POLIOMIELITA

Generalităţi

Termenul de “poliomielita” isi are originea din

limba greaca,
unde polio =gri iar myelon = maduva (spinarii).

Virusul poliomielitic este un enterovirus,

rezistent la sucul gastric acid. Este distrus rapid
de caldura, formaldehida si lumina
ultravioleta.
Primele date despre poliomielită

1840 Prima descriere de către von Heine

1887 Primul episod epidemic localizat şi descris

în Stockholm de către Medin
1894 Prima epidemie cunoscută în America de
Nord
1908 Landsteiner şi Popper reproduc boala
la maimuţă
1914 Levaditti = 3 serotipuri
 Poliomielita în secolul 20

anterior 1950 Mari episoade epidemice. (România: 1927, 1955)

1948 Enders, Weller si Robbins au reuşit multiplicarea

tulpinii de poliovirus în culturi celulare

1955 Primul vaccin poliovirus (Salk) inactivat (VPI) înregistrat

în SUA

1961 Autorizarea vaccinului viu, atenuat,monovalent (Sabin) în

SUA -1963; autorizarera vaccinului polio oral trivalent
(VPO)
1987 Vaccin polio inactivat îmbunătăţit, brevetat în SUA

1988 OMS: accelerarea politicii de eradicare a poliomielitei

 Poliomielita

 Boala infecţioasă, virală, severă

 Specifică omului (vârsta copilăriei)

Infecţie sechelară (SNC) paralizie

 Tratament ineficient

Melnick J.L. in Plotkin S.A., Mortimer E.A. (eds) Vaccines 1994 (7) pp155-204c
 Caracteristicile cu importanţă
epidemiologică a virusurilor poliomielitice
 Taxonomie : fam . Picornaviridae
genul Enterovirus
 virus ARN
 trei tipuri, antigenic înrudite dar cu
diferenţe (vacc.!)
 stuctura antigenică complexă
 stabil antigenic
 imunogenitate de nivel ridicat
 rezistenţa ambientală ridicată
 pot fi distruse prin decontaminare
chimică
 tropism pentru aparatul digestiv,
respirator, SNC
Evolutia bolii inainte de Evolutia bolii dupa
introducerea vaccinarii: introducerea vaccinarii:
- 1789 Michael - 1960 - 2525 de cazuri
Underwood descrie paralitice - pe Glob
pentru prima data - 1965
- 61 cazuri paralitice pe
afectiunea in Anglia Glob
- 1800 - la inceputul - 1998 - Turcia - caz
secolului XIX prima neuroparalitic - 1979 -
epidemie in Europa ultimul caz de infectie cu
- 1843 - prima epidemie virus polio salbatic
in SUA - 2010 - Tadjikistan - 29
- 1952 - 21.000 cazuri decese prin polio, 457 de
forma paralitica in SUA cazuri polio
 - 2013-2014 - Israel - virus
polio salbatic “de import”
 Patogenie
Poarta de intrare este orofaringele si tractul digestiv, virusurile
implantandu-se la acest nivel. Portajul faringian este de 1-3
saptamani, iar cel intestinal de 4-8 saptamani. Infectia se
extinde la ganglionii regionali si este urmata de producerea
unei viremii minora, in urma careia virusul se localizeaza in
primul rand in structurile reticulo-endoteliale ( ficat, splina,
MO, ganglioni profunzi, dar si in muschi). In cazurile
inaparente, cele mai frecvente, procesul patogenic sfarseste in
acest stadiu, care coincide cu aparitia anticorpilor.
 Intr-o minoritate de cazuri, multiplicarea continua la
nivelul sistemului reticulo-endotelial si se produce o descarcare
masiva de virus in circulatia sistemica (viremia
majora). Aceasta coincide clinic cu semnele 'bolii minore'
( poliomielita avortata) sau cu cele ale meningitei cu lichid
clar.
 Patogenia infecţiei cu virus polio
Faza Digestivă Faza Limfatică Faza Faza Neurală
Viremică

Virus Ganglioni limfatici SNC

Faringe cervicali
Intestinul
subţire Sange

Bariera
Ganglioni limfatici hematoencefalică
mezenterici
Fecale Ţesuturi extraneurale
Crainic R. Ann Inst Pasteur/Actual 1995;6:75-85
 Forme clinice de manifestare

Tipurile clinice
Infecţia asimptomatică Poliomielita paralitică
~95% 0,1-2% - Virus în SNC
- Viremie minoră
- Fără simptome - Iritare meningeană
- Forma cea mai - Paralizie flasca
4-8% 1-5%
comună
Poliomielita abortivă Meningită
- Boala minoră - Simptome
Bariera
- Fără simptome hematoencefalică - Diminuarea trecătoare a forţei
neurologice musculare sau paralizie

