PUERICULTURA, PEDIATRIE SI NURSING SPECIFIC

CURS 2
Alimentația nou – născutului la termen sănătos

Fiind vorba de un nou – născut fără probleme, alimentaţia se începe precoce, la 3-6 ore
după naştere. Există mai multe alternative, în funcţie de mamă şi de posibilităţile ei.
a) Alimentaţia ideală la această vârstă este cea naturală, adică cu lapte matern exclusiv.
Dacă mama poate alăpta direct, NN va fi pus la sân şi va suge singur.
b) Dacă nu poate alăpta direct se va mulge cu pompiţa într-o cană sterilă şi va hrăni
copilul cu linguriţa.
Pentru suptul direct sunt două posibilităţi:
- să fie pus la sân din 3 în 3 ore, în total 7-8 mese în 24 h;
- să fie pus la sân ori de câte ori NN ţipă şi vrea să sugă.
Şi într-un caz şi în celălalt, durata meselor va fi progresivă, începând cu 1-2 minute în
prima zi şi crescând treptat, astfel încât la o săptămână un supt să dureze 15-20 minute.
Trebuie să se dea dintr-un singur sân la fiecare supt şi să se schimbe cu celălalt sân la suptul
următor, astfel încât să fie stimulată secreţia lactată la ambii şi să nu se producă iritaţia
vreunuia din ei. Înainte de fiecare supt, mama îşi va spăla sânul cu apă şi săpun şi apoi îl va
clăti şi şterge bine.
În cazul când nu se poate pune nou – născutul la sân să sugă, el va fi alimentat cu linguriţa.
Cantitatea de lapte matern administrat va creşte progresiv de la o zi la alta, potrivit unei
formule valabilă pentru primele 8 -10 zile de viaţă şi anume:
- Lz = (z – 1) x 70 sau 80
- În această formulă:
- Lz = cantitatea de lapte matern in ml. necesară în ziua z (de la I-a la a VIII-
X-a zi de la naştere)
- 70 = coeficient pentru nou – născutul cu greutatea la naştere sub 3.250 g
- 80 = coeficient folosit pentru nou – născutul cu greutatea la naştere peste
3.250 g
- Cantitatea totală astfel aflată se împarte la 7 mese, la câte 3 ore interval.
- b) Dacă mama nu are deloc lapte pentru nou – născut se poate institui
alimentaţia artificială, adică exclusiv cu alte tipuri de lapte în afara celui
matern. Pentru perioada neo-natală sunt indicate:
- - preparate industriale de lapte adaptat: Similac, Humana 1;
- - preparate industriale de lapte semiadaptat: Milupa Milumil, Milupa
Aptamil, Morinaga, Bebelac nr.1, Nan, Snow, Sunny Baby.
- Toate aceste produse au câte o mensură de plastic în ambalaj, se reconstituie
în apă fiartă şi răcită, fără nici un alt adaos, conform instrucţiunilor de pe
etichetă. Numărul de mese este de 6 – 7 în 24 ore, iar cantitatea zilnică este
de 150-200 ml/kgcorp.

Tehnica alimentatiei naturale

Pregatirea pentru alimentatia naturala începe încă din timpul sarcinii,prin pregatirea
psihologică a viitoarei mame.In primele 24 ore de la naştere nn va fi pus la sân.Dacă naşterea
s-a produs pe căi naturale şi nn este sănătos,atunci acesta va fi pus la sân în primele 6 ore
dupa naştere. Cu cât copilul este mai precoce pus la sân cu atât va creşte în timp durata
alăptării.

În prima zi nn va fi pus să sugă 5 min. la ambii sâni, la interval de 3 ore(pt. a stimula secreţia
lactată), cu pauza de 6 ore în cursul nopţii.

NU se va lua nn de la sînul mamei după cele 5 min.(contact mama-copil).

In a 2-a zi nn va suge 10 min. In zilele următoare durata suptului se va mări la 20-30 min.La
început sugarul suge des,după metoda“la cerere”.Se favorizează secreţia lactată. Apoi sugarul
îşi reglează mesele singur : Nn cu GN sub 3000 g. va primi 7-8 mese/zi.

Nn cu GN peste 3000 g. va primi 6-7 mese/zi.

In primele 2 săpt. - 60-80 ml/masa.

Intre - 1-2 luni – 120-150 ml/masa;

- 2-3 luni – 150-170 ml/masa;

Peste 4 luni – 160-180 ml/masa.

