Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MICROBIOLOGIE
Virusurile poliomielitei
Apostol Cristina
Stejar Bianca-Gabriela
Poliomielita
Definiție:
boală infecțioasă epidemică sau contagioasă provocată de un virus specific,
care produce leziuni anatomice în substanța cenușie a măduvei spinării,
atingând celulele nervoase motorii, și care se manifestă prin febră, tulburări
digestive, somnolență și dureri în mușchii membrelor, urmate de paralizii
localizate de obicei la membrele inferioare;
Tipuri de poliomielita
Poliomielita non-paralitica – Nici acest tip nu afecteaza sistemul nervos central, deci
nu produce paralizie, ci doar simptome usoare ale gripei porcine.
Poliomielita paralitica – Este tipul cel mai rar si totodata forma cea mai severa care
produce paralizia pacientului. Exista trei tipuri de poliomielita paralitica: poliomielita
spinala ce afecteaza maduva spinarii, poliomielita bulbara ce afecteaza trunchiul
cerebral si poliomielita bulbo-spinala care afecteaza atat maduva spinarii cat si
trunchiul cerebral
Etiologie:
Poliomielita este cauzată de un poliovirus, un virus extrem de contagios, specific
speciei umane. Enterovirusurile constituie un gen al familiei PICORNAVIRIDAE care
includ virusurile poliomielitice. Acestea, din punct de vedere antigenic se impart in:
virusul poliomielitic tip 1=BRÜNHILDE;
virusul poliomielitic tip 2=LANSING;
virusul poliomielitic tip 3=LEON.
Morfologie si structura:
Virionii sunt de formă sferică, cu diametrul intre 18-30 nm. Lipsiți
de anvelopa. Capsida-cu simetrie icosaedrica. In componenta capsidei intra 4
proteine structurale virale.
Replicare:
Virionul pătrunde in celula prin viropexie. Decapsidarea are loc la
nivelul membranei celulare. ARN-ul viral migrează in citoplasma, unde este
transcris intr-un lanț ARN cu polaritate negativa care va servi ca matriță pentru
transcrierea in lanțuri ARN cu polaritate pozitivă. Asamblarea acestora cu
proteinele structurale are loc tot la nivel citoplasmatic.
Simptome: