Sunteți pe pagina 1din 5

Poliomielita

Este o boala acuta infectioasa extrem de contagioasa, determinata de cele 3


serotipuri ale virusului Polio caracterizata prin frecventa formelor inaparente si de
boala minora, raritatea formelor paralitice si posibilitatea sechelelor.

Etiologie: virusurile Polio apartin genului Enterovirusurilor, familia


Picornavirusurilor. Sunt patogene strict umane, neurovirulenta virusurilor salbatice
este variabila de la tulpina la tulpina si poate determina severitatea bolii.

Epidemiologie: Primul caz de poliomielita a fost diagnosticat in anul 1900 in SUA;


in iunie 1916, se iau primele masuri care confirma epidemia de poliomielita. In
acest context, OMS in anul 1994 declanseaza un program de eradicare a
poliomielitei in SUAcare in anul 2000 este extins si in Europa. In anul 2013, doar 3
tari mai prezentau zone endemice de poliomielita: Nigeria, Pakistan, Afganistan. In
anul 1960, Salk si Sabin introduc vaccinarea impotriva poliomielitei, astfel incat
morbiditatea prin aceasta boala scade foarte mult.

Boala naturala are raspandire preponderent in sezonul cald vara-toamna in


regiunile temperate, sezonalitatea disparand in regiunile tropicale si subtropicale.
Rezervorul de virus este strict uman, calea de transmitere este in principal fecal-
orala iar receptivitatea era considerata generala pana la introducerea vaccinarii.

Vaccinarea sisstemica de peste 35 de ani a determinat schimbari importante la


nivelul lantului epidemiologic. Cazurile de poliomielita aparute intr-o populatie
majoritar vaccinara pot sa fie:

-infectii naturale cu virus salbatic;

-cazuri accidentale cu virus vaccinal, fie la contactii apropiati ai acestora.

Pentru ca un caz de infectie paralitica sa poata fi acceptat ca accident vaccinal


trebuie sa indeplineasca

-boala sa apara cel mai devreme la 4 zile dupa vaccinare

-sa apara cel mai tarziu la 30 de zile de la vaccinare

-paralizia sa nu apara mai devreme de 6 zile de la vaccinare

1
-paralizia sa aiba toate afectarile neuronului motor periferic

-datele de laborator sa confirme infectia

-sa apara in plina campanie de vaccinare cu virus viu atenuat

Patogenia: calea de transmitere este esential digestiva fiind posibila si cea


respiratorie. Patogenia bolii decurge in mai multe etape:

- fixarea virusului determinata de tropismul digestiv pe receptorii specifici ai


epiteliului si celuleor limfatice din orofaringe, instestin subtire-ileon, cu
multiplicare la 1-3 zile de la ingerare.

-penetrarea virusului in organism, producandu-se o viremie de obicei scurta de 1-2


zile si datorita unui neurotropism particular este posibila si afectarea SNC.

-invazia SNC nu este obligatorie si se produce doar in 1-2% din cazuri

-in continuare virusul penetreaza neuronii motori spinali si corticali continuand sa


se multiplice intracelular.

- este expresia multiplicarii virale la nivel SNC- coarnele anterioare al MS, bulb,
punte, mezenceafal, cerebel, scoarta cerebrala, nervi cranieni.

Imunitatea postinfectioasa este strict specifica de tip, puternica si de lunga durata.

Factorii favorizanti ce pot influenta aparitia si severitatea bolii paralitice sunt:

-neurotropismul tulpinii virale

-efort fizic intens

-stres psihic

-amigdalectomie

-injectii intramusculare- imunizari, tratamente

-varsta: adolescent, adult tanar

-sex: baietii fac de 2-3 ori mai frecvent boala

-graviditate

2
-disfunctii endocrine

-deficiente imune

-factori genetici

Clinica: incubatia este 7-14 zile, formele inaparente clinic constituie 80-90% din
cazuri.

Boala minora se manifesta in 4-8 % din infectii si are o durata de 2-4 zile
caracterizata prin febra, rinoree, disfagie, eritem faringian, greturi, varsaturi, uneori
diaree, mialgii, cefalee, astenie. Urmeaza o faza de remisiune clinica de 1-5 zile,
simptomatologia diminuandu-se pana la aparitia de sanatate restabilita.

Boala majora survine dupa un interval liber de 4-48 de ore si este anuntata de o a
doua curba febrila (febra in dromader). Stadiul preparalitic este dominat de
prezenta sindromului meningean clinic cu disociatie citoalbuminica in LCR,
cefalee, disconfort general, mialgii, parestezii. Deasemenea pot sa apara
fasciculatii musculare cu hipotonia muschilor cefei si a jgheaburilor vertebrale.

Paraliziile se instaleaza brusc prin accentuarea progresiva a hipotoniilor (copii nu


mai pot sta in sezut, sa mentina ortostatismul sau prezinta semnul de migratie a
ombilicului de parte sanatoasa cu modificari ale reflexelor osteotendinoase).

Caracteristicile paraliziilor :

-se instaleaza brutal „paralizia de dimineata”

-sunt flasce

-areflexia osteotendinoasa debuteaza intotdeauna proximal

-sunt asimetrice si apar fara nici o ordine prestabilita

-pot fi dureroase

-recuperarea se poate face in 10-12 zile de la aparitie

-pastrarea starii de contienta +/- unele manifestari vegetative

Convalescenta dureaza de la saptamani pana la 2 ani. Leziunea nervoasa cedeaza in


ordinea inversa a aparitiei.
3
Forme clinice:

-forme neparalitice 98% din cazuri, mai frecvente la copii

-forme paralitice

1. spinala

2. bulbara

3. polioencefalita

4. forme mixte

Dupa maniera de instalare si evolutie paraliziile pot fi:

-ascendente cu risc de a afecta si encefalul (Sinfromul Nandry)

-forme descendente cu potential bening

Complicatii:

-insuficienta respiratorie

-miocardita

-pneumonia de aspiratie

-embolia pulmonara

-suprainfectii bacteriene

-osteoporoza

-ileus paralitic

Diagnosticul pozitiv:

-diagnostic epidemiologic

-diagnostic clinic

-dagnostic etiologic

4
Evidentierea virusului din secretia faringiana, materii fecale, sange si LCR
recoltate in primele 2 saptamani.

Diagnosticul serologic se sustine pe seruri pereche si pe cresterea titrului de


anticorpi.

Diagnosticul diferential:

-gripa

-infectii cu virusuri Coxackie, Echo

-alte infectii digestive acute

-meningite virale

-sindromul Guillan-Bare

-mielite

-tumori cerebrale

-osteomiletota

-tumori medulare

Prognostivul este influentat de forma clinica si de recuperarea paraliziilor (rezervat


in forma bulbara si realizat in 50% in forma spinala).

Tratamentul: izolare in spital indiferent de forma clinica este contraindicat


tratamentul injectabil intramuscular si subcutan, se utilizeaza analgezice,
antiinflamatorii de tip nesteroidian, vitamine din grupul B, tanchilizante, corectarea
tulburarilor hidroelectrolitice, asigurarea aportului energetic. In formele severe se
impune asistenta in sectiile de terapie intensiva. Recuperarea se realizeaza prin
fizioterapie, neurotrope. Sechelele se pot corecta chirurgical.

Profilaxia poliomielitei : vaccinare cu virus inactivat sau cu virus viu-atenuat.