Scăzută Severitate Înaltă

Melnick J.L. In Plotkin SA, Mortimer EA (eds).Vaccines.2nd ed. 1994 (7) pp155-204
2000 Red Book. Report of the committee on infectious diseases. American Academy of Pediatrics.
 Surse de virus polio sălbatic/ vaccinal
1. bolnavul cu forme clinice tipice/atipice
inclusiv :
Caz suspect de PAF: orice copil sub vârsta de 15 ani care prezintă o formă
acute de paralizie flască (incluzând sindromul Guillain Barré) sau orice persoană cu
simptomele unei boli paralitice, şi la care este suspectată o infecţie cu virus
poliomielitic (definiţia de caz OMS)

confirmat cu etiologia poliomielitic ă

2. purtătorii
( preinfecţioşi; vaccinaţii recent; contacţii receptivi ai cazurilor vaccinate; persoanele
cu imunodepresie şi statut de purtător cronic în urma contactului cu o persoană recent
vaccinată cu VPOT)

WHO, 2001
 Transmiterea virusului polio

- Apa contaminată
- Contact direct

calea enterală: calea

nasofaringiană:

Eliminarea virusului prin Prezenţa virusului în nasofaringe

materii fecale până la 3-4 săptămâni
până la 5-6 săptămâni *
Ghendon Bull WHO 1994;72(6):973-83 * la indivizi imunocompetenţi
Transmitere fecal-orala (foarte rar oral-
oral) - maini murdare, apa contaminata,
alimente, igiena precara, conditii de
sanitatie deficitara, etc.
 Receptivitate
 generală pentru cei nevaccinaţi/incomplet
imunizaţi
receptivitatea pentru poliomielita post-
vaccinală
dependentă de factorii
f de risc şi de severitatea:
Sarcina
 Deficienţe imunologice
 Injectări pe cale intramusculară şi alte traume
 Tonsilectomie
Caracteristicile poliomielitei constau intr-
un tablou clinic polimorf:
- forme usoare - manifestari respiratorii,
digestive
- forme grave - leziuni ale sistemului
nervos central
Patrunderea virusului in nevrax este favorizata de: eforturi fizice, insolatie,
surmenaj, traumatisme (amigdalectomia ar declansa forme bulbare),
sarcina (boala este de 2-3 ori mai frecventa), extractii dentare, sexul
masculin, starea de nutritie deficitara, factori constitutionali (diateza
hemoragica, disfunctie endocrina) si puterea patogena a virusului.
Infectia litica a neuronilor, cu degenerescenta secundara a axonilor, este
cauza primara a paraliziei. Tipic, cel mai serios sunt afectate celulele din
coarnele anterioare ale maduvei spinarii, consecinta fiind aparitia
paraliziilor de tip neuron motor periferic la membre. Lezarea a 1/3 din
neuronii unui grup muscular determina pareze, iar lezarea 1/2 sau 3/4 din
neuroni, paralizia.
 Virusul nu se multiplica in muschi.
 Pot apare leziuni ale neuronilor de origine ai nervilor vasomotori
din tractul lateral , ceea ce va conduce la aparitia spasmelor vasculare si
a tulburarilor de tip ischemic in segmentele afectate. In formele severe,
sunt interesate anumite zone din bulb si creier, cu evolutie foarte severa.
In urma viremiei majore, virusul poate disemina si invada sistemul
nervos central (1-2% din cazuri). Date recente sugereaza ca virusul
poate ajunge de la musculatura scheletica in SNC si prin transport
axonal (ar explica mialgiile de la debutul paraliziei).

Patogenia infectiei cu poliovirus (dupa

H.S.Faden)
Sediul replicarii Perioada(zile) Aspecte clinice
Faringe si intestin 0-1 Asimptomatic
Gng limfatici regionali 1-3 Asimptomatic
Sange (viremia minora),
SRE, muschi, grasime 3-7 Boala minora

Sange (viremia majora), SNC 7-21 Boala majora

 Tabloul clinic
Perioada de incubatie: 6-20 zile (3-35 zile)
Perioada prodromala (boala minora): 1-5 zile - prima
crestere febrile (prima “cocoasa”): febra, coriza, dureri
musculare (gripa de vara, coloratura nervoasa).
Perioada poate lipsi - debut brusc cu “paralizia de
dimineata” - copii mari si adultii
95% din infectiile cu virus polio sunt inaparente sau
asimptomatice. (medie 200:1). Persoanele infectate
asimptomatice elimina virus prin scaun, transmitand
boala.
Perioada de latent: 2-4 zile fara febra (intervalul liber)
Perioada de boala majora: febra”in dromader” +
manifestari neurologice
 Manifestări clinice

Cand o persoana susceptibila vine in contact cu un

poliovirus, poate apare unul din urmatoarele raspunsuri (in
ordinea frecventei):
1.Infectie inaparenta - 90-95% din cazuri;
2.Boala minora ( poliomielita abortiva - cu simptomatologie
digestiva sau respiratorie minore) - 4-8 % din cazuri
3. Poliomielita neparalitica ( meningita cu lichid clar - rara)
4. Poliomielita paralitica- forma cea mai dramatica; 1-2%
din cazuri in epidemii, mult mai rara in cazurile endemice
sau sporadice.
 Forme de poliomielită

