UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

Gripa Aviară
D I S C I P LI N A : PATO LO G I E A N I M A L Ă

S T U D E N T : PA MF I L S I MI N A A N A MA RI A
Ce este Gripa Aviară?
• Gripa aviară este un tip de gripă care afectează în principal păsările, dar poate
infecta şi specii de mamifere. A fost identificată pentru prima dată în anii
1900, în Italia, dar a fost găsită mai târziu în toată lumea. Un virus al gripei
aviare, H5N1, a fost identificat în 1997 în Asia şi a creat panică în lumea
întreagă, vorbindu-se de iminenţa unei epidemii de proporţii. În octombrie
2005, virusul H5N1 a ajuns şi în România.

• Izvorul natural de gripă aviară este reprezentat de păsările migratoare, în

special raţele sălbatice, acestea fiind şi cele mai rezistente la infecţii. În
absenţa măsurilor prompte de control susţinute de o bună supraveghere,
epidemiile pot dura ani de zile.
Etiologie
• Agentul cauzal al infecției este virusul influenței aviare (VIA) – un virus ARN
monocatenar, încadrat în familia Orthomyxoviridae, genul Influenzavirus A.
Datorită structurii genomului, virusul este în stare să se modifice genetic,
astfel încât subtipurile obținute pot afecta un număr mare de specii.

• Rezistența virusului în condițiile de mediu obișnuite este relativă. În cadavre

rezistă 20-30 de zile, în materii organice ca sângele, secrețiile uscate, rămâne
viabil 2-3 luni, în carnea congelată rezistă până la un an. Dezinfectantele
uzuale îl distrug în câteva secunde. La fel, este inactivat prin prelucrare
termică.
 • Gripa aviară se află în topul bolilor infecțioase după numărul de specii
Cumbiologice
se răspândeștecare
virusul pot
gripei fi contaminate. În condiții naturale sunt receptive găinile și
aviare?

curcile, mai rar fazanii, păunii, bibilicile, unele palmipede (gâște, rațe) și

diferite specii de păsări sălbatice. Porumbelul nu este receptiv.
• Sursele de infecție sunt reprezentate în principal de păsările bolnave și de
purtătorii cronici și sănătoși. Virusul este răspândit prin secrețiile oculo-nazale
și prin materiile fecale. Păsările sălbatice sunt un vast rezervor al virusului.
Ouăle de asemenea pot fi contaminate.
• Transmiterea infecției are loc prin contact direct cu păsările bolnave. Omul
poate contribui la răspândirea virusului prin activitatea sa comercială, cu carne
sau ouă contaminate.
• Principala cale de pătrundere a agentului viral în organism este cea
respiratorie. Însă virusul se poate răspândi și prin apa contaminată, ouă, pene, 
furaje, dejecții și utilaje. În calitate de transmițători pot fi și pisicile, rozătoarele și
insectele.

• Perioada de incubare este de 2-7 zile. Boala durează de la 2 la 25 de zile.