După supt sugarul este ţinut în braţe, în poziţie verticală, 5-10 min.,pt. a-l ajuta să
regurgiteze.Apoi va fi aşezat culcat,în decubit lateral stâng şi apoi drept pt. a favoriza
evacuarea stomacului şi reapariţia senzaţiei de foame.

La suptul următor se inverseaza ordinea sânilor pt. a realiza o evacuare completa a lor si pt. a
stimula secreţia lactată.
Durata alimentaţiei naturale : este obligatorie în primele 3 luni de viaţă şi este optimă dacă
durează pâna la 6-9 luni.

Ablactarea se poate face brusc sau treptat.

Ablactarea treptată – este ideală;- se va înlocui un supt cu câte o masă de diversificare timp
de săptămâni sau luni;- este bine suportată şi de către copil şi de către mama.

Ablactarea bruscă este mai greu suportată, se face în caz de îmbolnăvire a mamei sau de
deces al copilului;

- necesită adm. de preparate medicamentoase:antagonişti de prolactină (Bromcriptina- 2

cp/zi,15 zile).

CONTRAINDICAŢIILE alimentaţiei naturale:

C.I. materne permanente: TBC pulmonar activ, septicemie, eclampsie, neoplazii, boli
psihice grave, IRen., IC, DZ decompensat, tireotoxicoza, sarcina peste 20 săpt. trat.cu
citostatice, diazepine, anticoagulante; mama cu Ag HBs pozitiv, HIV pozitiv.

C.I. materne tranzitorii: infectii ale sânilor, ragade mamelonare sângerande, infecţii acute
tratate ca antibiotice (cloranfenicol, tetraciclina,metronidazol,sulfamide, nitrofurantoin).
C.I. permanente din partea copilului: galactozemie, intoleranţa secundară la acizi graşi
nesaturaţi.

C.I. tranzitorii din partea copilului: sindrom icteric cu bilirubina crescută.

ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

PRINCIPII de introducere a alimentaţiei artificiale: noul aliment se introduce când

sugarul este în deplină stare de sănătate.Fiecare aliment nou se va introduce treptat,prin
tatonarea toleranţei digestive.

Alimentaţia artificială a sugarului impune respectarea unor măsuri de igiena suplimentară

faţă de alim. naturală, în ceea ce priveşte păstrarea,prepararea şi manipularea vaselor necesare
preparării laptelui praf (biberoane,tetine). Sugarul este pregătit ca şi în cazul alim. naturale.Nu
va fi alimentat culcat în pat pt. că există riscul aspirării laptelui în căile respiratorii şi există
posibilitatea apariţiei otitei.Biberonul se ţine oblic a.î. tetina să fie plină cu lapte.

GAVAJUL-alimentaţia prin sondă

Definiție: introducerea unei sonde în stomac, nazo sau orofaringian, pentru a permite
alimentația gastrică directă.

Pentru toţi copiii cu V.G. < 33 săptămâni alimentaţia se va face prin gavaj, trecerea la
alimentaţia cu biberonul începându-se de la 33 - 34 VG, pentru că la această vârstă putem
vorbi de o bună coordonare între mecanismele de deglutiţie, supt şi respiraţie.

Prematurii cu VG de 29-32 SG, vor primi în prima zi nutriţie parenterală şi dacă starea
clinica permite se va iniţia nutriţia enterală. Dacă acest lucru nu este posibil se va continua
alimentaţia parenterală până când statusul clinic este favorabil, în general după 2-3 zile.

Modalităţi de gavaj

1. Continuu

2. Intermitent

GAVAJUL GASTRIC CONTINUU

Gavajul gastric continuu, cunoscut în literatura de specialitate şi ca gastrocliza, reprezintă

administrarea cu ajutorul unei pompe a întregii cantităţi de lapte pentru 24 ore, distribuită în
4-8 seringi.

Gavajul gastric continuu se instituie la nou-născuţii cu grad mare de prematuritate, datorită

volumului gastric limitat. Ritmul este constant (0,5- 1 ml/h pentru prematurul cu greutate

Este indicat în:

a) intoleranţă la gavajul gastric intermitent

b) SDR severa

c) reflux gastroesofagian

d) reziduu gastric persistent.

Tehnica:

- cuplajul între seringă şi sonda gastrică se face cu un tub de perfuzie ce trebuie schimbat la 8-
12 ore

- reziduu gastric se verifică la 3-4 ore. Atenție: poate creşte riscul de aspirație pulmonară dacă
verificarea poziției sondei nu se face periodic!