- Poliomielita abortiva: 4-8 %-forma

minora de boala - fara semne clinice sau de
laborator - evolueaza spre vindecare in mai
putin de o saptamana.
- Meningita aseptica1-2 %
- Poliomielita paralitica-paralizia
flasca: intre ziua 1-2
 10 zile de la debutul afectiunii se instaleaza simptomele paralitice.
Dupa ce temperatura cedeaza, nu se mai instaleaza alte paralizii.
Evolutia bolii este de obicei bifazica. Persistenta paraliziei la 12 luni
de la debut - prognostic sumbru = paralizie permanenta.
 Paralizia flasca este clasificata in 3 tipuri:

 a) forma spinala - in perioada 1969-1979 79% cazuri - paralizie asimetrica

la nivelul membrelor inferioare

 b) forma bulbara - slabiciune musculara in teritoriul inervat de nervii
cranieni (implica musculatura toracelui si abdomenului - tulburari severe
de dinamica respiratorie, quadriplegie)

 c) forma bulbo-spinala - 19% din cazuri

 Mortalitate - 2-5% copiii, 15-30% adultii (ajunge la 75% in cazul formelor
bulbare).
 Sindromul post-poliomielitic - 40% dintre cei care supravietuiesc
formei de poliomielita paralitica, in timp, dezvolta un cortegiu de
simptome - oboseala musculara excesiva, slabiciune la nivelul
musculaturii si articulatiilor. Retrocedarea paraliziilor se face in sens
invers aparitiei lor: primele care se recupereaza sunt segmentele
paralizate mai tarziu. Muschii extremitatilor isi revin mai repede
decat ai centurilor.

 Probabilitatea de instalare a formei de paralizie flasca la o persoana
infectata cu virus poliomielitic depinde de prezenta unor factori de
risc: sarcina, deficite imune, etc.

 Perioada de sechele: paralizii
definitive+atrofii+deformatii+tulburari trofice

 Deformatii - varus equin, picior recurvatum, picior balant, cifoza,
lordoza+sechele severe invalidante pe toata viata
Complicații: pulmonare, cardio-vasculare, digestive,
renale, infectii, anxietate, depresie severa, deces.

Tratament: nu exista tratament etiologic.
Tratamentul se adreseaza simptomelor care domina
fiecare forma de boala (caldura locala, decontracturante,
terapie fizica, sustinere respiratorie, sustinerea functiilor
vitale, co-morbiditati).

