1.

Gripa aviară
VIRUS GRIPAL AVIAR familia „Ortomixoviridae” - conţine ARN; -
serotipuri: A, B şi C;
Tipul “A” provoacă boala la toate speciile de animale domestice, la om
şi păsări; include 16 subtipuri (H) şi 10 subtipuri (N), iar combinaţiile
între ele -145; cele mai virulente sunt subtipurile H5 şi H7.
Tipul “B” este mai puţin virulent; nu este serologic clasificat; mai
des provoacă boala la om; cauzează epidemii şi pandemii.
Tipul “C” provoacă boala la om; nu evoluează în formă de
pandemii; nu este serologic clasificat
REZISTENŢA VIRUSULUI GRIPAL
Factori fizici: 6 zile la temperatura + 37° C; până la 30 zile în
încăperi la temperatura +22° C; 4 zile în apa cu temperatura +22° C;
3 ore la temperatura +56° C; 30 min la temperatura +60°C; câteva
minute la temperatura +70° C; mai mult de un an în stare congelată.
Mijloace chimice (expoziţia min. 10-30 min): săpun; detergenţi;
hipoclorid de Na, Ca; acidul clorhidric; soda calcinată; vircon; virocid,
CID- 2000.
Contaminare: contact direct, aerogen, alimentar,
echipament,autovehicule şi alte obiecte contaminate.
 Transmitere: păsările domestice și sălbatice, produse contaminate,
persoane şi echipamentul lor.
 Surse primare de introducere a virusului la păsările domestice:
- alte specii de păsări domestice;
- păsările exotice captive;
- alte specii de păsări sălbatice;
- alte animale.
 Excreţia virusului: secreţia căilor respiratorii, conjunctivei,masele
fecale.
În mod normal, virusul GA nu infectează omul. Organismul uman
dispune de unii factori specifici ai rezistenţei fiziologice a
organismului care blochiază procesul de replicare a virusului GA. În
unele cazuri, tipurile înalt patogene trec bariera de specie şi factorii de
rezistenţă a organismului. Fiecare caz de infectare a omului - motiv
serios de intensificare a măsurilor de supraveghere a acestei maladii.
 Perioada de incubaţie :
- de la cîteva ore pînă la 3 zile.
 Durata perioadei clinice depinde de:
- doza virusului;
- căile de pătrundere;
- specia;
- virulenţa virusului.
 Varietatea simptoamelor clinice:
- de tip respirator;
- intestinal;
- nervos.
Manifestări clinice: depresie; edemul crestei şi bărbiţelor; scăderea
productivităţii de ouă; simptome respiratorii; sinuzite, hemoragii
cutanate; incoordonări în mişcare, diaree. În efectivele păsărilor
contaminate mortalitatea poate atinge 100 %.
TABLOUL MORFOPATOLOGIC Leziuni caracteristice: sinuzite
cataral-fibrinoase, mucopurulente sau cazeoase; aerosaculite sero-
fibrinoase sau cazeoase; peritonite, enterite catarale sau fibrinoase;
congestii, hemoragii pe seroase, mucoase; transudat în cavităţi;
infiltraţii gelatinoase subcutane.
Prelevare De la păsări bolnave: tampoane cloacale sau mase fecale,
tampoane traheale; De la cadavre: cadavre, mase fecale, conţinut de
organe (intestin, encefal, trahee, pulmon, ficat, splină ). Ambalare
Organele şi ţesuturile pot fi comasate, materiile fecale - separat
Tampoanele vor fi puse în mediu - tampon fosfat salin cu antibiotice.
Expediere Containere – termos cu ghiaţă uscată, ermetic închise,
însoţite de fişa de însoţite.
Diagnosticul se confirmă prin izolarea şi identificarea virusului în
rezultatul investigaţiilor de laborator
Măsurile sanitar-veterinare profilactice includ:
 întreţinerea păsărilor în spaţii închise;
 interzicerea introducerii păsărilor din efectivelenefavorabile de boală;
 accesul la fermele avicole numai a personalului angajat înproducere;
 utilizarea echipamentului special în timpul lucrului;
 accesul pe teritoriul fermelor prin bariera sau covoraşul de dezinfecţie;
 supravegherea permanentă clinică a efectivelor de păsări;
 interzicerea contactului copiilor cu păsările;
 curăţirea mecanică sistematică şi dezinfecţia periodică a încăperilor;
 colectarea şi păstrarea găinaţului în platforme speciale.
OBLIGAŢIUNILE CRESCĂTORILOR DE PĂSĂRI ÎN CAZ DE
SUSPICIUNE DE GRIPA AVIARĂ informează medicul veterinar
despre fiecare întrare sau ieşire de păsări din exploataţie; anunţă
medicul veterinar despre apariţia unor semne de boală la păsări sau
tăieri de necesitate; pînă la sosirea medicului veterinar izolează
păsările bolnave, păstrează cadavrele, carnea, organele sau alte produse
obţinute de la păsările tăiate de necesitate întrerupe vînzarea şi scoaterea
din incinta gospodăriei a produselor sau păsărilor pînă la clarificarea
situaţiei; permite medicului veterinar să verifice starea de sănătate a
păsărilor din gospodarie şi-l ajută în efectuarea operaţiunilor sanitare
veterinare; respectă regulile sanitare veterinare privind condiţiile de
tăiere a păsărilor şi de valorificare a produselor obţinute de la acestea
ACŢIUNILE MEDICULUI VETERINAR După primirea avizului de la
proprietarul de păsări despre suspiciunea unei boli, medicul veterinar: se
deplasează la fata locului; studiază situaţia creată; culege anamneza,
analizează manifestarea clinică; efectuează cercetări necropsice;
prelevează probe pentru confirmarea diagnosticului în laborator;
întreprinde măsuri pentru localizarea focarului de boală şi prevenirea
răspîndirii infecţiei; izolează păsările bolnave de cele clinic sănătoase;
dă indicaţii proprietarului privitor restricţiilor sanitare veterinare pînă la
confirmarea sau infirmarea diagnosticului; informează Serviciul sanitar
veterinar raional despre cazul suspect de boală.
PLANUL DE ACŢIUNI ÎN CAZ DE SUSPECŢIE A GA Evidenţa
tuturor păsărilor din exploataţie, pe categorii. Evidenţa păsărilor
moarte sau suspecte (nr. păsărilor cu semne clinice şi fără semne
clinice), din fiecare categorie; actualizîndu-se situaţia pe durata
perioadei de carantină. Toate păsările din exploataţie sunt menţinute în
adăposturile lor evitîndu-se contactul cu alte păsări. Nici o pasăre nu va
intra sau nu va ieşi din exploataţie. Se va efectua deratizarea,
dezinsecţia şi dezinfecţia. Întreaga producţie de ouă pînă la
confirmarea diagnosticului va fi pusă sub sechestru sanitar veterinar.
Nici un sortiment de carne sau produse provenite de la pasăre, furaje
pentru animale, aşternutul, deşeurile, gunoiul de grajd, care pot transmite
boala, nu vor ieşi din exploataţie decît cu avizul autorităţii sanitare
veterinare teritoriale. Deplasarea persoanelor, a vehicolelor spre sau din
exploataţie va fi supusă controlului sanitar veterinar. Se va efectua o
anchetă epidemiologică, iar proprietarul exploataţiei în care este
suspectată boala va lua toate măsurile pentru asigurarea respectării
prevederilor. Restricţiile privind circulaţia animalelor şi mijloacelor de
transport vor fi extinse şi la exploataţiile învecinate. Anularea acestor
măsuri este condiţionată de infirmarea oficial a diagnosticului de GA.
GRUPURILE DE LUCRU IN FOCARELE DE GA
Grupul de epizootologi Componenţa: 1. medicul veterinar epizootolog
raional (municipal); 2. medicul veterinar al circumscripţiei sanitare
veterinare teritoriale; 3. medicul veterinar responsabil de exploataţie.
Activează sub coordonarea echipei de epizootologi de la nivel central
Responsabilităţi: asistă postul de comandament operaţional; stabileşte
posibila origine a infecţiei; stabileşte perioada iniţială de contaminare a
exploataţiei; determină punctele de risc din exploataţia contaminată şi
a celor din apropiere; determină limitele de posibilă răspîndire a
agentului GA.
Grupul de scrining este format din specialişti din serviciul sanitar
veterinar raional (municipal) Responsabilităţi: efectuează evaluarea
exactă a răspîndirii virusului în zona de protecţie; apreciază numărul
de păsări din această zonă; monitorizează situaţia pentru a avea o
informaţie exactă a păsărilor moarte, ucise, suspecte de boală, suspecte
de contaminare şi a animalelor nereceptive din zona de protecţie;
realizează cercetări serologice în fermele din zonele de protecţie şi de
supraveghere. Această informaţie este obligatorie pentru a motiva
ridicarea măsurilor de carantină.
Grupul de trasabilitate este format din specialişti din serviciul sanitar
veterinar raional (municipal) Responsabilităţi: studiază mişcările de
animale vii, de produse de origine animală, persoane, furaje şi alte
materii ce pot constitui purtători de virus al GA; evaluează posibilele
contacte ale exploataţiei înainte de perioada de contaminare, în
perioada de incubaţie şi după suspiciunea bolii; ţine sub observaţie
exploataţiile „de contact“ şi toate exploataţiile suspecte pînă la
eliminarea suspiciunii gripei aviare; recoltează probele de laborator
pentru a determina originea virusului gripei aviare şi durata în timp
între contaminare, suspiciune şi diagnostic.
Grupul de stamping-out şi evaluare este format din specialişti din
serviciul sanitar veterinar şi persoane instruite din cadrul comunităţii
Responsabilităţi: coordonează uciderea păsărilor susceptibile din
exploataţia contaminată; apreciază valoarea păsărilor, furajelor şi a
altor materiale ce se supun distrugerii; determină valoarea produselor
de origine animală ce se distrug; supervizează prima dezinfecţie,
dezinfecţiile periodice şi controlează eficienţa dezinfecţiei şi a
dezinsecţiei finale.
Grupul de instruire este format din specialişti din serviciul sanitar
veterinar raional (municipal), ghidaţi de echipa de comandă
Responsabilităţi: realizează instruirea personalului din focar privind
depistarea şi aplicarea măsurilor de control al bolii; realizează
întocmirea, împreună cu şeful Centrului Local de Combatere a GA a
raportului epizootic periodic; avizează recoltările de probe în zonele de
protecţie şi de supraveghere.
Grupul de informare este format din specialişti ai serviciului sanitar
veterinar raional (municipal) Responsabilităţi: preiau toate informaţiile
referitoare la situaţia din focar; răspund la apelurile populaţiei şi
furnizează informaţii pentru mass - media.
MĂSURILE DE COMBATERE 1. Zona de protecţie – se instituie pe o
rază de 3 km. Se efectuează depopularea tuturor speciilor de păsări din
focar (comună) prin sacrificarea forţată, asfixiindu-le cu dioxid de
carbon. Păsările sacrificate vor fi distruse prin ardere sau îngropare la o
adîncime nu mai puţin de 2 m; acest lucru e necesar de efectuat în timp
de 24 ore avînd ca scop prevenirea răspîndirii infecţiei; se distrug
carcasele şi produsele provenite de la aceste păsări; MĂSURILE DE
COMBATERE 1. Zona de protecţie – se instituie pe o rază de 3 km. se
efectuează curăţirea mecanică şi dezinfecţia adăposturilor (o dată în 7-
10 zile), unităţilor de transport, echipamentului etc. la intrarea şi ieşirea
din zona de protecţie se instalează posturi de carantină cu bariere și
covorașe de dezinfecţie; se efectuează controlul deplasării de persoane,
transport şi a altor materiale din zonă. MĂSURILE DE COMBATERE
2. Zona de supraveghere - se instituie pe o rază de 10 km, înclusiv cu
zona de protecţie. în raza acestei zone proprietarii sînt obligaţi să
închidă toate păsările; se interzice vînzarea şi scoaterea din această
zonă a păsărilor, produselor şi altor materiale; sistematic se fac
examinări clinico - necropsice şi de laborator; MĂSURILE DE
COMBATERE 2. Zona de supraveghere se efectuiază dezinfecţia,
dezinsecţia şi deratizarea periodică a adăposturilor. Pentru dezinfecţie
pot fi folosite următoarele preparate: hipoclorid de Na, Ca 2%; vircon
2%; soda calcinată 2-3%; acidul clorhidric 1%; virocid, CID- 2000, 0,5
– 1%. repopularea se face peste 21 de zile de la lichidarea focarului de
boală, dezinfecţia finală şi rezultatul negativ al probei “santinelă”.
PROCEDURI DE REPOPULARE Reintroducerea pasărilor în
exploataţii - după cel puţin 30 zile de la efectuarea operaţiunilor de
curăţenie si dezinfecţie finală. Cu respectarea urmatoarelor masuri:
întroducerea pasărilor santinela libere de anticorpi contra virusului GA.
plasarea lor în întreaga exploataţie - după 21 de zile de la plasare ele
sunt examinate la prezenţa anticorpilor specifici. repopularea completa
– numai în cazul cînd, nici una din pasările santinelă nu dispun de
anticorpi contra virusului GA. pasările din efectivul repopulat nu pot
părăsi exploataţia înainte de efectuarea examenelor serologice cu
rezultat negativ.
PROCEDURI DE COMPENSARE PENTRU PĂSĂRILE
SACRIFICATE Plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute de
Planul naţional de contingenţă indiferent dacă animalele şi păsările sunt
asigurate sau nu. Plata despăgubirilor se stabileşte de o comisie de
apreciere (medic veterinar al circumscripţiei, primarul sau reprezentantul
acestuia, contabilul primăriei). Mărimea despăgubirii se stabileşte în
funcţie de valoarea zootehnică, sex, vîrstă, stare fiziologică, categoria
de producţie, ş.a. la preţul de piaţă la data cînd a avut loc acţiunea de
lichidare
2. Pseudopesta aviară
Este o boală infectocontagioasă, care afectează păsările domestice şi
sălbatice, caracterizată clinic prin tulburări digestive, respiratorii,
nervoase și ale ouatului, iar anatomopatologic prin leziuni congestivo-
hemoragice şi hemoragico-necrotice.
Prima semnalare - Kraneveld (1926) în insula Jawa. În acelaşi an
Doyle, semnalează o epizootie asemănătoare în oraşul Newcastle din
Anglia, care în 1927 izolează virusul şi arată că acesta este diferit de
virusul pestei aviare clasice.
Agentul etiologic - virus încadrat în familia Paramyxoviridae
Se cultivă: - pe ouă embrionate, de preferat cele de 10 zile, inoculate
pe cale alantoidiană, determinând moartea embrionilor în 2-4 zile cu
hemoragii, mai ales la nivelul foliculilor plumiferi. - pe culturi celulare
de diferite origini (în special fibroblaşti de embrioni de găină), - în
lichidul alanto-amniotic şi de cultură, virusul este identificat prin
proprietatea sa hemaglutinantă care poate fi inhibată de serul anti BN.
Antigenic virusul este unic.
Rezistenta În stare uscată la temperaturi obişnuite, pe diferite obiecte,
rezistă până la 30 de zile,
 în furaje circa 45 de zile,
 în adăposturi cel puţin 2 luni,
 în carnea congelată până la 2 ani,
 în cadavrele îngropate până la 30 de zile vara şi cel
puţin 4 luni iarna.
 la 60-70oC este inactivat în 15 minute,
 la 100oC în câteva secunde.
 Temperaturile joase îl conservă bine, mai ales în stareliofilizată.
 Dezinfectantele obişnuite distrug virusul în 15-20 minute.
Epidemiologie În condiţii naturale sunt receptive probabil toate păsările,
 pe primul loc - găinile şi bibilicile,
 apoi fazanii, curcile şi păunii.
 Pot fi infectate numeroase păsări sălbatice (vrabia, cioara, turtureaua,
mierla, bufniţa, cormoranul, vulturul, pescăruşul, struţul, tucanul etc).
 Găinile aparţinând raselor perfecţionate, şi în special cele de ouă
(rasa Leghorn), sunt mai sensibile.
 Starea imunologică reprezintă unul din factorii de mare importanţă
care condiţionează receptivitatea.
 Sursele de infecţie sunt:
 - păsările domestice sau sălbatice, bolnave sau purtătoare de virus
care elimină virusul prin toate secreţiile şi excreţiile, în particular prin
fecale şi secreţiile oculo - nazale.
 - cadavrele, carcasele, ouăle, penele etc., provenite de la păsările
bolnave constituie de asemenea surse de infecţie importante.
 - purtătorii precoci excretă virusul cu 1-2 zile înainte de apariţia
primelor simptome.
 - purtătorii cronici sau convalescenţi pot excreta virusul după
vindecare până la 2 luni sau chiar mai mult.
 - purtătorilor sănătoşi - păsări puţin sensibile (palmipedele,
psitacidele etc.).
 Păsările vaccinate cu suşele mezogene, elimină virusul prin fecalele
lor timp de 15-19 zile putând constitui o sursă de infecţie.
 Suşa vaccinală lentogenă B1 nu se poate propaga de la păsările
vaccinate la cele sensibile decât prin contact direct.
 Infecţia naturală are loc pe cale respiratorie (calea cea mai severă),
prin inhalarea aerosolilor încărcaţi cu particule virale, pe cale digestivă
prin furaje şi apă contaminate şi mai rar transcutanat la nivelul soluţiilor
de continuitate, prin ectoparaziţii hematofagi, prin intermediul acelor de
seringă nesterilizate sau prin mucoasa conjunctivală sau cloacală (prin
coit).
 Epidemiile sunt întotdeauna grave în effective indemne, total
descoperite imunologic şi când
intervin tulpini velogene.
 În efectivele imunizate parţial sau când intervin tulpini mezogene de
virus, se întâlnesc forme uşoare
de boală, mai ales forme atipice.