GAVAJUL INTERMITENT

Se recomandă 8-10 prânzuri pe zi, individualizat în funcție de: greutate, vârsta de gestație,
starea clinică.

Modalităţi de administrare

- cădere liberă (cea mai indicată metodă)

- seringa cu lapte adaptata la sonda gastrica se poziționează mai sus decât nivelul nou-
născutului, ceea ce duce la o bună evacuare gastrică

- împingerea cantităţii de lapte cu pistonul

Prânzul va dura între 30-45 minute (atât cât durează un supt normal)

TEHNICA GAVAJULUI

1. măsurarea şi marcarea distanţei ureche - nas - baza sternului + 1 cm

2. flexia lejeră a capului şi introducerea sondei ușor, fără forțare

3. controlarea poziționării corecte a sondei prin prezenţa de lichid gastric la aspirație

4. fixarea sondei la nivelul nasului (gurii), pentru menținerea unei bune poziționări şi pentru a
evita eventualele tracțiuni

Numărul de mese este adaptat în funcție de gradul de prematuritate:

a. 12-10 mese/zi – prematuritate grad

b. 10-8 mese/zi - prematuritate gr. III- II

c. 8- 10 mese/zi - prematuritate gr. I

Monitorizarea tolerantei digestive

Monitorizarea semnelor de intoleranţă digestivă este obligatorie, unele semne putând fi

complicaţii minore şi pot răspunde la modificarea îngrijirilor altele pot fi semne majore şi
necesită tratament medical.

Reziduul gastric

Măsurarea reziduului gastric înainte de fiecare prânz este obligatorie. Un reziduu de 2

ml//Kgc se consideră normal şi se reintroduce în stomac. Un reziduu de 25% din masa
anterioară poate fi semn de intoleranţă digestivă şi poate necesita scăderea cantităţii de lapte
Dacă reziduul gastric = volumul calculat pentru o masă, nu se va administra o nouă cantitate
de lapte Prezenţa de bilă sau sânge în aspiratul gastric impune investigaţii amănunţite sau
luarea în considerarea a enterocolitei ulcero-necrotice.

Vărsăturile

Cauze:

Distensie exagerată a stomacului

Reflux gastroesofagian

Iritaţie gastrică de unele medicamente administrate per os

Infecţii

Obstrucţii

Supraalimentare

Distensia abdominală

Palparea anselor intestinale poate fi un semn de evacuare gastrică leneşă, ileus, constipaţie,
aerocolie. Dacă distensia abdominală este persistentă poate fi semn clinic de obstrucţie sau
infecţie şi necesită investigaţii suplimentare.

Semne de gravitate

Reziduu gastric bilios

Sânge în scaun sau aspiratul gastric

Abdomen destins dur

Eritem al peretelui abdominal.

Distensie abdominala > 2 cm faţă de prânzul anterior

Reziduu gastric verde

Scăderea zgomotelor intestinale

Prezenţa de sânge în scaun

Se recomandă întreruperea alimentaţiei până la stabilirea etiologiei

Complicaţii si accidente apnee sau /şi bradicardie reflex vagal prin iritaţia cu sonda
cale falsă: introducerea sondei în trahee aspiraţia pulmonară , hipoxie ,distensie abdominală
enterocolita ulceronecrotica leziuni ale aripilor nazale sau ale nărilor perforaţia esofagului sau
faringelui

Alimentația prin gavaj este înlocuită cu alimentația orală, gradat:

- Dacă există coordonare supt-deglutiție

-Daca prematurul nu prezintă modificări ale aspectului tegumentului (paloare, cianoză) sau
oboseală în cursul alimentării

-Dacă prematurul primește şi reţine întreaga rație alimentară

Punerea la sân se va face progresiv, prin tatonare, în general la greutăţi variabile (2200- 2500
grame). Scopul nutriţiei corecte a prematurului este de a asigura o dezvoltare optimă, atât
staturoponderală, cât şi neurologică. Nu există o reţetă universal valabilă pentru alimentarea
nou-născutului prematur, aceasta realizându-se în funcţie de VG, GN şi patologie

ALIMENTAŢIA MIXTĂ

Este acceptată în următoarele situaţii: nn nu depaseste GN după 15-20 zile de viaţa. apoi
sporul ponderal este sub 150 g/săpt.

-Înainte de a trece la alim. mixtă sau artificială se elimină 3 posibilităţi:

-Erori în tehnica alăptării (aerofagie,mese administr la intervale mari de timp).