Prognostic:-grefat de rapiditatea cu care se instituie
masurile de sustinere a functiilor vitale, rapiditatea si
corectitudinea diagnosticului.
 Evolutia infectiei poliomielitice
Incubatie : 7-14 zile ( 3-35 zile).
 l Boala minora corespunde viremiei primare si
dureaza 2-4 zile.Este caracterizata de : febra ( 38-390 C),
catar respirator discret, mialgii, simptome digestive
( dureri abdominale, greturi, varsaturi, diaree). In
aceasta forma poate atrage atentia coloratura nervoasa a
suferintei: iritabilitate, indispozitie, somnolenta,
cefalee.Evolutia infectiei se poate opri aici (poliomielita
abortiva).
 Intr-o minoritate de cazuri urmeaza o perioada de
2-4 zile de afebrilitate si aparenta sanatate (perioada de
latenta; intervalul liber), dupa care se instaleaza boala
majora, neparalitica sau paralitica.
 Poliomielita neparalitica (Meningita
cu lichid clar).
 Faza I ( boala minora): debut cu astenie, febra, cefalee, mialgii, uneori hiperestezie si
parestezie. Pot fi prezente semne de suferinta digestiva: anorexie, greturi,
varsaturi.Perioada de latenta apare la 2/3 din cazuri.
 Faza a II-a - este marcata de reaparitia febrei si instalarea semnelor de atingere
meningiana.
 Sunt prezente simptome nervoase: cefalee, irascibilitate, dureri musculare,
nevralgii, parestezii. Forta muscularaeste scazuta in unele segmente. Bolnavul
prezinta cefalopareza/cefaloplegie (inertia cefei)
 Sindromul meningian este moderat; se evidentiaza prin manopere care
favorizeaza cresterea tensiunii LCR:semnul sarutului ( bolnavii, din cauza contracturii
paravertebrale, nu-si pot atinge cu barbia genunchii in pozitie sezanda) si semnul
trepiedului ( bolnavul nu poate sta in sezut decat spijinit cu mainile in planul patului si
cu picioarele in abductie).Cand nu s-a inchis, fontanela anterioara poate bomba.
 Alte semne: deplasarea ombilicului de partea sanatoasa prin pareza musculaturii
abdominale.
 In stadiul timpuriu reflexele osteotendinoase si cutanate pot fi
normale, apoi se produce o diminuare a lor. Initial se modifica
reflexele superficiale, dar la 8-24 de ore se modifica si reflexele
tendinoase profunde, in sensul exagerarii sau diminuarii.
 Lichidul cefalorahidian este clar, hipertensiv, cu elemente
moderat crescute (20-300/mmc) cu predominenta limfomonocitelor,
cu glucorahie normala si proteinorahie normala sau discret crescuta
(disociatie citoalbuminica).
 In evolutie, proteinorahia creste, in a 2-a sau a 3-a
saptamana aparand disociatia albuminocitologica.
 Daca boala nu evolueaza spre paralizie, temperatura revine
treptat la normal, iar semnele de iritatie meningeana dispar treptat.
Vindecarea se face in 3-10 zile, in functie de severitatea bolii.
 Poliomielita paralitica
 Factori de risc Paralizia este mai frecventa la baieti; la adult, femeile
par mai frecvent infectate, dar riscul de paralizie nu este mai mare fata de
barbati; in schimb, gravidele fac mai des forme paralitice severe l deficite
imunologice ( imunodeficit pe linia celulelor B sau diverse sindroame de
deficite imunologice asociate) l exercitiile fizice si eforturile maril injectii
intraamusculare cu 2 saptamani anterior debutului infectiei l amigdalectomia
in prezenta infectiei inaparente precipita evolutia spre forme bulbare
 Poliomielita paralitica se manifesta cu semnele poliomielitei neparalitice la
care se aduga paralizia uneia sau mai multor grupe musculare, fie scheletale,
fie craniene.
 Paraliziile pot fi precedate de boala minora febrila si perioada de
latenta. Febra atinge valori mai mari decat in poliomielita abortiva, iar
coloratura neurologica si mialgiile sunt mai intense.
 Uneori insa, paraliziile se pot instala brusc, pe fondul unei aparente
bune stari de sanatate (paralizii de dimineata).
 Caracterele paraliziei poliomielitice:
 paralizie flasca cu hipotonie si abolirea miscarilor active
 reflexele osteotendinoase sunt diminuate mult sau
abolite
 paraliziile sunt asimetrice si inegale ca intensitate
 predomina la radacina membrelor
 intereseaza muschii agonisti, iar prin contractura
muschilor antagonisti apar pozitii vicioase
 sunt insotite de hipotonie
 nu se insotesc de tulburari ale sensibilitatii obiective
 sunt urmate de atrofii si sechele
 Sunt interesati mai des: deltoidul, supraspinosul si sub-spinosul,
cvadricepsul, peronierii, tibialul anterior si posterior, fesierii,
musculatura santurilor paravertebrale, musculatura abdominala.
 In mod obisnuit, paraliziile se instaleaza in prima saptamana
a bolii majore, fiind precedate de o slabire a fortei musculare.
 Aparitia de noi paralizii si extinderea lor este posibila
atata timp cat bolnavul este febril.
 Sindromul meningian se mentine si in stadiul paralitic.
 Modificari neuro-vegetative: tulburari vasomotorii,
transpiratii profuze, racirea extremitatilor, pareza vezicii urinare.
 Durerea, spontana sau exagerata de miscari, nu cedeaza la
analgezice si obliga la pozitii antalgice. Este ameliorata de aplicarea
de comprese calde
 Starea de constienta este pastrata, dar exista o coloratura
neuropsihica.
 Perioada de retrocedare a paraliziilor incepe dupa 10-14 zile de
la debutul bolii majore si dureaza saptamani, luni si chiar ani
(maxim 3 ani). Se incheie prin vindecare sau instalarea sechelelor
definitive.
 Recuperarea este maxima in primele 3 luni (50%),
pana la sfarsitul primului an se mai recupereaza pana la 25%,
restul in al 2-lea si al-3-lea an. Retrocedarea paraliziilor se
face in ordine inversa fata de aparitia lor (ultimele aparute
dispar primele).
 Perioada de sechele se socoteste dupa 3 ani, cand se face
bilantul paraliziilor definitive, insotite de atrofii musculare, cu
deformatii si tulburari trofice.
 Deformarile mai frecvente: picior varus ecvin, picior
valgus, picior plat, genu recurvatum, picior balant, deformatii ale
coloanei vertebrale, deformari ale bazinului.
 Forme clinice de poliomielita paralitica: forma spinala ( cea mai
frecventa), cu paralizii ale membrelor, trunchiului, musculaturii
abdominale, dorsolombare, ale muschilor intercostali si ale
diafragmului; forma bulbara (paralizii de nervi cranieni, afectarea centrului
respirator cu dezorganizarea completa a respiratiei, afectarea centrului
circulator si a centrilor vasomotori); forma encefalice; forme
mixte ( spinobulbare, spinoencefalitice, bulbo-encefalitice, encefalo-
mielitice.
 La sugar se produce o afectare generala a nevraxului, cu forme
encefalitice sau bulbare adesea fatale. La adolescent poate lipsi perioada
prodromala, perioada pre-paralitica se poate prelungi, iar sindromul
meningian este mai intens.
 La gravide formele paralitice sunt mai frecvent intalnite comparativ
cu femeile neinsarcinate. Mortalitatea este foarte ridicata. Pot determina
avorturi sau moartea fatului. S-au raportat cazuri de poliomielita
congenitala, la copii proveniti din mame care au avut infectie poliomielitica
la sfarsitul sarcinii.
 Poliomielita la vaccinati apare la copii recipienti de vaccin
antipolio cu cel putin 2-3 luni inainte de debutul poliomielitei. Realizeaza
forme mai usoare, in general cu rezolutie completa.
Poliomielita paralitica asociata vaccinarii
antipolio.
 Se considera astfel orice paralizie care
survine in intervalul de 5-6 zile pana la 30-35 de
zile de la aplicarea vaccinarii la recipientii de
vaccin si pana la 60 de zile la contactii acestora.
 Conditii: paralizie de neuron motor
periferic; absenta altor infectii cu paralizii de
neuron motor periferic, in perioada respectiva si
in populatia respectiva; virusologic sa se poata
decela tulpini de virus poliomielitic vaccinal si sa
se excluda prezenta tulpinilor de virus salbatic.
Diagnostic
Virusul poate fi izolat din faringe si scaun, LCR,
serologie
 Poliomielita trebuie diagnosticata cat mai timpuriu, pe cat
posibil in stadiul preparalitic.
1. Date epidemiologice -contacte infectante in familie sau in
colectivitate, circum-stante epidemiologice
2. Date clinice : prezenta paraliziilor de tip neuron motor
periferic si modificarile lcr.
 3. Diagnostic etiologic
 -izolarea virusului din spalatura nasofaringiana, fecale,
uneori din lcr sau tesutul nervos. Materialul recoltat se
transporta pe mediul Hanks.
 -examene serologice - reactia de fixare a
complementului, testul de neutralizare (se efecteaza in
dinamica, pe seruri perechi).
 Diagnostic diferential
 Forme neparalitice
 - infectii respiratorii virale, gripa, adenoviroze
(date epidemiologice, evolutia clinica, ex.
virusologice) - boli diareice de diverse
etiologii; - infectii cu alte enterovirusuri ( numai
prin examene de laborator)
 Forma meningiana:
 - meningite virale - meningite bacteriene
cu lichid clar (tbc, leptospiroza; meningite decapitate sau
la debut) - reactii meningiene de vecinatate sau in
cursul unor boli infectioase - tumori ale sistemului
nervos.
 Forme paralitice:
 - neuroviroze paralitice determinate de alte
enterovirusuri - poliradiculonevrita (in general distale,
simetrice, cu tulburari de sensibilitate, diplegie faciala; in lcr
disociatie albumino-citologica -polinevrite si nevrite izolate
periferice si de nervi cranieni de etiologie infectioasa si toxica.
In toate acestea, paraliziile sunt de tip flasc. Pentru elementele de
diagnostic diferential intre diverse forme etio-clinice de paralizie,
v.tabelul alaturat.
 -afectiuni ale SNC cu paralizii de regula spastice ( uneori la
debut, flasce), cel mai adesea simetrice (hemipareze, hemiplegii):
encefalomielite si mielite postinfectioase, postvaccinale; mielita acuta
transversa de etiologie variata (infectioasa, alergica, toxica,
traumatica); meningoencefalita tbc; accidente vasculare cerebrale
etc. - paralizii de alta natura: isterice, miastenia gravis,
miopatii, hipopotasemie - diverse impotente functionale.
 Prognosticul