Patogeneza Virusul se multiplică la poarta de intrare, trece în sânge şi

determină starea de viremie, asociată afectării endoteliului vascular şi
multiplicării în splină şi alte formaţiuni limfoide.
 Urmează faza de localizare, cu multiplicarea intensă a virusului în
unul sau mai multe ţesuturi, în funcţie de tropismul suşei.
 După 5-7 zile de la infecţie, datorită apariţiei anticorpilor, virusul
dispare progresiv din sânge şi apoi din diverse ţesuturi.
 Acţiunea asupra sistemului reticulohistiocitar şi leziunile locale
favorizează complicaţiile
 Păsările vindecate dobândesc o imunitate solidă şi durabilă
(aproximativ 1an).
 Anticorpii se transmit pe cale vitelină la pui şi pot, deci, să le asigure
o protecţie în primele zile de viaţă.
 Tablou clinic Perioada de incubaţie este în medie 5-7 zile, putând însă
varia între 4-21 de zile.
 Forma supraacută se întâlneşte rar, de obicei la începutul epizootiei şi
se exprimă prin simptome generale (abatere, inapetenţă, penele zburlite,
convulsii) şi moarte în 12-24 de ore.
 Forma acută sau tipică, debutează brusc cu: hipertermie,
abatere,anorexie,polidipsie,hiperemia mucoasei conjunctivale,edem
periorbitar , în regiunea capului şi gâtului.sindroamele digestiv,respirator
şi nervos .
 Sindromul respirator - catar nazal, strănut, respiraţie dispneică,
zgomotoasă,frecvent bucală, datorită acumulării în căile respiratorii de
mucozităţi.
 Sindromul nervos se exprimă prin convulsii, contracţii clonice sau
spasmodice ale gâtului, aripilor sau picioarelor.
 Ouăle sunt mai mici, de forme anormale, depigmentate, fără coajă
sau cu coaja moale.
 Moartea survine în 2-5 zile în 70-90% din cazuri.
 Formele subacută şi cronică, mai frecvente la păsările adulte şi spre
sfârşitul epizootiei, se caracterizează prin aceea că tulburările locale sunt
dominate de simptome respiratorii acompaniate de o scădere a producţiei
de ouă.
 Păsările pot prezenta şi tulburări nervoase (paralizii, cu localizări
diverse, mişcări anormale etc.), mai rar digestive. Durata bolii este de 7-
10 zile, până la câteva săptămâni şi poate evolua spre vindecare (cu
excepţia formelor nervoase când vindecarea este rar completă) sau
moarte (într-un procent ce variază în limite largi).
 Gravitatea manifestărilor clinice sunt dependente de condiţiile de
igienă şi alimentaţie, de prezenţa altor microorganisme etc.
Tablou morfopatologic Mucoasa buco-faringiană şi esofagiană -
acoperită cu un mucus abundent, consistent, aderent şi amestecat cu
particule alimentare, sau prezintă, uneori, hemoragii punctiforme şi
focare miliare de necroză. Mucoasa stomacului glandular - hemoragii şi
necroze gălbui pe toată suprafaţa mucoasei. Hemoragii punctiforme
sau difuze şi necroze se pot observa şi sub cuticula stomacului
muscular. În intestin - leziuni hemoragico-necrotice, mai frecvent în
porţiunea posterioară a duodenului, butoni la nivelul sacilor cecali şi
intestinul gros. Se constata: laringotraheită hemoragică uneori
necrotică, congestie pulmonară, peteşii sau sufuziuni pe suprafaţa şi în
parenchimul pulmonar, hemoragii pe seroase, în ţesutul conjunctiv
subcutanat şi muşchi, ovarite, salpingite, uneori congestie şi peteşii la
nivelul meningelui şi emisferelor cerebrale.
Diagnostic Se stabilește pe baza datelor epizootologice, clinice şi
aspectelor morfopatologice. Pentru izolarea virusului: - tampoane
traheale şi cloacale (sau fecale) sau din organe (pulmon, creier, ficat,
splină etc.), - se inoculează în cavitatea alantoidiană a ouălor
embrionate între a 9-a şi a 11-a zi. - RIHA , RHA, SN, tehnica
ELISA. Testarea serologică pentru controlul eficacităţii
vaccinărilor profilactice, se face la 21 de zile după vaccinare.
Diagnostic diferential Influenţă , holera aviară , puloroză ,
laringotraheita infecţioasă , bronşita infecţioasă , coriza infecţioasă
, encefalomielita infecţioasă , bursita infecţioasă , boala lui
Marek (forma neurală), coccidioză , avitaminoze, intoxicaţii etc.
Tratament Nu se dispune de mijloace terapeutice eficiente
Profilaxie Se aplică un complex sever de măsuri generale şi specifice,
Măsurile generale: - examene clinice, necropsice şi de laborator a
stării sanitare veterinare; - achiziţionarea de ouă, pui, tineret de
înlocuire numai din ferme indemne de pseudopestă; - menţinerea
unităţilor avicole în condiţii de permanentă izolare, vaccinări de
întreţinere; - respectarea condiţiilor de zooigienă şi executarea de
dezinfecţii profilactice etc.
Imunoprofilaxia se realizează prin folosirea atât a vaccinurilor inactivate
cât şi a vaccinurilor vii din tulpini atenuate. Vaccinurile vii, cel mai
mult folosite în prezent, sunt constituite din tulpini lentogene şi
mezogene, prin cultivarea pe ouă embrionate SPF, de 8 - 9 zile (lichid
alantoamniotic) sau pe culturi de celule. În prezent, se utilizează
vaccinurile vii preparate din tulpini lentogene (B1 , La Sota, La Sota-
Cl-90, LS-79): „Newvac La Sota”, „Newvac LS+79”, „Avipestivac-B”,
„Avipestivac-Cl-90”, „Avipestisota”, „Avipestivac-R”, „Liobiandvac”,
„Liobivac” (BN, BIA), „Ndbivac” (BN, BI), „Liotrivac” (BN, BIA, BI).
Vaccinurile se pot administra individual, prin instilări în sacul
conjunctival sau nazal, prin imersia ciocului (depping), prin injecţii i.m.
sau s.c. sau în colectiv, sub formă de aerosoli, sprey sau prin apa de
băut.
În caz de apariţie a BN, aceasta se declară şi se instituie măsuri de
carantină de gradul I: - se izolează funcţional halele şi fermele
contaminate, instituindu-se măsuri severe, în scopul opririi difuzării
virusului; - păsările bolnave se izolează, se sacrifică şi se distrug prin
ardere sau sunt prelucrate sub formă de făinuri furajere; - se distrug
cadavrele; - aşternutul se va steriliza biotermic; - se aplică
dezinfecţii riguroase; - păsările sănătoase din loturile contaminate se
vaccinează de necesitate la minimum 14 zile de la vaccinarea
anterioară, folosind vaccinurile vii atenuate; - lichidarea întregului
efectiv, când boala are o evoluţie gravă şi valorificarea prin abator
(carcasele fiind sterilizate prin fierbere); - în jurul focarului se instituie
măsuri restrictive de circulaţie, se intensifică supravegherea sanitară şi
se vaccinează păsările descoperite imunologic sau se revaccinează de
necesitate. În sectorul gospodăriilor populaţiei se vor tăia toate păsările
respective, din curţile contaminate, carnea fiind utilizată pentru
consum familial sau colectiv, după prelucrarea termică. Cadavrele şi
subprodusele se distrug prin ardere sau îngropare pe loc. Măsurile de
carantină se ridică după 30 de zile de la ultimul caz de boală şi după
efectuarea dezinfecţiei finale.
3. Bronşita infecţioasă
Este o boală infectocontagioasă a galinaceelor, cu evoluţie acută,
caracterizată prin:
- manifestări respiratorii la pui,
- tulburări ale ouatului la găinile adulte.
BI a fost descrisă pentru prima dată în 1930 de către Shalk şi Hawn în
SUA, statul Dakota de Nord.
Ulterior bronşita infecţioasă s-a extins în mai multe ţări din Europa.
În prezent - se întâlneşte pe tot globul.
Importanţa bolii: - mortalitatea ridicată, la pui, - în încetinirea
ritmului de creştere, - slaba convertire a furajelor , - scăderea
producţiei de ouă şi a calităţii acestora la păsările adulte
Agentul cauzal - virus încadrat în familia Coronaviridae. Are
dimensiuni de 80-120 nm, iar genomul este constituit din ARN.
Virionii conţin trei proteine majore şi anume: S (din spicul); M
(glicoproteina membranei) şi N (proteina internă a nucleocapsidei).
Tulpinile embriono-adaptabile se dezvoltă şi pe culturi celulare renale
embrionare, renale de pui sau celulare (VERO). S-a demonstrat că
imunizarea puilor cu un serotip nu induce o imunitate corespunzătoare
faţă de infecţia de control cu virusul aparţinând altui serotip, ceea ce
dovedeşte lipsa unei imunităţi încrucişate.
Virusul are tropism pentru celulele epiteliale ale căilor respiratorii
anterioare, pentru cele ale oviductului şi pentru epiteliul tubilor uriniferi.
Rezistenţa . - la 56oC se inactivează în 15 minute. - în hale poate
rezista până la 30 de zile. - temperaturile joase îl conservă, iar sub formă
liofilizată rezistă cel puţin 1 an.
Epidemiologie Sunt receptive – găinile, fazanii .
Receptivitatea maximă o au puii în vârstă de până la 10 zile, păsările
adulte - forme respiratorii discrete sau inaparente.
Sursele de infecţie: - păsările bolnave (inclusiv cele cu forme
inaparente) şi cele trecute recent prin boală (4-5 săptămâni), care elimină
cantităţi mari de virus prin secreţiile respiratorii şi fecale. Transmiterea
prin ouă se presupune că are loc datorită existenţei virusului pe coaja
acestora şi nu în interiorul lor.
BIA evoluează endemic, cu difuzibilitate rapidă în efectiv
(morbiditatea poate ajunge la 80-90%) şi cu mortalitate ce poate ajunge
la 50% la pui în prima săptămână de viaţă. Boala poate lua un caracter
staţionar, reapărând în unele efective an de an, atunci când nu se
practică depopularea totală.
Patogeneza Virusul se replică cu precădere la nivelul aparatului
respirator de unde trece în sânge şi produce viremia, după 1-2 zile de la
infecţie. Ulterior difuzează în tot organismul, dar îndeosebi în
oviduct, rinichi şi bursa lui Fabricius. Apariţia şi gravitatea leziunilor
provocate în diferite ţesuturi sunt influenţate de virulenţa tulpinei de
virus în cauză.
Tablou clinic Perioada de incubaţie este de 1-6 zile.
La puii până la 10 zile : - abatere, somnolenţă, - jetaj sero-
mucopurulent, dispnee, - espiraţie ralantă, cu accese de sufocare, -
pleoapele tumefiate şi epiforă seroasă. Boala durează obişnuit 3-6 zile
până la 2 săptămâni, putându-se termina prin moarte la 30-50% din
puii îmbolnăviţi în prima săptămână de viaţă. La puii de 2-6 săptămâni
simptomele sunt mai şterse: - raluri traheale, mai evidente noaptea,
când păsările sunt liniştite, însoţite de nerealizarea sporului în greutate.
A fost descrisă şi o formă renală (sindromul nefrozo-nefritic) mai
frecventă la puii broileri (până la 3-6 săptămâni) exprimată prin
depresiune, diaree, cu mortalitate ce poate ajunge la 30% . La găinile
adulte singura manifestare a bolii putând fi scăderea ouatului, scade
brusc cu 25-60%. Ouăle sunt deformate, cu coaja subţire, moale, cu
neregularităţi, depigmentate , albuşul devine apos, granular şi se
amestecă cu gălbenuşul fluid. Modificarea aspectului oului apare numai
după 2 săptămâni de la infecţie. La unele găini se poate constata
dilatarea abdomenului şi poziţia de „pinguin” .
Tablou morfopatologic
La pui se constată: - hiperemia mucoasei căilor respiratorii şi prezenţa
unui exsudat abundent seromucos sau fibrinocazeos, - focare de
pneumonie, - inflamaţia catarală a sinusurilor şi sacilor aerieni, - mărirea
în volum a rinichilor (uneori până de trei ori faţă de normal, - dilatarea
ureterelor prin depozite de uraţi şi chiar instalarea sindromului de gută
generalizată.
La găini: - atrofii ovariene, - ovulele degenerate, moi, pediculate, cu
aspect piriform, - hipoplazia oviductului şi peritonită vitelină.
Diagnostic Datele epidemiologice, clinice şi anatomopatologice,
permit un diagnostic prezumtiv, precizarea făcându-se prin metode de
laborator ce constau în izolarea şi identificarea. Izolarea virusului se
face din triturat de trahee, pulmon, rinichi, oviduct, cecum, tonsilele
cecale şi conţinutul fecal. Se poate aplica IFI, imunoperoxidaza, ID,
PCR , microscopia electronică directă. Prezenţa virusului bronşitei
infecţioase în lichidul alantoidian poate fi detectată prin amplificarea
PCR. În scopul decelării anticorpilor specifici se utilizează teste
serologice sunt ID şi SN, ELISA.
Diagnostic diferential boala de Newcastle , laringotraheită , coriza
contagioasă , micoplasmoză. GA
Profilaxie si combatere
Măsurile generale de profilaxie vizează: - asigurarea unor condiţii
optime de zooigienă şi alimentaţie, - evitarea stresului şi a introducerii
bolii în efectivele indemne. În imunoprofilaxie: - se utilizează
vaccinuri vii atenuate din tulpini embriono-adaptate, obţinute din
serotipul de virus „Massachusetts” sau din două serotipuri, ca vaccin
bivalent şi vaccinuri inactivate. Vârsta optimă de vaccinare este de 4
săptămâni (pot fi vaccinaţi şi puii de 5-7 zile) cu repetare la 1-2 luni.
Unele tulpini vaccinale pot fi administrate şi la vîrsta de o zi, prin
metoda spray. Administrarea vaccinurilor - - instilaţii conjunctivale, - -
prin aerosoli, - - în apa de băut. Profilaxie şi combatere Vaccinurile
vii - „Bronvac”, „Biromvac-H-120” şi „Biromvac-H-52”,
Vaccinurile mixte - „Intervet” - Nobilis IB 4-91, - Nobilis IB
H120, - Nobilis IB Ma 5. În cazul apariţiei bolii, aceasta se
declară şi se instituie carantina de gradul III. În cazul în care nu se
poate aplica „stamping-out-ul”, se recurge la trierea şi eliminarea
păsărilor bolnave şi suspecte, urmate de dezinfecţie şi vaccinare.
4. Laringotraheita infecţioasă
- Boală infectocontagioasă, cu evoluţie acută,
- afectează îndeosebi găinile şi fazanii,
caracterizată clinic - tulburări respiratorii,
 morfopatologic
 - leziuni catarale sau hemoragico-necrotice ale mucoasei
laringotraheale,
 - dopuri sau pelicule fibrinoase pe mucoasa traheală.
Descrisă prima dată - 1924 în SUA
Etiologie
încadrat în familia Herpesviridae Are un diametru de 195-250 nm,
conţine ADN .
Virusul se cultivă pe oul embrionat de găină şi curcă şi în culturi
celulare (ficat, pulmon, rinichi şi fibroblaste embrionare, ţesut renal de
pui de găină sau raţă. Cel mai sensibil sistem de izolare îl constituie
culturile celulare de ficat de embrioni de găină.
Rezistenţa virusului. În condiţiile mediului extern este redusă. - În stare
uscată şi la temperaturi joase, rezistă câteva luni, - în cadavre 2-3 zile, -
lumina solară directă îl distruge în 7 zile, - temperaturile peste 56oC, ca
şi antisepticele uzuale, îl distrug în câteva minute.
Sunt receptive găinile, fazanii şi potârnichile, mai ales la vârsta de 4-8
luni, dar boala poate să apară şi la puii de câteva zile sau la păsările
peste 8 luni. Condiţiile necorespunzătoare de zooigienă şi alimentaţie,
transporturile obositoare, existenţa altor boli etc. măresc receptivitatea.
Sursele de infecţie - păsările bolnave (secreţiile nazale, traheale şi
conjunctivale) - păsările trecute prin boală, purtătoare de virus în stare
de latenţă timp îndelungat - peste 2 ani. Sursele secundare - au
importanţă mai redusă, datorită rezistenţei redusă a virusului în
mediul extern.
Contaminarea se face - direct şi indirect, prin coabitare, pe cale
aerogenă şi în măsură mai mică pe cale digestivă şi conjunctivală. LTI
are o evoluţie endemică, fără tendinţă de difuzare în afara focarului,
este mai frecventă în sezoanele reci şi umede. Evoluție staţionară cu
ameliorări sau agravări în raport cu condiţiile de întreţinere. În
episoadele grave morbiditatea poate fi - 90-100%
Patogeneza
Pătruns în organism, virusul se multiplică în mucoasa laringo-traheală,
pentru care are un tropism deosebit. - se dezvoltă procese inflamatorii,
care se agravează prin intervenţia germenilor de infecţie secundară. -
virusul ajunge şi în sânge, generând stare de viremie .
Tablou clinic
Perioada de incubaţie este de 6-12 zile.
Forma acută (hemoragică). Este cea mai frecventă, se manifestă prin: -
căderea ouatului, - cianoza crestei şi a bărbiţelor, - tulburări
respiratorii, - deschid ciocul larg, - raluri şi sunete şuierătoare, -
scutură cu putere capul, - mucus sanguinolent sau coaguli de
sânge, - conjunctivită şi sinuzită infraorbitară Boala durează 2-4
zile, terminându-se prin moarte (50-70%) sau se cronicizează.
Forma subacută (catarală) - respiraţie accelerată, cu eliminarea unei
secreţii, - catar oculo-nazal, - sinuzită infraorbitară. După 10-
20 zile păsările se pot vindeca sau boala trece în forma cronică.
Mortalitatea rareori depăşeşte 15%.
Forma cronică (difteroidă). Apare de obicei la sfârşitul enzootiei. Se
caracterizează prin: - slăbire, - anemie, - încetarea ouatului,
Moartea se produce în medie la 5% din cazuri. Boala poate evolua ca
endemii atipice cu manifestări respiratorii şterse : - conjunctivită şi
sinuzită, - scăderea producţiei de ouă și cu evoluţie benignă.
Tablou morfopatologic
În forma acută : - exsudat mucohemoragic sau coaguli de sânge în
lumenul laringotraheal, - mucoasa puternic infiltrată, congestionată
sau hemoragică.
În forma subacută : - secreţia este albă-gălbuie, fibrino-cazeoasă, cu
sau fără strii sanguine.
În forma cronică: - depozite de membrane difteroide sau dopuri
cazeoase obstruante pe mucoasa laringotraheală. Procesele
inflamatorii: - pe mucoasa nazală, sinusală sau conjunctivală, - în
bronhii şi sacii aerieni.
Diagnostic
În formele tipice - datele epidemiologice şi anatomo-clinice.
 În formele atipice: - izolarea şi identificarea virusului (din mucoasa
traheală şi pulmon, pe embrioni sau pe culturi celulare. Puii inoculaţi
vor prezenta în 3-5 zile semne asemănătoare din boala naturală. -
Inocularea materialului patologic embrionilor de 9-11 zile.
Metode rapide pentru detectarea virusului: - IF, imunoperoxidaza ,
- tehnica hibridizării ADN şi PCR. Teste serologice - SN, ID IFI şi
ELISA.
Diagnostic diferential bronşita infecţioasă, coriza infecţioasă,
micoplasmoză , boala de Newcastle, Difterovariolă ,
avitaminoza A
Tratamentul Nu se dispune de mijloace eficiente.
În formele subacute pentru anihilarea acţiunii florei de asociaţie se
poate recurge la administrarea de antibiotice.
Pentru prevenirea introducerii bolii : - aprovizionarea cu ouă pentru
incubat se va face numai din unităţi libere de laringotraheită, - se va
urmări sistematic starea sanitară a efectivului, - aplicarea de măsuri
de profilaxie generală. În unităţile contaminate sau ameninţate de
boală se recurge la imunoprofilaxie. Se utilizează vaccinuri atenuate
preparate pe embrioni (ovoculturi) şi pe culturi celulare. Administrare
a vaccinului - la nivelul mucoasei cloacale nu a fost autorizată în
multe ţări. Cele mai eficiente - oculară (îndeosebi) şi nazală. - pe
cale respiratorie, prin aerosoli sau prin administrare i.m. (vaccin
inactivat). Imunoprofilaxie - tulpina 90 („Larivac”) -tulpina 79-2
(„Laringovac”). Prima vaccinare - intranazal sau oculo-conjunctival, la
vârsta de 28 zile. - se poate efectua începând cu vârsta de 10 zile, se
repetă la vârsta de 16-20 săptămâni, de preferat în apa de băut.
„Nobilis ILT” . În cazul apariţiei bolii, boala este declarabilă şi
supusă măsurilor de carantină de gradul III. în zone indemne, cea mai
recomandabilă măsură ar fi lichidarea efectivului contaminat, urmată
de dezinfecţie. Dacă nu se recurge la măsura radicală, - păsările
clinic bolnave şi suspecte de contaminare se sacrifică, - cele aparent
sănătoase se vaccinează. - se efectuează dezinfecția.
5. Bursita infecţioasă
Este o boală infectocontagioasă, acută, specifică puilor de găină,
caracterizată clinic prin: - tulburări generale şi digestive,
morfopatologic: - distrucţia organelor limfoide - în particular a bursei
Fabricius
Semnalată în 1957 în SUA şi descrisă pentru prima dată de Cosgrove, în
1962, sub denumirea de „nefroza aviară” sau „boala de Gumboro”, după
numele regiunii în care a fost evidenţiată.
Bursita infecţioasă aviară este considerată ca cea mai importanră viroză
din creşterea comercială a puilor. Consecinţele economice : -
mortalităţii ridicate, - reducerea convertire a furajelor, - scăderii sporului
în greutate, - confiscării carcaselor din cauza hemoragiilor musculare , -
efectului imunosupresiv - diminue reactivitatea imunologică
postvaccinală faţă de boala de Newcastle, boala Marek, bronşitei
infecţioase etc.
Agentul etiologic – virus încadrat în familia Birnaviridae
Virusul se cultivă pe ouă embrionate de 9-11 zile, producând moartea
embrionilor în 3-7 zile.
Sunt recunoscute 2 serotipuri de virus al bursitei infecţioase, respectiv
1 şi 2.
Rezistența virusului- - în adăpost 122 de zile, - 52 zile în furaje,
apă şi fecale. Este rezistent la eter, cloroform, pH 2; - la 56oC
timp de 5 ore şi - la 60oC timp de 60 de minute. - la 70oC, timp de
30 de minute. Dezinfectantele cele mai active sunt cloramina şi
formalina 2%.
Epidemiologie
Sunt receptivi : - puii de găină de la ecloziune şi până la 18 săptămâni,
- cel mai frecvent şi mai grav afectaţi fiind cei de 3-6 săptămâni, - vârstă
care se corelează bine cu dezvoltarea bursei Fabricius şi cu perioada în
care nivelul anticorpilor vitelini scade. Se pare că puii găinilor de rase
uşoare sunt mai sensibili la infecţie decât cele de rase grele . La adulte şi
la puii sub 3 săptămâni, boala evoluează asimptomatic. IBDV a fost
izolat şi de la alte specii de păsări (curci, bobocii de raţă şi raţe), Sursele
primare - păsările bolnave care elimină virusul prin fecale, Sursele
secundare - apă, furaje, aşternut, obiecte contaminate. Nu s-a dovedit
transmiterea virusului prin ou. Păsările sălbatice (vrăbiile) infectate
natural, ca şi rozătoarele, omul, ţânţarii (Aedes vaxans), viermii de făină
(Alphitobius disperinus) - vectori importanţi ai virusului. Are un
caracter endemic, ea difuzează rapid, durata evoluţiei într-un lot fiind de
5-7 zile. Morbiditatea -50-100%, după care scade brusc. Reapare
în aceeaşi fermă timp de mai multe generaţii succesive. Episoadele
iniţiale sunt mai severe, comparativ cu cele ulterioare în care scade
morbiditatea şi mortalitatea.
Patogeneză.
Virusul pătruns în organism se replică iniţial în ţesuturile limfoide
asociate tubului digestiv, apoi ajunge în vena portă hepatică producând
iniţial viremie pasageră. Ulterior se fixează în organele limfoformatoare
şi în special în bursa Fabricius, locul de formare şi diferenţiere a
limfocitelor B, unde se multiplică masiv. Celula ţintă a virusului este
limfocitul B . Distrugerea bursei lui Fabricius conduce la
imunosupresie care este mai importantă şi pe o durată mai lungă dacă
infecţia se produce la vârsta de o zi . Mortalitatea şi semnele clinice ale
BI au fost asociate cu formarea complexelor imune, cu o scădere a
nivelului complementului sanguin şi implicit cu anomalii de coagulare
sanguină. Imunitatea umorală joacă un rol determinant în protecţia faţă
de boala de Gumboro existând o strânsă corelaţie între aceasta şi titrul
anticorpilor neutralizanţi .
Tabloul clinic
Perioada de incubaţie este de 2-3 zile, putându-se prelungi uneori până
la 3 săptămâni. În forma clinic manifestă (forma clasică), boala se