-Boli severe ale nn sau sugarului care nu este capabil să suga la sân

-Factori materni de hipogalactie ce pot fi corectaţi (dieta săracă în lichide, program de odihnă
pt. mamă,reducerea stării de încordare a mamei, negolirea sânilor după fiecare supt).

In caz de hipogalacţie reală se trece la alim. mixtă.

Alimentaţia mixtă poate fi:

Metoda complementară: copilul suge la ambii sâni, apoi se completează masa cu lapte
prafţ.Este o metodă fiziologică.

Metoda alternativă: se alternează o masă de sân cu una de lapte praf. Dezavantaj:îin timp
scurt secreţia lactată scade şi mai mult ( laptele stagnează mult în sâni).

Laptele nou introdus se adm. cu linguriţa si nu cu biberonul, pt.a menţine secreţia lactată.
ALIMENTAŢIA DIVERSIFICATĂ

Diversificarea pentru sugarul eutrofic şi alimentat la sân se începe la 6 luni.

Reguli pentru diversificarea alimentaţiei:

-diversificarea începe cu copilul în perfectă stare de sănătate;

-se introduce alimentul nou progresiv, prin tatonarea toleranţei digestive;

-alimentul nou se administrează cu linguriţa;

-nu se adm. simultan 2 alimente noi;

-daca la introducerea unui aliment nou apar semne de intoleranţă digestiăa (diaree, vărsături),
atunci se suprima acel aliment 1- 2 săptămâni, până la refacerea digestivă şi apoi se va încerca
reintroducerea lui cu prudenţă ;

-nu se insista cu introducerea unui aliment nou dacă sugarul îl refuză. Există riscul anorexiei
psihogene la sugar.

Alimente pentru diversificare:

Fructe (citrice, mere, morcov) bogate în vitamine, saruri minerale, conţinut hidric;

- Se adm. ca suc de fructe,de la 6 la 8 săptămâni. Doza se creşte treptat- de la câteva picături

la 30-60 ml/zi,în 2 prize.

- după 4 luni:sucuri de roşii,struguri, caise.

- după 6 luni: suc de pere .

- după 4 luni: pireuri de fructe (mere, banane, piersici).

- după 6 luni: compoturi de fructe (zeama şi pulpa de fructe pasată).

- după 5 luni la pireul de fructe se poate adaugă fie fainos îndulcit cu zahăr, fie 1-2 linguriţe
de brânza de vaci.

Ca urmare se va înlocui o masa de lapte cu una de fructe.

-NU se dau copilului sub 1 an : zmeură, căpşuni, fragi. Sunt alergizante.

- masa de fructe se adm. imediat ce este preparată.

- nu se încălzeşte pentru că se inactivează vitaminele.

Legumele: se introduc în alimentaţie de la 4 luni; morcovi, cartofi, patrunjel, ţelina, păstârnac,

spanac,dovlecei, roşii, ardei graşi, ceapă.
 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR NECESARE
NOU-NĂSCUTULUI SĂNĂTOS