 este diferit in functie de o serie de factori: varsta,

forma clinica, sediul si localizarea paraliziilor.
Mortalitatea variaza intre 4-10% . Majoritatea deceselor
se produce in primele 5 zile de la aparitia paraliziilor.
Formele bulbare dau mortalitatea cea mai ridicata.
 Recuperarea completa se produce la cca jumatate
din cazuri; un sfert raman cu paralizii usoare; 10-15% cu
paralizii severe si incapacitate de munca.
 Profilaxie

- masuri generale (igiena alimentelor, apei de

baut, igiena individuala, salubrizarea localitatilor
etc)
 - profilaxia specifica: vaccinare cu VPO,
incepand cu varsta de 6 saptamani.
 - profilaxie pasiva: imunoglobuline
standard in primele 2-3 zile de la contactul
infectant ( copii contacti in familie sau
colectivitati inchise, gravide)
 Tratament

 Formele neparalitice: repaus la

pat pe toata durata febrila si inca cateva zile;
analgetice si sedative. Evitarea eforturilor in
urmatoarele 2 saptamani.
 Cand durerile sunt puternice, pe
langa analgezice, se fac aplicatii calde timp
de 15-30 minute tot la 2-4 ore.
 Formele paralitice
 Repaus absolut in primele 10-14 zile de la instalarea
paraliziilor. Punerea in pozitie fiziologica a membrelor paralizate,
prin folosirea de saculeti de nisip sau diverse metode de sprijin.
 Medicatia: analgezice, sedative, antialgice, vasodilatatoare.
 In perioada de regresie a paraliziilor - programe de
recuperare si reeducare musculara:
 - comprese umede calde (cat persista spasmele si durerile
musculare) si bai calde
 - vasodilatatoare si simpaticolitice
 - kineziterapie
 - vitamine grup B
 - anabolizante pentru combaterea tulburarilor trofice si
osteoporozei de decubit.
 In perioada de sechele - tratamente ortopedice si chirurgicale
pentru corectarea sechelelor definitive.
 In formele amenintatoare de viata:
* insuficienta respiratorie 'uscata' : protezare respiratorie cu
presiune negativa pe torace; aparate cu chiurasa in paralizia diafragmului.
* insuficienta respiratorie 'umeda': drenaj postural, aspirarea
secretiilor, traheostomie si respiratie asistata cu proteze respiratorii cu
presiune pozitiva intermitenta.
Lupta in focar - depistare precoce a bolnavului (atentie la formele
neparalitice)
- declarare obligatorie nominala ( primele 24 de ore)
- izolare obligatorie in spital - minim 21 zile de la debut
- dezinfectie continua si terminala
- suspectii se trateaza ca si bolnavii
- identificarea si supravegherea contactilor ( 21 zile de la izolarea
ultimului caz)
- convalescentii sunt reprimiti in colectivitate numai dupa cel putin o
luna de la externare ( dezinfectia scaunelor : 3 luni de la externare)
- convalescentii nu frecventeaza strandurile/ baile publice timp de 6
luni
 Poliomielita: o boală severă
Boala invalidantă
Contagiozitate înaltă
Sechele + deces
Fără tratament eficient