exprimă prin : - somnolenţă, consum redus de furaje, - diaree,
fecalele sunt apoase, de culoare albicioasă. Pe măsura evoluţiei bolii
se constată horiplumaţie, puii caută să se grupeze lângă sursele de
căldură, se deplasează cu dificultate, cu mers greoi sau rămân izolaţi.
De obicei, după 3-5 zile simptomele regresează şi puii se vindecă în 5-7
zile. La unele cazuri boala evoluează cu anorexie şi depresiune
profundă. Mortalitatea este în jur de 1-2%, în cazul în care sunt
implicate tulpini puţin virulente şi de 25-30% la rasele de carne,
respectiv de 50-60% la rasele pentru ouă, dacă intervin tulpini de virus
foarte virulente. Mortalitatea atinge nivelul maxim în ziua 3-5 după
infecţie. Efectivele care au trecut prin boală sunt neuniforme, ca şi
greutate, iar mortalitatea din diverse cauze este mai mare. Forma
subclinică este întâlnită, în general, la puii în vârstă de 1-10 zile şi se
exprimă prin întârzieri în creştere, printr-o susceptibilitate mărită a
acestora la diverşi agenţi infecţioşi şi printr-un răspuns slab la
vaccinările contra bolii Newcastle, bolii Marek, bronşitei infecţioase sau
coccidiozelor. La curcă şi bibilică, boala evoluează obişnuit
asimptomatic, s-au izolat virusul BIA de la curcani cu semne
respiratorii şi artrite.
Tabloul morfopatologic
Leziunea cea mai frecventă şi caracteristică este inflamaţia bursei lui
Fabricius: - este hipertrofiată, de la mărimea unui bob de mazăre şi de
culoare albă în condiţii normale, ajungând până la a unui ou de
porumbel şi de culoare roz pal până la roşu închis. În a 5-a zi de la
infecţie, bursa revine la dimensiuni normale, iar în a 7- 8-a zi se
înregistrează atrofie . La deschidere, lamelele bursei apar tumefiate,
frecvent cu hemoragii, conţinutul este cu striuri sau coaguli de sânge.
Se pot observa uneori sufuziuni şi peteşii în musculatura pectorală, a
coapselor. Proventriculul poate prezenta edem şi o mărire a
glandelor. Rinichii sunt hipertrofiaţi, cu fenomene degenerative
(nefroză granulograsă), iar ureterele dilatate, pline cu uraţi. Splina
este mărită, ficatul degenerat, iar pancreasul ia aspectul de „icre de
peşte”. Examenul histologic .Foliculii bursali sunt necrozaţi şi cu
spolierea completă de celule. În toate organele se relevă aspectele
sindromului de coagulare intravasculară diseminată, respectiv
prezenţa de microtrombi hialini şi a emboliilor fibrinoase.
Diagnosticul
Se bazează pe datele epidemiologice, anatomo-clinice şi de
laborator : (izolarea virusului prin inoculări pe embrioni SPF de 9-11
zile sau pe culturi celulare; identificarea şi tipizarea lui; bioproba pe
pui SPF de 3-6 săptămâni). Testele utilizate pentru tipizarea virusului
sunt SN folosind anticorpi policlonali şi ELISA folosind anticorpi
monoclonali. Virusul poate fi identificat prin microscopie electronică
sau prin IFD. Amplificarea genică - RT-PCR permit detectarea ARN-
ului viral. Anticorpii specifici pot fi detectaţi folosind ID în gel de
agar (mai puţin sensibilă ca SN), SN şi ELISA , cea mai sensibilă.
Diagnosticul diferenţial nefroza aviară, leucoza limfoidă şi boala lui
Marek, avitaminoza A , anemia infecţioasă, coccidioză,
intoxicaţii cu clorură de sodiu, micotoxine.
Tratamentul Nu se dispune încă de un tratament eficient.Totuşi se
poate de efectuat un tratament simptomatic cu: administrarea de
complexe vitaminice în apă (5-7zile), pentru reducerea uraţilor în
uretere se administrează bicarbonatul de sodiu (2,5kg/1t. combifuraj),
pentru combaterea infecţiilor bacteriene secundare – antibiotice.
Profilaxie şi combatere Pentru prevenirea introducerii bolii în efectivele
indemne se va procura material avicol numai din unităţi libere de
boală, iar circulaţia păsărilor ca şi cea a personalului va fi riguros supra-
vegheată. Se va respecta tehnologia de creştere şi alimentaţie şi se va
urmări permanent starea sanitar veterinară a efectivului.
În imunoprofilaxia bolii pot fi folosite vaccinuri vii şi inactivate în
adjuvant uleios. Cele vii, preparate din tulpini atenuate, sunt blânde,
intermediare sau „plus intermediare” (”fierbinţi”). Vaccinurile
atenuate se pot administra i.m., sub formă de spray sau în apa de băut
Combatere În cazul apariţiei bolii se instituie carantina de gradul III
şi se recurge: la izolarea funcţională a fermei, înlăturarea factorilor
de stres, sacrificarea loturilor contaminate, efectuarea dezinfecţiei
după fiecare serie de pui, pe baza principiului „totul plin, totul gol”,
recurgerea la vaccinări de necesitate. Ridicarea măsurilor de
carantină se face după lichidarea lotului în exploatare, din halele sau
fermele în care a evoluat boala şi după 7 zile de vid sanitar de la
terminarea dezinfecţiei finale.
6. Sindromul scăderii ouatului
Este o boală infecţioasă, ce afectează găinile, caracterizată clinic prin
scăderea ouatului, asociat cu producerea de ouă cu coaja subţire,
fără coajă sau cu decolorarea şi fragilitatea cojii.
Etiologie
Agentul etiologic virus din familia Adenoviridae, genul Atadenovirus.
Rezistenţa virusului - este stabil la cloroform şi la variaţiile de pH
cuprinse între 3 şi 10, - este inactivat prin încălzire la 60oC în 30
minute - la 56oC într-o oră
Boala se semnalează la găinile atât din rasele grele, cât şi cele uşoare,
profilate în principal pe ouat. Cele mai afectate sunt ouătoarele la vârsta
de 25-36 săptămâni - după începerea ouatului. Mai sensibile - care
produc ouă cu coaja pigmentată (Rhôde-Island, Rock, Cornisch),
comparativ cu cele care produc ouă cu coaja albă (Leghorn). Boala a
fost semnalată şi la bibilici, dar nu la curci sau fazani. Sursele de
infecţie sunt păsările bolnave eliminatoare de virus şi ouăle
contaminate. Virusul este prezent în şi pe ouă timp de până la 3
săptămâni. Transmiterea inf.- vertical şi mai puţin orizontal.
Păsările infectate vertical „in ovo” păstrează virusul în organism în
stare de latenţă, excreţie masivă a virusului infectant prin fecale în
perioada ouatului. Evoluează endemic
Patogeneza Aceasta este insuficient precizată. Virusul se multiplică
iniţial la nivelul mucoasei nazale. De la acest nivel, prin intermediul
sângelui la circa 3- 4 zile, virusul se replică şi este depistat în toate
ţesuturile limfoide, dar în mod special în timus şi splină, ca şi în celulele
epiteliale ale mucoasei oviductului. După 7-20 zile de la infecţie s-a
constatat replicarea masivă a virusului la nivelul epiteliului glandelor
secretorii - pe coaja oului. Situsul principal de replicare al virusului
este oviductul (îndeosebi glandele cochilifere) determinând modificări
morfologice şi funcţionale (scăderea pH-ului în lumenul oviductului,
creşterea motilităţii acestuia etc.), care induc tulburări calitative ale
ouălor.
Tabloul clinic
Perioada de incubaţie, în infecţia experimentală, este de 7-17 zile.
Semnul clinic caracteristic: - scăderea bruscă a curbei ouatului, în
medie cu 30%, putând ajunge chiar la 50%. - la 20-30% din ouă se
constată: - coaja moale (subţire), fragilă sau absentă (ouă numai cu
membrana cochilieră); - pierderea luciului şi depigmentarea acesteia (la
rasele cu ouă pigmentate); - aspectul neregulat al cojii (prezintă
uşoare depozite de calcar); - albuş apos, fluid sau consistent.
Căderea ouatului durează 1-3 săptămâni, reînscrierea pe curba sub-
normală de ouă făcându-se după 6-8 săptămâni. În efectivele crescute la
sol, 3-5% din păsări pot prezenta : - stare de prostraţie, penele
zburlite, - scăderea uşoară a consumului de alimente, - uneori
diaree trecătoare, - manifestări care durează câteva zile.
Tablou morfopatologic Leziunile macroscopice pot să lipsească sau să se
limiteze la enterita catarală. În unele cazuri s-au semnalat: congestia
foliculilor ovarieni, foliculi pediculaţi, atrofii ovariene,
peritonite vitelinice.
Diagnosticul Scăderea ouatului şi modificarea calităţii ouălor permit
suspicionarea bolii, pentru confirmare - examene virusologice şi
serologice. Izolarea virusului : pe ouă embrionate SPF sau pe culturi
celulare, Identificarea - IF, SN sau inhibo-hemaglutinare. -
transmiterea experimentală a infecţiei la găini ouătoare susceptibile. -
depistarea anticorpilor specifici - după 7-14 zile la păsările infectate şi
persistă până la 10 luni. - IHA, titrurile de 1/64 - 1/512 confirmă boala.
seroprecipitarea , SN,IFI şi ELISA.
Diagnostic diferential bronşita infecţioasă, boala de Newcastle, GA,
encefalomielita, tifopuloroza, micoplasmoza, coriza
infecţioasă, carenţele nutriţionale (Ca, P, Zn, Mg, vitamine) alte
cauze: păsări prea bătrâne, intervenţia factorilor de stres,
abuzul de sulfamide sau consum de furaje cu nivel ridicat de
tetraciclină sau în care au fost încorporate nicarbazin şi piperazină etc. -
numai pe baza cercetărilor de laborator.
Nu se dispune de un tratament eficient.
Prevenirea introducerii bolii în efectivele indemne se realizează prin
măsuri generale, importante fiind procurarea de ouă pentru incubat,
pui de găină, numai din unităţi libere de boală, evitarea contactului
dintre palmipedele domestice şi sălbatice şi efectivele de găini,
indiferent de vârstă şi folosirea de furaje şi apă necontaminate. Se va
asigura o furajare corespunzătoare, mai ales în perioada critică (vârful
curbei de ouat).  Pentru prevenţia specifică - vaccinuri inactivate, la
vârsta de 14 şi 18 săptămâni, cu minimum 3 săptămâni înaintea
intrării în ouat. - vaccinuri monovalente, („Sincovac”, „Sicovac”),
vaccinul „Nobilis EDS” sau vacinuri mixte. Vaccinurile monovalente
- la vârsta de 16 - 18 săptămâni. Doza vaccinală este de 0,5 ml ce se
aplică s.c. sau i.m. Revaccinarea este necesară numai în cazul în care
testele serologice efectuate la vârsta de 36-40 săptămâni arată valori
necorespunzătoare privind titrul anticorpilor specifici sau când situaţia
epidemiologică o impune. Vaccinuri inactivate, uleioase, mixte
(descrise la boala de Newcastle, bursita infecţioasă şi bronşita
infecţioasă).
7. Boala lui Marek
Este o boală infectocontagioasă, ce afectează găinile şi mai rar alte
specii de păsări, cu caracter sporadicoendemic,cu evoluţie acută şi
cronică, caracterizată clinic prin: tulburări nervoase de tip paralitic,
modificări de culoare ale irisului şi deformarea pupilei, proliferarea
foliculilor plumiferi cu îngroşarea pielii, iar morfopatologic prin:
procese inflamatorii proliferative, cu aspect tumoral, în sistemul
nervos şi în diverse ţesuturi şi organe.
Descrisă în Ungaria de către Marek (1907), sub numele de „polinevrita
găinilor”.
Etiologie Agentul cauzal - (virusul herpetic galid 2; gallid s disease-
like  herpesvirus 2; MDV) încadrat în genul Marek viruses, - familia
Herpesviridae, - dimensiuni de 150-170 nm (cu inveliş), - ADN.
Se cultivă pe culturi celulare, ouă embrionate şi pui de o zi. - celule
din limfoame sau splină, - pe monostrat de celule renale de embrion
de pui, - fibroblaste de embrioni de raţă sau de prepeliţă, 3 - 7 zile
efect citopatic .
Rezistența este inactivat după 10 minute la pH 3, sau pH 11, rezistă
două săptămâni la 4oC, 4 zile la 25oC, 18 ore la 37oC, 30
minute la 56oC, 10 minute la 60oC. - titrul virusului rămâne stabil
la - 65oC timp de 7 luni. - supravieţuieşte la 4 cicluri de congelare şi
decongelare şi la perioade scurte de ultrasonare. - infectivitatea
virusului se păstrează până la 4 luni la temperatura camerei, - 8 luni
în scuamele foliculilor plumiferi şi pe particulele de praf. -
dezinfectantele obişnuite inactivează virusul în 10 minute.
Epidemiologie - aproape exclusiv la găină, receptivitatea este maximă
în prima zi de viaţă, - mai frecvent la păsările de 12-24 săptămâni,
- poate afecta şi puii de la 6 săptămâni până la vârsta adultă. Sursele
primare - păsările bolnave, care elimină virusul prin secreţii şi
excreţii, (epiteliului foliculilor plumiferi, de unde, prin creşterea
penelor şi descuamarea celulelor superficiale, este eliminat continuu
în mediul exterior. Eliminarea virusului - cu 2-4 săptămâni înainte de
apariţia primelor simptome. Păsările infectate rămân purtătoare de
virus, probabil, toată viaţa. Sursele secundare sunt reprezentate de
toate elementele mediului ambiant. Infecţia se face numai orizontal,
pe cale respiratorie şi digestivă. Inhalarea prafului încărcat cu
particule virale rezultate din scuamele cutanate şi plumifere, este
considerată calea cea mai frecventă prin care se realizează infecţia.
Boala are un caracter sporadico-endemic, morbiditatea depăşeşte
frecvent 5%.
Patogeneză Nu sunt în totalitate elucidate, dar succesiunea proceselor
după pătrunderea virusurilor de tip 1 în organismele susceptibile poate
fi împărţită astfel: infecţia citolitică timpurie; infecţia latentă;
infecţia citolitică târzie (secundară, cu imunosupresie); transformarea
neoplazică. MDV este un virus limfotrop, care vizează limfocitele B,
din splină, bursa Fabricius, timus, amigdala cecală. Urmează apoi
infecţia citolitică a limfocitelor T, implicate în răspunsul imun mediat
celular. Procesele litice primare determină atrofia bursei lui Fabricius şi
a timusului, conducând la o severă slăbire a sistemului imun
manifestată prin imunosupresie. Viremia contribuie la răspândirea
virusului în organism, inclusiv în epiteliul foliculilor plumiferi la
nivelul cărora se multiplică intens. Tulburarea mecanismelor metabolice
celulare, antrenează o serie de alteraţii morfologice însoţite de
disfuncţii cu caracter evolutiv progresiv şi care duc, în final, la moartea
păsărilor.
Tabloul clinic . Perioada de incubaţie variază între 1-8 luni, boala
poate evolua sub o formă clasică şi o formă acută.
Forma clasică sau cronică se întâlneşte la puii de 12 până la 21
săptămâni şi se exteriorizează prin trei localizări: nervoasă, oculară şi
cutanată. - Localizarea neurală (neurolimfomatoza) apar ataxii,
paralizii de tip tonic sau convulsiv, obişnuit asimetrice.
şchiopături, paralizia membrelor şi aripilor, Păsările slăbesc
progresiv datorită imposibilităţii de a se alimenta şi mor după 25-60
zile de la îmbolnăvire;
- Localizarea oculară poate fi uni- sau bilaterală şi constă în procese
infiltrative limfocitare la nivelul irisului, ale nervului optic şi teritoriului
cerebral aferent Culoarea irisului devenind cenuşiu-albăstruie ,
devenind ovală, semilunară, „ochi de peşte”, păsările slăbesc şi mor
prin inaniţie, dupa câteva săptămâni sau luni. - Localizarea cutantă a
fost descrisă la vârsta de 6 săptămâni, se observă turgescenţa
foliculilor plumiferi, diametrul acestora ajunge până la 3 mm, ei sunt
mai decoloraţi faţă de restul pielii care se îngroaşă şi ia aspectul de
„piele de broască”. Pierderile economice în forma clasică - letalitatea
rareori
Tabloul clinic Forma acută sau tumorală afectează tineretul între 1-4
luni sau la debutul perioadei de ouat. - simptome reduse de boală:
slăbire, anemie, distensia abdomenului prin tumori,
Tabloul morfopatologic
În forma clasică neurală, - la nivelul nervilor (plexurile brahiale şi
sciatice, plexul iliac, nervii vag şi intercostali) îngroşări nodulare,
cilindrice de dimensiuni variabile, cenuşii-albicioase,
slăninoase. Procese neoplazice se pot evidenţia şi în diferite organe
interne, ele putând să acompanieze localizarea oculară sau
cutanată.depăşeşte 10-15%.
În forma acută în ţesuturi şi organe (ficat, splină, cord, rinichi, ovare,
plămân, proventricul, piele etc.) a unor formaţiuni tumorale,
asemănătoare cu cele din leucoza limfoidă . Organele afectate sunt
adesea mărite în volum. Bursa Fabricius este în majoritatea cazurilor
atrofiată şi chiar chistizată. La păsările tinere ficatul este puţin
afectat, în schimb la adulte este puternic modificat, hipertrofiat,
distrofiat .
Diagnosticul Se stabileşte pe baza datelor epidemiologice,
manifestărilor clinice, modificărilor morfopatologice şi examenelor de
laborator. Izolarea virusului - se face pe culturi celulare şi mai rar
prin folosirea puilor de o zi sau a ouălor embrionate în cea de a 4-a zi
de la incubaţie (calea intravitelină) sau în zilele 9-11 de incubaţie
(inoculare pe membrana corioalantoidiană). Pentru identificare - IF
aplicat atât în cazul culturilor celulare cât şi în acela al frotiurilor sau
secţiunilor histologice. Detectarea anticorpilor specifici în sângele
păsărilor infectate se realizează prin testele de ID (cel mai utilizat),
IFD sau IFI şi mai puţin prin SN, RFC şi ELISA. PCR se poate utiliza
pentru diferenţierea unor tulpini oncogene şi neoncogene ale
serotipului 1 şi a tulpinii de virus vaccinal, de serotipurile 2 şi 3, precum
şi pentru cuantificarea genomului viral în celule.
Diagnosticul diferenţial leucoza limfoidă , encefalomielita aviară,
tuberculoza aviară, botulism , depigmentarea fiziologică a
irisului, boli carenţiale, de metabolism, boli parazitare (coccidioza,
cestodozele etc.
Tratamentul Inexistent
Profilaxie şi combatere Măsurile generale . Pentru instituirea unei
rezistenţe specifice a păsărilor faţă de infecţia cu MDV au fost
folosite, cu rezultate bune, vaccinuri atenuate în mod artificial sau
natural bazate pe o varietate de tulpini: de virus Marek aparţinând
serotipului 1, vaccinuri preparate cu serotipul 2 (vaccinuri
omoloage) sau cu tulpini herpes de curcă (vaccin heterolog).
Începând cu anul 1980, s-au semnalat insuccese în ceea ce priveşte
eficienţa vaccinărilor, datorită apariţiei unor patotipuri de virus al bolii
Marek cu o mai mare virulenţă. Protecţia asigurată în urma vaccinărilor
este de peste 90%. Eficacitatea vaccinurilor este influenţată şi de alţi
factori cum ar fi: infecţii cu alţi agenţi patogeni (îndeosebi cu virusul
bursitei infecţioase), stresurile, existenţa bolilor parazitare, nutriţionale,
a deficienţelor de igienă etc.
Administrarea vaccinurilor se realizează individual prin inoculare fie la
pui de o zi, în regiunea cefei, în doză de 0,2 ml, fie la embrion în a 18-
a zi de incubaţie (vaccinarea „in ovo”, respectiv în embrion şi lichidul
amniotic). Administrarea „in ovo” a vaccinurilor contra bolii Marek nu
interferă cu vaccinurile pentru boala Newcastle şi bronşitei infecţioase
administrate la ecloziune.
Asanarea unităţilor contaminate nu se poate realiza practic decât prin
lichidarea efectivelor respective, executarea dezinfecţiei şi repopularea
cu material avicol indemn. Până la încheierea ciclul de producţie se vor
face examinarea şi trierea periodică a întregului efectiv, cu eliminarea
păsărilor ce prezintă forme oculare avansate, a celor cu forme nervoase,
precum şi a cocoşilor indiferent de formă. Se vor îmbunătăţi condiţiile
de igienă şi se vor executa cu regularitate dezinfecţiile.
8. Leucoza aviară
Reprezintă un grup de boli infecţioase cauzate de retrovirusuri, cu
caracter sporadico-endemic sau endemic, afectează păsările
domestice (mai ales galinaceele), cu evoluţie în general lentă,
caracterizate prin: - procese proliferative hiperplastice a celulelor
mezenchimale, reticuloendoteliale, sau ale sângelui în diferite ţesuturi şi
organe.
Prima descriere a leucozei găinilor aparţine lui Roloff (1868).
Etiologie
Agenţii etiologici sunt virusuri (Avian leucosis/sarcoma viruses -
ALSV) încadrate în familia Retroviridae,
ALSV sunt destul de rezistente, sub formă uscată supravieţuiesc cel
puţin 60 de zile, chiar 1 an, în stare congelată, la -70oC, se conservă
luni de zile, liofilizate şi la frigider mai mulţi ani. la 56o C sunt
inactivate în 30 de minute, sunt sensibile la eter etilic, cloroform sau
detergenţi. Dezinfectantele distrug virusurile în 15 minute.
Epidemiologie
Sunt receptive galinaceele, în special găina, îmbolnăvirile la curci şi
fazani sunt mult mai rare. Rasele specializate sunt mai sensibile şi fac
forme mai grave. Vârsta joacă un rol deosebit, receptivitatea maximă
este la vârsta de o zi, pentru ca apoi să scadă treptat. În general,
leucozele aviare sunt boli ale vârstei adulte. Dinamica îmbolnăvirilor
creşte brusc după vârsta de 5 luni, se menţine în platou până la 1 an,
apoi scade treptat. Un rol important îl joacă structura genetică a păsării,
aceasta putând determina o rezistenţă celulară faţă de infecţie,
rezistenţă faţă de apariţia bolii, respectiv a tumorilor chiar dacă infecţia
s-a produs sau sensibilitate totală. Într-un efectiv infectat cu ALV
păsările pot fi împărţite în patru categorii în funcţie de prezenţa sau nu
a viremiei (V+ sau V-): 1. neviremice, fără anticorpi, neeliminatoare
(V- Ac- S-); 2. viremice (viremie tolerantă), fără anticorpi,
eliminatoare (V+ Ac- S+); 3. neviremice, cu anticorpi,
neeliminatoare/eliminatoare (V- Ac+ S-/S+); 4. viremice, cu anticorpi
(V+ Ac+);
Căile de pătrundere a virusului în organism sunt: respiratorie (mai ales la
pui, prin aerosoli încă din incubator) şi digestivă. În transmitere ar
putea interveni şi ectoparaziţii, precum şi diverse operaţiuni sanitar
veterinare. Difuzibilitate lentă, dependentă de intervenţia factorilor
favorizanţi şi mortalităţi zilnice, care, în general sunt reduse, dar
cumulate în timp sunt ridicate.
Patogeneză
Pătruns în organism, virusul se localizează în organele hematopoetice şi
în sistemul reticulo-histiocitar, unde poate rămâne în latenţă timp
variabil. Sub influenţa unor factori favorizanţi virusul se înmulţeşte şi
provoacă la început perturbarea metabolismului celular iar mai târziu
hiperplazia şi metaplazia celulelor sistemului reticulo-histiocitar din
diferite ţesuturi şi organe (măduva osoasă, splină etc.). Formarea
neoplasmelor sub două mecanisme şi anume: activarea unor proto-
oncogene celulare şi inserţia oncogenei în genomul celulei ţintă.
Formarea neoplasmelor prin aceste mecanisme se face lent, după
săptămâni sau luni, iar astfel de virusuri sunt numite „trasformatori
lenţi”, produc diferite tipuri de neoplasme, de exemplu: v-myc produce
leucoza mieloidă; v-erbB leucoza eritroidă; v-src sarcomul.
Celulele ţintă pentru transformarea neoplazică se găsesc în bursa lui
Fabricius. Celulele tumorale din leucoza limfoidă prezintă markeri
pentru celulele B şi IgM de suprafaţă. Celulele maligne au
capacitatea să metastazeze în alte ţesuturi şi organe până la vârsta de
16-24 de săptămâni. Ca o consecinţă a tulburărilor de hematopoieză, are
loc apariţia în sânge a unui număr anormal de eritrocite, granulocite şi
limfocite nemature, care determină infiltraţii masive în diferite ţesuturi şi
organe şi modificări cantitative şi calitative ale tabloului sanguin, urmate
de tulburări de metabolism şi moartea păsărilor.