Asistentei medicale îi revin sarcini multiple în acest moment, atât de important în viaţa
unei familii.
1. Pregătirea tuturor materialelor şi instrumentarului necesar pentru primirea şi îngrijirea nou-
născutului:
- aleze sterile pentru acoperirea măsuţei unde se acordă primele îngrijiri;
- lampă iradiantă deasupra măsuţei, pentru a asigura încălzirea nou – născutului şi o bună
vizibilitate asupra lui;
- pense Pean şi Kocher, foarfece, aţă sterilă;
- comprese sterile şi feşe;
- alcool de 700 şi tinctură de iod sau betatină;
- ser fiziologic steril;
- soluţie de nitrat de argint 1% pentru profilaxia oftalmiei gonococice;
- cântar pentru sugari, pediometru, centimetru-panglică, ceas cu secundar;
- tăviţe renale;
- eprubete pentru recoltarea eventuală a unor probe de sânge de la mamă sau de la nou –
născut;
- mănuşi chirurgicale;
- seringi de unică folosinţă de diferite mărimi cu ace de unică folosinţă;
- scutece sterile pentru înfăşarea nou – născutului;
- formulare pentru foaia de observaţie a nou – născutului (se completează ulterior de către
medic sau asistenta medicală)
- plăcuţe de carton sau din material plastic cu numere pentru identificarea nou – născutului.
2. Efectuarea unor manevre:
- pensarea, secţionarea şi ligatura cordonului ombilical; ulterior pansarea lui cu comprese
sterile;
- curăţirea tegumentelor nou – născutului;
- cântărirea şi măsurătorile menţionate;
- înfăşarea nou – născutului după terminarea îngrijirilor imediate;
- transportul nou – născutului în salon.
3. Sarcini în supravegherea nou – născutului:
- controlul pansamentului şi al ligaturii ombilicale;
- controlul primei micţiuni şi al eliminării de meconiu;
- în zilele următoare: toaleta regiunii perianale a nou – născutului,
schimbarea zilnică a pansamentului ombilical, măsurarea temperaturii şi greutăţii corporale şi
notarea lor în graficul foii de observaţie;
- urmărirea modului cum se desfăşoară alimentaţia la sân sau cu biberonul (linguriţa) a nou –
născutului.
4.Educația pentru mame :
- va arăta mamelor (mai ales celor primipare) poziţia corectă pentru alăptare: în primele zile
ale lăuziei, culcată; ulterior pe un scaun ținând unul din picioare sprijinit pe un scăunel pentru
a păstra o poziţie cât mai comodă. De subliniat pericolul pe care îl reprezintă o mamă care
adoarme cu sugarul alături, riscând să se întoarcă peste el şi să-l asfixieze;
- va indica regulile de igienă a sânului, durata corectă a alăptării;
- dacă este cazul, va arăta cum se procedează pentru administrarea laptelui cu biberonul sau
cu linguriţa;
5. Sarcini profilactice: efectuarea vaccinării împotriva hepatitei acute virale tip B şi a
vaccinării BCG.
ÎNGRIJIRILE SPECIALE NECESARE PREMATURILOR

În afara primelor îngrijiri necesare imediat după naştere, valabile pentru toate
categoriile de nou născuţi , există o serie de măsuri speciale de îngrijire care se acordă
prematurilor, în special celor gravi. Aceste măsuri tind să suplineze marile deficienţe
funcţionale, care pot pune în pericol viaţa prematurului.
Trebuie ca prematurii să aibă un salon special al lor, cu personal sanitar degrevat de
alte atribuţii. Vor exista halate separate pentru accesul în salon, iar portul unei măşti pe faţă
este obligatoriu pentru toate persoanele care vin în contact cu prematurii, chiar dacă sunt
perfect sănătoase.
Îngrijirea corectă a unui prematur grav se face prin instalarea lui într-un incubator
conectat la reţeaua electrică şi la o sursă de oxigen. Incubatorul asigură astfel:
1. Izolare faţă de mediul ambiant şi deci faţă de încărcătura bacteriană care poate exista în
încăpere. Manipularea prematurului se poate face fără ridicarea capacului incubatorului,
deoarece există două ferestre mici, rotunde (ca hublourile) în peretele lateral al capotei.
Deschiderea lor permite introducerea mâinilor pentru manevre.
2. Observarea permanentă a prematurului, deoarece acesta poate fi aşezat complet dezbrăcat
în incubator, la temperatura de 36 – 37 grade C. Se pot urmări astfel mişcările respiratorii,
culoarea tegumentelor, eventualele contracturi ale membrelor.
3. Menținerea unei temperaturi optime, necesară prematurului reglată şi controlată printr-un
termometru fixat în interiorul incubatorului.
4. Umiditatea din interiorul incubatorului este reglabilă .Prematurul are nevoie de o umiditate
foarte ridicată (70-80%), în lipsa acesteia apar dificultăţi în respiraţie prin uscăciunea
mucoaselor.
5. Oxigenarea se realizează în incubator de la o sursă de oxigen; nu este permisă o
concentraţie mai mare de 40%, timp de prea multe ore, existând riscul apariţiei unei boli de
ochi (fibroplazia retrolentală, retinopatia prematurului) care poate duce la pierderea vederii.
6. Eliminarea bioxidului de carbon produs prin expiraţia prematurului se face prin nişte
orificii mici, situate la baza capotei incubatorului.
7. Există incubatoare computerizate unde, prin intermediul unor senzori fixaţi pe pielea
prematurului, se afişează permanent pe un monitor: temperatura corporală a copilului ,
frecvenţa respiratorie, alura ventriculară, traseul ECG, saturaţia sângelui în oxigen .