VACCINAREA ESTE SINGURA SOLUŢIE

 Prevenţie

Preventia prin Vaccinare:

- VPO (vaccin polio oral, virus viu
atenuat)
- IPV (vaccin polio inactivat)
Post-vaccinare pot aparea:
- Reactii locale-roseata,indurare,
- Reactii sistemice-febra moderata
- Nu se citeaza cazuri de VAPP (poliomielita
paralitica asociata vaccinarii) legate de
administrarea de IPV
- Istoric vaccinare polio in Romania - 1995-
VPO, 2006-VPO, 2014-IPV
 Schema de vaccinare
 - vaccinare la 2, 4, 6, 12 luni si la varsta de 7-8 ani (scoala) IPV, in
vaccinuri combinate (90% imunitate dupa administrare 2 doze, 99%
imunitate dupa 3 doze). Orice copil care a primit minim 4 doze de
vaccin polio, fie OPV, fie OPV combinat cu IPV, fie IPV se
considera ca este complet vaccinat si beneficiaza de protectie
optima.
 Contraindicatii si precautii
 - antecedente de reactii alergice la administarea de vaccine
 - afectiuni acute febrile, eruptive, diaree
 Recuperare restantieri in situatii de risc inalt:
 Persoane adulte fara antecedente vaccinale certe- 0, 1-2 luni, 6-12
luni doza de vaccin IPV (intre doza 1 si 2 minim 4 saptamani ,intre
doza 2 si 3 minim 6 luni).
 Persoane cu antecedente vaccinale cunoscute - 1 doza de vaccin IPV
 Copii sub 3 ani nevaccinati - se aplica schema completa de vaccinare
- 2, 4, 6, 12 luni (se va respecta interval minim de 6 saptamani intre
dozele 1, 2, 3 si 6 luni pana la doza 4).
 Rezultate obtinute ca urmare a
activitatii de vaccinare pe Glob

Raspandire virus polio salbatic 1988

Raspandire virus polio salbatic 2008(dupa
actiuni extinse de vaccinare pe Glob )
 POLIOMIELITA TRAUMATICA TRANSVERSA
INSTALAREA in 24-48 ore debuteaza in cateva ore si 10 zile in cateva ore si 4 zile in cateva ore si 4 zile
PARALIZIILOR toate paraliziile
FEBRA ridicata, totdeauna neobisnuita prezenta inainte, in rar prezenta
prezenta la debutul timpul si dupa
paraliziei flasce, scade a instalarea paraliziei
doua zi flasce
PARALIZIA acuta, asimetrica, in general acuta, Asimetrica,acu-ta Acuta,simetrica afecteaza
FLASC{ proximala. simetrica,distala afectand doar un memb.inferioare
 membru.
TONUSUL MUSCULAR redus/absent la membrul hipotonie globala redus/absent la acuta,simetrica, memb.inf
afectat membrul afectat erioare
REFLEXE OSTEO- dimunuate sau absente reflexie globala diminuate sau absente hipotonie a
TENDINOASE memb.inferioare
SENSIBILITATEA nemodificata, mialgii hipoestezie, palme- dureri gluteale, anestezie a membrelor
severe plante, crampe, hipotermie locala inferioare
furnicaturi
AFECTAREA NERVILOR numai in formele bulbare adesea prezenta, la Vll, absenta absenta
CRANIENI IX, X, XI, XII.
AFECTAREA numai in formele bulbare in caz.severe accelerata absenta uneori
RESPIRATIEI
L.C.R. semne de inflamatie disociatie albumino- normal normal sau discret
citologica modificat
DISFUNCTIE VEZICAL{ absenta tranzitorie niciodata prezenta
CONDUCEREA anormala:lezati neuronii anormala: conducerea anormala: leziune pe normala/anormala fara
NERVOAS{ S{PT{M~NA coarnelor anterioare incetinita scade axon valoare in diagnostic
3-A spinale amplitudinea motorie
2009 - 1579 cazuri confirmate de polio in Lume
2014 - 437 cazuri WPV (virus polio salbatic)
VACCINUL anti-POLIOMIELITĂ
 Vaccinuri

Disponibile două tipuri diferite de vaccinuri:

Vaccin polio viu atenuat (VPO)

Vaccin polio inactivat (VPI)