Tabloul clinic şi morfopatologic
Perioada de incubaţie este în general lungă, în medie de 3-6 luni.
Leucoza limfoidă (limfoblastoza) - este cea mai frecventă formă de
leucoză aviară şi se întâlneşte după vârsta de 4 luni, cu maximum între
5-9 luni, - apare sporadic în majoritatea cazurilor, putându-se înregistra
uneori, pierdere până la 30% din efectiv. Boala se poate manifesta sub
trei forme: leucemică, aleucemică şi mixtă. Forma leucemică (anemică)
se exprimă prin anemie, astenie, slăbire progresivă, eritrocitele şi
hemoglobină scad de 2-3 ori, creşte numărul limfocitelor. Forma
aleucemică evoluează cu anemie, inapetenţă, slăbire, poziţie de
pinguin datorită hepatomegaliei ce poate fi sesizată prin palpare,
uneori diaree. Pasărea moare, prin hemoragie internă (ruptura ficatului).
Leziunile macroscopice. Ficatul este puternic hipertrofiat putând atinge
200-500g, cu aspect de ficat de gâscă îndopată (culoarea galbenă-
cenuşie), cu suprafaţa netedă, capsula întinsă, friabil, uneori cu echimoze
sau benzi roşietice pe un fond gălbui, alteori se observă coaguli sanguini
subcapsulari sau prezintă formaţiuni tumorale. Splina depăşeşte de 10
ori volumul normal, rinichii sunt măriţi în totalitate sau numai unii din
lobi, depăşesc lojele lombare şi sunt friabili. Ovarul şi bursa lui
Fabricius sunt transformate în mase compacte de ţesut tumoral, dar
ovarul poate fi afectat şi numai parţial. Procese infiltrative sau nodulare
se pot întâlni şi în oviduct, pe seroasa intestinală, pulmon, cord,
pancreas, testicul, muşchi, piele, ţesutul conjunctiv subcutanat etc.
Diagnosticul
Acesta se stabileşte prin coroborarea datelor epidemiologice, clinico-
anatomopatologice şi de laborator (hematologic, histopatologic,
virusologic şi serologic). Izolarea virusurilor se face prin inoculări la
pui liberi de germeni, la embrioni sau culturi de celule, iar
identificarea prin testele COFAL, RIF, IF, SN şi ELISA. Testul
COFAL, capabil să identifice antigenul specific de grup („gs”).
Anticorpii specifici pot fi detectaţi utilizând testele de SN, IFI, ID şi
testul ELISA (test rapid şi specific). Caracterizarea subgrupurilor ALV
se face prin metoda de interferenţă virală, prin SN şi PCR.
Leucoza eritroidă (eritroblastoza), Este rară, de obicei sporadică şi se
întâlneşte la păsările în vârstă de 4-6 luni, ocazional de la 5 săptămâni.
Se caracterizează prin: anemie gravă, icter, slăbire, abatere,
oboseală la cel mai mic efort, uneori diaree şi scăderea ouatului sau
acesta este suprimat. Scad eritrocitele sub 1 milion/mm3 , cu
numeroase forme tinere (eritroblaste bazofile). Moartea se produce după
20-30 zile prin hemoragie internă sau după câteva luni.
Morfopatologic- icter, transsudate cavitare, splenomegalie (volumul
mărit de până la 10 ori), ficatul este mărit uşor în volum, friabil, de
culoare roşie-vişinie. Măduva osoasă hematogenă este de culoare roşie
deschisă şi consistenţă gelatinoasă, uneori oasele sunt sediul osteitei
hipertrofiate. Leucoza mieloidă (mieloblastoza), Este rară, afectează de
obicei păsările peste 6 luni, la începutul ouatului. Păsările prezintă
anemie, subicter sau icter, şchiopături, tulburări respiratorii, scăderea
producţiei de ouă, slăbire progresivă. La examenul hematologic se
înregistrează eritropenie (eritrocitele pot să scadă chiar sub
1milion/mm3 , leucocitoză (elementele albe pot atinge 1milion/mm3 ),
din care 96% aparţin seriei mielocitare (mieloblaste şi promielocite).
Morfopatologic - sângele hidremic, măduva osoasă hematogenă
difluentă de culoare gri, cu numeroase hemoragii fine şi noduli albicioşi
foarte mici, care îi dau aspectul unei paste cu cretă pisată. Ficatul, splina,
rinichii şi alte organe sunt mărite în volum şi cu numeroase formaţiuni
nodulare, albicioase. Mielocitomatoza (mieloblastoza aleucemică)
Constă în producerea unor procese de tip neoplazic (mielocitoame)
localizate. Oasele afectate (cap, coaste, vertebre, stern etc.) sau
regiunile corespunzătoare sunt deformate (la oasele lungi epifizele
acestora) şi produc tulburări funcţionale variate în funcţie de localizare
(şchiopături, tulburări nervoase, digestive, respiratorii). Moartea se
produce după luni de zile, în urma extinderii proceselor neoplazice.
Morfopatologic - deformări ale oaselor, cu măduva difluentogelatinoasă,
precum şi tumori localizate în diferite ţesuturi (ficat, splină, ovar etc.).
Osteopetroza (osteoperiostita difuză, boala osului marmorat),
Afectează mai frecvent bibilica şi puii broiler în vârstă de 2-3 luni. Se
asociază frecvent cu leucoza limfoidă sau cu alte neoplasme şi evoluează
sporadic, ocazional enzootic. Virusul are ca ţintă osteoblastele,
determinând proliferarea lor şi ca urmare alterarea procesului de
osteogeneză soldat cu neoformare excesivă de os periostal, care se
depune peste osul normal şi treptat canalul medular se obliterează.
Oasele lungi (în special tibia şi tarso-metatarsul), oasele bazinului şi
coastele se îngroaşă şi se deformează, devin dure, calde, nedureroase.
Sarcomul Rous, Are caracter sporadic, afectează găina, mai receptivi -
tineretul între o zi şi 6 săptămâni. Se caracterizează prin - formaţiuni cu
caracter tumoral în diferite zone ale corpului, cu forme şi dimensiuni
variabile. În fazele avansate tumorile ulcerează, iar la suprafaţa lor se
exprimă serozităţi sanguinolente ce conţin ţesuturi necrozate. Păsările
prezenta - dificultăţi în deplasare sau imobilitate, poziţii anormale ale
membrelor. Aspectele clinice fiind în funcţie de localizarea
metastazelor.
Diagnosticul diferenţial boala lui Marek , tuberculoză,
coligranulomatoză, tifo-puloroză, gută, rahitism şi
osteofibroză.
Tratamentul Nu se dispune de o tratament eficient.
Profilaxie şi combatere
Acestea se bazează exclusiv pe măsurile generale: materialul avicol
(ouă pentru incubaţie, pui de o zi, material de reproducţie) - numai din
efective indemne; păsările nou achiziţionate se vor ţine în carantină
timp de 60 de zile, igienă corespunzătoare în perioada procesului de
incubaţie; puii crescuţi separat de păsările adulte, cel puţin până la
vârsta de 5 luni; condiţii optime de igienă şi alimentaţie;
dezinfecţii periodice, igiena mijloacelor de transport, crearea de
linii rezistente la infecţii, trierea efectivelor, cu eliminarea păsărilor
bolnave, La sfârşitul perioadei de exploatare întregul efectiv va fi
sacrificat. Ouăle din unităţile contaminate - folosite numai pentru
consum.
9. Anemia infecţioasă a puilor
Este o boală infectocontagioasă, virotică, sporadico-endemică, întâlnită
la puii de găină, caracterizată morfo-clinic prin: anemie aplastică
severă, atrofia generalizată a ţesuturilor limfoide şi hematopoietice,
hemoragii subcutanate şi intramusculare.
Descrisă pentru prima dată în anul 1979 în Japonia (Yuasa şi col.),
Agentul etiologic este un virus (Chicken anemia virus) încadrat în
familia Circoviridae. La ora actuală există trei tulpini de virus
Virusul este rezistent la agenţii fizici şi chimici. Temperatura de 80 oC
inactivează virusul în 30 de minute, cea de fierbere în 5 minute,
iar dezinfectantele pe bază de iod, glutaraldehidă, betapropiolactonă
îl inactivează rapid.
Epidemiologie
Sunt receptivi puii de găină, formele cele mai grave de boală apar la puii
de 2-4 săptămâni, uneori şi peste 4 săptămâni dacă se asociază cu boala
Marek, colibaciloză, afecţiuni respiratorii etc. Pe măsura maturizării
sistemului imunologic receptivitatea scade, aceasta fiind corelată cu
reducerea capacităţii limfocitelor de a fixa agentul etiologic. Păsările
adulte infectate nu manifestă clinic boala, dar sunt sursa principală de
infecţie. Cale de transmitere - verticală, prin reproducători (spermă,
ouă) la 1-6 săptămâni de la infecţie. Nu este exclusă nici transmiterea
orizontală, fiind incriminate căile respiratorie şi digestivă. Boala
evoluează ca o endemie de efectiv, morbiditatea variază de la 2-3%
până la 20%, cu un vârf la puii în vârstă de 3 săptămâni. S-au semnalat
evoluţii cu morbiditate de până la 60%.
patogeneza
Virusul are tropism pentru ţesuturile limfoide, replicându-se în
limfoblastele timice şi în hemocitoblastele măduvei osoase, cu
producerea unei depleţii limfocitare a cortexului timic şi hipoplazia
măduvei osoase. Afectarea ţesuturilor limfoide determină
imunosupresie reflectată prin susceptibilitatea puilor la diferite infecţii
bacteriene sau virale.
Tablou clinic
Perioada de incubaţie - 8 zile. Boala evoluează acut, exprimată prin
abatere, anorexie, echimoze cutanate, însoţite de exsudaţie sero-
hemoragică, localizate constant la aripă, în regiunea axilară, putându-
se extinde până în regiunea abdominală, subcloacală şi mai rar la nivelul
gâtului, sau la picioare. Penele şi puful din zonele afectate sunt
aglutinate. procesul se complică într-o dermatită gangrenoasă.
Unii pui prezintă tumefiere a capului şi diaree. Mortalitatea este
maximă în a doua şi în a treia zi de evoluţie a bolii şi se cifrează la 2-
20%, putându-se ridica la 50% când se asociază şi cu alte infecţii. Puii
care supravieţuiesc îşi restabilesc complet tabloul hematologic.
Tablou morfopatologic
Se constată : - paliditate generală a ţesuturilor, - sângele slab
coagulat, de culoare roşie deschis, - hemoragii subcutanate şi
intramusculare, - dermatită gangrenoasă, - hipertrofie renală, -
hepatită şi congestie a mucoasei intestinale. Leziunile mai grave : -
hipoplazia accentuată a timusului (1/3 - 1/5 din dimensiunea
normală), a măduvei osoase şi a bursei Fabricius. Măduva osoasă îşi
pierde culoarea roşie, se infiltrează cu grăsime, dobândind o culoare
galben-roşcată.
Diagnostic
Se coroborează datele epidemiologice, clinice şi morfopatologice cu
examenele de laborator. Izolarea virusului se face prin inoculare la
embrioni de găină SPF, la pui de găină sau pe culturi celulare. Pentru
identificarea virusului sau evidenţierea anticorpilor specifici în serul
păsărilor, se recurge la reacţia de SN, IFI, ELISA. Reacţia în lanţ a
polimerazei (PCR) este considerată un test specific, de mare
sensibilitate.
Diagnostic diferential
bursita infecţioasă, leucoza eritroidă, hepatita cu incluzii, unele
intoxicaţii (micotoxine, sulfonamide).
profilaxie si combatere
Se vor aplica măsurile antiepidemiice generale între care păstrarea
indemnităţii efectivelor şi procurarea de material avicol numai din
unităţi libere de anemie infecţioasă, au un rol hotărâtor.
Imunoprofilactic se folosesc vaccinurile cu virus viu. S-a obţinut un
vaccin viu pe care l-au administrat în apa de băut, la puii broiler şi la
găinile pentru reproducţie, fără să apară reacţii adverse. Puii proveniţi
de la găinile vaccinate au fost protejaţi contra virusului anemiei. În
scop profilactic pot fi folosite unele vaccinuri cum ar fi: vaccinul viu
Anevac (tulpina Ro – 82), administrat la tineretul de reproducţie de 12-
14 săptămâni, în apa de băut, vaccinul „Nobilis CAV P4”, care se
administrează la păsări mai mari de 6 săptămâni pe cale i.m., s.c. sau
prin metoda Stick, etc.
10. Variola aviară
Variola aviara este o boala infectioasa specifica galinaceelor,
caracterizata prin aparitia nodulilor pe piele si a falselor membrane pe
mucoasele capului. Boala este produsa de un virus din genul
Avipoxvirus. Exista 5 tipuri de virusuri variolice si anume: galinar
(afecteaza gainile, curcile, bibilicile, paunii si fazanii), columbar
(porumbeii), de curca (patogen pentru curca si gaina), de canar
(afecteaza canarii si vrabiile) si de prepelita.
Virusul din genul Avipoxvirus rezista 2-6 ani la intuneric si in cruste, 14
zile la 38°C, 5 min la100°C, 15 luni la temperatura camerei. Este distrus
rapid de soda caustica 1-2%.
La variola sunt receptive pasarile domestice si salbatice (galinacee,
porumbeii, canari, papagali, vrabii, ciori, bufnite, pescarusi). Cele mai
receptive sunt galinaceele urmate de columbiforme si in special de
tineret de 1-2 luni.
Sursele de infectie sunt pasarile bolnave sau trecute prin boala, cadavrele
si organele pasarilor cu leziuni de variola, apa, furajele, asternutul,
adaposturile, custile, vehiculele contaminate, insectele hematofoge
(tantari, capusi - in corpul carora virusul rezista 90-100 de zile), pasarile
salbatice. Infectia se realizeaza prin contact direct si indirect. Virusul
patrunde in organism pe cale respiratorie, digestiva sau cutanata.
Perioada de incubatie este de 3-15 zile. Boala evolueaza acut si subacut.
Forma acuta este rara, se intalneste la tineretul aviar carentat in vitamine
si se manifesta prin febra, abatere, zbarlirea penelor, lipsa poftei de
mancare, dispnee si aparitia unor false membrane la cavitatea bucala.
Evolutia este de aproximativ 7 zile si se termina prin moarte. Forma
subacuta are localizari cutanate, mucoase si mixte.
Localizarea cutanata se caracterizeaza prin aparitia nodulilor pe barbite,
creasta, cioc, pleoape, care la inceput sunt galbui-albiciosi si apoi devin
bruni. Nodulii au marimea unui bob de linte si pot conflua formand
placarde. Leziunile cutanate pot fi mici sau se pot extinde pe zone
intinse ale corpului. Evolutia nodulilor este de 6-7 zile sau chiar de
cateva saptamani. La curci nodulii se intalnesc in regiunea gatului,
carunculilor si a margelelor. Daca nodulii sunt expusi pe o suprafata
mare cutanata, pasarile nu se hranesc si slabesc.
Localizarea pe mucoase (difteroida) se manifesta prin aparitia de placi
rotunde, ovale sau neregulate, de culoare rosu inchis care se necrozeaza
repede si formeaza falsele membrane cenusii-galbui aderente de
mucoasa digestiva si respiratorie. Daca le indepartam, locul ramane
sangerand. Cea mai frecventa localizare este cea bucofaringiana. Cand
leziunile difteroide cuprind laringele si traheea, pasarile mor prin asfixie,
datorita dopurilor care se formeaza la aceste nivele.
Localizarea mixta se caracterizeaza prin aparitia atat a nodulilor
cutanati, cat si a falselor membrane pe mucoase. Anatomopatologic in
localizarea cutanata se constata prezenta nodulilor cenusii-maronii in
zone fara pene sau pe tot corpul. In localizarea pe mucoase se observa
prezenta falselor membrane cenusii-galbui, aderente, care prin
indepartare lasa zona sangeranda.
Diagnosticul diferential se face fata de hipovitaminoza A, in care apar
false membrane, care se indeparteaza usor de pe mucoase si nu lasa zona
sangeranda; micoplasmoza respiratorie cu evolutie mai lenta; coriza
contagioasa aviara, laringotraheita infectioasa; aspergiloza, candidoza si
trichomonoza.
Profilaxia consta in achizitionarea de pasari indemne de variola aviara,
evitarea contactului cu pasarile salbatice, decontaminari riguroase,
asigurarea conditiilor de zooigiena, alimentatia echilibrata a pasarilor
atat in principii nutritivi cat si in vitamine si elemente minerale,
vaccinarea preventiva a pasarilor la varsta de 8-10 saptamani cu repetare
la 7-10 zile.
In ce priveste combaterea, aceasta consta in izolarea pasarilor bolnave
sau suspecte, sacrificarea celor cu forme incurabile, distrugerea
cadavrelor, decontaminarea adaposturilor, tratarea pasarilor cu localizari
accesibile prin indepartarea depozitelor de membrane false si
badijonarea locului cu albastru de metil 1-2% sau 10% glicerina iodata.
Se mai poate folosi cloramfenicol intravenos - 0,10 g/pasare sau digestiv
0,20 g/pasare. Pasarile sanatoase din efectivele contaminate, fie se
trateaza preventiv cu cloramfenicol 33 mg/kg in hrana timp de 3 zile
dupa care se vaccineaza cu AVIPOX-GAL sau DI-gal, fie se sacrifica.
Daca boala evolueaza grav, intregul efectiv se sacrifica. Se considera ca
boala a fost stinsa dupa 21 de zile de la ultimul caz de moarte, sacrificare
si dupa 14 zile de la vaccinarea antivariolica de necesitate.
11. Enterita virală a bobocilor de gâscă
Este o boală infectocontagioasă, specifică bobocilor de gâscă, cu
evoluţie obişnuit acută, caracterizată clinic prin tulburări generale,
incoordonări în mers, anatomopatologic prin procese degenerative în
ficat, miocard, rinichi şi alte organe, exsudate sero-gelatinoase în
cavităţi.
Semnalată - în Anglia (Mc Fadyean, 1902),
Etiologie
Agentul etiologic – virus încadrat în familia Parvoviridae, genul
Dependovirus, conţine ADN monocatenar şi are dimensiuni de 20-22
nm. Se cultivă pe embrioni de gâscă şi pe culturi de fibroblaste
embrionare de gâscă, pe care produce efect citopatic (după 3-6 zile de la
inoculare) şi incluzii de tip Cowdry A şi nu aglutinează eritrocitele.
Virusul este rezistent la eter şi cloroform şi destul de stabil faţă de
căldură şi pH-ul acid. La 56oC virusul rezistă aproximativ 60 de
minute, la 37oC, 2 săptămâni, faţă de formol 1%, 15 minute.
Epidemiologie
Sunt receptive: gâştele, dar manifestările clinice apar în mod obişnuit
numai la boboci în prima lună de viaţă. Sursele de infecţie sunt
reprezentate, în principal, de gâştele adulte purtătoare şi eliminatoare
de virus, prin care se realizează transmiterea verticală a agentului
etiologic (prin ou) şi de bobocii bolnavi, de la care virusul se elimină
prin fecale, contaminând toate elementele mediului înconjurător
(transmitere orizontală), infecţia realizându-se în acest ultim caz, pe cale
digestivă, respiratorie şi mai puţin pe alte căi. La prima apariţie, boala
are un caracter exploziv, cu morbiditate şi letalitate ridicată, pentru ca
în focarele vechi, acestea să scadă. Gâştele care au supravieţuit bolii la
vârsta tânără sau au făcut o infecţie acută ulterior, asigură protecţia
bobocilor în primele 2 săptămâni de viaţă.
Tabloul clinic
Perioada de incubaţie este de 8-12 zile. Boala poate evolua sub o
formă rapidă fulgerătoare, care debutează brusc, cu tulburări generale
grave, urmate de moarte. -abatere, inapetenţă, - scuturări ale capului,
dispnee, - uneori diaree şi dilatarea abdomenului, - mers ataxic, cu
căderi, accese convulsive, -preferă decubitul şi mor după 1-5 zile, în
procent de 20-25. Bobocii care supravieţuiesc rămân subdezvoltaţi şi
prezintă o creştere defectuoasă a penelor, mai ales în regiunea dorsală,
care rămâne denudată sau acoperită cu rudimente de puf sau pene.
Tineretul şi gâştele adulte fac forme inaparente de boală.
Tabloul morfo-patologic
Leziunile variază în funcţie de forma evolutivă şi vârsta bobocilor.
Aspectele cele mai semnificative se întâlnesc la vârsta de 2-3
săptămâni şi se exprimă prin: diateză hemoragică, exsudaţie seroasă,
de aspect gelatinos, foarte accentuată în cavitatea toraco-abdominală,
mărirea în volum a ficatului şi prezenţa de zone brun-roşietice uneori
necroze miliare, degenerare miocardică şi a musculaturii scheletice
(uneori cu aspect tigrat) nefroză, edem al vezicii biliare,
enterită cataral-hemoragică. Se mai poate evidenţia: perihepatită şi
pericardită serofibrinoasă, edem pulmonar, congestia şi tumefierea
pancreasului şi a splinei.
Diagnosticul Se coroborează datele epidemiologice, clinice şi
anatomo- patologice cu cele de laborator (histologic, virusologic şi
serologic). Izolarea virusului se face pe culturi celulare şi embrioni de
gâscă (produce hemoragii îndeosebi în ficat şi rinichi şi moarte după 5-
15 zile). Detectarea şi identificarea virusului se poate face prin
examinarea la microscopul electronic, tehnicile de IF,
imunoperoxidază, PCR, ELISA (captură de antigen), ID şi SN.
Pentru evidenţierea anticorpilor se folosesc testele de SN, ID, ELISA.
Diagnosticul diferenţial hepatita virală a bobocilor de raţă,
paratifoză, ornitoză, - pe baza examenelor de laborator
Tratamentul. Inexistent
Profilaxie şi combatere
Măsurile antiepidemce generale vizează, evitarea introducerii bolii prin
achiziţionarea de păsări sau ouă pentru incubat numai din efective
indemne, respectarea tehnologiilor de creştere. Preventiv sau de
necesitate, în focar, se recurge la vaccinarea gâştelor de la care se
recoltează ouă pentru incubat, cu ajutorul unor tulpini de virus
atenuate, în vederea transmiterii unei imunităţi pasive parenterale. În
cazul apariţiei bolii , se instituie carantină de gradul III şi se aplică
următoarele măsuri: izolarea funcţională a halelor şi a fermei
contaminate; lichidarea bobocilor din halele în care evoluează boala,
dacă creşterea nu este economică; se distrug ouăle puse la incubat
dacă provin de la efective matcă contaminate şi se procedează la
dezinfecţie riguroasă. Bobocilor sănătoşi li se poate administra serul
imun de la păsări trecute prin boală, dar mai ales serul hiperimun ce le
asigură o protecţie de 8-10 zile. Stingerea bolii şi ridicarea măsurilor de
carantină se face: în fermele sau halele asanate - prin depopulare, la
30 de zile de la depopulare şi efectuarea dezinfecţiei finale, în staţiile
de incubaţie - după distrugerea bobocilor de o zi şi a ouălor
contaminate şi după efectuarea dezinfecţiei.
12. Hepatita virală a bobocilor de raţă
Este o boală infecto-contagioasă, virotică, întâlnită la bobocii de raţă, cu
evoluţie acută, manifestată clinic prin: tulburări nervoase de tip
paralitic, cu sfârşit letal, iar anatomopatologic printr-o hepatită
exsudativ-necrotică.
Descrisă - de Levine şi Hofstad (1945) în SUA,
Etiologie
Agentul etiologic este virusul hepatitei raţelor din familia
Picornaviridae. Se cultiva pe embrioni de găină şi de raţă şi pe culturi
celulare renale şi de fibroblaste embrionare de raţă. Virusul rezistă:
la pH 3,0, tripsină sau solvenţi lipidici, la 50oC o oră, în fecale 37
de zile, la 2-4oC aproape 2 ani, la -20oC peste 9 ani, este
inactivat la 62oC în 30 de minute, formalină 0,2-1%, sodă caustică şi
hipoclorit de sodiu 2%, cloramină 3% şi fenol 5%.
Epidemiologie
Se întâlneşte numai la bobocii de raţă de până la 6 săptămâni.
Sensibilitatea cea mai mare se constată la bobocii în primele 2
săptămâni de viaţă, în infecţia cu DHV tipul I, când morbiditatea ajunge
la 100%. În cazul infecţiei cu DHV tipul III, morbiditatea este de
60%. Bobocii peste 6 săptămâni fac infecţii subclinice. Sursele de
infecţie sunt reprezentate de bobocii bolnavi, cei trecuţi prin boală
care rămân purtători de virus timp de 8 săptămâni şi de elementele
mediului înconjurător contaminate. Eliminarea virusului în exterior se
face prin materiile fecale şi secreţiile Infecţia se realizează pe căile
digestivă, respiratorie Boala apare brusc şi difuzează rapid în focar şi
în afara acestuia, în decurs de 3-4 zile poate cuprinde întreg efectivul.
Durata epidemiei într-un focar este de 5-8 zile.
Patogeneza
Nu este încă bine conturată. Viremia se produce înaintea apariţiei