Alimentația prematurilor
Trebuie să ţină seama de marile deficienţe funcţionale ale aparatului digestiv, astfel:
- la prematurii care au reflex de supt destul de puternic (prematurii de gradul I) alimentaţia se
poate realiza prin supt la sân sau la biberon;
- la prematurii care nu au reflexul de supt suficient de format dar pot înghiţi (prematurii de
gradul II), se foloseşte alimentaţia cu linguriţa sau cu pipeta;
- la prematurii care nu au nici putere să sugă, nici reflex de deglutiţie, alimentaţia se face prin
gavaj cu sondă "a demeure" (care rămâne pe loc). Sonda de polietilen, având un căpăcel
pentru închidere la partea superioară, se introduce prin nas, fiind umezită în prealabil cu ser
fiziologic. Ea trebuie să alunece pe peretele posterior al faringelui pentru ca să nu intre în
laringe . Adâncimea de pătrundere a sondei, pentru a ajunge în stomac, trebuie să fie egală cu
distanţa de la glabelă (articulaţia dintre oasele nazale şi osul frontal) până la apendicele xifoid
(situat la extremitatea inferioară a sternului) plus încă 3-4 cm. Sonda se solidarizează de obraz
cu o fâşie de leucoplast. Cantitatea de lapte calculată pentru o masă se introduce cu seringa,
treptat, prin sondă. La sfârşit se introduce puţină soluţie glucoză 5% pentru a nu rămâne lapte
pe pereţii sondei şi se pune căpăcelul ca să nu regurgiteze din lapte înapoi în afară. La 24-48
de ore se schimbă sonda şi nara pe care a fost introdusă, pentru ca să nu se producă ulceraţii
ale mucoasei nazale.
Alimentaţia prematurilor începe la 6-12 ore de la naştere cu administrarea de soluţie
de glucoză 5% cu linguriţa, cu pipeta sau pe sonda . După alte 6-12 ore se trece la alimentaţia
propriu-zisă, cu lapte. Laptele ideal îl reprezintă cel matern. Numai în lipsa lui se vor utiliza
alte preparate, dintre care menţionăm ca fiind indicate la prematuri: Similac (preparat
industrial adaptat); Pregalia (produs destinat special prematurilor); Prebeba; Preaptamil;
Robolact (toate cu indicaţie pentru prematuri).
Numărul de mese va fi pentru un prematur de gradul I sau II de 7-8 în 24 ore, la câte 3
ore interval. Un prematur de gradul III sau IV primeşte 10 mese în 24 ore, la câte 2 ore
interval.
Cantitatea totală de lapte necesară pentru o zi la un prematur se calculează după următoarea
formulă valabilă în primele 10-15 zile de viaţă:
Cv = 0,02 x V x G formulă în care:
Cv = cantitatea de lapte necesară în ziua V de viaţă, exprimată în grame;
V = ziua de viaţă (vârsta în zile)
G = greutatea la naştere exprimată în grame.
Cantitatea obţinută se împarte în mod egal la numărul de mese.
Exemplu: un prematur născut cu 2.000 g, cu reflex de supt insuficient dar cu o deglutiţie bună,
va primi în a 8-a zi de viaţă o cantitate totală de lapte de 0,02 x 8 x 2.000 = 320 g. Această
cantitate se împarte la 8 mese la câte 3 ore interval, revenind la fiecare masă 40 g,
administrate cu linguriţa sau cu pipeta.

OBSERVAREA CLINICA GENERALA A COPILULUI BOLNAV

Asistenta medicală pediatră trebuie să observe starea clinică a copilului şi să răspundă

următoarelor obiective

OBIECTIVE TIMPI DE EXECUTIE

Observarea faciesului şi a - Se observă faciesul poziţia în pat, comportamentul

stării generale

Observarea tegumentelor şi - Se observă starea de igiena, integritatea, culoarea, umiditatea,

a mucoaselor elasticitatea, prezenţa erupţiilor

Observarea sistemului - Se va percepe prezenţa principalelor grupuri ganglionare

ganglionar limfatic şi - Anunţă medicul despre orice modificare
recunoaşterea apariţiei
manifestărilor patologice

Observarea sistemului - Controlează integritatea membrelor şi a scheletului în general

osteoarticular
Observarea aparatului - Observă conformaţia toracelui, prezenţa simptomelor funcţionale
respirator respiratorii - durere, dispnee, tuse, expectoraţie – ritmul respirator