Vaccin polio oral viu atenuat (VPO)
 dezvoltat de Sabin: autorizat în 1961 ca
vaccin monovalent şi în 1963 ca trivalent

 atenuat şi multiplicat pe culturi de celule

de rinichi de maimuţă

 minimum 3 doze pentru prima imunizare

 răspunsul imun ce depinde de rata de

replicare a virusului vaccinal viu atenuat
în intestin
Îmbunătăţirea vaccinului polio inactivat
(VPI)

 inactivarea tulpinilor de virus

poliomielitic sălbatic

 îmbunătăţirea condiţiilor
tehnologice de producţie

 eficienţă înaltă

 reactogenitate redusă
 Vaccinurile anti-poliomielită
Izolate de virus sălbatic viu

Atenuarea Virusului Replicarea

Virusului

Replicarea Virusului Inactivarea Virusului

Vaccin OPV Vaccin IPV

Imunizarea
Imunizarea
(orală)
(parenterală)
Replicarea în organism

ANTICORPI ANTICORPI
circulanţi şi secretori circulanţi
Probleme legate de inocuitate Siguranţa şi eficienţa garantată
şi eficacitate (zonal)
 Inconvenientele majore ale VPO
+ Replicarea în
Virusuri vii
Mutaţii virale sau intestin
recombinări
Revenirea la
neurovirulenţă

Poliomielita Paralitică Asociată cu Vaccinarea = PPAV

Un caz la 750.000 vaccinări pentru prima doză administrată
(2-4 cazuri la 1 milion de naşteri/ an)

Recipienţi Contacţi Imunodeficienţi

starea de purtător cronic !
Prevots D.R. et al. Pediatr Adolesc Med 1994;148:479-85/ CDC Statement sept 18, 1996
WER-WHO, 2003, 28,78, 241-250
 Cazuri de PPAV
America Latină 1989-1991

Mexic 7 Cuba
2 12 Columbia
Guatemala 4
8 Venezuela
El Salvador 15
Ecuador 6
Peru 18 54 Brazilia

Chile 1 1 Uruguay
139 de cazuri
PPAV raportate 11 Argentina

Andrus J.K. Bull WHO 1995;73 (1):33-40

 Cazuri de PPAV
America Latină 1995-2000

3 Columbia
1 Venezuela
Honduras 1

Peru 2 10 Brazilia

Chile 2

31 de cazuri 2 Argentina
PPAV raportate

6th Meeting of the Global Commission for the Certification of the Poliomyelitis Eradication, PAHO. March 2001
 Virus polio circulant derivat din vaccin
(VPcVd)

Două mecanisme pentru VPcVd

Mutatii ale tulpinilor vaccinale
Recombinări cu alte enterovirusuri
Starea de purtător pentru gazdele imunocompromise (19 cazuri)

Conduce la redobândirea caracteristicilor principale ale

poliovirusurilor sălbatice
Contaminarea de la persoană la persoană
Neurovirulenţa
Distribuţia dozelor în diferite scheme de vaccinare
Evoluţia cazurilor de poliomielită paralitică asociată vaccinării
după schema de vaccinare utilizată
 Situaţia epidemiologică

Ţări endemice

Ţări “libere de poliomielită”

 Situaţia cazurilor confirmate de
poliomielită
2000 - 2011

Regiunea 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Africa 2861 1863 69 208 446 934 883 1215 434 858 693 327
America 0 12 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Medit. Orientală 914 505 143 110 113 187 730 107 58 134 172 124

Europa 0 0 3 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Asia de S-E 3365 591 268 1600 225 134 419 702 886 518 741 156

Pacificul de Vest 1 0 0 0 0 3 1 1 0 0 0 0

TOTAL 7141 2971 483 1918 784 1258 2033 2003 1315 1510 1606 466
 Situatia poliomielitei
24 octombrie 2012 (OMS)

Pakistan – 35 cazuri confirmate cu v. polio sălbatic

Afganistan – 17
Nigeria – 88
Chad – 3 (import)
INDIA – 0 (din anul 2012, India a fost scoasă de pe lista
ţărilor cu poliomielită)

TOTAL – 143 cazuri

 Afghanistan – 17 cazuri
Pakistan– 35 cazuri

Nigeria – 88 cazuri

Chad– 3 cazuri (import)

1 ianuarie 2012 –
24 octombrie 2012
NIGERIA:

- creştere semnificativă a nr. de cazuri în anul 2012 (88 cazuri, comparativ cu 30 cazuri
din aceeaşi perioadă în 2011)
- singura regiune din lume cu circulaţia a toate 3 serotipurile de virus: polio sălbatic tip
1 şi tip 3 (WPV1 şi WPV3) şi polio vaccinal tip 2 (cVDPV2)
- mai mult de 90% din cazuri localizate în opt regiuni de nord ale ţării, cu endemie
persistentă.