simptomelor, iar virusul poate fi izolat din diferite organe interne şi
fecale. În infecţia cu DHV tipul III, acesta a putut fi detectat la 48 ore
după infecţie, prin IF în ficat, splină, rinichi, sacii aerieni şi pancreas, -
dar nu în timus, bursa Fabricius, pulmon şi intestin.
Tablou clinic
Perioada de incubaţie este de 1-5 zile. Boala debutează brusc prin: -
inapetență, - incoordonări în mers, - căderi laterale, - contracţii
spasmodice, cu picioarele întinse spre înapoi, - opistotonus. Moartea se
produce după 1-3 ore, în 95% din cazuri, la bobocii în prima
săptămână de viaţă şi de până la 50% la cei de 1-3 săptămâni. La
bobocii de 4-5 săptămâni mortalitatea este mică sau neglijabilă. Într-
un efectiv, pierderile prin mortalitate se produc în 3-4 zile, cu cei mai
mulţi morţi în a doua zi. În infecţia cu DHV tipul III simptomele sunt
mai puţin severe, iar mortalitatea este sub 30%.
Tablou morfopatologic
Principalele leziuni sunt: ficatului măririt în volum, de până la două
ori faţă de normal, prezintă numeroase hemoragii, la suprafaţă şi în
parenchim, de dimensiuni variabile. Splina este, uneori, mărită de 2-3
ori, rinichii sunt congestionaţi şi edemaţiaţi, miocardul
degenerat. La bobocii mai mari de 2 săptămâni se evidenţiază:
pericardită fibrinoasă, focare necrotice în ficat şi splină, distrofie
renală.
Diagnostic
Boala se suspectează pe baza datelor epidemiologice, clinice şi
anatomopatologice şi se confirmă prin examene de laborator
(histopatologic şi virusologic). Izolarea - prin inoculare la: bobocii de
raţă de 1-7 zile, ouăle embrionate de raţă (10-14 zile), culturi
primare de ficat embrionar de raţă. Testele serologice pentru
diagnosticul bolii, în mod obişnuit, nu se aplică. În cazul virusului
clasic (DHV tip I) s-a preconizat un test de neutralizare a virusului.
Tratament inexistent
Profilaxie si combatere
Acestea se realizează prin îmbinarea judicicioasă a măsurilor
nespecifice, cu cele specifice. Măsurile generale de prevenire a bolii
vizează: achiziţionarea de ouă sau boboci din efective indemne;
aplicarea riguroasă a măsurilor de sanitaţie în adăposturi şi la incubarea
ouălor; evitarea creşterii bobocilor în ferme de raţe adulte etc.
Imunoprofilaxia poate fi realizată prin inocularea raţelor adulte cu
vaccin preparat din tulpini atenuate de DHV obţinute prin cultivarea
pe embrioni de găină sau de raţă, administrat înainte şi după începerea
perioadei de ouat. Anticorpii maternali, transmişi prin vitelus,
protejează bobocii în primele 3 săptămâni de viaţă. Vaccinarea se
poate aplica şi la boboci folosind tulpini atenuate, administrarea
făcându-se imediat după ecloziune, pe diverse căi: i.m., intranazal, oral,
în membrana interdigitală, prin aerosoli sau în apa de băut. Poate fi
folosit vaccinul „Hepavac”, care se administrează la raţele adulte s.c.
sau i.m., de două ori, la interval de 2 săptămâni (a doua vaccinare se
aplică cu 2-3 săptămâni înainte de intrarea în ouat) şi la bobocii de o zi
(de necesitate) în doză de 0,5 ml, respectiv 0,2 ml.
În cazul apariţiei bolii, aceasta se declară oficial şi se instituie măsuri de
carantină de gradul III. Se procedează la izolarea funcţională a halelor şi
a fermei contaminate, iar dacă creşterea nu mai este economică,
bobocii din halele în care a evoluat boala se vor lichida. Bobocii
proveniţi din efectivele matcă, nevaccinate, vor fi vaccinaţi, iar în
efectivele mici se poate recurge la serumizare, folosind ser provenit de la
raţele trecute prin boală sau hiperimunizate, în doză de 0,5 ml/cap. În
situaţia în care apare un focar primar, măsura cea mai indicată este de
„stamping-out”.
13. Puloroza
Бoli infecţioase enzootice, întâlnite la puii de găină şi la găinile adulte,
mai rar la alte specii de păsări, cu evoluţie acută şi cronică, caracterizate
clinic prin: - septicemie, - tulburări digestive și ale ale ouatului,
morfopatologic prin: noduli necrotici în diferite organe interne şi
ooforită.
Semnalată prima dată în 1888, de către Klein,
Importanţa economică: - mortalitate ridicată la pui, - scăderii
procentului de ecloziune, - cheltuieli pentru profilaxie şi
combatere.
Salmonelele - cocobacili de 1-3/0‚5-0,7 µm‚ mobili dar şi imobili,
necapsulaţi‚ nesporulaţi‚ Gram negativi‚ Cultivare: medii
obişnuite. îmbogăţire (Kauffman-Müller, mediul cu selenit de sodiu,
etc.), selective (Kristensen‚ Wilson-Blair‚ Leifson etc.) de
diferenţiere (Drigalski‚ Istrate-Meitert‚ mediul SS‚ manită-
mobilitate‚ ureeindol‚ etc.). Salmonelele au o structură antigenică
complexă, incluzând antigene somatice “O”, termostabile,
alcoolorezistente, flagelare “H”, termolabile şi alcoolosensibile
Rezistența: la 55oC -o oră, la 60oC în 15-20 de minute, la
75oC în 5 minute (lapte)‚ la temperatura camerei, salmonelele rezistă
2 luni‚ în apă până la 45 de zile, în sol şi în fecalele uscate 6-12
luni.
Mai receptivi sunt puii de găină până la 2-4 săptămâni şi îndeosebi în
primele 5-7 zile de viaţă‚ după care urmează puii de curcă. Mult mai rar
boala a fost semnalată la bibilică, fazan‚ păun, prepeliţă şi excepţional
la papagali şi canari.
Sursele de infecţie mai importante : păsările bolnave ca şi cele fără
semne clinice dar purtătoare. Transmiterea - prin ouă poate rezulta de la
contaminarea ovulului înainte şi după ovulaţie şi mai rar în urma
penetrării cojii. Ouăle‚ provenite de la găinile infectate, sunt
contaminate în proporţie ce variază. În răspândirea infecţiei cu
S.gallinarum şi pullorum sunt implicaţi şi îngrijitorii, mamiferele,
păsările sălbatice şi insectele. Evoluție sporadico-enzootic‚
morbiditate de 90-100 % şi mortalitate ce variază între 10-90 %. Pot
apare an de an acolo unde nu sunt depistaţi în permanenţă purtători de
salmonele şi unde nu se respectă condiţiile de zooigienă şi alimentaţie.
Incubarea fovorizează afectarea embrionului în diferite etape ale
dezvoltării sale. O parte din embrioni mor, alţii, se infectează pe cale
respiratorie cu particule de praf contaminate în momentul spargerii cojii
ouălor în incubator sau rămân neinfectaţi. Majoritatea puilor infectaţi în
incubator mor cu semne caracteristice de puloroză în primele 3-4 zile
de viaţă. Puii infectaţi la vârsta de câteva zile‚ fac o boală mai uşoară
şi rezistă‚ dar rămân purtători şi excretori de germeni, iar cu ouăle
provenite de la astfel de găini‚ ciclul evolutiv se reia.
Salmonelele determină septicemie‚ diaree, formarea de focare
necrotice în diferite organe şi ovarită atrofică. În cazul în care infecţia s-
a transmis prin ouă, embrionii pot muri spre a 15-a zi de incubaţie, iar
puii eclozionaţi pot prezenta, în primele zile de viaţă‚ forma acută
(septicemică) de boală. Puii prezintă: - abatere - aripile lăsate în
jos, - diaree, cu fecalele iniţial galben-verzui‚ apoi
albicioase‚ cretoase. - dopuri în regiunea cloacei, - moarte după 3-5
zile, în 95-100 % din cazuri. La puii care se îmbolnăvesc după vârsta de
5-7 zile‚ boala poate evolua şi subacut sau cronic‚ cu simptome
asemănătoare anterior şi după 10- 15 zile de la debut‚ mor în 80-90 %
din cazuri.
La păsările adulte, - evoluţia este inaparentă, - tulburări ale
ouatului. - poziţie de pinguin. La puii: - focarele de necroză, de
mărimi variabile‚ albicioşi‚ slăninoşi‚ localizaţi în
pulmon‚ ficat‚ epicard, miocard‚ stomac muscular, pancreas şi uneori în
peretele intestinal. - pericardită, perihepatită şi peritonită fibrinoasă, -
congestia splinei, enterită catarală‚ - dilatarea sacilor cecali şi
evidenţierea unui conţinut cazeos în lumen, - congestia rinichilor cu
prezenţa de uraţi în uretere‚ - sacul vitelin neresorbit. La păsările
adulte - hipertrofia splinei şi a ficatului, - enterită catarală, -
ovarita atrofică, cu foliculii ovarieni deformaţi‚ - peritonită vitelină,
ascită.
Diagnostic În baza datelor epizootologice‚ clinice şi morfopatologice
- boala este suspicionată. Pentru certitudine - examenele bacteriologic
(izolarea şi identificarea S.pullorum şi S.gallinarum) şi serologic.
Anticorpii specifici sunt evidenţiaţi prin reacţiile de hemaglutinare
rapidă, de aglutinare lentă şi ELISA . diagnostic diferential enterita
nespecifică, paratifoză , bronşita infecţioasă, aspergiloză,
coccidioză, holeră, spirochetoză.
Tratament Se pot utiliza antibiotice şi sulfamide, - antibiograma.
Medicaţia recomandată reduce mortalitatea sau previne îmbolnăvirea,
dar păsările rămîn purtătoare de salmonele. Pentru acest motiv puii
trataţi vor fi destinaţi exclusiv pentru carne.
14. Colibaciloza aviară
Infecţiile cu E. coli la păsări se exprimă prin forme septicemice şi de
granulomatoză.
Colisepticemia - este forma cea mai frecvent întâlnită şi reprezintă
una din principalele cauze ale pierderilor înregistrate în creşterea
intensivă a păsărilor.
Colibaciloza septicemică este produsă în majoritatea cazurilor de suşe
patogene aviare de E. Coli.
Colisepticemia este întâlnită mai frecvent la găini şi curci şi mai rar la
raţe, gâşte şi porumbei. Mai sensibili sunt puii în prima săptămână de
viaţă, dar numărul cel mai ridicat de îmbolnăviri se înregistrează la
vârsta de 4-9 săptămâni, infecţiile virale care scad rezistenţa
organismului, apar mai frecvent la vârsta de 4 săptămâni.
 Sursele principale - păsările bolnave, păsările trecute prin boală sau
sănătoase, dar purtătoare şi eliminatoare de colibacili. Infecţia se
produce pe cale respiratorie, digestivă prin apa de băut. Se
declanşează sub influenţa diverşilor factori: infecţii cu virusuri,
micoplasme, umiditatea ridicată, concentraţia crescută de amoniac,
densitatea mare a păsărilor, avitaminoza A şi C, boli parazitare, stresul
de vaccinare. Morbiditatea şi mortalitatea variază foarte mult, obişnuit
nu depăşesc 5%, dar uneori morbiditatea ajunge la 50% din efectiv.
E. coli se multiplică, iniţial, la nivelul căilor respiratorii, apoi în sacii
aerieni şi provoacă o inflamaţie locală. Praful, amoniacul, virusuri,
micoplasme - favorizează colonizarea căilor respiratorii superioare,
urmată de o diseminare sistemică. Extinderea infecţiei determină
leziuni fibrinoase ale seroaselor, apoi germenii ajung la oviduct,
pătrund în sânge (septicemie) şi pot duce la moarte.
Perioada de incubaţie variază de la câteva ore la câteva zile.
Colisepticemia, - mai frecventă si mai gravă, se manifestă prin:
inapetenţă, abatere, frecvent diaree (culoare verzuie), moarte în 1-2
zile. La broileri în vârstă de 6-10 săptămâni domină tulburările
respiratorii, catar oculo-nazal, dispnee. La păsările adulte- evoluţie
cronică şi se exprimă prin scăderea producţiei de ouă, artrite, sinovite,
enterite. E. coli este implicată, cu un coronavirus sau un
pneumovirus, caracterizat prin tumefierea edematoasă a sinusurilor
infra- şi periorbitare, care poate să se extindă la tot capul.
Coligranulomatoza se întâlneşte rar şi evoluează cronic, asimptomatic.
Se pot înregistra cazuri de moarte subită. La broileri: - se evidenţiază
inflamaţia fibrinoasă a tuturor seroaselor toraco- abdominale, - organele
sunt congestionate şi distrofice. La găinile adulte: - ficatul este mărit,
uneori friabil şi cu zone de necroză, - iar în evoluţiile cronice se constată
ovarită, - peritonită fibrinopurulentă, - salpingită cu formarea de
pseudoconcremente de ouă. În coligranulomatoză - se constată leziuni
nodulare de tip granulomatos, cu localizare în intestin, ficat, rinichi,
splină, miocard, ovar, proventricul, pulmon, piele etc. Nodulii au
dimensiuni diferite (de la focare mici până la mărimea unui ou) şi
seamănă cu cei din tuberculoză, consistenţa este moale, apoi dură din
cauza fibrozei.
Diagnostic Se recurge la datele epizootologice, morfoclinice şi de
laborator (izolarea tulpinilor de E. coli şi caracterizarea factorilor de
virulenţă). Pentu infecţia experimentală se recurge la inocularea unei
culturi de E. coli în bulion (18-24 h) la pui pe cale i.m., i.v sau în sacii
aerieni (moartea se produce în 24-72 ore). În cazul coli-granulomatozei
aspectul histologic este destul de caracteristic.
Diagnostic diferential micoplasmoză, chlamidioză, holeră,
salmoneloză, stafilococie, tuberculoză, leucoză .
Tratament S-au dovedit a fi foarte eficiente Fluoroquinolonele
(enrofloxacin, sarafloxacin). Utilizarea antibioticelor sau a
sulfamidelor, conform antibiogramei, poate duce la diminuarea
pierderilor pentru un timp scurt, dar nu duce la eliminarea infecţiei.
Profilaxia se realizează numai prin măsuri generale: asigurarea unor
condiţii optime de zooigienă şi alimentaţie, respectarea tehnologiei
sanitare veterinare, evitarea factorilor de stres, aplicarea
medicaţiei antistres înainte şi după efectuarea diferitelor operaţii,
respectarea igienei incubaţiei. Folosirea de probiotice pot reduce
numărul de colibacili din tubul digestiv. In focar păsările bolnave se
izolează şi se efectuează dezinfecţii, iar păsările sănătoase se supun
unui tratament antiinfecţios preventiv.
15. Pasteureloza aviară
Boală infecţioasă enzootico-epizootică, - afectează numeroase specii de
păsări domestice şi sălbatice, - evoluează supra acută şi acut, -
clinic se manifestă cu septicemie, diaree, - morfopatologic - cu
diateză hemoragică, enterită şi focare necrotice pe ficat.
Primul studiu - în Franţa, de către Chabert în 1782,
Ag.patogen - Pasteurella şi Mannheimia.
Rezistenţa. la 60oC rezistă 10 minute‚ în materiile fecale 6-10
zile‚ în cadavre câteva săptămâni‚ în sol‚ apă şi în unele furaje
aproximativ 15 zile, în carcase până la 3 luni, dezinfectantele
uzuale le distrug în câteva minute .
Sunt receptive peste 100 de specii de păsări domestice şi sălbatice
(găina, fazanul, curca, bibilica, raţa, gâsca, porumbelul, canarul,
papagalul, vrabia etc.), însă de grade diferite. Dintre păsările domestice
- mai sensibile sunt curcile şi palmipedele. Este întîlnită după vârsta
de 3 luni), deşi s-a subliniat posibilitatea și la puii sub o lună.
Sursele de infecţie - păsările bolnave sau cele purtătoare. - furajele şi
de apa contaminată. - păsările sălbatice. Contaminarea pe cale
digestivă, respiratorie. Poate evolua sub formă de epizootii de tip
exploziv.
Perioada de incubaţie este de câteva ore până la 1-4 zile.
Forma supraacută (fulgerătoare), înregistrată mai ales când boala apare
pentru prima dată în efective indemne, evoluează rapid, păsările fiind
găsite moarte. - respiraţie dispneică, - cianoza crestei şi
bărbiţelor, - moarte la 100 % din cazuri.
Forma acută - septicemică, cea mai des întâlnită, - diaree profuză,
spumoasă, uneori hemoragică, - respiraţie accelerată, zgomotoasă şi
dispneică. - moarte în 1-2 zile la 90-95 % din cazuri, sau trec în forma
cronică.
Forma cronică - diaree intermitentă, - anemie, În funcţie de
localizare se descriu: coriza pasteurelică (strănut, tuse, jetaj) cu
evoluţie lentă; localizarea pulmonară (dispnee, slăbire, moarte); l
ocalizarea articulară (artrite tarsiene, metatarsiene, falangiene,
şchiopături); localizarea la nivelul bărbiţelor (“boala bărbiţelor”).
Durata formei cronice este de 2-3 săptămâni sau mai mult, sfârşind prin
vindecare sau moarte. La curci s-au evidenţiat şi necroze cutanate cu
evoluţie severă. În forma supraacută: - cianoza crestei şi bărbiţelor,
- hemoragii pe seroase mucoase, congestia organelor interne.
În forma acută: - hemoragii multiple pe epicard,“cord stropit cu
fuxină”; - exsudat seros în cavitatea pericardică; - enterită hemoragică
sau hemoragico-necrotică; - ficatul uşor mărit, congestionat sau
distrofic, cu prezenţa unor focare cenuşii-gălbui “hepatită necrotică
miliară”; - edemaţierea pulmonului, uneori focare de pneumonie. În
forma cronică: - pneumonie fibrino-necrotică, ooforite şi salpingite, -
pericardite şi peritonite fibrinoase.
Diagnostic Boala se suspicionează pe baza: datelor
epidemiologice, clinice, morfopatologice. Pentru certitudine -
examen bacteriologic (izolarea, identificarea pasteurelelor, pe baza
testelor biochimice, testarea patogenităţii pe şoarece sau porumbel.
Pentru identificarea P.multocida în ţesuturi şi exsudate s-a folosit şi
microscopia cu imunofluorescenţă, iar pentru depistarea curcilor
purtătoare de germeni, PCR .
Diagnostic diferential boala de Newcastle, puloroză şi tifoză,
spirochetoză, LTI, mycoplasmoză, Intoxicaţii.
Medicaţia poate opri pentru un timp evoluţia bolii, dar după sistarea
acesteia, îmbolnăvirile reapar. În situaţia în care nu se poate recurge la
lichidarea efectivului se instituie un tratament profilactic antiinfecţios
folosind: - streptomicina (0,10 g/kg, i.m., de 2 ori la 36-48 de ore); -
teramicina uleioasă (0,025 g/kg); - solvocilinul (0,055 g/kg în hrană
sau în suspensie uleioasă, respectiv 0,055 g/ml, pe cale i.m.); -
sulfadimidinul (0,2 % în apă de băut, Alcalinizată cu hidroxid de
sodiu, 0,04 % sau 0,5 % în furaje, în zilele de 1, 2, 3, 5, 8, 12);
tetraciclină clorhidrat (200-400 g/t de furaje timp de 5-7 zile);
sulfoquinoxalina (3 linguri la 22 litri apă timp de 3 zile, urmată de o
pauză de 3 zile şi apoi reluarea medicaţiei pentru încă 2 zile, cu 2 linguri
la 22 litri apă sau în furaje 0,1 %). Alegerea medicamentului se face
conform antibiogramei.
Profilaxia vizează - condiţiilor de igienă, alimentaţie, - combaterii
parazitozelor, a diferitelor boli cronice, precum şi a altor cauze ce ar
putea stresa organismul. - procurarea de păsări se va face numai din
ferme libere de boală. Se va efectua examene clinice şi necropsice şi
se va respecta regimul de dezinfecţii. Pentru imunoprofilaxie s-au
produs şi testat diferite vaccinuri inactivate şi vii preparate din tulpini
atenuate. În general, vaccinurile conferă protecţie pe o perioadă scurtă şi
insuficient de solidă. Vaccinuri: tulpina CU - “HOLEVAC”,
“HOLEVACOL” “Pestiholvac” se aplică s.c. în regiunea cefei, sau
prin metoda stick, la vârsta de 8-12 săptămâni, cu rapel la 18-22
săptămâni. Holera aviară este o boală supusă declarării şi carantinei de
gradul II. Loturile în care a apărut boala vor fi lichidate, cu excepţia
celor de selecţie care se supun tratamentului. În restul halelor se
instituie tratamentul profilactic şi se iau măsuri pentru corectarea
deficienţelor care au determinat declanşarea bolii. În gospodăriile
populaţiei se recurge la tăierea tuturor păsărilor din curţile
contaminate. În curţile indemne se efectuează vaccinări de
necesitate. Ridicarea măsurilor de carantină se face diferenţiat, în
funcţie de sistemul de creştere şi exploatare.
16. Aspergiloza aviară
Aspergiloza (pneumocicoza, pneumonie, micoza mucegaiului) este o
boală infecțioasă cauzată de ciupercile de mucegai. Tot felul de animale
domestice suferă de ea.O boală periculoasă apare cu afectarea sistemului
respirator și a membranelor seroase ale altor organe (ficat, tract
intestinal, rinichi, splină, sistemul nervos central etc.). Oamenii au, de
asemenea, aspergiloză. Cel mai adesea, păsările de curte sunt infectate
pe calea alimentară - cu alte cuvinte, ciupercile intră în organism
împreună cu alimentele în care sunt prezente Aspergiloza poate fi acută
și lentă. Simptomele bolii variază în funcție de vârstă
Boala observată la vârsta sub 30 de zile, cel mai adesea sub formă acută.
Primele semne apar deja în a treia zi de la momentul infecției. Uneori,
această perioadă este redusă la 1 zi sau este mărită la 10 zile. La puii
bolnavi, se dezvoltă lent, devin leneși și flegmatici, își întind gâtul,
respiră greu și rapid, înghițind convulsiv aerul, adesea strănutat și o
suspensie spumoasă poate fi eliberată din nas. Practic, temperatura
corpului este normală. După 2 - 6 zile, pasărea moare
Forma acută este cel mai adesea însoțită de:
 mișcarea tulbure;
 tremor de mușchi;
 pierderea apetitului;
 dezechilibru al mișcărilor;
 convulsii;
 paralizie;
 pareză;
Forma cronică (adulții care sunt bolnavi) este lentă și simptomele nu
sunt atât de pronunțate
  manifestări nervoase;
 diaree și constipație;
 întârzierea creșterii;
 pierdere în greutate
Diagnosticarea bolii în funcție de rezultatele testelor epizootologice
(clinice) și de laborator. Pentru cazurile avansate, tratamentul în
medicina veterinară nu este dezvoltat. Pacienții sunt izolați și distruși pur
și simplu. Cu toate acestea, dacă detectați boala într-un stadiu incipient,
puteți încerca să utilizați diverse medicamente pentru a combate această
ciupercă. Soluție de acid boric, Soluție de iod, Yodotrietilen glycol
17. Ornitiza
Ornitoza este o boală infecţioasă din grupul zooantroponozelor, ce se
transmite la om mai frecvent de la păsări şi se caracterizează clinic prin
simptome de intoxicaţie generală, febră, afectarea sistemelor respiratorii,
nervos, digestiv etc.
Agentul patogen al ornitozei este un microorganism din familia
hlamidiilor, filtrabil, rezistent la acţiunea diferitor factori ai mediului
ambiant. Parazitul se păstrează îndelungat la temperaturi joase, spre
exemplu - la t° - 70°C timp de 2 ani, însă este mai puţin rezistent la
temperaturi ridicate. La temperatura de +60°C +70°C rezistă 10-15
minute, iar la +100°C numai 2-3 minute. Este destul de sensibil la
acţiunea soluţiilor dezinfectante obişnuite (clorură de var, cloramină,
fenol, crezol, formalină etc).
Sursa de infecţie în natură o constituie raţele, gâştele sălbatice,
pescăruşii, turturicile şi alte păsări migratoare, de la care, de regulă, se
molipsesc cele sinantrope (vrăbiile, graurii etc.) şi cele domestice
(hulubii, găinele, gâştele, raţele, curcile şi cele decoraive - papagalii,
fazanii, canarii, etc
Agentul patogen se elimină de la păsări cu secreţiile nazale, sputa şi cu
materiile fecale. Boala provenită de la papagali se mai numeşte
psitacoză.
Din punct de vedere epidemiologic, rolul cel mai important în
răspândirea ornitozei le aparţine raţelor, curcilor, papagalilor şi hulubilor
(porumbeilor). Uneori infectarea hulubilor cu germenul ornitozei atinge
50%, ba chiar şi mai mult.
Ornitoza se transmite de la păsările bolnave ori purtătoare de germeni
omului receptiv pe cale aero-picături sau aero-praf. Molipsirea mai are
loc şi prin contactul direct cu aceste păsări ori prin mâinile murdare, alte
obiecte contaminate cu pielea sau carnea lor.
Ornitoza este o boala infectioasa cauzata de chlamydia. La pasarile
tinere boala poate cauza pierderi insemnate.
Chlamydia este excretata cu dejectiile, in lichidul lacrimal, pe cioc si in
laptele de gusa. Porumbeii se infecteaza respirand praf infectat cu
agentul patogen, sau ingerand hrana sau apa infectata.