Observarea aparatului -
Se urmăreşte prezenţa simptomelor cardiace – dispnee la efort,
cardiovascular -
palpitaţii, durere, cianoză
-
Măsoară pulsul şi tensiunea arterială la indicaţia medicului
- Recunoşterea -
Observă apariţia simptomelor de insuficienţă cardiacă – cianoza,
simptomelor de îmbolnăvire -agitaţie, dispnee, tuse, vene jugulare turgescente
- Recunoşte complicaţiile -
Apreciază evoluţia simptomelor amintite în raport cu medicaţia şi
afecţiunilor cardiace alimentaţia
Observarea tubului digestiv - Observă zona abdominală – dimensiunea abdominală, participarea la
mişcările respiratorii, prezenţa de unde peristaltice
- Recunoaşterea unei - Prezenţa simptomelor funcţionale digestive – vărsături, diaree,
afecţiuni a tubului constipaţie
digestiv - Evoluţia acestor simptome în raport cu alimentaţia şi medicaţia
- Recunoaşterea - Apreciază tensiunea fontanelei la sugar, scăderea în greutate, persistent
simptomelor de pliului cutanat, faţa tristă cu ochi înfundaţi în orbite, uneori febra
deshidratare - Se sesizează următoarele
- Recunoaşterea  Durere intensă sub formă de colici
simptomelor de  Oprirea emisiunii de fecale şi gaze
abdomen acut
 Meteorismul abdominal
 Vărsături repetate – ocluzia
 Dureri intense cu apariţia durităţii – de lemn – a peretelui
 abdominal – peritonită
 Asistenta anuntă de urgenţă medicul
ATENŢIE!!!!!!

- Daca nu se iau măsuri în maximum 6 ore de la apariţia acestor

- simptome bolnavul poate deceda
- Atenuarea durerii după câteva ore şi apariţia meteorismului abdominal
sunt semne de agravare în evoluţia bolii
Observarea aparatului - Se observă regiunea urogenitală
urogenital: - Se ăasoara diureza
- Se apreciază macroscopic urina
- Se efectuază examenul sumar de urina
- Se masoară densitatea urinei
- recunoaşterea - Se observă numărul micţiunilor şi prezenţa simptomelor care arată o
simptomelor

Observarea sistemului
nervos şi a organelor de
simţ
infecţie
- Se informează medicul
- Se observă motricitatea generală
- Se sesizează deficienţele vizuale, auditive, de sensibilitate tactile,
- termică şi dureroasă, precum şi tulburările de comportament

Participarea asistentei - Pentru a fi examinat medical copilul va fi susţinut în poziţile

medicale pediatre la corespunzătoare
examinarea copilului - Va fi ţinut în braţe , fiind imobilizat de membre

MONITORIZAREA FUNCȚIILOR VITALE ÎN NEONATOLOGIE ȘI PEDIATRIE

ANTICIPAREA PATOLOGIEI SPECIFICE

Monitorizarea semnelor vitale reprezintă o parte importantă a menținerii stării de

sănatate a nou născuților și sugarilor.

Pentru a detecta cât mai precoce agravarea statusului clinic, fiecare pacient necesită
monitorizarea funcțiilor vitale.

Pulsoximetria poate înregistra parametri vitali ai ratei respiratorii, a ritmului cardiac, a

tensiunii arteriale și a temperaturii, iar atunci când apar modificări în parametrii vitali normali,

acesta va deteca și atenționa personalul medical.

Funcțiile vitale includ:

- Respirația

- Pulsul

- Tensiunea arterială

- Temperatura

Monitorizarea acestora sunt necesare ca indicatori ai stării de sănatate sau de boală, în

special în următoarele condiții:

- când intervine o schimbare în starea de sănatate

- înainte si după proceduri invazive de diagnostic

- înainte si după intervenții chirurgicale

- înainte si după administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului

respirator si cardiovascular
- pacientul admis în terapie intensivă

- pe perioada treansportului

Valori normale ale funcțiilor vitale

A. Valori normale frecvență respiratorie

La nou-născut 45-55 pe minut

În primele trei luni 40-45 pe minut

La sfârşitul primului an 35 pe minut

La 2 ani 32 pe minut

La 3 ani 30 pe minut

La 5 ani 27 pe minut

La 11 ani 24 pe minut

La adult 15-16 pe minut

Tipul respirației

• Nou-născut:

- respirație abdominală

- respirație pe cale nazală în cazul în care căile aeriene nu sunt permeabile

- ritm adesea neregulat

• Sugar:

- progresiv respirația devine toraco - abdominală

- după vârsta de 6 luni poate respira pe cale orală

• După vârsta de 2 ani:

