zile înainte și 14 zile după campania de montă, o dată cu
recoltarea probelor serologice pentru epididimită;
b. 10% din oile de reproducție - o dată pe an, după campania
de fătări;
c. ovinele reagente la examenul alergic și/sau serologic, se
recontrolează prin examen bacteriologic pe probe de fecale sau
raclat de mucoasă rectală;
d. ovinele cu manifestări clinice ce conduc la suspiciunea de
paratuberculoză se controlează prin examene alergice, serologice,
bacteriologice și histologice.
122
Îndrumător practic Boli infecțioase și medicină preventivă

- ovinele importate, se controlează în perioada de carantină, după

cel puțin 7 zile de la preluare, prin cele trei examene: serologic
și/sau alergic și bacteriologic din fecale și raclat de mucoasă
rectală.

COMBATEREA
- efectivele de bovine se clasifică în trei categorii: indemne,
suspecte și contaminate. Un efectiv este considerat indemn când
examenele de supraveghere dau rezultate negative. Un
efectiv este considerat suspect când există suspiciuni clinice de
boală sau când la examenele de supraveghere s-au înregistrat
rezultate pozitive la testul alergic și/sau serologic.
- pentru precizarea diagnosticului se recurge la sacrificarea de
necesitate a animalelor suspecte, la care se efectuează examene
anatomopatologice, histopatologice și bacterioscopice.
- boala se declară numai pe bază de buletin de analiză eliberat de
un laborator certificat oficial, prin care se atestă rezultatul pozitiv
la examenul bacterioscopic si anatomopatologioc și histopatologic,
iar efectivul se consideră contaminat.
- din efectivul contaminat se elimină animalele cu rezultate
pozitive la examenul serologic, alergic și/sau bacterioscopic.

123