Simptome de Ornitoza:

 apatie
 lipsa poftei de mancare
 sete exagerata
 performante reduse in concursuri
 la unele pasari apare conjunctivita, lipirea pleoapelor
 inchiderea ochilor, sensibilitate la lumina
 lichid galbui pe nari
 infundarea narilor, respiratie cu ciocul deschis
 scarpinarea la cap
 stranut

Este o afectiune ce poate fi transmisa la om in anumite conditii.

TRATAMENT: Enrofloxacina, Ornichure, Tetraciclina, Baytril.

18. Coriza infecţioasă

Coriza infecţioasă aviară este o boală infectocontagioasă a găinilor,
produsă de o bacterie. Boala se manifestă anatomoclinic prin simptome
respiratorii datorate inflamaţiei mucoaselor capului
Importanţa economică a bolii se datorează pierderilor prin mortalitate,
scăderii producţiei de ouă, cu 10-40% şi cheltuielilor cu profilaxia şi
combaterea.
Agentul etiologic este bacteria Haemophilus paragallinarum, germen
care trăieşte ca epifit al mucoasei căilor respiratorii anterioare, la păsări
sănătoase sau la cele trecute prin boală. Bacteria are rezistenţă mică În
afara organismului păsărilor infectate, este sensibilă la antibiotice, este
distrusă de antisepticele şi dezinfectantele obişnuite. Sunt sensibile
găinile peste vârsta de o lună, celelalte specii de păsări nu fac boala.
Sursele de infecţie sunt reprezentate de găinile bolnave şi cele trecute
prin boală, care elimină germenul prin secreţii şi excreţii respiratorii.
Boala se transmite de la un individ la altul, de obicei, prin intermediul
aerosolilor contaminanţi, este posibilă şi infecţia prin apa de băut.
Tabloul anatomic clinico-
Boala debutează cu stare de abatere, catar seros sau mucupurulent,
reducerea consumului de furaj, scăderea procentului de ouat. Boala se
extinde Într-o săptămână la aproape tot efectivul. Datorită inflamţiei
mucoaselor capului apare jetaj seros sau seromucos Însoţit de catar
oculo-nazal. Datorită acestuia pasărea scutură frecvent capul pentru
degajarea căilor respiratorii anterioare, făcând un zgomot caracteristic,
respiraţia fiind de tip bucal. În sinusurile infraorbitare se acumulează
secreţii care deformează capul dând aspect de cap de bufniţă, poate să
apară şi edemul capului. Trecerea prin boală se soldează cu instalarea
unei imunităţi de lungă durată.
Diagnosticul poate fi suspicionat În baza datelor epidemiologice şi
anatomoclinice. Pentru confirmare se impune examenul de laborator. De
la cadavrele proaspete În laborator se Încearcă izolarea bacteriei pe
medii de cultură speciale. De la păsările vii, trecute prin boală, se
recoltează sânge pentru evidenţierea anticorpilor postinfecţioşi prin
reacţia de seroaglutinare.
Profilaxia se realizează prin măsuri generale care vizează:
neintroducerea bolii În fermă, achiziţionarea de păsări să se facă din
ferme indemne respectând principiul „totul plin, totul gol”, se vor lua
măsuri pentru ca păsările sălbatice să nu aibă acces În halele de găini.
Există şi vaccinuri, atât vii cât şi inactivate, care pot fi folosite În
profilaxia acestei boli.
Dacă boala a apărut se vor corecta condiţiile de hală şi se va face
tratament curativo-profilactic la Întregul lot, cu antibiotice În apa de băut
sau În furaje. Terapia antimicobiană va fi instituită pe durata a 5-7 zile.
19. Tuberculoza aviară. Micoplasmoza
Tuberculoza aviara este o boala infectioasa care are loc intr-o forma
foarte severa. Agentul său cauzator este bacteria tuberculozei gripei
aviare. Principala sursă de infecție este gunoi de pasăre. În ea bacilii pot
rămâne până la 7 luni.
Pentru boala se caracterizează prin formarea de tuberculi în țesuturile
corpului. Bacteriile afectează cel mai adesea organele interne:
 mucoase;
 ficat;
 tractul gastrointestinal;
 splinei.
Boala poate dura câteva luni. Cursul depinde de gradul de deteriorare a
organelor interne, iar viteza depinde de prezența imunității și de calitatea
hranei la găini. Dezvoltarea tuberculilor determină o creștere a organului
afectat și se termină cu ruptura și cu hemoragia letală.
Puii bolnavi sunt slăbiți, pasivi, repede obosiți, pierd masa musculară. În
același timp, consumă cantitatea obișnuită de hrană. Pielea pare uscata,
lobile urechii si pieptenele au o nuanta nesanatoasa. Împreună cu
principalele simptome, rețineți și:
 tulburări intestinale;
 scăderea graduală a producției de ouă;
 anemie;
 pene perforate și murdare.
Modificările apar și în interiorul corpului. Granuloamele pe organul
afectat apar în zilele 14-21. Deoarece procesul de dezvoltare a
patogenului se produce în interiorul celulelor țesuturilor blocate de
sistemul imunitar, necroza tisulară cu severitate variază în zona afectată.
Diagnosticul principal este stabilit de semnele externe ale bolii, precum
și de rezultatele detectării celulelor bacteriene rezistente la acid în
frotiuri.Se efectuează un test intradermic de tuberculină pentru
diagnosticarea masivă a efectivului. Testul se face pe zone deschise ale
corpului - scallop, cercei. Deoarece alergenul slăbit Mycobacterium
avium este administrat intradermic.
Când carcasa unui pui mort este deschisă, granuloamele pe organele
afectate vor fi cu siguranță găsite. Dar ele sunt ușor de confundat cu
bolile oncologice și este necesară o analiză pentru identificarea celulelor
bacteriene rezistentă la acid pentru confirmarea diagnosticului
1MICOPLASMOZA RESPIRATORIE AVIARĂ(Chronic
respiratory disease, La maladie respiratoire chronique)
●boală infectocontagioasă endemică, produsă deM.gallisepticum,
●clinic → simptome respiratorii
● morfopatologic → inflamații catarale şi fibrinoase, localizate de regulă
la aparatul respirator.
Caractere epidemiologice
● sensibilitate: găinile şi curcile,
● sensibilitatea → influențată de factori intrinseci (rasă, vârstă, factori
genetici) şi extrinseci (tehnologici, igienici şi nutriționali),
● sensibilitatea maximă: la găină şi curcă între 15 zile şi 18 luni.
● imunitatea vitelină este redusăşi se epuizează repede, → după vârsta
de 15 zile, puii de găinăşi de curcă devin sensibili la infecția naturală cu
M.gallisepticum.
● boala → incidență redusă la bibilici, fazani, prepelițe, potârnichi şi
păuni. Surse principale de infecție: ● păsările bolnave, ● păsările
convalescente, ● păsările cu infecții inaparente, ● păsările sălbatice, ●
ouăle.
Clinic → 5 sindroame: → pot evolua singure sau în asociație ▪ coriză,
▪ sinuzită, ▪ laringotraheită, ▪ pneumonie ▪ aerosaculităLa puii de găină
- evoluție la vârsta de 4-8 săptămâni şi, de regulă, este consecinŃa
infecŃiei verticale.
 Clinic: ▪ abatere, ▪ jetaj seromucos, ▪ raluri traheale, ▪ dispnee, ▪
apetit redus ▪ întârziere în creştere. ● examenul transbucal: ▪ congestia
mucoasei laringo-traheale, ▪ secreții mucoase abundente, ▪ uneori
depozite de fibrină, ▪ uneori sinuzite exsudative infraorbitare şi enterită.
La această structură de vârstă predomină sindromul de corizăşi laringo-
traheită,
● prezența factorilor favorizanți → sindromul de pneumonie şi
aerosaculită.
● mortalitate 30% în formele necomplicate, dacă intervin infecții
bacteriene secundare → procentul de mortalitate creşte
Tabloul morfopatologic ● leziunile macroscopice - dependente de
vârstăşi de evoluția clinică a bolii,
● în faza inițială a micoplasmozei respiratorii: → inflamații de tip
cataral: ▪ rinita sau coriza micoplasmică, ▪ sinuzita infraorbitară şi
laringotraheită.
▪ mucoasa laringelui şi traheei poate fi îngroşată, congestionată sau
chiar hemoragică,
▪ prezența unui exsudat seromucos,
▪ depozite fibrinoase neaderente la mucoasă
▪ dopurile de fibrină● în formele grave: ▪ congestia şi edemul pulmonar
▪ chiar pneumonie crupală. ▪ leziunea caracteristică este întâlnită la sacii
aerieni, la găină fiind afectaŃi mai frecvent sacii aerieni toracici, care
poartă denumirea de aerosaculită.
20. Măsurile de profilaxie (biosecurizarea) în gripa aviară
MĂSURI DE PROFILAXIEMăsurile sanitar-veterinare profilactice
includ:
 întreţinerea păsărilor în spaţii închise;
 interzicerea introducerii păsărilor din efectivele nefavorabile de
boală;
 accesul la fermele avicole numai a personalului angajat în
producere;
 utilizarea echipamentului special în timpul lucrului;
  accesul pe teritoriul fermelor prin bariera sau covoraşul de
dezinfecţie;
 supravegherea permanentă clinică a efectivelor de păsări;
 interzicerea contactului copiilor cu păsările;
 curăţirea mecanică sistematică şi dezinfecţia periodică a
încăperilor;
 colectarea şi păstrarea găinaţului în platforme speciale.
Elementul principal în complexul măsurilor de profilaxie a GA este
„Biosecuritatea fermelor avicole”
 Menţinerea bolilor infecţioase în natură are loc datorită existenţei
lanţului epizootic care include 3 verigi:
I. păsările bolnave;
II. căile de transmitere;
III. păsările receptive.
 Factorul “ biosecuritatea “ are destinaţia de a elimina din acest lanţ
veriga II -căile de transmitere a infecţiei.
21. Elaborarea planului de contingenţă în gripa aviară
22. Măsurile de combatere în zona de carantină (Gripa aviară)
MĂSURILE DE COMBATERE
În caz de apariţie şi înregistrare oficială a focarelor de gripă aviară ,
în regiunea data se instituie carantină de gradul 1 .
Focarul se izolează strict prin două zone–zona de protecţie şi zona
de supraveghere .
Conform cerinţelor sanitar –veterinare prevăzute în Planul de
contingenţă , în zona de carantină nu se permite scoaterea sau
introducerea păsărilor şi a produselor acestora.
1.Zona de protecţie–se
Instituie pe o rază de 3 km. Se efectuează depopularea tuturor
speciilor de păsări din focar (comună)prin sacrificarea
forţată,asfixiindu-le cu dioxid de carbon.Păsările sacrificate vor fi
distruse prin ardere sau îngropare la o adîncime numai puţin de 2m ;
 acest lucru e necesar de efectuat în timp de 24 ore avînd ca scop
prevenirea răspîndirii infecţiei;se distrug carcasele şi produsele
provenite de la aceste păsări;
2.Zona de supraveghere-se instituie pe o rază de 10 km, înclusiv cu zona
de protecţie.
în raza acestei zone proprietarii sînt obligaţi să închidă toate păsările ; se
interzice vînzarea şi scoaterea din această zonă a păsărilor,produselor şi
altor materiale; sistematic se fac examinări clinico-necropsice şi de
laborator;
se efectuiază dezinfecţia ,dezinsecţia şi deratizarea periodică a
adăposturilor. Pentru dezinfecţie pot fi folosite următoarele preparate:
hipoclorid de Na,Ca2%;vircon2%;soda calcinată2-3%;acidul
clorhidric1%;virocid,CID-2000,0,5–1%.
repopularea se face peste 21 de zile de la lichidarea focarului de
boală,dezinfecţia finală şi rezultatul negative al probei“santinelă”
23. Grupurile de lucru, destinaţia acestora în focarele de gripă
aviară
GRUPURILE DE LUCRU IN FOCARELE DE GA In focarele de GA
se crează 6 grupuri de lucru formate din specialişti veterinari (experţi)
1. Grupul de epizootologi
2. Grupul de scrining
3. Grupul de trasabilitate
4. Grupul de stamping-out şi evaluare
5. Grupul de instruire
6. Grupul de informare
Grupul de epizootologi Componenţa:
1. medicul veterinary epizootolog rational (municipal);
2. medicul veterinary al circumscripţiei sanitare veterinare
teritoriale ;
3. medicul veterinary responsabil de exploataţie.
Activează sub coordonarea echipei de epizootologi de la nivel central
Responsabilităţi:
 asistă postul de comandament operaţional;
 stabileşte posibila origine a infecţiei;
 stabileşte perioada iniţială de contaminare a exploataţiei;
 determină punctele de risc din exploataţia contaminate şi a celor
din apropiere;
 determină limitele de posibilă răspîndire a agentului GA.
Grupul de scrining este format din specialişti din serviciul sanitar
veterinar raional (municipal)
Responsabilităţi:
 efectuează evaluarea exacta a răspîndirii virusului în zona de
protecţie ; apreciază numărul de păsări din această zonă;
 monitorizează situaţia pentru a avea o informaţie exacta a păsărilor
moarte, ucise, suspecte de boală, suspecte de contaminare şi a
animalelor nereceptive din zona de protecţie;
 realizează cercetări serologice în fermele din zonele de protecţie şi
de supraveghere. Această informaţie este obligatorie pentru a
motiva ridicarea măsurilor de carantină.
Grupul de trasabilitate este format din specialişti din serviciul sanitar
veterinar raional (municipal) Responsabilităţi:
 studiază mişcările de animale vii, de produse de origine animală,
persoane, furaje şi alte materii ce pot constitui purtători de virusal
GA;
 evaluează posibilele contacte ale exploataţiei înainte de perioada
de contaminare, în perioada de incubaţie şi după suspiciunea bolii;
 ţine sub observaţie exploataţiile„ decontact“ şi toate exploataţiile
suspecte pînă la eliminarea suspiciunii gripei aviare;
 recoltează probele de laborator pentru a determina originea
virusului gripei aviare şi durata în timp între
contaminare,suspiciune şi diagnostic.
Grupul de stamping-out şi evaluare este format din specialişti din
serviciul sanitar veterinar şi persoane instruite din cadrul comunităţii
Responsabilităţi:
 coordonează uciderea păsărilor susceptibile din exploataţia
contaminată;
 apreciază valoarea păsărilor, furajelor şi a altor materiale ce se
supun distrugerii;
 determină valoarea produselor de origine animală ce se distrug;
 supervizează prima dezinfecţie, dezinfecţiile periodice şi
controlează eficienţa dezinfecţiei şi a dezinsecţiei finale.
Grupul de instruire este format din specialişti din serviciul sanitar
veterinar raional (municipal), ghidaţi de echipa de comandă
Responsabilităţi:
 realizează instruirea personalului din focar privind depistarea şi
aplicarea măsurilor de control al bolii;
 realizează întocmirea, împreună cu şeful Centrului Local de
Combatere a GA a raportului epizootic periodic;
 avizează recoltările de probe în zonele de protecţie şi de
supraveghere.
Grupul de informare este format din specialişti ai serviciului sanitar
veterinar raional (municipal)
Responsabilităţi:
 preiau toate informaţiile referitoare la situaţia din focar;
 răspund la apelurile populaţiei şi furnizează informaţii pentru mass
-media.
24. Acţiunile serviciului veterinar în cazuri de suspecţie a gripei aviare
După primirea avizului de la proprietarul de păsări despre suspiciunea
unei boli , medical veterinar:
 se deplasează la fata locului;
 studiază situaţia creată;
 culege anamneza, analizează manifestarea clinică;
 efectuează cercetări necropsice;
 prelevează probe pentru confirmarea diagnosticului în laborator;
 întreprinde măsuri pentru localizarea focarului de boală şi
prevenirea răspîndirii infecţiei;
 izolează păsările bolnave de cele clinic sănătoase;
 dă indicaţii proprietarului privitor restricţiilor sanitare veterinare
pînă la confirmarea sau infirmarea diagnosticului;
 informează Serviciul sanitar veterinary rational despre cazul
suspect de boală.
26. Metodica recoltării, expedierii şi examinăriide
laborator în gripa aviară
PRELVAREA, AMBALAREA ŞI EXPEDIEREA MATERIALULUI
PATOLOGIC ÎN LABORATOR Prelevare
 De la păsări bolnave:
 tampoane cloacale saumasefecale, tampoane traheale;
 De la cadaver
 cadavre, mase fecale, conţinut de organe(intestin,encefal,trahee,
pulmon,ficat, splină )
Ambalare
Organele şi ţesuturile pot fi comasate, materiile fecale-separat
Tampoanele vor fi puse în mediu-tampon fosfat salin cu
antibiotice. Expediere
Containere–termos cu ghiaţă uscată,ermetic închise, însoţite de
fişa de însoţire.
STRATEGIA DIAGNOSTICULUI DE LABORATOR Moleculară Probe de ser
ELISA Diagnosticul se confirmă prin izolarea şi identificarea
virusului în rezultatul investigaţiilor de laborator.