Mortalitatea poate fi de la 2% până la 90%. Pasărea care a trecut prin boală
elimină infecția în mediu cel puțin 20 de zile. Până la 3 luni agentul patogen poate
fi transmis cu ouăle.
 Simptomele gripei aviare
Boala evoluează sub diferite forme, fiecare prezentând simptomatologie diferită:
•Forma gravă – cunoscută și sub denumirea de pesta aviară clasică, debutează brusc, cu hipertermie (43-
44oC), abatere, lipsa poftei de mâncare, cianoza crestei și a bărbițelor;
•Forma supraacută – se înregistrează frecvent la prima apariție a virusului într-o regiune oarecare. Pasările
mor brusc, fără să prezinte careva semne de boală sau în scurt timp după apariția tulburărilor generale;
•Forma acută – se întâlnește cel mai des. Pasărea prezintă tulburări generale, scăderea bruscă a producției de
ouă, indigestie, cu secreții din cavitatea bucală și nări, tulburări respiratorii, digestive și nervoase, similare
cu cele din boala Newcastle. Odată cu evoluția bolii, tulburările se agravează, păsările adoptă poziții
anormale a capului și a gâtului, se deplasează greu, stau ghemuite, cu aripile lăsate, pleoapele semiînchise,
capul sprijinit de pământ. Moartea survine în majoritatea cazurilor, după 1-4 zile de la debutul bolii;
•Forma ușoară – se manifestă prin tulburări predominant digestive sau predominant respiratorii, cu
mortalitatea redusă. Majoritatea păsărilor se vindecă după 2-3 săptămâni. Alte cazuri pot trece asimptomatic
sau cu simptomatologie discretă, dar scade producția de ouă.
Fig. 1 Galinacee cu simptomatologie de gripă aviară (agrointel.ro)
Diagnosticul gripei aviare
• Pentru stabilirea diagnosticului se vor analiza datele epizootice, semnele
clinice, schimbările morfopatologice și rezultatele analizelor de laborator. Cele
din urmă constau în izolarea virusului pe ouă embrionate, în vârstă de 8-10 zile
sau pe culturi celulare.

• Prezența virusului poate fi detectată prin reacția de HA și confirmată prin ID,

ELISA sau IF, folosind un ser specific dirijat contra antigenilor interni.
Diagnosticul se consideră stabilit la sfârșitul izolării și identificării agentului
patogen cu determinarea virulenței acestuia.
• Diagnosticul diferențiat se face față de: boala Newcastle – evoluția bolii este mai
lentă, iar leziunile provocate au caracter hemoragico-necrotic; holera aviară –
evoluția este mai rapidă, nu se înregistrează tulburări nervoase și edeme la nivelul
capului; laringotraheita infecțioasă, precum și diverse infecții bacteriene și parazitare,
intoxicații.
• Prognosticul bolii este grav. Tratament eficient nu se cunoaște.

Fig 2. Recoltare probe în vederea diagnosticării cu Gripă

Aviară
Metode de profilaxie a gripei aviare
•Prevenirea bolii are loc prin metode generale de
profilaxie. Nu se permite importul și tranzitul de păsări și
produse avicole din țările unde boala este prezentă.
Conform legislației, orice caz sau suspiciune de gripă
aviară se declară imediat, iar în cazul confirmării
diagnosticului se notifică boala.

•În cazul suspiciunii influenței aviare se vor întreprinde o

serie de măsuri obligatorii pentru prevenirea răspândirii
virusului. Păsările din gospodărie sau fermă se izolează
de restul animalelor și, în special, de păsările sălbatice.
• În cazul apariției gripei aviare în efectiv, boala se declară oficial și se instalează
carantină de gradul I, atât în focar, cât și în raza de minim 3 km. Întregul efectiv de
păsări se sacrifică, cadavrele, ouăle și furajele se vor distruge, se fac dezinfectări
minuțioase repetate.
• În raza de 7 km toate efectivele de păsări se țin închise și se supun sistematic
examinărilor clinice și de laborator. Repopularea gospodăriei este posibilă doar după
3 săptămâni și numai în urma dezinfecțiilor și probelor sanitare.
• La momentul de față, imunoprofilaxia prin vaccinare nu se efectuează, din motiv că
există mai multe serotipuri ale virusului, periodic acesta suferă modificări genetice
cu apariția altor combinații de virus și apar dificultăți în seromonitoring după
efectuarea vaccinurilor.
• În plus, există probabilitatea de răspândire a virusului la om și la alte animale și
poate avea loc redobândirea virulenței sau recombinarea cu o sușă sălbatică.
Bibliografie 
• N.Starciuc, C.Vasiu, Boli infecțioase ale animalelor agricole. Viroze și boli
prionice.
• C.Andriuţă, L.Iarovoi, Gripa Aviară (Reviul literaturii)
• A. Atasie, Gripa aviară. Evoluţia în ultimii ani
• G. Samaşca, S. Man, V. Cristea, V. Puscaş, Epidemiile Secolului XXI –
aspecte politice şi de diagnostic