- respirație identică cu a adultului

B. Valori normale frecvență cardiacă

Vârsta/ Frecvenţă minimă /Frecvenţă maximă

Nou-născut 80 160

3 luni 120/ 200

1 an 100/ 188 ani 65 /120

12 ani 60 /110

La nou-născut 140 - 150 pulsaţii pe minut

La 6 luni 130 pulsaţii pe minut

La 1 an 125 pulsaţii pe minut

La 2 ani 120 pulsaţii pe minut

La 4 ani 100 pulsaţii pe minut

La 8 ani 90 pulsaţii pe minut

La 12 ani 85 pulsaţii pe minut

C. Valorile normale ale tensiunii arteriale

VÂRSTA mm/Hg - MAX--MIN

Sugar 90-60

2-3 ani 95-60

4-6 ani 100-65

7-9 ani 105-65

10-12 ani 110-70

13-15 ani 120-80

Valorile presiunii arteriale medii la nou-născut în funcţie de greutatea la naştere

Valorile medii ale TA la nou-născut

< 1000 g 1000-1500 g > 2500 g

La naștere (mmHg) 33 ± 15 39 ± 18 49 ± 19

1 săptămână (mmHg) 41 ± 15 47 ± 18 60 ± 19

2 săptămâni (mmHg) 45 ± 15 50 ± 18 64 ± 19

4 săptămâni (mmHg) 48 ± 15 53 ± 18 68 ± 19

Metoda optimă de măsurare a presiunii arteriale ar trebui să fie simplă, non-invazivă,

nedureroasă şi să ofere măsurători continue, dar până în prezent o astfel de metodă nu a fost

obţinută.

Metoda cea mai folosită pentru măsurarea presiunii arteriale este cea oscilometrică.
Prin această metodă este măsurată direct presiunea arterială medie pe baza oscilaţiilor

peretelui arterial iar presiunea arterială sistolică şi diastolică sunt calculate ulterior din

valoarea presiunii arteriale medii pe baza unui algoritm încorporat în aparat. Metoda este

suficient de acurată pentru a putea fi folosită de rutină în practica clinică dacă manşeta este

standardizată vârstei .

Metoda oscilometrică are avantajul de a fi uşor de efectuat şi măsoară,

în plus frecvenţa cardiacă.

D. Valori normale temperatură

Temperatura rectală

- valori normale: 36,5 – 37,5°C

- se măsoară prin introducerea intrarectala într-un unghi de 30°,3 cm la nou născutul la

termen, 2 cm la nou născutul prematur

- nu se foloseşte în enterocolita ulcero-necrotica

Temperatura axilară

- se măsoară în axilă, timp de 3 minute

- valoarea normală: 35,6 – 37,3°C

Temperatura cutanat abdominală (temperatura de la nivelul tegumentelor)

- valori normale:

• NN termen: 36,5 – 37,5°C

• NN prematur: 36,2 – 37,2°C

- se măsoară cu un senzor cutanat plasat la nivelul abdomenului (evitând ficatul

şi arcurile costale osoase). Electrodul se va fixa cu un adeziv.

Temperatura plantară

- valori normale: 34,5 - 35°C

Monitorizarea temperaturii:

Continuu

- nou născutul prematur sub 1.500 grame

- nou născutul la termen cu temperatură centrală sub 34°C, până la normalizarea ei

- asfixie severă la naştere

- şoc septic

- hemoragie meningocerebrală

Discontinuu (intermitentă)

- la fiecare oră până la stabilizarea temperaturii centrale în primele 24 de ore

- din 4 în 4 ore, din ziua 2-3

- la 4 ore, din ziua 4-7

- după ziua a 8-a, la 12 ore

Tipuri de termometre:

-termometru de sticlă cu mercur standard Benchmark

- timp de determinare mai mare de 3 minute

- risc de spargere, otrăvire prin evaporarea mercurului

- nu se mai foloseşte în unitățile neonatale

-termometru electronic – cel mai des folosit

- senzorul termic poate fi termorezistor sau termocuplor

- semnalul este procesat şi afişat digital

- timp de determinare sub 45 secunde

- termometrul are dimensiuni mici, uşor de manevrat termometru electronic cu infraroşu

- un senzor sensibil infraroşu detectează energia radiantă infraroşie de la

membrana timpanică

- senzorul converteşte semnalul infraroşu într-un semnal electric care va fi

procesat şi afişat digital

- timp de determinare sub 2 secunde