27. Măsurile întreprinse în cazul suspecţiei

pseudopestei aviare
28. Măsurile de carantină în focarul de pseudopestă
Se aplică un complex sever de măsuri generale şi specifice,
Măsurile generale:
-examene clinice, necropsice şi de laborator a stării sanitare veterinare; 
-achiziţionarea de ouă, pui, tineret de înlocuire numai din ferme indemne
de pseudopestă; 
-menţinerea unităţilor avicole în condiţii de permanentă izolare,
vaccinări de întreţinere; 
-respectarea condiţiilor de zooigienăşi executarea de dezinfecţii
profilactice etc
În caz de apariţie a BN, aceasta se declară şi se instituie măsuri de
carantină de gradul I:
-se izolează funcţional halele şi fermele contaminate, instituindu-se
măsuri severe, în scopul opririi difuzării virusului;
-păsările bolnave se izolează, se sacrifică şi se distrug prin ardere
sau sunt prelucrate sub formă de făinuri furajere;
-se distrug cadavrele;
-aşternutul se va steriliza biotermic;
-se aplică dezinfecţii riguroase;
-păsările sănătoase din loturile contaminate se vaccinează de
necesitate la minimum 14 zile de la vaccinarea anterioară, folosind
vaccinurile vii atenuate;
-lichidarea întregului efectiv, când boala are o evoluţie gravă şi
valorificarea prin abator (carcasele fiind sterilizate prin fierbere);
-în jurul focarului se instituie măsuri restrictive de circulaţie, se
intensifică supravegherea sanitară şi se vaccinează păsările
descoperite imunologic sau se revaccinează de necesitate. În
sectorul gospodăriilor populaţiei se vor tăia toate păsările
respective, din curţile contaminate, carnea fiind utilizată pentru
consum familial sau colectiv, după prelucrarea termică.
Cadavrele şi subprodusele se distrug prin ardere sau îngropare pe
loc.
Măsurile de carantină se ridică după 30 de zile de la ultimul caz de
boală şi după efectuarea dezinfecţiei finale.

29. Metodica de recoltare, expediere şi de examinare a

materialului patologic pentru confirmarea diagnosticului la
pseudopesta aviară
Se stabilește pe baza datelor epizootologice, clinice şi aspectelor
morfopatologice.Pentru izolarea virusului:-tampoane traheale şi
cloacale (sau fecale) sau din organe (pulmon, creier, ficat, splină etc.),
-se inoculează în cavitatea alantoidianăa ouălor embrionate între a 9-a
şi a 11-a zi. -RIHA , RHA, SN, tehnica ELISA. Testarea serologică
pentru controlul eficacităţii vaccinărilor profilactice, se face la 21 de zile
după vaccinare.
30. Vaccinurile, metodele de administrare şi de examinare a
eficienţei imunologice în pseudopesta aviară
Imunoprofilaxiase realizează prin folosirea atât a vaccinurilor
inactivate cât şi a vaccinurilor vii din tulpini atenuate. Vaccinurile vii,
cel mai mult folosite în prezent, sunt constituite din tulpini lentogeneşi
mezogene, prin cultivarea pe ouă embrionate SPF, de 8 -9 zile (lichid
alantoamniotic) sau pe culturi de celule. În prezent, se utilizează
vaccinurile vii preparate din tulpini lentogene(B1, La Sota, La Sota-Cl-
90, LS-79): „NewvacLa Sota”, „NewvacLS+79”, „Avipestivac-B”,
„Avipestivac-Cl-90”, „Avipestisota”, „Avipestivac-R”, „Liobiandvac”,
„Liobivac” (BN, BIA), „Ndbivac” (BN, BI), „Liotrivac” (BN, BIA, BI).
Vaccinurile se pot administra individual, prin instilări în sacul
conjunctival sau nazal, prin imersia ciocului (depping), prin injecţii i.m.
sau s.c. sau în colectiv, sub formă de aerosoli, spreysau prin apa de băut.
31. Vaccinurile, schemele de vaccinare utilizate în prevenirea SSO,
bronşitei infecţioase şi laringotraheitei infecţioase, boala lui Marec
SINDROMUL SCADERII OUATULUI
Pentru prevenţia specifică - vaccinuri inactivate, la vârsta de 14 şi 18
săptămâni, cu minimum 3 săptămâni înaintea intrării în ouat.  -
vaccinuri monovalente, („Sincovac”, „Sicovac”), vaccinul „Nobilis
EDS” sau vacinuri mixte.  Vaccinurile monovalente - la vârsta de 16 -
18 săptămâni. Doza vaccinală este de 0,5 ml ce se aplică s.c. sau i.m. 
Revaccinarea este necesară numai în cazul în care testele serologice
efectuate la vârsta de 36-40 săptămâni arată valori necorespunzătoare
privind titrul anticorpilor specifici sau când situaţia epidemiologică o
impune.  Vaccinuri inactivate, uleioase, mixte (descrise la boala de
Newcastle, bursita infecţioasă şi bronşita infecţioasă).
BRONSITA INFECTIOASA: În imunoprofilaxie: - se utilizează
vaccinuri vii atenuate din tulpini embriono-adaptate, obţinute din
serotipul de virus „Massachusetts” sau din două serotipuri, ca vaccin
bivalent şi vaccinuri inactivate. Vârsta optimă de vaccinare este de 4
săptămâni (pot fi vaccinaţi şi puii de 5-7 zile) cu repetare la 1-2 luni.
Unele tulpini vaccinale pot fi administrate şi la vîrsta de o zi, prin
metoda spray. Administrarea vaccinurilor - - instilaţii conjunctivale, - -
prin aerosoli, - - în apa de băut.
Vaccinurile vii  - „Bronvac”, „Biromvac-H-120” şi „Biromvac-H-52”,
 Vaccinurile mixte  - „Intervet”  - Nobilis IB 4-91,  - Nobilis
IB H120,  - Nobilis IB Ma 5.
LARINGOTRAHEITA INFECTIOASA:  În unităţile contaminate sau
ameninţate de boală se recurge la imunoprofilaxie.  Se utilizează
vaccinuri atenuate preparate pe embrioni (ovoculturi) şi pe culturi
celulare.  Administrare a vaccinului  - la nivelul mucoasei cloacale
nu a fost autorizată în multe ţări.  Cele mai eficiente - oculară
(îndeosebi) şi nazală.  - pe cale respiratorie, prin aerosoli sau prin
administrare i.m. (vaccin inactivat).
Imunoprofilaxie - tulpina 90 („Larivac”) -tulpina 79-2 („Laringovac”).
 Prima vaccinare - intranazal sau oculo-conjunctival, la vârsta de 28
zile.  - se poate efectua începând cu vârsta de 10 zile, se repetă la
vârsta de 16-20 săptămâni, de preferat în apa de băut.  „Nobilis ILT” .