PAKISTAN:

- creştere neaşteptată a nr. de cazuri în anul 2011 (89 cazuri), dar scădere în 2012 (35
cazuri)
- singurul rezervor rămas de virus polio sălbatic tip 3 (WPV3) în Asia
- risc semnificativ pentru ţările vecine: regiunile de graniţă din Afghanistan (which are
polio-free) ; cazuri de polio din Pakistan – au cauzat izbucnire epidemică în vestul
Chinei

AFGHANISTAN:

- creştere neaşteptată a nr. de cazuri în anul 2011 (27 cazuri), scădere uşoară în 2012
(17 cazuri)
 24 Octombrie 2012
Ziua Internaţională de Vaccinare Anti-Poliomielită
În 2012 – 171 copii cu poliomielită paralitică – în 3 ţări - Nigeria, Afghanistan şi
Pakistan
 Resurse umane – peste 4000 cadre medicale implicate în campanii de vaccinare

Nigeria – vaccinare permanenta realizată de echipe tradiţionale zonale

 Afganistan – echipe permanente de vaccinare operează în zone nesigure, pentru a

asigura tuturor copiilor administrarea vaccinului, indiferent cine controlează politic
zonele respective.

 Pakistan - administraţia generală este responsabilă de aducerea fiecărui copil

din arii defavorizate, în cele în care se există campanii de vaccinare

 în 2012 – 398 milioane de copii au primit vaccinul anti-polio.

 doar în săptămâna 21-27 octombrie 2012, au fost vaccinaţi 20 milioane copii din 8
ţări din Africa, unde copiii încă au risc crescut pentru poliomielită paralitică
Evoluţia poliomielitei, în România, 1970-2011
 Evoluţia istorică a zonelor “libere de poliomielită”
(absenţa cazurilor confirmate de poliomielită cu virus sălbatic/ vaccinal indigene)
 Caracteristicile ţărilor endemice

Specifică ţărilor în curs de dezvoltare

Persistenţa circulaţiei virusului sălbatic

Supravegherea epidemiologică insuficientă

Rata scăzută de imunizare

Global Polio Eradication Initiative. Strategic Plan 2001-2005. Department of Vaccines & Biologicals. WHO 2000.
 Strategiile pentru vaccinarea anti-polio
 Îmbunătăţirea supravegherii epidemiologice şi suplimentarea
vaccinării prin campanii globale de imunizare

 Intensificarea campaniilor anuale de vaccinare prin “Zile naţionale

de imunizare” până la întreruperea transmiterii virusului şi
campanii “mooping up”

 Intensificarea şi susţinerea politico-financiară a activităţilor de

imunizare

Polio Eradication
Evoluţia circulaţiei virusului polio sălbatic la
nivel mondial
Situaţia mondială a poliomielitei în diferite zone
geografice în anul 2001
 Situaţia poliomielitei în India:
Descreşterea semnificativă a numărului de cazuri (1998-2001)

Date - Novembre 2001

Situaţia acoperirii vaccinale în India

din partea edutirii

 India - 2003
 februarie 2003
 Campanie de vaccinare fără precedent:
- 165 milioane de copii vaccinaţi;
- 1,3 milioane de persoane implicate benevol
- 200 milioane de doze
- vaccinarea copiilor < 5 ani în 6 zile
- acoperirea unui teritoriu cu suprafaţa echivalentă Europei Occid.

 Obiective :
- întreruperea transmiterii mondiale a virusului polio sălbatic
- limitarea fenomenelor epidemice în India

(ţară printre ultimile 2 din lume, după Nigeria, în 2002 cu 15 561 cazuri noi de boală reprezentând
85% din total mondial)
 În 2009, OMS lansează PLANUL STRATEGIC PENTRU CERTIFICAREA
ERADICĂRII GLOBALE A POLIOMIELITEI pentru perioada 2010-2012, incluzând
şi EVALUAREA BARIERELOR MAJORE ÎN ÎNTRERUPEREA TRANSMITERII
VIRUSULUI POLIOMIELITEI, cu programe specifice fiecărei ţări în parte.

OBIECTIVE MAJORE:
1. Întreruperea circulaţiei de v. polio sălbatic în Asia
2. Întreruperea circulaţiei de v. polio sălbatic în Africa
3. Creşterea eficienţei supravegherii şi a măsurilor de combatere în cazul izbucnirilor
epidemice
4. Îmbunătăţirea sistemelor de imunizare

IMPACTURILE MAJORE AŞTEPTATE:

La jumătatea lui 2010: toate cazurile de import (din 2009) întrerupte.
La finalul lui 2010: toate situaţiile de re-endemizare rezolvate.
La finalul lui 2011: circulaţia v. polio întreruptă în 2 din 4 ţări endemice endemice
La finalul lui 2012: circulaţia v. polio întreruptă în toate ţările endemice.
Din Planul strategic anti-polio al OMS, 2010-20
DONAŢII
PENTRU
ERADICAREA
POLIOMIELITE
I
(în milioane $
US)
 1985 PHAO: Eliminarea
poliomielitei în Emisfera
Vestică până în anul 1990

 1990 OMS: Eradicarea

poliomielitei la nivel mondial
până în anul 2000

 2000 OMS: numai 3500 cazuri

Eradicarea poliomielitei la
nivel mondial până în anul
2005

 2004 OMS revine cu precizarea

anului 2008 ca an de certificare
a eradicării
“ Noi facem tot ce stă în puterile
noastre pentru ca visul unei lumi fără
poliomielită să devină realitate.
Comunitatea internaţională trebuie să
facă ea însăşi un efort suplimentar
pentru ca toţi copiii să fie protejaţi
împotriva acestei boli teribile“

Bill Segeant – Rotary International