BOALA LUI MAREK

Administrarea vaccinurilor se realizează individual prin inoculare fie la
pui de o zi, în regiunea cefei, în doză de 0,2 ml, fie la embrion în a 18-a
zi de incubaţie (vaccinarea „in ovo”, respectiv în embrion şi lichidul
amniotic)
Vaccinuri - din tulpina herpes de curcă FC-126 de serotip 3, singură
(„Marekromvac”) sau asociată cu tulpina de virus Marek apatogenă SB1
 de serotip 2 („Marekbivac”), un vaccin trivalent folosind tulpinile
Rispens clona 4/93 de serotip 1, SB1 şi VHC-F 126 de serotip 3
(„Marektrivac”) ,  vaccin folosind tulpina de virus herpes omoloagă
Rispens, clona 4/93, singură („Romaris”) sau asociată cu tulpina FC-126
(„Romaris-Marekromvac”).
32. Măsurile de diagnostic şi combatere a pulorozei aviare
În baza datelor epizootologice‚ clinice şi morfopatologice - boala este
suspicionată.  Pentru certitudine - examenele bacteriologic (izolarea şi
identificarea S.pullorum şi S.gallinarum) şi serologic.  Anticorpii
specifici sunt evidenţiaţi prin reacţiile de hemaglutinare rapidă, de
aglutinare lentă şi ELISA
 Profilaxia se realizează prin măsuri generale:  - achiziţionarea de
păsări‚ pui şi ouă pentru incubaţie numai din unităţi indemne de boală;
 - respectarea carantinei profilactice ;  - urmărirea în pemanenţă a
stării sanitare a efectivelor‚ asigurarea condiţiilor de zooigienă şi
alimentaţie corespunzătoare;  - dezinfecţii în adăposturi şi
incubatoare.  În imunoprofilaxia tifozei s-au încercat vaccinurile
inactivate şi vii atenuate, ale căror rezultate au fost variabile .  Boala
se declară şi este supusă măsurilor de carantină de gradul III.  Dacă
procentul de infecţie este mic, puii bolnavi şi cei morţi se distrug‚ se
efectuează dezinfecţii‚ iar cei sănătoşi se tratează preventiv.  În
efectivele infectate masiv măsura cea mai bună fiind lichidarea acestora.
 In cazul păsărilor adulte, cele bolnave şi serologic pozitive se
sacrifică, iar la restul se aplică medicaţie preventivă şi se exploatează
numai pentru producţia de ouă de consum până la sfârşitul sezonului de
ouat, după care se sacrifică, aplicându-se principiul “totul plin, totul
gol”.
33. Măsuri de profilaxie şi combatere în colibaciloza şi
micoplasmoza aviară
Profilaxia se realizează numai prin măsuri generale:  asigurarea unor
condiţii optime de zooigienă şi alimentaţie,  respectarea tehnologiei
sanitare veterinare,  evitarea factorilor de stres,  aplicarea
medicaţiei antistres înainte şi după efectuarea diferitelor operaţii, 
respectarea igienei incubaţiei.  Folosirea de probiotice pot reduce
numărul de colibacili din tubul digestiv.  In focar păsările bolnave se
izolează şi se efectuează dezinfecţii, iar păsările sănătoase se supun unui
tratament antiinfecţios preventiv.
MICOPLASMOZA…Profilaxie şi combatere ● măsuri generale ●
specifice Obiectivul principal → obŃinerea de efective pentru
reproducŃie (bunici şi părinŃi) indemne de această boală. Profilaxia
generală -aplicarea unui complex de măsuri: • respectarea normelor
tehnologice, igienice şi nutriŃionale; • evitarea factorilor de stres; •
eliminarea bolilor infecŃioase care pot favoriza apariŃia şi evoluŃia
micoplasmozei; • achiziŃionarea materialului avicol (ouă, pui, tineret de
înlocuire) din ferme indemne; efectuarea dezinfecŃiilor periodice în
ferme şi staŃii de incubaŃie; • respectarea principiului „totul plin totul
gol” şi a măsurilor generale de prevenire a bolilor infecŃioase în fermele
de păsări; • monitorizarea serologică a efectivelor de reproducŃie
(bunici şi părinŃi), urmată de eliminarea păsărilor serologic pozitive şi
de tratamentul adecvat al păsărilor serologic negative rămase; •
întreruperea ciclului de transmitere verticală a micoplasmozei prin
tratarea cu antibiotice (prin imersie în soluŃia de antibiotice sau
inocularea în camera de aer) a ouălor destinate incubaŃiei; • tratamentul
preventiv al puilor în primele zile de viaŃă cu antibiotice active faŃă de
micoplasme şi efectuarea unor tratamente preventive după fiecare
acŃiune imunoprofilactică; • creşterea separată a tineretului faŃă de
adulte; • supravegherea clinică şi morfopatologică a efectivelor de
păsări; • controlul prin embrioteste lunare a embrionilor morŃi şi/sau
neviabili, depistaŃi la transferul în eclozionator şi la sfârşitul perioadei
de incubaŃie; • fumigarea cu formol a ouălor destinate incubaŃiei.
34. Biosecuritatea. Metodica, importanţa acesteia în profilaxia
bolilor infecţioase
biosecuritatea se referă la totalitatea normelor, tehnicilor și măsurilor
organizatorice de prevenire și de combatere a bolilor în cadrul fermelor
avicole. Prevenirea ia în considerare condițiile tehnologice,
comportamentul uman și igiena. Biosecuritatea se realizează prin
menținerea gospodăriei la o anumită distanță de traficul aglomerat, ceea
ce înseamnă că agenții care produc boli sunt ținuți la depărtare și nu vor
trece granițele avicolei. În cuvinte mai simple, biosecuritatea este
procesul prin care este împiedicată pătrunderea germenilor patogeni în
populația de păsări, iar păsările propriu-zise sunt ținute departe de sursa
potențială de infectare. Exemple de astfel de agenți infecțioși sunt
virusul Influenței Aviare sau virusul Bolii Newcastle. Măsurile de
gestionare a biosecurității nu vizează, în mod obișnuit, un anumit agent
patogen, ci intenționează să fie bariere împotriva diverselor riscuri. Prin
urmare, este important să existe un set cuprinzător de măsuri de
gestionare a biosecurității, care să îngrădească, în comun, toate căile de
transmitere a diferiților agenți infecțioși. Atenție! Programele de
biosecuritate nu sunt un set de reguli aplicabile ,,de-a gata”, ci ce se
elaborează în funcție de particularitățile fiecărei ferme în parte.
Prin urmare, adoptarea unor măsuri adecvate de gestionare a
biosecurității reprezintă:
• un interes economic pentru proprietarul fermei;
• contribuția proprietarului fermei la asigurarea sănătății publice a
consumatorilor și a profesioniștilor din sectorul avicol;
• contribuția la menținerea unui nivel bun de sănătate animală în întreaga
țară, deoarece fiecare fermă este o sursă potențială de infecție pentru alte
întreprinderi similare;
• respectarea prevederilor legislației Republicii Moldova.
35. Actele sanitare veterinare îndeplinite de către grupurile de lucru
în focarele de gripă aviară
36. Hidropizia crapului
 - este o boală infecţioasă caracterizată prin:  inflamaţia hemoragică
a pielii şi a organelor interne,  ascită,  exoftalmie,  ulcere
cutanate ETIOLOGIE. Se consideră că forma acută este provocată de
un virus din familia „Rhabdoviridae” iar forma cronică cutanată de
diferite bacterii printre care cel mai frecvent se izolează bacteria
”Aeromonas punctata”,  - bacil gram „ – „  - mobil, dimensiunile
1,2–2 mkm,  - spori şi capsule nu formează,  - aerob facultativ. 
Se dezvoltă pe mediile nutritive obişnuite la temperatura 25-30ºC
EPIZOOTOLOGIE. Este înregistrată la crap, caras, lin, plătică, ştiucă,
somn, diferite specii de acvariu.  Mai receptivi - crapii cu vârsta 2 – 3
ani.  Sursa de infecţie - peştii bolnavi şi cei purtători ce elimină
germenii patogeni cu excrementele.. Poate fi transmisă cu lichitorile
(piedica), alte animale de apă, ectoparaziţi.  Factori favorizanţi -
schimbul brusc de temperatură a apei, concentraţia de oxigen redusă. 
Boala se întâlneşte în anotimpurile primăvara – iarna cu o mortalitate de
25 – 70%.CLINICA. Forma acută. ( la temperatura apei +16ºC şi mai
sus).  - inflamaţii hemoragice a pielii în regiunea înotătoarelor mai
frecvent şi alte regiuni ale corpului.  - abdomenul este balonat,  -
solzii zburliţi,  - exoftalmie.  - înoată molatic, incoordonat,  -
anusul este balonat,  - eliminări la palparea abdomenului (exudat cu
mucozităţi şi fibrină).  Forma subacută.  - procese exudative mai
puţin evidente.  - procese necrotice şi ulceraţii la înotătoare, alte
localizări,  - înot lent, incoordonat,  - reacţie diminuată la zgomot.
 Forma cronică. ( la sfârșitul verii, toamna).  - ulceraţii şi cicatricii
pe corp ,  - perforări ale peretelui abdominal,  - deformări a
coloanei vertebrale, regiunea cozii.TABLOUL MORFOPAT.  În
formele acute şi subacute:  musculatura scheletică - edemaţiată, 
cavitatea abdominală - exsudat sanguinolent,  ficatul – distrofiat,
focare necrotice,  vizica biliară - supraîncărcată,  intestinul –
inflamaţie hemoragică.   În formele cronice  leziunile la nivelul
pielii, ulceraţii, cicatricii.DIAGNOSTIC.  Examenului:  - clinic, 
- morfopatologic,  - de laborator,  - proba biologică pe crapul cu
masa corporală 150 – 250 g,  - identificare în RA.TRATAMENT. Cu
scop terapeutic se folosesc antibioticele, sulfamidele la exemplarii de
prăsilă.  - cu hrana în decurs de 3 zile cu rapel peste 3 zile,  - cursuri
se repetă de 2 – 3 ori, per os, în formă de suspensie 3% pe amidon sau
intraabdominal.  Tratamentul se întrerupe cu 30 de zile până la
realizare.PROFILAXIE Se interzice popularea crescătoriilor şi a apelor
deschise cu peştii bolnavi şi proveniţi din medii contaminate.  Control
strict sanitar veterinar în transportarea peştilor.  Peştii nou importaţi se
întreţin în izolator special în decurs de 30 de zile la temperatura apei
15ºC.  Bazinele în care a apărut boala se vor seca şi dezinfecta.  Se
interzice orice procedeu piscicol care duce la răspândirea bolii.  După
secarea şi dezinfecţia lacurilor, completarea se face din efective indemne
după un an.
37. Furunculoza salmonidelor
- este o boală infecţioasă, caracterizată prin septicemie şi formarea unor
abcese în ţesutul muscular.  ETIOLOGIE.Agentul cauzal –  bacilul
“Aeromonas salmonicida”,  gram “-“.  dimensiuni 1,5 – 2,5 mkm.
 spori şi capsule nu formează,  aerob facultativ.  mediile nutritive
obişnuite - temperatura 20 - 25ºC. Caractere epizootologice  Sunt
receptive salmonidele;  mai sensibile - păstrăvul , curcubeul brun. 
Sursa de infecţie o prezintă peştii bolnavi sau cei trecuţi prin boală. 
Infecţia se realizează pe cale digestivă prin bronhii şi trans-cutanată şi
prin icrele contaminate.
Tabloul clinic Perioada de incubaţie este de 7 – 10 zile. Boala decurge
în formă acută, subacută, cronică.  Forma acută – se manifestă cu
apariţia pe piele la baza înătătoarelor, branhiilor, hemoragii iar mai apoi
inflamaţii. Peştii au poze anormale. Moartea survine în 1 – 3 zile de
boală sau capătă o formă subacută, cronică.  Forma subacută – în
locurile inflamate apar nişte furuncule care se deschid spontan din care
se elimină un exsudat purulent cu ţesuturi necrotice.  În locurile
furunculelor se formează ulcere. Durata acestei forme este de 4 – 7 zile.
 Forma cronică – pe corpul peştilor bolnavi se observă furuncule,
ulceraţii, cicatricii. Peştele slăbeşte, rămâne purtător de
germeni.T.MORFOPAT.  Perioada de incubaţie este de 7 – 10 zile.
Boala decurge în formă acută, subacută, cronică.  Forma acută – se
manifestă cu apariţia pe piele la baza înătătoarelor, branhiilor, hemoragii
iar mai apoi inflamaţii. Peştii au poze anormale. Moartea survine în 1 – 3
zile de boală sau capătă o formă subacută, cronică.  Forma subacută –
în locurile inflamate apar nişte furuncule care se deschid spontan din
care se elimină un exsudat purulent cu ţesuturi necrotice.  În locurile
furunculelor se formează ulcere. Durata acestei forme este de 4 – 7 zile.
 Forma cronică – pe corpul peştilor bolnavi se observă furuncule,
ulceraţii, cicatricii. Peştele slăbeşte, rămâne purtător de
germeni.DIAGNOSTIC.  tabloului clinic,  morfopatologic, 
examenul de laborator. TRATAMENT . În crescătoriile specializate: 
Se folosesc antibioticele şi silfamidele cu hrana, cursuri câte 3 zile, în
decurs de 12 – 15 zile.PROFILAXIE.  Respectarea regulilor sanitar
veterinare, generale.  Peştii bolnavi se distrug ( făină de pește). 
Dezinfecţia,  Completarea efectivelor cu peşti şi tineret din
gospodăriile.
38. Branhimicoza
 Este o boală infecto-contagioasă cu evoluție acuta ce afectează
diferite specii de peşti şi se caracterizează cu afecţiuni ale vaselor
sanguine branhiale şi descompunerea necrotică a țesutului branhial.
Daca nu este diagnosticata si tratata la timp, branhiomicoza este mortala,
deoarece țesturile afectate nu mai pot asigura oxigenarea corecta a
corpului.ETIOLOGIE. Branhiomicoza este provocata de ciupercile: 
Branchiomyces sanguinis si  Branchiomyces
demigrans,.EPIDEMIOLOGIE.  Sunt receptivi: carpul, carasul,
știuca , linul. Pot face boala și păstrăvul, somnul.  Mai sensibili sunt
peștii cu vîrsta 1-2 ani, morbiditatea este în limitele 46—71%.Agentul
cauzal se dezvolta cel mai des in materia organica putrezita din iazuri si
lacuri.  - în acvariu se dezvolta când apa nu este filtrata corespunzător,
 - acvariul nu este curățat la timp,  - la temperaturi de peste 20 C. 
- afectează peștii din acvarii in care pH-ul este între 5,8 si 6,5,  - in
care nivelul oxigenului dizolvat este redus,  - nivelul amoniacului este
ridicat,  - algele se înmulțesc excesiv.  Boala apare vara, cînd
temperatura apei în mediu este de 22—25°С.  Boala se transmite cu
peștii bolnavi, cadavrele acestora, cu apa contaminată.PATOGENEZA.
Se consideră că:  - fungii se multiplică în vasele sanguine,  -
obturează canalul vaselor,  - ulterior duce la obturația acestora,  -
dereglează metabolismul,  - provoacă necroza țesutului branhial.
Miceliul poate pătrunde și în organele parenchimatoase (vasele
sanguine) - splină și rinichi.TABLOUL CLINIC SI MORFOPAT. -
peștelui înoată molatic, necoordonat, la suprafaţă,  - se aglomerează la
scurgerea din lac.  Primele simptome clinice principale apar la nivelul
branhiilor,  - se observa pete mozaice( aspect muscat) pe branhii,  -
leziuni necrozate pe țesutului branhial.  - suferă de letargie, culoarea
pielii poate deveni albăstrie datorita hipoxiei,  - in absenţa
tratamentului, infecția se răspândește si la înotătoare sau in alte locuri pe
pielea peștelui.  Ciupercile se reproduc in țesuturile infectate, iar
sporii pot infecta rapid si alți pești.  Leziuni esenţiale în organele
interne la necropsie nu se evidențiază.DIAGNOSTIC. Se stabilește în
baza anamnezei, situaţiei epidemiologice a examenului clinic şi de
laborator.  În laborator se expediază peştii vii şi cadavre (7-10
exemplare) cu diferite stadii de boală, în vase cu apă din acelaşi lac.
Materialul patologic se examinează nu mai târziu de 2 ore după
recoltare.  Rezultate satisfăcătoare se obţin în cazul cercetărilor
peştelui viu.  (examenul microscopic, micologic, proba
biologică).TRATAMENT. Soluția principala de tratament a
branhiomicozei implica mutarea peștelui infectat pentru 10 minute intr-o
soluție cu salinitate 3%.  La revenirea in apa dulce, este necesara
răzuirea zonelor infectate, urmata de dezinfectarea cu un bețișor cu vata,
înmuiat in albastru de metil. Daca ciuperca nu se poate elimina ușor, se
repeta baia in soluție salina.  In unele cazuri, pielea peștelui infectata
de ciuperca se poate rupe, dar rănile deschise produse in acest fel
vizează in principal țesutul mort.  Scăldatul peștilor cu soluție de
permanganat de caliu (1 : 10 000) în decurs de 30 minute. Puietul pînă la
un an se scaldă in soluție de 5% NaCl în decurs de 5 minute sau în
soluție de 2— 2,5% timp de 20 мinute.  Folosind medicamente ca
Neosporin, Polysporin si Panalog, protejezi pestele împotriva riscului
unor infecții secundare.PREVENIRE. -mentinerea acvariului curat, 
-la temperaturi nu foarte ridicate,  -asigurarea conditiilor de mediu
bune,  -filtrarea corecta a apei,  - oxigenarea sa,  - un pH ridicat,
in functie de necesitatile fiecarei specii de pesti din acvariul.
39. Septicemia hemoragică virală
 Este o boală infecto-contagioasă, specifică iepurilor, cu evoluţie
acută, caracterizată  printr-un sindrom hemoragic  însoţit de
hipertermie,  tulburări generale şi respiratorii urmate de moarte
ETIOLOGIE. Agentul etiologic - virusul încadrat în familia
Caliciviridae,  conţine ARN ,  diametru de 30 nm (28-42 nm). 
Se replică în citoplasma - hepatocitelor,  aglutinează globulele roşii
umane, de oaie, de cobai şi pui de găină.  Până în prezent nu s-a reuşit
cultivarea în culturi celulare şi pe ouă embrionate.  Virusul este foarte
stabil şi rezistent în mediul exterior, la temperaturi scăzute şi rămâne
destul de stabil după congelări şi decongelări.  Virusul - nu este
inactivat după o oră la 50°C, - supravieţuieşte cel puţin 225 zile în
suspensie de organe - 4°C, - minimum 105 zile în stare uscată pe
îmbrăcăminte - la temperatura camerei şi 2 zile, la 60°C, dar este
sensibil la NaOH 10%, formaldehidă 1-2%.EPIDEMIOLOGIE.
Receptivi - iepurii domestici, într-o măsură mai redusă ce-i sălbatici,
cele mai sensibile fiind animalele peste vârsta de 2 luni.  Perioada:
mai - octombrie, dar îmbolnăviri se pot semnala şi în lunile de iarnă. 
Sursele principale - animalele bolnave şi de cadavrele acestora. 
Întroducerea bolii - prin intermediul furajelor contaminate, prin carnea
congelată de iepure importată din China.  Transmiterea - contact
direct și indirect prin intermediul surselor secundare şi al vectorilor. 
Pătrunderea virusului - pe cale orală, nazală, conjunctivală şi cutanată.
 Difuzare rapidă, cu morbiditate de 70-80% şi mortalitate de până la
100%.  În focar boala poate persista de la câteva zile la câteva
săptămâni.PATOGENEZA. Virusul - se replică în intestinul subţire,
ficat, limfocitele splenice din zona marginală şi pulpa splenică.  S-a
stabilit existenţa unui tablou microlezional în care aspectele de
coagularea intravasculară diseminată joacă un rol dominant în
mecanismul patogenetic al bolii.  Se consideră că leziunile de hepatită
necrotică acută cauzează producerea hemoragiilor în diferite ţesuturi şi
organe şi formarea microtrombilor capilari.  Necroza hepatocitelor ca
urmare a replicării virale declanşează o microtromboză generalizată,
care la rândul ei accentuează necrozele hepatice.CLINIC. Evoluează -
supraacut şi acut şi se exprimă prin: - hipertermie, abatere, inapetenţă, -
respiraţie accelerată, dispneică, - cianoza mucoaselor aparente, -
constipaţie sau diaree frecvent sangvinulentă, hematurie, - eliminări
sangvinulente din cavitatea nazală, - mişcări bruşte, convulsii,
opistotonus, ţipete, căderi în decubit, - mişcări de pedalare a membrelor
şi moarte, care survine după 12- 60 de ore (în medie după 24 ore) la 80-
100% din cazuri.  În formele supraacute moartea survine subit.  În
cazurile în care boala durează mai mult de 5 zile (forma subacută),
mortalitatea este scăzută (20-50%).  La 5-10% din iepuri boala poate
evolua subclinic sau sub formă cronică exprimată prin icter sever,
generalizat, slăbire şi moarte după 1-2 săptămâni datorită disfuncţiilor
hepatice.  În sindromul „iepurelui brun european”, comportamentul
este anormal, animalele îşi pierd echilibrul şi coordonarea mişcărilor, iar
acestea devin dificile.  Mortalitatea este în jur de 50%.
TABLOUL MORFOPAT  Leziunile sunt de septicemie hemoragică.
 Se consideră ca tipice:  hemoragiile subepiteliale,  pe laringe,
trahee,  peteşiile pleurale şi pericardice,  hemoragiile şi mărirea în
volum a timusului.  Se mai constată edem pulmonar, uneori
pneumonie - - interstiţială şi/sau cataralo-hemoragică, - splina
congestionată şi hipertrofiată, - ficatul mărit, de culoare gri-gălbui, cu
focare de - - necroză, dilatarea vezicii biliare, - hemoragii punctiforme
pe rinichi, - enterită catarală sau hemoragică.DIAGNOSTICUL Datele
epidemiologice, clinice, anatomo- patologice şi de laborator. 
Evidenţierea virusului se efectuează:  - reacţia de HA utilizând
globule roşii umane din grupul O şi/sau electronomicroscopia. 
Antigenul viral se detectează prin tehnica ELISA, iar acidul nucleic prin
RT-PCR.  Ca material patologic se foloseşte supernatant 10% de ficat
sau splină (se găseşte în cantitatea cea mai mare), sau sânge.  Virusul
poate fi evidenţiat prin IF, în hepatocite,în endoteliul vascular etc. 
Boala se reproduce pe iepuri în vârstă de peste 40-50 de zile, prin
inocularea i.m., i.v. sau oro-nazală a suspensiei de ţesut hepatic. 
Pentru depistarea anticorpilor - reacţia de IHA şi testul ELISA indirect şi
competitiv.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL pasteureloză,  colibaciloză, 
enterotoxiemia produsă de Clostridium perfringens tipul
E.TRATAMENT Ineficient.  Unii autori au obţinut rezultate bune
utilizând ser hiperimun specific.PROFILAXIE. Profilaxia prevede: 
interzicerea importului de iepuri domestici, sălbatici sau produse
provenite de la aceştia (cu excepţia conservelor) din ţări în care boala
evoluează,  interzicerea participării la expoziţii cu iepuri sau
demonstraţii de vânătoare cu păsări de pradă organizate în ţări în care
boala este semnalată.  Profilaxia specifică recurge la vaccinuri
monovalente inactivate şi vaccinuri asociate ( contra mixomatozei şi
bolii hemoragice).  Se aplică în zonele enzootice sau la efectivele de
iepuri cu risc de introducere a bolii începănd cu vîrsta 45 de zile.
Imunitatea durează până la 6 luni. În caz de apariţie a bolii,  Se
instituie carantină de gradul II și se recurge la:  sacrificarea şi
distrugerea sau prelucrarea tuturor iepurilor din efectiv,  furajele,
bălegarul şi aşternutul se ard sau se îngroapă sau se ard,  se fac
dezinfecţii cu formol 5% (5 l/m2),  se combat rozătoarele. Măsurile
restrictive se ridică după 4 săptămâni de la lichidarea iepurilor şi
aplicarea dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării.
40. Inflamaţia vizicii înotătoare
 - este o boală infecţioasă (virotică) contagioasă a crapului care se
caracterizează prin procese inflamatorii ale:  vizicii înotătoare, 
rinichilor,  splinei
Etiologia bolii nu este determinată definitiv.  Unii autori consideră că
boala este provocată de un virus,  alţi autori consideră că agentul
cauzal este o bacterie din genul „Aeromonas”.
EPIDEMIOLOGIE - este receptiv - carpul în mediu de 2 ani,  -
morbididatea şi letalitatea creşte în sezonul cald şi scade odată cu
scăderea temperaturii.  - sursa de infecţie - peştii bolnavi şi trecuţi prin
boală,  - contaminarea - pe cale alimentară.CLINIC Perioada de
incubaţie este de 30 – 70 zile, la temperaturi scăzute este mai
îndelungată.  Evoluează: acut, subacut, cronic.  Forma acută.  -
refuză hrana,  - reacţionează cu întârziere la diferiţi factori,  - înota
în poziţii anormale.  - abdomenul este balonat, fluctuant la palpare, 
- anusul este balonat (evidenţiat).  Morbiditatea 80–100% cu procent
înalt de mortalitate.  Forma subacută, cronică .  - balonarea
abdomenului este mai puţin evidenţiată. Caracteristic - procent înalt de
mortalitate în timpul iernatului (40 – 65%)
TABLOUL MORFOPAT vizica înotătoare cu pereţii îngroşaţi sub 1cm,
 - vasele sanguine sunt extaziate,  - în formele subacute, cronice 
- focare de necroză pe peretele vezicii înotătoare,  - în cavitatea vizicii
- exsudat sero – hemoragic sau purulent.  - splina şi rinichii distrofiaţi,
cu hemoragii.
DIAGNOSTIC Se stabileşte conform datelor:  - epidemilogice,  -
tabloului clinic,  - tabloului morfopatologic. TRATAMENT 
Încercările de tratament au rămas până în momentul actual neeficiente.
 Se recomandă albastru de metilen 3 g la 1 kg de nutreţ 2 – 3 cursuri
câte 10 – 12 zile, antibiotice furajere, formol, verde de malahit, sulfat de
cupru. PROFILAXIE Se bazează pe reguli sanitare – veterinare generale
în crescătoriile de peşti.  Interzicerea importului peştilor din
gospodăriile nefavorabile.  În crescătoriile afectate se recurge la
golirea bazinelor şi dezinfecţia acestora.  După odihna biologică a
bazinelor se completează cu peşti din gospodăriile indemne de boală.
41. Factorii favorizanţi în declanşarea bolilor infecţioase la peşti
Nerespectarea cerintelor sanitar veterinare.(igiena, dezinfectia.)
Apele din lacuri sunt contaminate, nu se efectuiaza dezinfectia lacurilor
si a apei lacului.
Se adduce potential din lacuri neindemne.
Nu are loc repopularea lacului cu pesti de noi generatii.
Pesticidele cu care sunt stropite cimpurile cu plantatii din preajma la fel
este un factor favorizant.

42. Metodica asanării lacurilor şi a crescătoriilor specializate pentru

peşti nefavorabile de boli infecţioase
În crescătoriile afectate se recurge la golirea bazinelor şi dezinfecţia
acestora
1. Mediul de contact - fundul lacurilor (suprasaturate cu substanţe
organice) – solul, mâlul, resturi de plante şi nevertebrate moarte. Mediul
de contact ,- fundul lacurilor (suprasaturate cu substanţe organice) –
solul, mâlul, resturi de plante şi nevertebrate moarte.  Substanţele de
dezinfectanţi acţionează mai bine în mediul lichid unde are loc
disocierea mai rapidă.  De acea, dezinfecţia cu var clorat sau var
nestins e necesar ca fundul să fie acoperit cu apă 8 – 10 cm, formînd
soluţii saturate a acestor dezinfectanţi. Temperatura ,– temperaturi le
joase micşorează disocierea dezinfrectantelor , și invers majorarea
temperaturii cu 10°C accelerează reacţiile chimice de 2 – 3 ori. 
Concentraţia dezinfectantului,  Metoda de aplicare – fundul lacurilor
se dezinfectează cu prăfuitoare speciale sau agregate pentru aruncarea
băligarului.  Suprafeţele mari se prelucrează cu elicopterul. 
Calitatea - corespunzătoare.
43. Măsurile de combatere în bolile infecţioase ale peştilor
Se bazează pe reguli sanitare – veterinare generale în crescătoriile de
peşti.  Interzicerea importului peştilor din gospodăriile nefavorabile.
 În crescătoriile afectate se recurge la golirea bazinelor şi dezinfecţia
acestora.  După odihna biologică a bazinelor se completează cu peşti
din gospodăriile indemne de boală. Măsuri sanitare veterinare:  -
prevenirea pătrunderii agentului patogen,  - dezinfecțiile profilactice a
lacurilor și bazinelor specializate, a inventarului piscicol, a tarei pentru
peștele viu,  - prelucrarea profilactică a lacurilor cu var clorat,  -
carantina profilactică a puietului importat,  - selectarea și distrugerea
peștelui bolnav,  - izolarea peștilor bolnavi și suspecți în boală( de
prăsilă). Măsurile de lichidare a bolii se efectuează prin:  - înghețare,
 - golirea lacului,  - prelucrare agrotehnică a fundului lacului. 
Măsurile de carantină se exclud după îndeplinirea măsurilor sanitare
veterinare și lichidarea completă a bolii. Se interzice popularea
crescătoriilor şi a apelor deschise cu peştii bolnavi şi proveniţi din medii
contaminate.  Control strict sanitar veterinar în transportarea peştilor.
 Peştii nou importaţi se întreţin în izolator special în decurs de 30 de
zile la temperatura apei 15ºC.  Bazinele în care a apărut boala se vor
seca şi dezinfecta.  Se interzice orice procedeu piscicol care duce la
răspândirea bolii.  După secarea şi dezinfecţia lacurilor, completarea
se face din efective indemne după un an.
44. Metodica utilizării preparatelor dezinfectante în pregătirea
lacurilor pentru creşterea peştilor
Se păstrează în lipsa umidităţii.  La absorbția unei cantităţi mici de
apă, ea î-şi reduce calitatea de dezinfectant.  Calităţile de dezinfectant
le are numai varul stins proaspăt s–au laptele de var. Reacţia chimică 
CaO + H2O = Ca (OH)2 + 16 kkal.  Temperatura apei e necesar să fie
10 - 12ºC şi mai sus.  Pulberea, la contactul cu fundul umed se
transformă în oxidul de Ca (Ca (OH)2 ) sau var stins.  Se acoperă
fundul cu apă 10 – 12cm, formînduse laptele de var.  Se menţine timp
de 10 zile. În această perioadă varul stins Ca (OH)2 se combină cu CO2
formind CaCO3 cu reacţie neutrală ce nu prezintă pericol pentru peşti.
 Acţiunea bazelor. Cu cât e mai mare concentraţia ionilor OH cu atât
mai înaltă este acţiunea de deshidratare.
Se obține la difuzarea clorului (gaz) prin varul nestins (pudră). În
rezultat se capătă o pulbere albă, greu solubilă în mediul extern cu un
miros specific. La contactul cu aerul se transformă într–o masă
semilichidă.  Calitatea clorurii de var depinde de clorul activ, care
oscilează în limitele 32 – 38%.  Dacă clorul activ este mai puţin de 10
– 12% ea nu se foloseşte pentru dezinfecţie.  În soluţiile cu 4 – 12
mg/l se distrug toate formele vegetative a agenţilor patogeni.  În
prezenţa apei calităţile de dezinfectant cresc rapid.  De aceea, clorura
de var se foloseşte în dezinfecţia lacurilor, îndată după golirea lor de
apă. La contactul clorurii de var cu apa din lac are loc o reacţie chimică
intensă cu eliminarea clorului.  Temperatura atinge + 80 + 90°C -
acţionează şi clorul şi temperatura înaltă.  Bazinele, bărcile, etc se
dezinfectează cu soluţii de var 10 – 20%
 Este un gaz fără culoare, cu miros specific pătrunzător, se dizolvă
uşor în apă, spirt, efir. Soluţiile apoase a formaldehidei se numesc
formalină.  Formalina – este o soluţie de apă 35 – 40% a
formaldehidei, sau a pulberii de formalină ce conţine nu mai puţin de
95% formaldehidă.  Pentru dezinfecție se folosesc soluţiile de 2 – 4%.
 Pentru a căpăta soluţia de 4% se folosesc următoarele calcule 
100 : 40 = X : 4, de aici  X = (4 X 100) / 40 = 10   Deci, pentru a
prepara soluţia de formaldehidă de 4%, e necesar de luat 10 părţi de
formalină 40% şi 90 părţi de apă.  Din formalina pulbere: 3% ( 3 părţi
praf 97 părţi apă)

45. Utilizarea unor preparate medicamentoase în bolile infecţioase

la peşti
CRASNUHA.  Cu scop terapeutic se folosesc antibioticele,
sulfamidele la exemplarii de prăsilă.  - cu hrana în decurs de 3 zile cu
rapel peste 3 zile,  - cursuri se repetă de 2 – 3 ori, per os, în formă de
suspensie 3% pe amidon sau intraabdominal.  Tratamentul se
întrerupe cu 30 de zile până la realizare.
BRANHIOMICOZ Scăldatul peștilor cu soluție de permanganat de caliu
(1 : 10 000) în decurs de 30 minute. Puietul pînă la un an se scaldă in
soluție de 5% NaCl în decurs de 5 minute sau în soluție de 2— 2,5%
timp de 20 мinute.  Folosind medicamente ca Neosporin, Polysporin
si Panalog, protejezi pestele împotriva riscului unor infecții secundare
INFLAMATIA VEZICII INNOTATOARE Se recomandă albastru de
metilen 3 g la 1 kg de nutreţ 2 – 3 cursuri câte 10 – 12 zile, antibiotice
furajere, formol, verde de malahit, sulfat de cupru.
46.Loca americana
47 .
48. Puetul in sac
49.
50.
51. Melanoza
54.
55. Salmoneloza

.
.
56 boala neagra
57 Paratifoza
58 septicemiea albinelor
.
59.